274 matches
-
și frumoase, doar că spre seară, prințesei tre buia să i se facă băița. În condițiile arhaice ale traiului la țară, în camera unde urma să dormim s-a încins soba și pe patul din apropiere a fost așezată o mușama și dea supra, o cădiță roșie de plastic. Până să se încălzească apa, nevasta a dezechipat copila și a lăsat-o să zburde prin cameră în voie. Micuța, bucuroasă nevo ie mare, era călare pe scaune, sărea pe pat, se
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
locu unde-am visat eu, te luptai cu moartea. Mi se usucă sufletul când mi-amintesc cum veneam cu el în mașină și nu mai credeam că ajunge cu zile la spital, și-aici, când l-au pus doctorii pe mușamaua de pe masă, și-a ieșit sora și-am văzut că-și frânge mâinile că-i trebuie transfuzie și n-are sânge, am zis că-i dau eu. Când mi-a luat sânge cu acul și-am ieșit să rămână ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
îi făceau bine.. După ce chibzui o clipă, doctorul acceptă. Irina și mama rămaseră pe culoar. Doi infirmieri bătrâni veniră c-o masă de tablă, pe roți, îl întinseră deasupra și-l băgară în sala de operații. Pe-o altă tablă-nvelită-n mușama, nemișcat ca un mort, acoperit c-un cearșaf, sta moș Țurcanu. Slăbise atât de mult, că nu-l mai recunoșteai. El, care semăna cu un urs de Dorna, voinic și plin de cutezanță, se făcuse acum sau așa i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
1852, curierii, factorii și slujitorii Direcțiunii Poștelor din Moldova erau obligați să poarte uniforma slujitorilor ministerului de finanțe și o geantă mică la piept, iar factorii distribuitori de la reședința ținuturilor să poarte ca semn distinctiv o șapcă de piele sau mușama cu inscripția orașului și o geantă de piele inscripționată “Portu scrisorilor”. Peste câțiva ani, în 1857, se propunea ca amploaiații poștei, inclusiv căpitanii de poștă să poarte uniformă pentru a fi cunoscuți și respectați de public. Condițiile de arendare a
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
Și rece. În jurul ei planează cuvinte în care știe că i-ar fi foarte frig. — Și de ce mergeați la Sevilla? Degetele ei vorbesc în aer. Vorbesc aproape mai mult decât ochii. Se sufocă undeva, între tencuială și lumina veiozei, între mușamaua din bucătărie și dulăpiorul cu medicamente. Plânge. Plânge liniștit, cu sughițuri mici. Liniștit. Aproape liniștitor. — Nu știu, David, el voia acolo... Ar fi trebuit să fie ca un fel de excursie. Nu știu... Somon cu portocale. Asta fusese ultima lor
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pâlpâire spirituală, acest parcurs în toate direcțiile prin jungla din sine ce i se prezintă a fi un nou drum. Observă ce efect îi produce când îl învață despre un purice la o simplă privire, mai întâi, apoi la microscop. Mușamaua care acoperă masa este din acelea în care se află reprezentate principalele invenții cu portretele inventatorilor. Lui Montgolfier îi zice tată pentru că seamănă cu don Avito, tatăl său. * În timp ce tatăl se aprinde cu filosoful, se aprinde mama cu fiul și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
devenise Aux migrants Heureux și atrăgea o faună și mai pestriță în local. Pe patron îl cheamă Claude Fernandez și e uns cu toate alifiile. Are doi angajați: un chelner - Francis - și un picolo - Didier. Mesele sunt vechi, acoperite cu mușamale pătate impresionist și arse, cu mucuri de țigară, pointilist. Scaunele sunt de mai multe feluri, majoritatea cu patru picioare egale ca înălțime. Acolo unde există câte un picior mai scurt, neajunsul e rezolvat cu câte un dop de bere sau
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
evadez... Și o ai la dumneata? O am acasă. O ajuns ca vai de ea. Prin câte ape am trecut și câte ploi m-o prins!... Norocul meu că o țineam ascunsă în sân. Într-un fel de portofel din mușama, căpătat de la un neamț. Că altfel nu mai rămânea nici urmă din ea. Uite ce mi-i dat să aud! O hârtie amărâtă îl ajută să evadeze! Nemaiauzită întâmplare. Când ne spui povestea asta? - a întrebat agronomul tulburat. Până vom
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Înțeleg. Și ușa aia a sărit la bătaie, nenorocita!" Doctorul oftă: Am albit ascultând basme din astea, stimate domn Mirică. Mda..." Îi face un gest către pat: "Ia așază-te matale frumușel pe patu' ăla! Ai grijă! Cu picioarele pe mușama, cu picioarele pe mușama!", insistă el, speriat ca nu cumva pacientul să-i murdărească cearșaful alb. "Domnișoara Ștefania!", strigă ORL-istul. Dintr-o cameră alăturată apăru o duduie într-un hălățel scurtuț, suficient de puțin opac pentru a se întrezări
