370 matches
-
căreia zăbovise Îndelung, pe vremea când studiase filosofie morală. — Credeți că răul e, cu adevărat, pedeapsa pentru o purtare nedreaptă? zise el, vorbind mai curând cu sine. Iar dacă ar fi așa, ce rău a fost pedepsit prin supliciul meșterului mozaicar, la San Giuda? Peste sală se pogorî o tăcere plină de stânjeneală. Dante nu se aștepta la nici un răspuns, așa Încât continuă: — Am aflat că În curând se va deschide și la Florența un Studium general. O facultate a Artelor, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
avea să facă din San Giuda centrul lumii. Nu, eu cred că altele au fost pricinile hotărârii lui. Dante reflecta În tăcere, jucându-se cu centura. De ce pasajul acela marginal din Sfânta Scriptură ar fi trebuit să Îl frapeze pe mozaicar Într-o asemenea măsură Încât să Îl determine să-și schimbe propriile planuri și să intre În conflict cu comitenții? Și, mai cu seamă, dacă judecata lui Augustino era corectă, de ce ar fi trebuit să renunțe la prilejul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
n-a durat mult. Într-o zi a plecat pe nepusă masă, Întrerupându-și lucrul. Nu mă așteptam să Îl regăsesc aici, la Florența. Dante Îl fixă. Ce părere ai despre iscusința lui, maestre Iacopo? Era cu adevărat cel dintâi mozaicar din Italia? Celălalt lăsă să se scurgă câteva momente Înainte să răspundă. — Ambrogio era cu siguranță un maestru În arta lui. Însuși Bonifaciu Îi conferise Însărcinarea de a decora În mozaic pereții capelei sale sepulcrale, la San Pietro, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
semeția unui prepotent. Dacă ar mai fi existat măcar doi la fel ca el, În orașul acela blestemat... Dar era inutil să se gândească la asta... Scutură din cap, trecându-și mâna peste fruntea asudată. În minte Îi reveni moartea mozaicarului. Iarăși. Avea să rezolve acel mister. Numai că trebuia să se Întoarcă la templul crimei, de unul singur. Prima oară ajunsese acolo odată cu ceilalți, iar vederea Îi fusese ofuscată de migrenă. Simțurile Îi erau alterate. Nu avusese cum să asculte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Dante Îl Înșfăcă de umăr. — Ce vrei să spui? Lucrătorii știu de pasajul acesta? — Nu există lucrători acolo sus, priorule. Eu am intrat acolo nu o dată, ca să cântăresc... situația. Singura persoană pe care am văzut-o la lucru era meșterul mozaicar, acela care a murit. Nu se desfășura nici o lucrare. Ziceam de ceilalți. — De cine? De bărbații care se reunesc În fundul cisternei, pentru ceremonie. Credeam că știi. Nu știu nimic... Care ceremonie? — Nu o dată, tot pe timp de noapte, pe fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
proiectul dumitale ne readuce la acel subiect tenebros pe care Cecco d’Ascoli voia să Îl ocolească. Cum vei trata cauzele crimei? — Așa e, messer Alighieri, interveni Bruno Ammannati. Aș dori să aflu. Și ce ocazie mai nimerită decât moartea mozaicarului, ca să discutăm despre asta? Opinia majorității e că dacă un motiv personal puternic te poate determina să săvârșești o crimă, o forță sufletească la fel de mare te poate opri. Dacă așa stau lucrurile, atunci Ambrogio a fost ucis fie de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
puternică, fără Îndoială. Mândria artei lor, de care meșterul voia să-și râdă. Ai văzut mozaicul și cele cinci părți ale sale, În valoare descrescătoare. Sunt sigur că, În acea reprezentare, voia să facă aluzie la cei mai mari cinci mozaicari ai Italiei. Ammannati se Întoarse către ceilalți, parcă cerându-le aprobarea. — Vă amintiți, probabil, că Ambrogio obișnuia să-și ridice În slăvi propria operă, comparându-se cu ceilalți patru care Împărțeau cu el gloria breslei: Buondelmonte, Martino, Giusto da Imola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
elemente Îți Întemeiezi ipoteza? Întrebă Dante prudent. În sinea lui, se Îndoia că acea teorie ar fi avut vreun temei, dar, Încurajând discuția, poate că ar fi surprins vreun indiciu ulterior. — Gândiți-vă la felul În care a fost asasinat mozaicarul, răspunse Ammannati. Recurgându-se la materia primă a meseriei sale, varul, ca și când asasinul ar fi vrut să ateste că pricina crimei trebuia căutată tocmai În meseria victimei. — Dar crezi cu adevărat că rivalitatea În breaslă ar putea satisface necesitatea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
