93 matches
-
nu deranjează marea hidră a senzualismului, iar scrimerii retoricii zac în molozul uitării. Ce poate fi mai dureros de ridicol decât să visezi mărunt? Dar iarăși am divagat. De la rock și metale grele, de la efervescentele solouri de jazz, de la superbele motete ale Evului Mediu - momentul celor mai siderante opere de artă (amintesc aceasta celor care, dovedind o crasă incultură, consideră Evul Mediu ca pe ceva involuat) -, am ajuns, după o călătorie de 25 de ani în lumea muzicii, la muzica sfinților
RECVIEM PENTRU UN VIS # COLECTIV. Mărturisirea unui ex-rocker () [Corola-blog/BlogPost/340035_a_341364]
-
stilistică sau tematică; modulația în muzica sec. XVII-XIX; exemple din literatura muzicală. ... ... II. ISTORIA MUZICII UNIVERSALE ȘI ROMÂNEȘTI A. ISTORIA MUZICII UNIVERSALE 1. Renașterea muzicală: estetica înnoirii limbajului, context istoric, caracteristici și cronologia perioadei. Apariția și evoluția genurilor muzicale: madrigalul, motetul, missa, chansonul, liedul. . ., caracteristici, reprezentanți. ... 2. Barocul și genurile muzicale reprezentative în creația secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea, reprezentanți: Antonio Vivaldi, Jean-Philippe Rameau, Johann Sebastian Bach, Georg Friedrich Handel etc. Personalitatea lui Johann Sebastian Bach
ANEXE din 16 noiembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/276695]
-
de specialitate: I. Istoria muzicii universale și românești ... II. Forme și genuri muzicale ... III. Didactica specialității ... I. ISTORIA MUZICII UNIVERSALE ȘI ROMÂNEȘTI 1. Renașterea muzicală: estetica înnoirii limbajului, context istoric, caracteristici și cronologia perioadei. Apariția și evoluția genurilor muzicale: madrigalul, motetul, missa, chansonul, liedul. . ., caracteristici, reprezentanți. ... 2. Barocul și genurile muzicale reprezentative în creația secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea, reprezentanți: Antonio Vivaldi, Jean-Philippe Rameau, Johann Sebastian Bach, Georg Friedrich Handel etc. Personalitatea lui Johann Sebastian Bach
ANEXE din 16 noiembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/276695]
-
Spătărelu,Achim Stoia, Doru Popovici, Dan Dediu, Adrian Iorgulescu și alți reprezentanți ai școlii muzicale contemporane românești. ... ... II. FORME ȘI GENURI MUZICALE 1. Principalele forme muzicale: lied, menuet, scherzo, rondo, invențiunea, fuga, variațiunea, sonata; caracteristici, structură arhitectonică, exemplificări. ... 2. Forme polifonice: motetul, madrigalul. Caracteristici, exemplificări (lucrări și compozitori); ... 3. Genurile muzicale: vocale, corale, instrumentale, vocal-instrumentale și lirico-dramatice. Caracteristicile și analiza acestora. Exemplificări (lucrări și compozitori); ... 4. Genul miniatural și diversitatea lui stilistico-interpretativă. Exemple de lucrări și compozitorii acestora. ... BIBLIOGRAFIE PENTRU TEMATICA DE
ANEXE din 16 noiembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/276695]
-
exemplificări. ... 9. Ornamentele muzicale și utilizarea lor în diferite stiluri muzicale: exemplificări. ... ... II. ISTORIA MUZICII UNIVERSALE ȘI ROMÂNEȘTI A. Istoria muzicii universale 1. Renașterea muzicală: estetica înnoirii limbajului, context istoric, caracteristici și cronologia perioadei. Apariția și evoluția genurilor muzicale: madrigalul, motetul, missa, chansonul, liedul: caracteristici, reprezentanți. ... 2. Barocul și genurile muzicale reprezentative în creația secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea, reprezentanți: Antonio Vivaldi, Jean-Philippe Rameau, Johann Sebastian Bach, Georg Friedrich Hendel etc. Personalitatea lui Johann Sebastian Bach
ANEXE din 16 noiembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/277425]
-
