277 matches
-
cu prea mult talent, am totuși pe unul din zidurile Londrei o placă dedicată mie. Cine ar fi îndrăznit să viseze la o asemenea poveste?" În toată această mirare, ironia n-o părăsește, dar nu mai este cea jucăușă și mușcătoare, ci una deconcertant de amară. Știe că succesul nu i-a venit din scrisul pentru care trudise toată viața, ci din această corespondență cu un singur destinatar și pe care n-a dorit-o publicată ,,In memoriam F.D.P." Destinul, chiar dacă
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
1816, Macedonski procedează identic în 1884, la 30 de ani". Nu mai puțin îl interesează pe poetul nostru Alfred de Musset, pentru, spre a-l cita, "ușurința cu care trece de la serios la glumeț, de la disperare la satira cea mai mușcătoare". Sugestia conceperii Nopților îi vine de la byronianul Musset, în pofida unor antecedente din lirica băștinașă (Grigore Alexandrescu, Heliade, Bolintineanu): "Simptomatică este (...) predilecția lui Macedonski pentru un personaj mussetian Rolla, înrudit cu eroii demonici byronieni. El reprezintă prototipul "libertinului senzual", teatral și
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
nici nu a declarat că a găsit haos în minister. Ceea ce nu exclude posibilitatea ca dlTheodorescu să facă toate acestea de aici încolo. Să spunem de la bun început că academicianul istoric a dovedit nu o dată că are condei și verb mușcător, încît declarațiile sale de bine față de fostul ministru al Culturii nu vin din partea unui sfînt incapabil de răutăți. Să fi observat d-sa că ministeriatele vin și apoi se duc, în vreme ce pentru ștergerea adversităților personale în lumea culturii de multe
Un exemplu care nu se ia by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16478_a_17803]
-
tranziție fără sfârșit și de o criză care ne exasperează, cultura ne dă curaj și simțul creației ne dă insomnii. Epigrama este, se știe, un gen situat între ironia bucuroasă și umorul răutăcios, între caricatură și desenul expresiv, între râsul mușcător și zâmbetul plin de ambiguități. Este un gen al inteligenței și al abilității și, mai ales, este un produs al spiritului comic. Județul nostru a dat mereu excelenți epigramiști, dovadă că în țară imagi nara a lui Caragiale, râsul are
O zi solemnă... sub zodia lui Caragiale. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Laurenţiu Bădicioiu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_107]
-
favorită a zeci și sute de biografi, ce-au excavat cu zel în viața și faptele a diverse amante regale, domnișoare de (dez)onoare și alte ființe ciudate. Kathryn Hughes, o specialistă în "proza biografică", se întreabă cu o ironie mușcătoare dacă aceste personaje ale apusei lumii no-biliare "nu stau cumva toată ziua undeva într-un budoar, coafân-du-și părul, așteptând să fie chemate pentru a-și îndeplini datoria biografică". Între timp, armata cercetătorilor a coborât cu un veac, săpând cu spor
De ce nu se scriu biografii ale scriitorilor români? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8277_a_9602]
-
Libere, acesta e invitat la Realitatea TV și neagă tot. N-a fost turnător. Povestea asta e o făcătură. Cineva are interesul să-l compromită, susține fostul admirator înfocat și declarat al lui N. C. Munteanu. Răspunde cînd confuz, cînd mușcător. E confuz cînd i se cer precizări despre ceea ce a făcut, mușcă atunci cînd i se pare că și-a prins interlocutorii cu vreo eroare. Se consideră un mare jurnalist - mai mare decît N. C. Munteanu și spune apăsat, de
Păcate vechi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8323_a_9648]
-
la experimentul Tescani? - La cenaclul lui Mircea mergeam sporadic. Mai vorbeam din când în când, însă nu eram pe atât de activă pe cât era, de exemplu, Răzvan Rădulescu. Îmi plăcea însă să trec uneori pe acolo, pentru spiritul viu, uneori mușcător al cenaclului, pentru comentariile ponderate ale lui Mircea, care era un excelent conducător de cenaclu, fin și atent la tot ce se citea. Uneori ieșea cu noi, studenții, la bere, iar atmosfera degajată de la aceste întâlniri, poveștile lui Mircea, chiar
"Oamenii fericiți și normali nu scriu, trîiesc pur și simplu" by Doina Ioanid () [Corola-journal/Journalistic/8121_a_9446]
-
o familie de actori, evacuați, datorită războiului, în orașul Ufa. Timp de mai mulți ani a lucrat ca ziarist la diferite ziare și publicații din Leningrad și Tallin, afirmân-du-se în proza scurtă. Ducea o viață de boem, iar satira sa mușcătoare și umorul acid nu erau agreate de regim. Ceea ce l-a determinat, în 1978, să emigreze în Statele Unite, unde scrisul său s-a bucurat de mult succes în rândurile emigrației ruse. Ulterior, opera sa a căpătat recunoaștere și popularitate și
Serghei Dovlatov - O tânără de familie by George IARU () [Corola-journal/Journalistic/7049_a_8374]
-