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
a sărit la bătaie, nenorocita!" Doctorul oftă: Am albit ascultând basme din astea, stimate domn Mirică. Mda..." Îi face un gest către pat: "Ia așază-te matale frumușel pe patu' ăla! Ai grijă! Cu picioarele pe mușama, cu picioarele pe mușama!", insistă el, speriat ca nu cumva pacientul să-i murdărească cearșaful alb. "Domnișoara Ștefania!", strigă ORL-istul. Dintr-o cameră alăturată apăru o duduie într-un hălățel scurtuț, suficient de puțin opac pentru a se întrezări prin el lenjeria de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
îi strigă din spatele unui paravan doctorul. Nea Vasile se așază în fund. "Ce faci, mă, nene? Te pregătești să citești ziaru' sau ce? Stai, odată, culcat pe pat, n-auzi?" Pacientul se întinse terorizat de răcnetele medicului. Nu văzu nicio mușama și stătu încordat, cu picioarele în aer. "Lasă, naibii, picioarele alea jos! Te crezi la sală, să-mi faci mie abdomene acum?" "Ziceam să nu murdăresc patu', dom' doctor...", făcu pierit bolnavul. "Dă-l în mă-sa de pat!", se
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
amuză în sinea lui domnul director. "Aaa! Bună, dragă! Am întârziat nițeluș, da' tu nu te superi, nu?" "Să poate, doamna ministru?...", rânji unsuros dom' Relu. Femeia își aruncă ochii prin jur, după care scotoci cu sârg prin gentoiul de mușama care îi spusese domnu' Sandu costase vreo douăzeci de mii de euro. Domnului ministru îi cam sărise muștarul când își văzuse consoarta venind făloasă cu chestia aia atârnată de braț. Că o văzuse, n-ar fi fost nimic, dar când
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ne la ea, unde-mi era marchiza dă Toporu cu blazonu'! Da' cân' am luat geanta să mă uit, m-am ofticat și mai rău. Mă, băiatule, mă gândeam și eu că cine știe dân ce piele o fi. Aiurea! Mușama, bă, Relule. Mușama ca aia dă o vinde precupeții în piață, mă. Decât că cu alte modele pă ea și cu niște cristale d-astea, dă e la modă acuma." "Svarovschi, cum e feșiăntrendu' acu'!", punctase Relu, arătând că știe
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
unde-mi era marchiza dă Toporu cu blazonu'! Da' cân' am luat geanta să mă uit, m-am ofticat și mai rău. Mă, băiatule, mă gândeam și eu că cine știe dân ce piele o fi. Aiurea! Mușama, bă, Relule. Mușama ca aia dă o vinde precupeții în piață, mă. Decât că cu alte modele pă ea și cu niște cristale d-astea, dă e la modă acuma." "Svarovschi, cum e feșiăntrendu' acu'!", punctase Relu, arătând că știe și el foarte
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Cu toate că, de câteva săptămâni, nu mai aveam nimic de dactilografiat la piesă, cum era și normal, întâlnirile noastre aproape zilnice, tot aici se înfiripau, lângă mașina de scris din separeul bibliotecii. Era ca și cum fără aceste obiecte aproape totemice, mescioara cu mușama de culoarea muștarului, mașina de scris, mapa cu indigouri, o radieră specială, o ascuțitoare, toate parcă mitice, aduse din Olimpul zeilor, de vreun presupus nepot de-al lui Prometeu, asemenea focului, nu ne puteam vedea. La o adică, dacă ne
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de bere? ... Te-ai speriat că mergeam prea aproape și ar putea sări din el o sticlă goală peste mașina noastră?...“ Ca din Întîmplare, În timp ce vorbeau, aplecați peste masa din bucătărie, degetul lui arătător Începu să deseneze, pe Învelișul de mușama, o linie cu multe curbe, un fel de hartă, dar fără nici un reper, iar Christina, urmărindu-i mișcarea degetului, știa că vede drumul pe care el va merge. ZÎmbind trist, făcînd efortul să zîmbească, ea acceptă În cele din urmă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Începe Într-un târziu să scrie mai departeă Femeia de serviciu a terminat de făcut curățenia și, În aceeași respectuoasă atitudine, părăsește Încăperea, Înclinându-se, și Închizând cu grijă, ca să nu facă nici cel mai mic zgomot, ușa capitonată cu mușama maron, relicvă a unui proletcultism grijuliu. O tăcere grea, apăsătoare se lasă ca o sumbră prevestire. Prin fereastră, redactorul-șef Dezideriu Îl privește pe agentul de circulație dirijând În