MUZICII UNIVERSALE ȘI ROMÂNEȘTI ... II. FORME ȘI GENURI MUZICALE ... III. DIDACTICA SPECIALITĂȚII ... I. ISTORIA MUZICII UNIVERSALE ȘI ROMÂNEȘTI A. Istoria muzicii universale 1. Renașterea muzicală: estetica înnoirii limbajului, context istoric, caracteristici și cronologia perioadei. Apariția și evoluția genurilor muzicale: madrigalul, motetul, missa, chansonul, liedul: caracteristici, reprezentanți. ... 2. Barocul și genurile muzicale reprezentative în creația secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea, reprezentanți: Antonio Vivaldi, Jean-Philippe Rameau, Johann Sebastian Bach, Georg Friedrich Hendel etc. Personalitatea lui Johann Sebastian Bach
ANEXE din 16 noiembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/277425]
-
stranie, sepulcrală, de parcă, în ciuda soarelui luminos, casa ar fi fost cufundată în amurg. În locul năpădit de iarbă, care fusese cândva holul mare al casei, constatară că se reverbera un ciudat ecou și Tom îl convinse pe Emma să cânte. Cântase motetul lui Blake. Emma băuse la prânz whisky și Riesling cât încăpuse în el, și acest lucru explica faptul că se lăsase atât de ușor convins să cânte, cât și temeritatea conversației lui cu Pearl. Puritatea și forța cântecului și dulceața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu semibrevis [nota întreagă actuală] și minime [doimea actuală] realizate prin tactus (notulis percutiuntur). De fapt, întrerup melodiile prin hoquetus [pauze scurte în sincopă], le fac să devină lascive prin discant, și uneori chiar prin folosirea triplum-ului și a motetelor profane adăugate artificial, astfel că se suprapun și domină notele fundamentale ale Antifonarului și al Gradualului, încât ignoră notele asupra cărora construiesc. Datorită acestei mulțimi de note, scările ascendente și descendente ale melodiei fixe [cantus firmus], din care rezultă distincția
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
din Avignon; nașterea spiritului umanist, nu întotdeauna inspirat din valorile credinței, al artei din Trecento și Quattrocento; puternica dezvoltare a tehnicii polifonice, tot mai complexă și de neoprit, și, de asemenea, ambițiile capelelor muzicale. Totuși, anumite indicații au fost aplicate. Motetul politextual, de exemplu, cu argument profan, a ieșit definitiv din Biserică. De asemenea, în așa-numitele „mise de Avignon” (manuscrisele de Ivrea și de Apt din secolul al XIV-lea), structura muzicală este clară și inteligibilă, are un caracter ascetic
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
populară, provenea de la cântecul omonim), sau era invenția autorului (titlul provenea de la denumirea notelor). Tehnica cea mai răspândită era aceea a imitației contrapunctice. Misa parodie, în schimb, dezvoltă în partida din superius (sopran), parafrazându-l, un motiv luat dintr-un motet sau dintr-un alt cântec, pe care îl imită în toate celelalte voci. Atunci când, pe lângă cele cinci fragmente din Ordinarium, autorul compunea în formă polifonică și melodiile din Proprium, era vorba de Missa plenaria. Cea care a avut mai mult
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
misa de Requiem), care cuprindea toate cântecele din Ordinarium (fără Gloria și Credo) și din Proprium, plus secvența Dies Irae. Cea mai veche missa pro defunctis, de care avem cunoștință, aparține lui J. Ockegem (1425 cca.-1496 cca.). 4.4 Motetul Motetul, în secolul al XIV-lea, era o compoziție izoritmică, alcătuită din suprapunerea mai multor voci deasupra unui tenor preexistent. În secolele XV și XVI a devenit, însă, o compoziție polifonică liberă, formată din mai multe secțiuni, determinate de frazele
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
de Requiem), care cuprindea toate cântecele din Ordinarium (fără Gloria și Credo) și din Proprium, plus secvența Dies Irae. Cea mai veche missa pro defunctis, de care avem cunoștință, aparține lui J. Ockegem (1425 cca.-1496 cca.). 4.4 Motetul Motetul, în secolul al XIV-lea, era o compoziție izoritmică, alcătuită din suprapunerea mai multor voci deasupra unui tenor preexistent. În secolele XV și XVI a devenit, însă, o compoziție polifonică liberă, formată din mai multe secțiuni, determinate de frazele textuale
