25,898 matches
-
inoan-press); folosit, în stil colocvial, în construcții prepoziționale care atestă stabilizarea sa ca denumire a unei discipline: „tânăra lucra la o revistă de paranormal” (spiritus.go.ro). O asemenea trecere de la adjectiv la substantiv e destul de firească; mai șocantă - dar motivată tocmai de frecvența cuvîntului - e substantivizarea sa (cu o clară deplasare semantică, prin metonimie) ca masculin, desemnînd persoane: „paranormalul, cică, punea mâna pe tine și te făcea bine, indiferent de ce boală ai fi suferit” (online.ro/timpolis/587); „numeroși vrăjitori
Paralei, paranormali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13364_a_14689]
-
familiar-argotice foarte cunoscute, construite cu prepoziția la și avînd sens modal: la fix, la plesneală, la derută, la oha, la mișto etc. Formula ar putea totuși să provină, în mod mai specific, din jargonul pescarilor, unde pare a fi destul de motivată ("oricare dintre primele 3 lacuri... au biban la greu " rapitori.ro). Inovația la greu concurează puternic vechea locuțiune din greu. În momentul de față, formula, folosită cu valoare adverbială și adjectivală, pare a se combina cu orice regent. Valoarea adverbială
"La greu..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12030_a_13355]
-
parte, a încercat o adaptare, cu cît mai puține pierderi, la spațiul dinamic, determinat economic și necruțător cu cei indeciși, al pieței de artă occidentale. într-un anumit fel, Marianov a trăit simultan în două realități: într-una Răsăriteană, puternic motivată istoric și conjunctural, a păstrării coerenței interioare și a specificității umane prin proiecția simbolică și prin aspirația spirituală și într-una Apuseană, marcată de postindustrialism, în care valorile statice, de factură muzeistică și glosele hedoniste și-au pierdut grav autoritatea
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
Rodica Zafiu Adesea, normele lingvistice de tip academic par a fi "de când lumea" - și, desigur, pe deplin motivate. O rapidă investigație istorică poate fi însă de ajuns pentru a infirma vechimea, continuitatea și mai ales caracterul "obiectiv" al unor reguli. Mai noi și mai arbitrare decît am fi tentați să le credem, regulile rămîn totuși convenții necesare și
Normă și eufonie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12072_a_13397]
-
ale fazei național-comunismului. Specificul lirismului d-sale îl alcătuiește o viziune a ethosului care, departe de-a fi o retorică uscat moralizatoare, o searbădă probozire a contemporaneității decăzute, se proiectează asupra cosmosului, asupra ocultelor sale resorturi. Aspirația spre puritate, biografic motivată, se dilată astfel pînă la dimensiunile conștiinței umane în genere, care se confruntă definitoriu cu impuritatea, cu degradarea, cu corupția ce răspund unui registru escatologic. Puritatea apare grefată pe o intuiție a ordinii universale ce se opune dezordinii, pe o
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
efecte, justificări Se prea poate ca poeta, inteligentă, cultivată, și cu lecțiile făcute, dar fragilă și mereu de infinită bună credință, din delicatețe, poate, să se fi pierdut cu firea de data aceasta. Pare copleșită de o admirație nu îndeajuns motivată ca să fie credibilă. Și, poate, fără experiență în arta dificilă a dialogului între neasemănători, ca să depășească cu dibăcie capcanele din replicile aiuritoare ale celuilalt, e posibil să nu se fi putut adapta la context și să nu fi găsit tonul
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12690_a_14015]
-
este, cred, poate cea mai complexă și incitantă propunere a lui Mihai Măniuțiu din ultimul timp. Un spectacol profund, tulburător, răscolitor. O demonstrație conținută a erudiției lui Mihai Măniuțiu-teoreticianul, a modificărilor de accente pe care regizorul le poate aduce, o motivată deplasare de lumi, de angoase, de problematici, o asumată vulnerabilitate. Mihai Măniuțiu face un popas creator, de ceva vreme, pe tărîmul textelor vechilor greci. Am văzut Bacantele la Tîrgoviște � cel mai tînăr și mai neliniștit teatru din peisajul nostru � iar
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
Geniu pustiu). Și la Caragiale apar ambele forme de transcriere ("Unde dracul s-a băgatără?", Tren de plăcere; "să vază ea pe dracu!", Art. 214), cu o mai mare frecvență a celei fără -l. În construcții frecvente și mai puțin motivate semantic, se produce ușor o apocopă, o trunchiere și mai marcată: cea a articolului în formă de genitiv-dativ, -lui. Căderea acestui segment final nu are loc în mod obișnuit, în alte cuvinte, tocmai din pricina rolului său de a indica funcția
Drăcuieli by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12853_a_14178]
-
modele mai mult sau mai puțin abstracte de "normalizare". Dimpotrivă, el își propune să observe cum se produc schimbările, să surprindă concret efectele lor prin reîntoarceri pe teren, în timp. Observația este obiectivă, judecățile, conexiunile propuse de el fiind riguros motivate, susținute cu date reale, și întărite de reacțiile actorilor însiși, rușii, obligați să se adapteze din mers la o lume uitată, cu totul nouă și străină pentru unii. Nivat asistă, în cunoștință de cauză (a studiat în Rusia sovietică) la
Dilemele Rusiei de azi by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12834_a_14159]
-
să ajungă la o rezoluție. Ambiția filmului e de a oblitera distincția dintre bine și rău: în războiul rece, nici rușii, nici americanii, nu dețin integritatea morală, iar personajele sunt la fel de ambigue. Evenimentele, tocmai din cauza narațiunii frenetice, nu sunt suficient motivate: vezi acțiuni planificate în detaliu, care apoi eșuează spectaculos. Apar contradicții la nivelul scenariului: Cross îl învață pe Scorpio să nu aibă încredere în C.I.A., care-l utilizează doar pentru că nu poate comite direct crimele. Iar apoi un șef C.I.A.
