153 matches
-
nu le-a spus mare lucru - e mai puțin spumos decât în perdaful tras exegeților. Două sînt capetele de acuzare: supralicitarea calității de inovator al limbajului a lui Arghezi, și banalizarea prin retorică. Abia, spune Eugen Ionescu, cu Florile de mucigai Arghezi scapă, verlainian, de elocvență, sucin-du-i gîtul. Îl vede, însă, tezist, și apărător al socialismului în poezie cum, hélas, odată, va ajunge. Sigur, nu s-a impus, pe termen lung, părerea debutantului la Bilete de papagal (sic!). Însă ea, mărturia
Statui? by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7256_a_8581]
-
cultural, sportiv etc. ** sau Marin Sorescu, Capriciu etc. *** sau Mircea Cărtărescu, Poema chiuvetei etc. 3. text literar la alegerea profesorului: Ioana Pârvulescu, Inocenții *** * sau articole din dicționare culturale, din enciclopedii etc. ** sau Ion Creangă, Prostia omenească, Tudor Arghezi, Flori de mucigai, Lucian Blaga, Meșterul Manole etc. *** sau Mircea Cărtărescu, Fata cu șosete de diamant, Robert Șerban, Oameni în trening (o povestire, la alegere) etc. a) Referințe științifice: 1. Cadrul european comun de referință pentru limbi. Învățare. Predare. Evaluare, Diviziunea Politici lingvistice
ANEXE din 30 martie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/266784]
-
Vasilache Îmi caut leacul/ Si la Dumnezeu și la Dracul,/ Degeaba./ Văzduhul mă ustură ca leușteanul și ceapa." (Streche). ' Mărturii dintr-o lume apucată de boli rele, pe care încearcă să le mântuie prin caznele închisorii, sunt Flori-le de mucigai, o plachetă cu slove verzi pe coperta de un alb îmbătrânit, din 1931, de la Cultura Națională. Un drum scurt, în vreo douăzeci și cinci de poezii, de la supliciul care rodește la plăcerea care omoară. Chinul, greutatea (poezia dintâi, Flori de mucigai, îi
Versuri de leac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6531_a_7856]
-
de mucigai, o plachetă cu slove verzi pe coperta de un alb îmbătrânit, din 1931, de la Cultura Națională. Un drum scurt, în vreo douăzeci și cinci de poezii, de la supliciul care rodește la plăcerea care omoară. Chinul, greutatea (poezia dintâi, Flori de mucigai, îi este dedicată lui Rosetti, editorul, benedictinul) stau prefață unor portrete de oameni care au vrut să trăiască ușor. Se întâlnesc, în această cronică a frumuseților hârșite în moara lumii, îndurându-și regretele departe de ea, două feluri de ușurătate
Versuri de leac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6531_a_7856]
-
lumină,/ A satului unde-i născut,/ A câmpului unde iezii-a păscut,/ A încremenit acolo străină." (Ion Ion). Priveliștea păduchilor morți, paraziții parazitului, rupți de sursa câștigului ușor, spulberă tandrețea unei păreri de rău. De altfel, e, în Flori de mucigai, o rețetă, a iertării luate înapoi. Amintirea păcatului e pururea de față, iar frumusețea e una de Cenușăreasă, risipită de bătaia miezului de noapte. Transfigurarea din Cântec mut, când „în odaia cu mucegai/ A mirosit toată noaptea a rai" nu
Versuri de leac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6531_a_7856]
-
abundența mărturiilor despre Gulag și la amploarea traumei aferente, literatura de închisoare preexistentă comunismului e firavă sub toate aspectele. Singurele ei capodopere autohtone sunt scrierile lui Arghezi, Poarta neagră (care dă, metonimic, titlul cărții lui Mircea Anghelescu) și Flori de mucigai. Se adaugă, la rigoare, cîteva testimonii valoroase și cu virtuți literare în cazurile unor N. D. Cocea, Geo Bogza sau Zaharia Stancu, mai puțin scrierile picarescului, dar superficialului Mircea Damian, fără a uita importanța documentară a consemnărilor lui Slavici sau
Literatura română și închisoarea by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3445_a_4770]
-
