160 matches
-
combina elemente muzicale locale cu un limbaj sintetic bazat pe tobe și xilofoane ale nativilor". Structura romanului "Napoleon Symphony" (1974) a fost modelată după Eroica a lui Beethoven, în timp ce "Mozart and the Wolf Gang" (1991) reflectă sunetele și ritmurile compoziției mozartiene. Cu toate că Burgess și-a exprimat cu claritate părerea negativă față de muzica pop apărută către mijlocul anilor '60, el a fost numit "nașul punk-ului" ca rezultat al imaginii nihiliste despre viitor prezente în "Portocala Mecanică". La programul radio al British Broadcasting
Anthony Burgess () [Corola-website/Science/299222_a_300551]
-
1985 spunea: ”vocea lui Cristian Caraman este un instrument plin de elasticitate și claritate timbrală" (Serata muzicală TV, 1984). Un alt critic muzical român de marcă, și anume Dumitru Avakian, îl numea pe Cristian Caraman în anul 1984 drept “tenorul mozartian plin de virilitate, care parcurge cu ușurință partitura muzicală, fără a se folosii de binecunoscuta detimbrare a tenorilor de gen” (Gala Tinerilor Concertiști de la Timișoara 1984). Începutul carierei muzicale a lui Cristian Caraman este marcată de studiile de vioară sub
Cristian Caraman () [Corola-website/Science/321900_a_323229]
-
în toate marile opere din Germania, la Covent Garden din Londra și la Teatro Colon din Buenos Aires. A cântat de asemenea la Metropolitan Opera din New York, Staatsoper din Viena și la Festivalul de la Salzburg. și-a construit reputația de soprană mozartiană, cântând rolurile Fiordiligi, Donna Elvira, Donna Anna, Contesa Almaviva, Vitellia, Elektra, Cecilio, majoritatea înregistrându-le sub bagheta lui Karl Böhm. Curând după aceeia a devenit cunoscută și ca interpretă a rolurilor din repertoriul italian, în rolurile Santuzza din Cavalleria rusticana
Julia Varady () [Corola-website/Science/312595_a_313924]
-
lui Wolfgang Amadeus Mozart. Deși doar aproximativ două treimi din lucrare au fost scrise de el și în pofida faptului că nu este singurul recviem compus de Mozart, Recviemul în re minor, cu numărul KV 626 în catalogul Köchel al lucrărilor mozartiene, este una dintre operele sale cele mai cunoscute și apreciate. Mozart a murit în timpul compunerii. Însă pentru că era o operă comisionată, Recviemul a fost terminat doi elevi ai lui Mozart, Joseph Eybler și Franz Xaver Süßmayr, însărcinați în acest scop
Recviem (Mozart) () [Corola-website/Science/309252_a_310581]
-
pasaje doar schițate prin punctele extreme (v. Paul Badura-Skoda - Mozart-Interpretation), sau așa- numitele „Introduceri” - mici improvizații melismatice, ce realizează trecerea de la o fermată pe o armonie de Dominantă (de regulă) spre continuarea discursului sau repriza tematică. Prezente frecvent în concertele mozartiene, acestea au persistat și mai târziu. Probabil ultima utilizare a unei asemenea introduceri improvizate, lăsată în seama interpretului, a fost în Concertul pentru vioară în Re major op. 61 de Beethoven, la momentul trecerii de la partea a II-a Adagio
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
Dan Grigore a oferit o magistrală demonstrație asupra faptului că paginile miniaturale ale literaturii pianului se pot ridica la valoarea capodoperei atunci când muzicianul care le animă dispune de imaginația unui spirit creator, de farmecul unei adresări cu totul captivante. Momente mozartiene, sonate de Domenico Scarlatti, momente enesciene, altele semnate de Bach, Schubert, Scriabin, Rahmaninov, au făcut deliciile unui public entuziast, atent, sensibil, care a umplut până la refuz Studioul de Concerte Radio. Multe dintre aceste momente - nu pot să nu le numesc
Cultura recitalului de pian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5419_a_6744]
-