Degenerarea thriller-ului by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12289_a_13614]
-
dicționarul academic al lui Pușcariu, în 1940 (și reluat de Micul Dicționar Academic, 2001), este de fapt un alt cuvînt, rar și cu sens nesigur: "insectă nedefinită mai îndeaproape". În plus, în titlul citat sensul cuvîntului nu este unul imediat motivat, ci reprezintă o extindere accidentală. Sensul de bază al unui derivat cu sufixul -ar suferă de o anume ambiguitate, pentru că asociază calitatea de agent cu un obiect, fără a indica exact tipul acțiunii: căpșunarul este, în principiu, cel care cultivă
"Căpșunar" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12309_a_13634]
-
trebuie să ai conștiință, ca să poți să-ți supui conduita criticii acestei instanțe. Or, vânzătorul de rând, cum nu era Iuda, nu numai că e egoist și plin de sine, inapt de a-și percepe culpa, dar se crede perfect motivat în ceea ce face. încât paradigma originară nu mai poate fi recuperată în întregime de "omul nou", deși căința poate cunoaște și forme mai ușoare decât cea radicală, a autosuprimării. Iuda modern e constrâns și el, poate, dar nu întotdeauna, să
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
construcția mai veche, cu de, păstrîndu-se o utilă variație stilistico-pragmatică, în care se ține cont instinctiv de subliniere, individualizare etc. Ar fi bine ca și în cazul variației din / dintre să se înțeleagă că dintre nu este cu nimic mai motivat, mai rațional decît din - și mai ales că nu este obligatoriu.
Din și dintre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12430_a_13755]
-
de a înțelege prostia. Sintagma cea mai frecventă este cu singuranță prost ca noaptea, în care termenul comparației asociază hiperbolic lipsa de inteligență întunericului. Mai banale sînt comparațiile animaliere: etaloanele prostiei par a fi, în română, oaia, găina și gîsca. Motivate global, dar surprinzătare în fiecare caz în parte sînt comparațiile obiectuale: e ușor de înțeles că prostia este atribuită lucrurilor, materiei inerte, lipsită de sensibilitate și de reacție, dar nu e deloc clar de ce este ales pentru acest rol un
Prostia Comparată by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12452_a_13777]
-
pe care i-am văzut, și în special poate cei mai tineri, într-un spectacol la care colaborează, în alt teatru decît cel în care sînt angajați și, de regulă, în cele neinstituționalizate, mi s-au părut mai disponibili, mai motivați. Pe toți cei patru actori din această distribuție îi cunosc de la Bulandra - Andreea Bibiri, Șerban Pavlu și Vlad Zamfirescu - sau de la Teatrul Evreiesc - Mihaela Sîrbu. Mihaela Sîrbu și Vlad Zamfirescu recidivează, și ei, ca și regizorul și scenograful, în acest
Un verronica dcronica dnisaj. Metamorfoze by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12455_a_13780]
-
de a cumpăra aceste obiecte stă în credință mai mult decât în estetică. Și n-am vrut să mă mai gândesc la caricaturile țăranilor, la cele din ceramică sau la cele pictate pentru a nu confunda motivația artei cu arta motivată, care nu înseamnă întotdeauna același lucru. Expoziție de fotografie Expoziția de fotografie a lui Eugen Rădescu din incinta MLR este reprezentativă în "concertul de deschidere" ca un show mai degrabă country - amprenta uriașă a corpului ca panou publicitar cu steluțe
Două evenimente by Violeta Ion () [Corola-journal/Journalistic/12474_a_13799]
-
pe zonele pe care și regizorul, și scenograful au dorit, armonic, să le reliefeze este unul dintre însoțitorii minunați ai protagonistului. Și, de ce nu, ai spectatorilor. Nu cred că este cazul aici de școlărești evidențieri. Trupa de la Creangă este sudată, motivată, cu chef. Chiar dacă pe ici, pe colo, dar nu în locurile cheie, stridențele și excesele în jocul unor actori se arată. Cred că este cu mult mai important acest pariu artistic pe care s-a mizat, această grijă față de lucrul
Rîzi tu, rîzi, Harap-Alb by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11545_a_12870]
-
scrierea compuselor e mai mult decît orice alt capitol ortografic o convenție: care poate fi încărcată de conotații suplimentare prin tradiția culturală; de pildă, dacă scrierea legată e adesea asociată cu greșelile elevilor slabi, s-ar putea produce o reacție motivată ,estetic": ,așa e mai urît". Altminteri, numai cine nu are idee de lingvistică își poate imagina că se pot da reguli simple și unitare pentru compuse. În ce mă privește, chiar dacă nu sînt tocmai încîntată de scrierea legată nicio, deplîng