politic. Ar mai fi putut intra în vizor și scrierile „evazioniste” compuse în închisori, cum ar fi romanul Nuntă în cer scris de Mircea Eliade în lagărul de la Miercurea Ciuc. Revelatoare, insolite sub raport interpretativ, rămîn apropierile făcute între Flori de mucigai și dostoievskienele Amintiri din casa morților, a căror primă ediție românească din 1912 a fost prefațată de Arghezi și, probabil, tradusă de el din franceză. Altminteri, căutînd uneori cu lupa elemente la temă din scrierile literare ale reformatorilor pașoptiști (Bolliac
Literatura română și închisoarea by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3445_a_4770]
-
cine este cât de cât inițiat în problematica teologică, nu poate să încapă îndoială că opera argheziană are un cifru tributar deopotrivă Vechiului și Noului Testament. Unele din cele mai bune pagini ale micromonografiei dumitale sunt acelea consacrate Florilor de mucigai, numai că din ele trebuie să constat că lipsește, ciudat, tocmai pomenirea unei piese de o semnificație capitală: Cântec mut. In altă ordine de idei, nu înțeleg de ce n-ai avut curajul de-a merge și la o calificare valorică
Însemnări despre epistolograful Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6031_a_7356]
-
Cioculescu, care a ținut, acolo o conferință într-o franceză plăcută (fiindcă „bătrânească”) despre Arghezi. Deliciul îl face însă un episod ulterior speech-ului: un scandal cu multe și încurcate ițe legat de traducerile în italiană din poetul Florilor de mucigai. Una (cea semnată de Quasimodo) nu e îndeajuns de fidelă, chiar dacă aparține unui mare poet; cealaltă, asumată de Mariano Baffi, naște controverse, căci, se pare, ar avea parfum de plagiat. Ca să pună capac încurcăturii, în sală, unde nu sunt mai
Politici culturale, politici personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3241_a_4566]
-
Păun, care era un tip destul de retras și de taciturn, stătea acolo, la o masă într-una din încăperi - noi, în sala astălaltă, le-am lipit de tablouri". Se vede și de aci că suprarealismul e contagios! Autorul Florilor de mucigai apare în ipostaza, cunoscută și de subsemnatul, care l-a vizitat în 1954, de om slobod la gură. Luat de Tonegaru, prin '47-'48, într-o vizită la Mărțișor, Alexandru Lungu asistă la scene caracteristice: , Tocmai se publicase o carte
Un poet în oglinda dialogului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10904_a_12229]
-
Simona Vasilache Am mai scris, fără îndoială, despre Flori de mucigai. Scriu, acum, nu despre o carte, ci despre un exemplar, oferit de domnul Dimisianu, cu un prilej anume, acestei rubrici. I-am cercetat mai cu băgare de seamă legătura și jocul discret de culori, cu inițiale verzi presărate ici-colo, la
Flori primite by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4013_a_5338]
-
concentrate pe care le lasă o otravă. Pe-o cale care începe cu râvnă disperată (celebrul „le-am scris cu unghia pe tencuială”) și sfârșește cu moarte („azi noapte, soră,/ N’a mai bătut nici o oră”). Și totuși, Flori de mucigai a apărut în colecția „Biblioteca portativă” a Editurii „Cultura Națională”. Așadar, o carte de noptieră, o carte de ținut aproape. Fiindcă, printre rândurile ei, în tot răul e și-un bine, dar și-n orice binefacere o tâlhărie. De pildă
Flori primite by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4013_a_5338]
-
Și când vrei/ Sufletul să i-l iei/ Cuiva/ De undeva,/ Și să-l dai la Dracul,/ Întinzi tot zodiacul.// Asta te ține mult, vezi bine!/ Un smaragd și două rubine.” Comerțul cu suflete e ocupația lumii din Flori de mucigai și, deopotrivă, miza artei poetice pe care o susține. Ceea ce reeducarea prin întemnițare vrea, dar nu reușește - să salveze, să spele -, face, fără să-și propună, poezia. Și fără să-și trădeze, în definitiv, înzestrarea ei caracteristică: organul pentru miracol