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
era formată din mici episoade imitative, construite pe o idee tematică ce migra printre voci. Frazele melodice se identificau cu cele textuale și se întrepătrundeau una cu cealaltă. Arta polifonică a fost folosită și pentru imnele liturgice, realizate sub forma motetului polifonic imitativ sau sub forma izoritmică, sau prin strofe alternate cu cântul gregorian, imitându-i melodia. Același lucru a avut loc și pentru psalmodia solemnă, în special pentru Magnificat, Benedictus și Nunc dimittis. Arta polifonică s-a extins și la
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
valoare artistică a compozițiilor, au avut loc și abuzuri, ceea ce a provocat nemulțumiri în rândul prelaților bisericii, mai sensibili față de liturgie, și a provocat o dorință de purificare. Prezentăm câteva dintre abuzuri și inconveniențe: - obișnuința de a compune mise și motete pe cantus firmus gregorian, modificat în melodie și ritm și cu valori lungi de notă; - obișnuința de a compune mise și motete pe tema melodiei unui cântec profan (parodia), cu valori de notă dilatate și de nerecunoscut în audiție; - folosirea
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
a provocat o dorință de purificare. Prezentăm câteva dintre abuzuri și inconveniențe: - obișnuința de a compune mise și motete pe cantus firmus gregorian, modificat în melodie și ritm și cu valori lungi de notă; - obișnuința de a compune mise și motete pe tema melodiei unui cântec profan (parodia), cu valori de notă dilatate și de nerecunoscut în audiție; - folosirea exagerată a tehnicii contrapunctice și prezența numeroasă a vocilor întrepătrunse în polifonie, împiedicând și îngreunând astfel inteligibilitatea textului liturgic; - inserarea unor fragmente
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
tema melodiei unui cântec profan (parodia), cu valori de notă dilatate și de nerecunoscut în audiție; - folosirea exagerată a tehnicii contrapunctice și prezența numeroasă a vocilor întrepătrunse în polifonie, împiedicând și îngreunând astfel inteligibilitatea textului liturgic; - inserarea unor fragmente muzicale (motete) în cadrul ceremoniilor, fără a se respecta natura acestora, ori pentru că nu erau bine alese, ori datorită virtuozismului execuției, ori pentru că erau excesiv de lungi; - interpolarea textelor originale cu altele străine, mai mult sau mai puțin compatibile: era vorba de tropi și
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
misă importantă avea secvența sa și toate cântecele din Ordinarium și Proprium au devenit terenul de experimentare a interpolărilor. Textele originale erau astfel fragmentate și modificate. Nu a fost uitată (moștenire medievală) nici practica de a face auzită simultan (vechiul motet) două sau mai multe texte diferite și opuse între ele (politextualitatea). Într-una din misele lui Morales, o voce cânta Ave Maria iar celelalte cântau cuvintele din Kyrie, Gloria și Credo... Obrecht introducea [în misă] antifonele de la Crăciun ... Tinctoris introducea
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
opuse între ele (politextualitatea). Într-una din misele lui Morales, o voce cânta Ave Maria iar celelalte cântau cuvintele din Kyrie, Gloria și Credo... Obrecht introducea [în misă] antifonele de la Crăciun ... Tinctoris introducea fragmente din Te Deum ... Există chiar și motete de-ale lui Festa [Costanzo, considerat fondatorul Școlii romane], Mouton, Josquin Des Pres, Gombert, Loyset, la patru voci, fiecare cântând un text diferit. Referitor la instrumente, nicio autorizație din partea bisericii nu a legitimat vreodată folosirea lor în liturgie. Dimpotrivă, tradiția
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