Noutăți normative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11586_a_12911]
-
constatat că reducția psihologică a eului poetic arghezian la un "homo duplex" este profund păgubitoare. Eul poetic multiplu, ca realitate internă a poeziei, trebuie disociat de personalitatea artistică multiplă a lui Arghezi, adică de ceea ce se numește în mod frecvent, motivat, proteismul scriitorului. Sunt planuri complet diferite. Această idee necesită o argumentație mai largă (o parte din ea am desfășurat-o într-un capitol din volumul meu Revizuiri, iar o altă parte în postfața antologiei din poezia lui Arghezi apărută în
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]
-
Helms ori Karlheinz Stockhausen în anii ^60 al secolului 20. Conceptualismul formal, în care compozitorul își enunță sintagma sonoră printr-o formulă (ecuație) logico-matematică, pariază pe o schemă abstractă (ceea ce înseamnă în fond o adorare mai mult sau mai puțin motivată a formulei), schemă ce poate încorpora și coduri ale unei posibile forme muzicale ca, de pildă, în anumite muzici semnate de Anatol Vieru, Haubenstock-Ramati sau Javier Darias. în sfîrșit, conceptualismul schematic se deosebește de cel formal prin abdicarea de la acea
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
despre "spiritul francez" -, autoarea nu caută un "sentiment helvet al ființei", ci eterogenitatea umanului. Astfel, sunt de reținut, în această comédie a limbajelor și mentalităților, paginile despre bulgarul fascist, despre Kim și "legitimitatea" comunismului, despre Fan și chineza ca limbă motivată, despre Karim și caracterul "științific" al Coranului, despre Raquel (eterna bursieră) sau despre ipocrizia grupului de indieni care jinduiesc la confortul Occidentului, dar îi resping valorile. În schimb, lipsite de interes literar sunt notațiile pur tranzitive sau descrierile de natură
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
realitatea dată. Ei sufereau în momentul în care alții erau primiți în organizația de pionieri sau în UTC înaintea lor, se bucurau când se anunțau oribilele, în amintire, manifestații de pe stadioane (pentru că acestea însemnau o pregătire minuțioasă care presupunea abandonarea motivată a cursurilor școlare pentru mai multe zile sau chiar săptămăni), participau cu entuziasm la întrunirile hulitului astăzi Cenaclu "Flacăra" (era un excelent prilej de a ieși "cu gașca", de a simți pulsul generației și de a-și face noi prieteni
Natural born writer by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12871_a_14196]
-
și a altora pentru că au fost de stânga. Fiindcă nu știu cu ce mai rămânem”. S-a înțeles că poeta repudiază extremismul de orice culoare, spiritul de revanșă pus în funcțiune de unii revizuitori recenți ai literaturii contemporane și interbelice, motivați mai totdeauna politic, negaționismul postdecembrist care e orice altceva decât o manifestare a conștiinței critice. Mai există apoi indiferența, amneziile, ignoranța, învălmășirea criteriilor, tot atâtea metehne împotriva cărora memoria “bună” a poetei are de luptat și o și face. Sunt
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]
-
trăitori din Galiția, Sighet sau Vatra Dornei. Apoi, circulația doctrinei nu mai poate fi urmărită În difuziunea ei. Ceea ce Însă Brâncuși moștenise prin obârșii și dincolo de ele se pierduse În negura vremurilor până la strămoșii strămoșilor. Numai Într-un asemenea context motivat deducem reticența sculptorului de a-și publica mărturiile aforistice. Și totuși... În 1980, la Editura „Scrisul Românesc”, din Craiova, Constantin Zărnescu a tipărit cartea Aforismele și textele lui Brâncuși, 250 de pagini, cu o prefață de Marin Sorescu. Criticul din
IDEI DE ARHITECT ÎN AFORISMELE LUI BRÂNCUȘI. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1448]
-
Între atâtea maladii ale spiritului (motivate cândva de Constantin Noica), nu se află cititul ca bază reală pentru Întemeierea adevărului, a desfolierii lui, mai mult decât relativele nivele de umanizare. Cititul rămâne cauză și efect, pus dincolo de pasiune, atingând raționalul. După eleați (Parmenide, Zenon) și dincoace
De la și spre Octavian Paler. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]