Flori primite by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4013_a_5338]
-
limpezi, fie și o singură picătură, se aleg de cele întunecate e grija, aproape părintească, de duhovnic al închisorii, a lui Arghezi. Când frumusețea nu se arată, o provoacă, o compune la montaj. Așa apar, pe peretele gol, florile de mucigai. Crescute din disponibilitate pentru miracol și din nimic. Frumusețea le este atribuită atât de subtil, încât pare a lor și, mai mult, pare să sară-n ochi. Până la urmă, de oricare ar fi, florile rămân flori. Și nu avem decât
Flori primite by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4013_a_5338]
-
Iulian Ursachi -, Bibliotecă Haiku (de Marius Chelaru) etc. Eseuri în perimetrul macrotemelor, categoriilor estetice de urât și de frumos, notabile cronici, admirabile recenzii și semnale la cărțile de poezie din ultimele anotimpuri, semnează: Cassian Maria Spiridon («Poezia și „florile de mucigai“» / Poezia că întrupare a frumosului»), George Popa («Poezie și urât» / «Poezie și frumos»), Daniela Andronache («Nebănuitele fete ale uratului în Balada închisorii din Reading» / «O privire caleidoscopica asupra frumosului în poezia universală»), Leonida Maniu («Epigrama - de la apariția speciei până la constituirea
ZECE REVISTE DE CULTURĂ/ LITERATURĂ DIN VALAHIME ÎN CRONICA DE VARĂ 2013 de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363936_a_365265]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > CUVÂNTUL CE ZIDEȘTE Autor: Mara Emerraldi Publicat în: Ediția nr. 1866 din 09 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Ceea ce spui să fie spre-nălțarea gândului -întoarcere în sus prin ... Cuvânt ! Căderea-n mucigai - creșterea beatitudinii, că de-acolo se hrănește ce-i dorit și curat, întru purificare. Și-atunci, dintr-o noapte lungă, fie-ne trezirea-n faptul dimineții, lacrima care ... susține nufărul - hrană patosului căinței noastre ! Să nu hulim ... Cuvântul, El zidește
CUVÂNTUL CE ZIDEŞTE de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362416_a_363745]
-
Când l-a cunoscut Maria Gârbe, Ioan Bran era paralizat de câțiva ani, în urma unui accident. Fusese într-un tractor care s-a răsturnat și se alesese cu o paraplegie asociată, curând, cu inerente escare și dor de mobilitate. Dar „mucigaiurile” s-au prefăcut în sobră melodie. „Sunt natură statică? Ființă vie-s oare? / Nu știu. Simt mișcare nefăcând nimic. / Iar cârca mi-a plesnit ca argila-n soare / sub gutuile prinzând tentacule adânc”. Mariana nu se intimidează în fața imposibilului, așa că
POETUL SĂTMĂREAN-MARAMUREŞEAN CU „DEPUNERE DE CHICIURĂ PE VISE” – IOAN BRAN de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367056_a_368385]
-
era indiferent rezultatul. Le-au dat două subiecte; la alegere. Nici măcar nu a sesizat că avea de tratat numai unul. La oral i-a picat cel mai tâmpit subiect posibil. Să găsești poezie în “florile răului” sau în “flori de mucigai” este una, dar să găsești poezie într-un partid, îi era de neînțeles; întreaga-i ființa refuzase să rețină măcar un singur vers. A fost mai mult decât un vis urât; un contracandidat, al carui chip părea să fie aidoma
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > ESTE ARGHEZI UN POET OBSCUR? Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 585 din 07 august 2012 Toate Articolele Autorului Este Arghezi un poet obscur? (Câteva note despre„Florile de mucigai” de ION IONESCU-BUCOVU Este Arghezi un poet obscur?- se întreba Șerban Cioculescu în „Introducere în poezia lui Tudor Arghezi” Climatul liricii argheziene rămâne îmbietor numai pentru un public restrâns. Spre deosebire de Eminescu care și-a pus sentimentele în poezie și a
ESTE ARGHEZI UN POET OBSCUR? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365580_a_366909]
-