vrăjitor african de care poți să te și sperii, nu numai să te amuzi. Dar dacă mă pui chiar să imit, cu modelul alături, un Moise de Michelangelo, îți declar că nu pot oricât m-ași strădui, după cum nici o frază mozartiană, în timp ce o simfonie modernă m-ar ispiti, fiindcă sunetele ei nu exprimă nici un mister, adică nici o coerență..." "Poate că n-o sesizăm noi?! zise Lavinia. Pe primăvară eram la București într-o sâmbătă și ne-a invitat o cunoștință la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de gandire sonoră a epocii dar liberă de constrângeri. Este calea aleasă de Horia Andreescu pentru a parcurge periplul de circa trei secole printre lucrări ilustrative pentru diversele etape parcurse de la polifonia renascentista la strălucirea ornamentala a ariilor de tip mozartian. O observație generală se impune: aceste muzici ivite într-o lume provinciala, de margine de imperiu, nu sunt cu nimic mai prejos decât creația curentă din marile centre din care își luau modelele ( în speță Viena, sudul Germaniei). Sunt muzici
Cultura vechilor cetati by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/13750_a_15075]
-
preferința manifestată față de acestea în Les fées sont d’exquises danseuses, statornicind o afinitate armonică, care argumentează, o dată în plus, înlănțuirea continuă a acestor preludii în contextul interpretării. Pedala de rezonanță va marca frecventele schimbări armonice, respectând indicația de claritate „mozartiană” desprinsă din însemnările pianistei Marguerite Long cu privire la concepția de interpretare a acestei muzici. Tabloul sonor astfel creat va coincide unei imagini vizuale ce reflectă transparența asocierii rafinate dintre aer și luminozitate. Folosirea cu predilecție a modalității de intersectare a vocilor
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
mod stângaci impropriu, creația celebră este repetitivă și parțial inexactă. Criticii muzicali au fost de acord cu faptul că această piesă a compozitorului austriac este una satirică, datorită greșelilor ritmate care ies ușor în evidență și care nu definesc stilul mozartian. Un cântec identificat în colecția Carmina Burana, „In taberna quando sumus” reprezintă o capodoperă muzicală având în centru un motiv asemănător cu al lui Mozart; în acest caz însă nu se cunoaște cu exactitate originea manuscrisului latin descoperit în 1803
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
un muzician uluitor. Țin minte că au scris în ziare că mai mult și mai mult am plăcut Nicolai și cu mine. Domingo cânta minunat, nimic de zis, iar de Gundula au spus că e superbă, muziciană, rafinată, elegantă, o mozartiană desăvârșită, dar... să-l lase pe Verdi în pace! — Abbado v-a rugat să cântați Marie din Wozzeck? — Da. "Viorica, te rog, atât de mult îmi doresc să fac opera asta cu tine!"... "Claudio, nu e pentru mine, pentru vocalitatea
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
ori sunt firave, pot fi compensate cu inteligență, informație, studiu și luciditate. La Vlad Iftinca, toate acestea nu ar însemna prea mult dacă nu ar exista spiritualitatea viziunii asupra fiecărei partituri alese. Nici tehnica pianistică strălucitoare din allegro-urile sonatelor mozartiene ori din scenele dinamice ale suitei "Romeo și Julieta" de Prokofiev nu sunt de ajuns pentru a copleși ascultătorul. Starea de moment și amintirea ce nu se pierde în timp poartă însemnele dramaturgiei care implică povestire, peisaj, portret totul poetic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Enescu și Remus Niculescu, descoperă și publică o pagină de manuscris autentic al lui Wolfgang Amadeus Mozart, rătăcită nu se știe cum prin hârțogăraia Cabinetului de Stampe al Academiei. Drept care articolul său este publicat și într-o culegere de studii mozartiene din Republica Federală Germană. În sfârșit, ține o serie de conferințe, de cele mai multe ori la Dalles... Mihai lui I. Negoïtzesco, par pneumatique București, 2 ianuarie 1957 Dragă Nego, Mă bucur că înscriu pentru prima oară data noului an pe un