exemplar calitatea inteligibilității textului invocată de comisia de cardinali care se ocupa de reforma muzicii sacre. A compune în stil polifonic, respectând comprehensibilitatea textului, conform directivelor conciliare, a constituit în acea perioadă modul de a realiza o misă sau un motet. Documente ale arhivei domului din Milano dovedesc că episcopul cardinal Boromeu l-a obligat în mod explicit pe capelmaistrul său, Vincenzo Ruffo, să compună o misă de acest tip; muzicianul s-a conformat acestor exigențe și în compunerea următoarelor mise
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
urmare, ierarhia privea cu îngrijorare afirmarea acestui tip de muzică, motiv pentru care a solicitat reîntoarcerea la polifonia corală din Cinquecento, consacrând-o în mod definitiv sub expresia stile antico alla Palestrina. Toți marii compozitori din Seicento au scris mise, motete și psalmi pentru uzul liturgic, fie în stile antico - actualizat, evident, cu noile sensibilități armonice -, fie în stil concertant. Rezultatele artistice au fost, deseori, semnificative, precum Vespro della B. V. Maria de Claudio Monteverdi (+ 1643). Acesta a scris și trei
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
prin compunerea unor fragmente de dimensiuni mici, simple, deasupra unui text liturgic și cu un caracter funcțional. Repertoriul cel mai vast și mai bine reușit, a fost cel al franciscanului Ludovico Grossi da Viadana (1560-1627), care a realizat colecția de motete în noul stil concertant pentru întreg anul liturgic, intitulat Cento concerti ecclesiastici (Veneția, 1602). Melodiile sunt încredințate vocilor individuale sau unor mici grupuri vocale, cu acompaniament de bas continuu. Acest gen de muzică s-a răspândit și a avut succes
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
de artă, însă din punct de vedere funcțional liturgic, acestea, fără îndoială, erau nepotrivite. Charles Burney a fost unul dintre numeroșii „muzicologi” care au criticat muzica sacră a timpului său datorită mondenității acesteia: Eu nu numesc orice oratoriu, misă sau motet modern „muzică de biserică”, întrucât aceleași compoziții, cu cuvinte diferite, ar fi mai potrivite pentru scenă. Prin „muzică de biserică”, înțeleg numai compozițiile severe, pur vocale, al căror merit constă în buna armonie, în modulații înțelepte și fugi pe teme
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
dovedească profană, mondenă sau teatrală, pentru că, dincolo de orice dispută asupra valabilității sau nu a noului tip de muzică, „nu există nimeni care să nu dorească o diferențiere între cântecul bisericesc și melodiile teatrale”; - cântecul polifonic și instrumental sub formă de motet este acceptat, cu condiția de a convinge adunarea liturgică și de a fi proporționat în baza actului de cult; - textele motetelor trebuiau să fie luate din Scriptură, din tradiția liturgică și din operele Sfinților Părinți ai bisericii, inclusiv Sf. Toma
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
care să nu dorească o diferențiere între cântecul bisericesc și melodiile teatrale”; - cântecul polifonic și instrumental sub formă de motet este acceptat, cu condiția de a convinge adunarea liturgică și de a fi proporționat în baza actului de cult; - textele motetelor trebuiau să fie luate din Scriptură, din tradiția liturgică și din operele Sfinților Părinți ai bisericii, inclusiv Sf. Toma de Aquino, pentru textele euharistice; - muzica trebuia să fie adecvată textului și să corespundă momentului ritual și nu invers, cum se
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
parizianului Georges Brassens. Nu o dată, Cezar Ivănescu exaltă puterea tonifiantă, taumaturgică, a muzicii. De cinci ori se repetă în Assunta (Anabasa lui Eminescu) o invocare miraj: "Muzică, alină-mi Sufletul, cu suferință alina-îmi voi Moartea!" Texte intitulate Colind, Bocet, Madrigal, Motet subliniază programatic afinități cu cântul. Clipa subiectivă, clipa metafizică, clipa creativă, acestea consonante, întemeiază un ceremonial vizual și melodic specific, un discurs de orizonturi unduitoare în care fuzionează apriorisme și imagini născânde. Poetul Baaad-ului, direct, perceptiv și cerebral, trece metodic
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]