intersecția rotundă ca un cerc perfect, cu gesturi de păpușă automată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un cerc de tuburi fluorescente roșii și albe la capătul cărora se învârt scaunele doldora de oameni, Helen zice: — Pare fezabil. Un om oprește roata, și toate gondolele se leagănă în loc, în timp ce eu și Helen ne așezăm pe perna de mușama roșie, iar omul blochează bara de protecție peste picioarele noastre. Se dă înapoi și trage de o manetă, iar imensul motor diesel se pune în mișcare. Tiribomba se smucește de parcă s-ar rostogoli în spate, iar noi ne înălțăm în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cap și să ajung bărbat, el redevenea copil, nu numai prin cântecelele și poantele din adevărata lui copilărie, ci prin sute de gesturi, cuvinte și semne. Odată, la cabana Omu, după ce terminaserăm o ciorbă de fasole, am găsit întâmplător sub mușamaua murdară, pe cantul mesei, o iscălitură în lemn. Și scria așa: Mircea și Didi 1935. I-a tremurat bărbia, i-a tremurat și vocea, i-au tremurat multe pe dinăuntru (se vedea în licărul ochilor), recunoscuse înscrisul de-aproape jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
meu, care se petrecea Într-o noapte ploioasă, Îl vedem pe o străduță Îngustă din Paris bătînd cu pumnul În ușa din față a unei case ce-i aparținea marii actrițe Sarah Bernhardt. În cealaltă mînă ține strîns, Înfășurate În mușama ca să le ferească de ploaie, fragmente din superbul lui poem dement „Ode à la Nuit”. Mă aflam În pivniță și citeam În Encyclopedia Britannica despre Sarah Bernhardt, cînd am tresărit la auzul ușii de la prăvălie deschizîndu-se. Avîntîndu-mă pe gaura ancestrală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
un vânt înghețat. Ești așezat pe o bancă în așteptarea lui Anatoli Anatolin, care trebuie să-ți încredințeze manuscrisul noului său roman Ce poveste își așteaptă finalul? Un tânăr cu barbă lungă și blondă, palton lung, negru și beretă de mușama se așază lângă tine. — Fă pe prostul. Parcul e întotdeauna supravegheat Un gard viu vă apără de ochi străini. Un mic fascicul de hârtie trece din buzunarul interior al paltonului lung al lui Anatoli în buzunarul interior al pardesiului tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
descalță, așază încălțămintea lângă perete apoi intră în cameră și leapădă pe masă un plic. Carmina rămase lipită cu spatele de soba de teracotă. Înțelesese. Doar mamă-sa, gâfâind, se apropie de masă, fixă cu ochii nemișcați plicul de pe luciul mușamalei. A fugit, dezmățata, tună bărbatul, în momentul când ea, temătoare întinse mâna spre dreptunghiul alb, aducător de vești rele. Lepădătura, să n-o mai prind că pune piciorul în casa asta. Femeia scoase neîncrezătoare hârtia din plic, o desfăcu. Carmina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
foarte mult. Sidonia își aprinse o țigară și căzu pe gânduri. Încruntată, cu gura strânsă, cu ochii pierduți între riduri avea un aer nefericit. Gestionarul o privea printre zăbrelele geamului Cine știe ce probleme o fi având și dumneaei. Căută cârpa, șterse mușamaua de pe masă, apoi luă una câte una ceștile și le puse pe etajeră cu fața în jos pe farfurioara lor. La subsol nu mai venise nimeni. Avea timp să se așeze și el pe scaun și să aprindă o țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Totuși, ceva mai târziu, după ce mulțimea se împuțină, un muncitor voinic, cu o figură isteață, se opri din drumul său și-l ascultă pe Nando, cu un ușor zâmbet în colțul buzelor, bălăngănindu-și în mâna stângă servieta jegoasă de mușama, în care-și căra zilnic mâncarea la pachet sau poate vreo trusă de scule. Nando îl remarcă și îi zâmbi încurajator: Dumneata, tovarășe, văd că ai înțeles... Dumitale nu-ți este teamă de adevăr, nu-i așa?... Da, prietene, Lucrețiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
înțeles... Dumitale nu-ți este teamă de adevăr, nu-i așa?... Da, prietene, Lucrețiu Pătrășcanu a fost aruncat în închisoare fără nici o vină!... Să ne unim glasul și să cerem: libertate pentru Pătrășcanu!... Muncitorul cu figură isteață și servietă de mușama păru să stea câteva clipe pe gânduri, apoi zâmbetul de pe chip i se lăți și răspunse cu o voce mucalită: Vezi-ți de treabă, mă nene!... Mata ești sărit de pe fix?... Am nevastă și copii acasă!... Și bălăngănindu-și geanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]