sale hard și a unei împliniri literare personale ce-a resimțit-o ca nesatisfăcătoare, Pericle Martinescu n-a rămas un complexat. Dozajul pe care-l practică între modestie și necomplezență e salubru. Cînd crede că e cazul, verbul său devine mușcător, punînd în chestiune inclusiv personalități de solidă reputație. Din penumbra unei poziții modeste, Pericle Martinescu și-a aplicat luciditatea și și-a exersat cu demnitate duhul critic. Mărturia sa de (aproape) ultim supraviețuitor al interbelicului, respiră un aer de naturalețe
Mărturia unui longeviv (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9794_a_11119]
-
lui. Sonetul românesc, însă, se numără de la Eminescu, deși primul pe care-l reține Tomozei în antologie este Către planeta mea, al lui Asachi. Și n-ai decît să descoperi, răsfoind mai încolo, un Macedonski tandru și un Coșbuc ironic, mușcător, ba chiar puțin epigramist: "De-a scris numai trei rînduri sub nume el și-a pus/ Și diploma, subscrisă altcum de vrun Gambrinus/ Iar de-ai vorbit cu dînsul sînt sigur că ți-a spus// De zece ori că-i
Ochi compuşi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9858_a_11183]
-
să-i umezească buzele, limba străpunsă de ace. Mintea omului modern se răzvrătește împotriva acestei viziuni, ea râvnește la unele convenite pauze, de oarecare refacere, fie pretinde renunțarea la chinurile fizice, în schimbul unora morale, ce nu ar fi mai puțin mușcătoare. însă nu aceasta este imaginea la care s-a oprit omul de pe stradă, oarecarele trecător, eventual pe scuter, în automobil chiar. Din copilărie, obsedat de informațiile primite asupra locației postmortuare, el se simte culpabil, în fața unui tribunal de la facerea lumii
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]
-
să îndrume avioanele cu cei slabi de înger, victimele adică, direct în turnurile gemene. Cei tari în credință se luptă prin Belfast și prin Kosovo, cei slabi de înger umplu, de obicei și pentru că sunt așa, adică slabi, gropile comune." Mușcător, dinamic, informat, cotidian, suplu în gândire și tot atât de suplu în scriitură, Daniel Vighi reușește, din punctul meu de vedere, o performanță certă - una dintre puținele la noi - în materie de critifiction. Aceea de a se pune pe sine în centru
Slavici, managerul nostru by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9351_a_10676]
-
apropierile sunt vizibile - și determinate de angajarea decisă a noilor poeți pe câte un culoar liric pe care care au mai performat, înainte, și alții. Într-o parte (la Mihail Gălățanu și Marius Ianuș): un eu liric exhibat și gesticulant, mușcător și provocator, cabotin și sentimental, sexualizant și mistic. Pe celălalt fir (la Cristian Popescu, Ioan Es. Pop și, respectiv, Teodor Dună): un eu prăbușit, care a făcut implozie în propria memorie, jupuindu-și la nesfârșit, cu masochism, rănile cărnii și
Milenarism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9376_a_10701]
-
pace mă scot, mă înseamnă cu vagi rune. de încerc să citesc din povestea în grabă-ngropată, mi se face a somn, a privire ce-ngheață opacă, mi se face a foame și a sete nemăsurată, mi se face a frică mușcătoare ca a fiarei ce hrana-și devoră, terorizată că alta nu-i mai e dată vreodată. vocea ta vocea ta e miere ninsă peste auzul meu rănit, îmi vorbește ca o fructă coaptă ce se-nneacă-n propriul must. foșnesc în ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
să alunge prin umor temele macabre. Este o poezie cu jocuri de cuvinte și întorsături de sens, ironică, șocantă - dar totdeauna, dincolo de șoc, cu poantă și morală. "Avertismentul" din deschidere previne "copiii" asupra "personajelor sumbre" și mai ales asupra metodelor mușcătoare de a veni de hac tabuurilor; mușcătura e însă îmblânzită de poante intertextualiste și pastila devine un hap picant: Când te-nconjoară personaje sumbre/ să-ți țină companie până-n zori/ cu ale lor insidioase umbre,/ vei încerca, bag' sam', să
Un liric satiric by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9548_a_10873]
-
despre artă, mutându-l în domeniul artelor plastice, pentru a demonstra că lupta dintre modernism și "canon" se dă și în afara muzicii. Înfruntarea are loc între un Sixtus Beckmesser admirator al peisajelor idilice cu vechiul Nürnberg (interpretat cu vervă și "mușcător" de baritonul Michael Volle) și un Walther von Stolzing înnebunit după graffitti și action painting (tenorul Klaus Florian Vogt, o voce de prim rang, tulburătoare în pasajele lirice, și un mare talent actoricesc). În actul III însă, rolurile se vor
La Bayreuth, cu "maeștrii cântăreți" în adidași by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/8038_a_9363]
-