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
venit rândul să comande, nesinchisindu-se, cu tupeul său obișnuit, de cei din spatele lui, strălucitul poet, bun familist, a cerut 40 de bucăți, epuizând stocul. Coada s-a destrămat, dezamăgită, dar fără a îndrăzni să protesteze. După această întâmplare memorabilă, mozartianul poet, mare amator de chifteluțe, a scos alte excelente cărți, a avut alte lăudabile atitudini. Degeaba! Impresia lăsată de gestul lui de atunci, de la bufet, de mitocan apucător, de acea manifestare de măruntă rapacitate obraznică a rămas cea mai puternică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
stăruință asupra Odei (în metru antic), o odă a geniului "mistuit de propriul vis, o rugă abstractă", aflat în fața "însingurării cosmice". O recapitulare a poeziei erotice (Floare albastră, Făt-Frumos din tei, Lacul, Dorința, Atât de fragedă etc.) relevă "o poezie mozartiană", o poezie "îngândurată, melancolizată, în tonalități moi" ce structurează "o poetică a grațiosului" și "spiritualizează emoția" dând un sens specific noțiunii de dor, "de abstragere din lume și de suferință romantică". În Venere și Madonă, Eminescu pune, de fapt, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
alternanțele abil distribuite între lumini și umbre. Cartea insistă deseori pe simbolul nocturnului, începând cu momentul sosirii în zonă a romanticului locotenent Filip, apoi înserările melancolice din restaurantul gării, unde ofițerul tapează pe clapele pianului de pripas un delicat repertoriu mozartian. Într-un registru identic este restituită imaginea orașului nordic de la gurile Nevei, învăluit în cețuri, ceea ce-i conferă o aură poetică, misterioasă, sugestiv preventivă. Exuberanța juvenilă, inițială, se va dovedi de rău augur pentru cuplul de îndrăgostiți. Adversitățile de conjunctură
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
intuițiilor poetice, totul prinde glas: uraganul, tunetul, valul, buciumul, cornul, izvorul, râul, clopotul, vântul, albinele, undele, Orfeu însuși: Vântul c-o suflare plânsă codrii negri îi pătrunde/ Și vrăjește lin din frunze, și vorbește aiurind 155. Toate culminează cu armoniile mozartiene din finalul poemului Dorința: Adormind de armonia/ Codrului bătut de gânduri,/ Flori de tei deasupra noastră/ Or să cadă rânduri-rânduri156. În ciuda a tot ceea ce se crede de obicei, poezia lui Eminescu este greu de rostit tocmai pentru concurența în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
dar temeinic, vara făcând o cură pentru sănătatea noastră și în fiecare an consacrând o lună Parisului, unde ne atrăgeau prietenii, nesecatele comori artistice ale muzeelor, expozițiilor, pentru doctor - spitalele. Astfel am parcurs întreaga Europă, oprindu-ne pentru un ciclu mozartian sau wagnerian câteva zile în Bavaria sau Salzburg, eine Musik Woche in Wien ori pe Rhin, sau pornind cu batelul la Spitzberg și bankiză. De la Atena la Capul Nord, din Sicilia la Stockholm, cunoscurăm întreaga Europă, în afară de Spania și Rusia
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
memorabil, Portrete, schițe, fragedii. (Un cuvânt valiză rezultat din mixarea lui fraged cu tragic.) Dedicația e caragialescă prin ricoșeu, dar, fără discuție, caragialescă: "ŤDomnului Scărlătescuť, cum era numit Domenico Scarlatti de către cel care a dat unui volum de proză românească mozartianul titlu Momente, schițe, amintiri." Aproape toate scurtele bucăți de aici sunt îndatorate cultural melomaniei lui Caragiale. Dacă, o sută și ceva de pagini mai devreme, Cosașu conchidea că ecranizarea pieselor acestuia reprezintă o tautologie, lucrurile stau mult diferit când vine