neînduplecat. Pierduse prima ciocnire și Încerca să Își adune forțele pentru a ataca din nou. — Și apoi, ce te-a adus În aceste Încăperi, În afară de perfida dorință de a ofensa sacra noastră persoană? — De ce se interesează Biserica de uciderea meșterului mozaicar? De ce v-ați trimis zbirul, pe Noffo, să Îi iscodească rămășițele? replică Dante, la rândul său cu un glas Întretăiat de gâfâială. Cardinalul avu o mișcare bruscă de nerăbdare. Nu am nimic să Îți explic. Sfânta Biserică romană măsoară ceasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În timp ce, Încetul cu Încetul, Își recăpăta culoarea. O crimă feroce Într-un loc sacru face oricând obiectul atenției sale. Precum și al atenției Inchiziției, În cazul În care se descoperă În ea urma diavolului. — Și ați recunoscut această urmă În uciderea mozaicarului? Așa e, prin urmare? Credeți că un diavol l-a omorât? Ghearele lui Belzebut au sfâșiat sărmanul trup al lui Ambrogio? De ce anume vă temeți, de fapt, din această moarte? Iar mai Înainte? De ce vă puteați teme din viața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de fier, ca și când ar fi vrut să se asigure că e bine Închisă. — Compoziția lui e secretă, messer Durante, zise el pe un ton evaziv. Dumneata i-ai experimentat efectele. Prin urmare, ești În măsură să Îi estimezi Întocmai valoarea. — Mozaicarul a fost ucis pentru că se pregătea să dea În vileag cele cinci părți a ceva. De ce nu cele cinci elemente ale compusului... pe care l-ar fi putut primi de la dumneata, ori putea să ți-l fi sustras. Spui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și de răul Florenței. Astăzi de rău. Rectorul era derutat. Se așteptase la obișnuita solicitare de favoruri sau de bani. Ce Înseamnă asta? Întrebă cu o grimasă. — Am Însărcinarea de a conduce cercetările pe seama supliciului suferit de meșterul Ambrogio. — Meșterul mozaicar... Am aflat. Dar nu Înțeleg ce are de a face cu Calimala... — Nici eu. Cel puțin nu până acum. Tocmai de aceea explorez diferitele căi ale adevărului. — Iar aceste căi te-au purtat aici? — Calimala este Arta În care toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să aducă angoasă? — Mă mai Întrebi? Într-adevăr, nu știi? Sau nu crezi că Amor călăuzește pașii Morții? De ce te gândești că a fost ucis meșterul Ambrogio? — Din dragoste pentru o doamnă? — Care se numește Veritas. — De ce ar fi fost mozaicarul victima adevărului? — Oare nu suntem cu toții, Într-un fel sau altul? Nu ești și dumneata, messer Durante? Dante Își amintea ceea ce citise În raportul despre Al Treilea Cer: toți veniseră de la Roma. Dar, Înainte Încă, toți fuseseră În Răsărit. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
eu l-am asasinat pe meșterul din Como. Iar dacă mi-ai pune și această a doua Întrebare, ți-aș da două răspunsuri: sic et non, ca În controversele deștepților din Cerul al Treilea. Nu, nu l-am omorât pe mozaicar. Da, știu biserica. Dar o știe multă lume, aici, la Florența, crede-mă. — Ce vrei să spui? Cecco Își mușca buzele. Părea nehotărât, poate pentru că Își amintea de vechea prietenie. Apoi, dintr-o dată, vorbi ca și când ar fi voit să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-se cu vârful unei dălți luate de pe banc, poetul Îndepărtă o fâșie de ceară Închegată. Era vorba, Într-adevăr, de spițer. Îi deschise haina În dreptul pieptului, scoțând la iveală cinci tăieturi care Îl Însemnau cu un pentagon, ca acela al mozaicarului. Rănile păreau prea superficiale ca să fi fost mortale, iar alte semne pe trup nu se zăreau. Ceara clocotită fusese vărsată peste bietul om cât timp Încă mai era În viață. Probabil că Teofilo urmărise până la sfârșit mișcările asasinului, Înainte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ideea unei crime colective: acele omucideri aveau o formă, iar În forma aceea strălucea absoluta individualitate a unui singur asasin. Cine ucisese o făcuse dintr-un motiv unic, chiar dacă se ascunsese Într-o pădure de simboluri. Totul Începuse cu crima mozaicarului și era cu neputință să nu fi existat un raport Între cele două omucideri. În mintea poetului, Însă, pentru o clipă se Înfățișă ipoteza că moartea meșterului din Como nu era esențială În Înlănțuirea evenimentelor; o simplă divagație pe calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
timp, lipsit de griji, crezând încă în posibilitatea de a-i conduce pe oameni spre virtute făcând mai degrabă apel la rațiunea lor decât prostindu-i cu istorioare care le încurajează gustul pentru miraculos, Diogene din Oenanda comandă unor artiști mozaicari, zidari, sculptori acest proiect mirific: un zid lung de opzeci de metri, înalt de patru metri și gros de un metru. Este vorba de transformarea acestui edificiu într-un suport elaborat, gândit, construit pe principiul unui papirus derulat pe mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