ș.a.m.d. Dintre alte nații preocupate de problemă, trebuie să amintim americanii: ei glisează În jurul umorului creind termeni uneori surprinzători, vag traductibili, ca banter (persiflare), clowning (mascaradă), drollery (comicărie), facetiousness (ton spiritual), hoax (păcăleală), horseplay (renghi), jest (șotie), taunting (mușcător), lark (poznă), mockery (batjocură), ribaldry (deocheat), tomfoolery (bufonerie) ș.a.m.d. Personal, am o expresie pentru rîsul profund, veselia-capcană, care se termină-n tragic (exemplificat În lume de Gogol, Cehov , Bulgakov, Capek, Hrabal, iar la noi Caragiale) : rîs În stop-cadru
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
și un mare pictor. Până la urmă, dintr-o săptămână de navetă cu trenul, se făcuseră cinci. Funcționam în calitate de casier la cinematograful unde era director domnul Bogdan Paloș. Și așa, încă din copilărie, visul meu fusese să devin când creșteam mare, mușcător de bilete la film; adesea îi povesteam gazdei mele cât de mult eram atras în copilărie, de clădirea cinematografului, ca de ceva nepământesc; aș fi fost în stare să nu mănânc, să nu frecventez grădinița sau școala¸ numai să fiu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
gândi, cu melancolia celor băuți. Eu am făcut-o, eu răspund de ea și, cu amărăciune, eu plătesc pentru ea. Tot ce poartă e plătit de mine până la ultimul lucrușor. Eu am transpirat pentru ele, se gândi ea (deși frigul mușcător sfida caloriferele din restaurant), trezindu-mă la tot felul de ore, intervievând patroni de bordel În hrubele lor, mame cărora le-au fost asasinați copiii, „ocupându-mă“ ba de una, ba de alta. Știa, nu fără o anume mândrie, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lui se schimbă brusc. — Vă rog să mă scuzați, domnule. Nu mi-am imaginat... Funcționarul de la mesagerie chicoti. — Evident. Imediat, domnule, imediat. Trimit imediat, domnule. Dacă binevoiți să rămâneți pe fir două minute, domnule... Ninici oftă și ieși În aerul mușcător al micuței stații fără peron. Uitase să-și pună mănușile și, Înainte de a apuca să și le tragă, degetele Îi fură pișcate de frig. Își târî Încet picioarele prin zăpada și noroiul la Început pe jumătate topite, apoi pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Încă adunați manifestanții. Se auzea un cor care repeta o singură vorbă, pentru Margaret părea să fie ri-no-ce-rul, poate era numele cuiva. Fusese o vreme când ar fi priceput aceste glume nu prea inteligente rezervate unui grup de cunoscători, referințe mușcătoare la Întâmplări cotidiene, dar acum nu mai Înțelegea ce se Întâmplă. A Întors capul spre Mick, care mergea liniștit lângă ea, grijuliu să nu i-o ia Înainte, de parcă aștepta să fie condus. Le sare ușor țandăra, nu ți se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ar fi observat starea ei de cădere, o, dacă Alexe n-ar fi văzut licărul de chemare, slăbiciunea de-o clipă! Ce jenată se simțea când retrăia momentul! Dacă profesorul Alexe observase vicleșugul ei inutil, vai, ce avalanșă de ironii mușcătoare aveau să urmeze, cum numele va rămâne scris cu venin în analele familiei. Cine, ei, cine, s-ar fi spus despre ea, micuța care a vrut să deschidă baierele cunoașterii cu popoul? O vedea pe Nina săltând de satisfacție pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prezenta asemenea defecte și doar cizmăria se afla în apropierea blocului, dar nu avea rost să încerce să încalțe altceva. Pe urmă ieși, trânti după ea ușa, grăbită să închidă, să nu deștepte vreun spirit interior, plin de-o ironie mușcătoare, care să-i spună: Acum o jumătate de oră îți dădeai sufletul, erai gata să cazi eroic peste paginile almanahului. Acum? Acum, ce? Se putea întoarce fără să simtă vreun regret, se putea oricând întoarce. Să intre în autoservire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
anonime care circulau la Curte În vremurile acelea mărețe și decadente, funeste și geniale, făcându-i albie de porci pe favorit, pe rege, monarhia și luna de pe cer; În multe din ele, desigur, Alatriste recunoștea talentul caustic și proverbialul duh mușcător al prietenului său, veșnicul bombănitor și popularul poet don Francisco de Quevedo: Señor de la Florida aci zace și gura lumii, care nu mai tace, șoptește că viața-i toată i-a fost Satanei Închinată. Nici o muiere n-a văzut chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
recunoscut-o, am dedus că era Neculai Constantin Munteanu. Părea stingherit de propria lui faimă de „al dumneavoastră Neculai Constantin Munteanu" și încerca să pună o barieră de umor înaintea patetismelor cu care era întîmpinat, dar nu fără o ironie mușcătoare, cînd era cazul. Venise în țară, ne spunea, cu gîndul să se stabilească aici definitiv. Am fost printre ultimii care au dat mîna cu el: „Romancierul nostru favorit la Europa Liberă!" îmi spune NC-ul după ce i-am zis cum
N.C. Munteanu la București by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6770_a_8095]