Mai mult ca stilul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7079_a_8404]
-
efort sau pe alocuri acoperindu-i. Echilibrul între fosă și scenă se poate remedia pe parcurs, și este important cu atât mai mult cu cât scriitura instrumentală este extrem de plastică, mobilă, aerată - mulți au văzut în ea chiar o filiație mozartiană, un spirit cameral. La reușita spectacolului pot fi asociate și decorurile ingenioase semnate de Viorica Petrovici, dintre care, ultimul mai ales, are atmosferă poetică. Este de așteptat ca această seară plină de antren să devină unul dintre succesele de durată
Un succes de durată? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14070_a_15395]
-
la care instituțiile de gen se străduiesc să atragă un public cât mai numeros. Filarmonica bucureșteană și-a lansat deja intențiile, Formațiile muzicale Radio se concentrează asupra unui Festival Mozart bogat în programe și Opera Națională a oferit o premieră mozartiană absentă de pe afiș de câteva decenii. De ce absentă? Probabil pentru că nu este o operă de public (ne-o demonstrează cronologia destul de rarefiată a traseului ei în lume, prezentată în programul de sală); dar atunci de ce Cosí fan tutte? Pentru că orice
Gustul dulce-amar al infidelității by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/10889_a_12214]
-
pentru că nu este o operă de public (ne-o demonstrează cronologia destul de rarefiată a traseului ei în lume, prezentată în programul de sală); dar atunci de ce Cosí fan tutte? Pentru că orice teatru care se respectă trebuie să aibă un repertoriu mozartian cât mai complet și mai ales pentru că este o muzică paradisiacă. Compusă în 1789, cu un an înainte de moarte, ea este deja marcată de acea "melancolie a îngerilor" despre care vorbea Cioran, chiar dacă la suprafață pare a fi o farsă
Gustul dulce-amar al infidelității by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/10889_a_12214]
-
Compusă în 1789, cu un an înainte de moarte, ea este deja marcată de acea "melancolie a îngerilor" despre care vorbea Cioran, chiar dacă la suprafață pare a fi o farsă. Dincolo de această fațadă, s-a spus, este cea mai tristă capodoperă mozartiană. Și asta se aude în partitura stratificată, vibrantă, tensionată și mereu ambiguă, ca și povestea celor două perechi de îndrăgostiți care nu rezistă probei fidelității. Istorioara reia toposuri vechi ca deghizări, travestiri, simulări, pariuri, răsturnări de situații ce țin de
Gustul dulce-amar al infidelității by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/10889_a_12214]
-
dificultate cu brio, reliefând nuanțat trăirile personajului, lansându-se în coloraturi impecabile sau frazând delicat. Are talent actoricesc și capacitatea de a îngemăna acțiunea cu melosul Și, ceea ce este cel mai important, stăpânește o cultură a cântului supus rigorilor stilului mozartian. Din păcate, nu același lucru se poate spune și despre partenerii masculini, care cu voci sonore, prezență scenică plăcută, muzicalitate naturală au întruchipat pe cei doi amorezi: Guiglelmo cu un umor mai apropiat de genul buffo (baritonul Vicențiu }ăranu) și
Gustul dulce-amar al infidelității by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/10889_a_12214]
-
Ferrando, pandantul liric (tenorul Marius Manea) poate obosit și din această cauză cu o emisie rigidă departe de acel cânt moale, flexibil, propriu personajului. Dar nici unul, nici celălalt, prea voluminoși vocal, nu aveau de a face cu ceea ce numim stil mozartian, păreau veniți din altă piesă. Don Alfonso este un rol nu foarte întins, dar pe care mulți mari cântăreți l-au rafinat de-a lungul timpului prin lecturi variate; Ștefan Schuller, într-o versiune muzicală corectă, înfățișează un personaj blazat
Gustul dulce-amar al infidelității by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/10889_a_12214]