cauză în receptarea poeziei argheziene este limba „neaoșă” El se afirmă stingher printre contemporani. Cuvinte ca „leat”, „duminicarea”, „dumicatul”, „gogoloi”, „drojdii”, „țărână”, „faguri”, „candelă”, ”besnă”, „lut”, „stei” etc. fac parte din arsenalul lingvistic folosit cu predilecție în poezie. „Florile de mucigai” la care vom insista mai mult, ne relevă un registru liric al impresiilor din închisoare, care i-au inspirat poetului, deținut politic, o serie de poezii de o savoare aparte. Aici cuvintele servesc ca un element constitutiv al climatului corespunzător
ESTE ARGHEZI UN POET OBSCUR? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365580_a_366909]
-
registru liric al impresiilor din închisoare, care i-au inspirat poetului, deținut politic, o serie de poezii de o savoare aparte. Aici cuvintele servesc ca un element constitutiv al climatului corespunzător, alcătuit din drojdia societății. Între „Psalmi” și „Flori de mucigai” vedem „sentimentul de oscilare materială între două lumi cu densități deosebite, cerul și pământul”( G. Călinescu). Aici apare estetica urâtului, teză susținută de poet încă din „Testamentul” lui. Cu ” Florile de mucigai” Arghezi coboară în infern. Poeziile din acest ciclu
ESTE ARGHEZI UN POET OBSCUR? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365580_a_366909]
-
din drojdia societății. Între „Psalmi” și „Flori de mucigai” vedem „sentimentul de oscilare materială între două lumi cu densități deosebite, cerul și pământul”( G. Călinescu). Aici apare estetica urâtului, teză susținută de poet încă din „Testamentul” lui. Cu ” Florile de mucigai” Arghezi coboară în infern. Poeziile din acest ciclu dezvăluie o existență de coșmar, trădând înăbușirea libertății sub toate aspectele. Aici „bestializarea omului și mucenicia prin suferință”( Pompiliu Constantinescu) ne relevă scene dantești. „Florile de mucegai” s-au născut din „podoaba
ESTE ARGHEZI UN POET OBSCUR? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365580_a_366909]
-
sub toate aspectele. Aici „bestializarea omului și mucenicia prin suferință”( Pompiliu Constantinescu) ne relevă scene dantești. „Florile de mucegai” s-au născut din „podoaba zidurilor întunecate și umede ale zidurilor” (O.Crohmălniceanu). Poezia ce poartă și titlul ciclului „Flori de mucigai” este un fel de prolog ce stabilește legătura dintre poet și mesaj, el o consideră „fără an,/stihuri de groapă/De sete de apă/ Și de foame de scrum”, scrisă cu unghia de la mâna stângă. Detenția obligă la un șir
ESTE ARGHEZI UN POET OBSCUR? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365580_a_366909]
-
împreunare Tu ai ieșit tâlhar de drumul mare. Na! ține o țigare! Tinca e proaspătă ca florile din coșul de la șold. „Făptura” ei „împărătească” e de o frumusețe frustă, sălbatecă, cu „ carnea de abanos” și „sânul ca mura”. „Florile de mucigai” sunt compuse cu o artă savantă și populară, dintr-o strălucitoare sinteză de pitoresc și tragic, străbătute de un fior liric inconfundabil. Arghezi își prezintă modelele cu gesturile și limbajul adecvate. Găsim la el violențe lexicale, formule argotice, cuvinte mustoase
ESTE ARGHEZI UN POET OBSCUR? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365580_a_366909]
-
l-a oferit artistei, din plin. Tatăl - arestat politic. Fiica - oripilată mai întâi din această pricină. Este, apoi, respinsă de la posibilitatea urmării unor studii superioare. Îi este dat, mereu, să cunoască nedreptatea, răutatea și josnicia unor oameni. Murdărie, abjecție, „bube, mucigaiuri și noroi”! Dar din tot acest melanj urât, ea a „iscat”, alambicând, transfigurând, renăscând - minunate „frumuseți și prețuri noi”. Tablourile ei relevă, peste țesătura grunduită, sentimente și trăiri de o temeinică autenticitate, cu minunate mesaje estetice și profund umane! Peisajele
TABLOURI PE UN GRUND DE SUFLET NOBIL de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352014_a_353343]