uimit și admirativ, că autorul a câștigat pariul. Spun asta la începutul notelor mele. Tot ce urmează nefiind decât argumentarea unui pariu câștigat. Prima constatare: portretul Tel Aviv-ului e realizat cu o minuție de bijutier, cu o viziune de maistru mozaicar sau freschist. Materialul fiind strâns cu o nepotolită foame de impresii și sete de trăiri. Orașul devine, sub pana lui Roni Căciularu, un fascinant poliedru rotindu-se în ritmurile amețitoare ale unor jocuri de lumini, de culori și sunete, de
UN DAR DE LA RONI CĂCIULARU de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362509_a_363838]
-
Acasa > Poeme > Antologie > RUGA UNUI GÂND VIU Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1016 din 12 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului (gând de zi 12 octombrie 2013) construiesc visuri pe ghețari în tâmplele pictorilor mozaicarii au graba lor migala lor le privesc mâinile și tâmplele zvâcninde poți colora munții poți umple alunecările de așchii cu speranțe metafore jocuri de lumini și întuneric poți... te poți legăna de pe un picior pe altul căutând căutându-te printre
RUGA UNUI GÂND VIU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352422_a_353751]
-
întîlnirea la Paris a tîmplarului Gauny și a librarului Thierry. Comuniunea generală a Familiei saint-simoniste pune la cale propaganda pe cartiere împreună cu șefii de arondismente însărcinați cu instruirea muncitorilor. Într-un cuvînt, reuniunea de tatonare dintre pălărieri, postăvari, legători, ebeniști, mozaicari etc. și vînzătorii de tipărituri, tipografi, gravori și zețari, însărcinați cu apariția și mai ales cu elaborarea ziarelor, care vor fi la început Le Globe, apoi La Ruche populaire, apoi L'Union etc. Cînd se va termina? Pentru Franța, în
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
timp, lipsit de griji, crezând încă în posibilitatea de a-i conduce pe oameni spre virtute făcând mai degrabă apel la rațiunea lor decât prostindu-i cu istorioare care le încurajează gustul pentru miraculos, Diogene din Oenanda comandă unor artiști mozaicari, zidari, sculptori acest proiect mirific: un zid lung de opzeci de metri, înalt de patru metri și gros de un metru. Este vorba de transformarea acestui edificiu într-un suport elaborat, gândit, construit pe principiul unui papirus derulat pe mai
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și 1949, lucrează la un anticariat deschis împreună cu C. A. Donescu. Pentru „complot împotriva ordinii publice”, va fi întemnițat între anii 1949 și 1953 și 1959 și 1964. În intervalul dintre cele două detenții își câștigă existența ca ajutor de mozaicar, librar și anticar, statistician și documentarist la Centrul de Hematologie din București. A debutat, încă de pe băncile școlii, în 1928, la „Vlăstarul”, colaborând, în continuare, la foarte multe publicații. A mai semnat cu pseudonimele Ahașverus, Alexandru Argeșiu, Alexandru Cârjeu, Arșavir
ACTERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285158_a_286487]
-
reorganizeze statul cât se putea de bine. Mă refer la meșteșuguri de toate felurile. Potcovarii, fierarii și tâmplarii supraviețuiau fiindcă era nevoie de ei, dar numai cei mai rudimentari, căci pentru longobarzi conta funcționalitatea lucrurilor, în timp ce cărămidarii, aurarii, gravorii, dăltuitorii, mozaicarii, pictorii și cei iscusiți în alte meșteșuguri nobile fie că migraseră de ani buni în ținuturile bizantine, fie că dispăruseră rapid pe motiv de bătrânețe sau din lipsă de discipoli. Longobarzii considerau arta bizantină ca fiind coruptă, și, la rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
câmpului. Crezi că ei preferă să vină la cel care se mulțumește cu o treime din produsele lor sau la cel care pretinde jumătate, ca să aibă de unde să-i plătească pe artiști? E mai bine cu burta plină, dar fără mozaicari, sau să te perpelești de foame printre postavuri fine brodate și icoane aurite? Nu vorbea deloc greșit și, văzând eu că mă considera un fel de muscoi bâzâitor, i-am dat dreptate și m-am mulțumit să propun curățarea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
s-a isprăvit, zburând, din viața lui și a altora ca el, precum, o rândunică, la sosirea toamnei. Au zburat, aproape la fel, și clasele elementare. Așijderi - cele de gimnaziul de meserii. De aici, Lo, a ieșit un zugrav, faianțar mozaicar, gresier, de excepție; bașca, la fel de priceput, În meserii Înrudite cu cele pe care le-am numit. Și, prin ani, Lo sa făcut așa cum l-a văzut, acum, nu departe de intersecție, doamna educatoare Iuli. Înainte de a se despărți, el i-
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]