206 matches
-
fie o pomană pentru Vasilică al meu. El se bucura la fel de mult. Și tu? Eu mă bucur cînd îi văd pe ei bucuroși. Tătuța, adică vecinul Costică Bostan, nu îndrăznea să spună că el ar fi și mai bucuros decît mucoșii aceia. Totuși face o încercare: Bucuros aș fi și eu, Lara, dacă m-ai lăsa... Pe mata, tătuță, te respect prea mult. Mata ești tatăl meu. Costică pleca acasă și blestema rolul de "tătuță", uneori își promitea că o să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
eu, Lara, dacă m-ai lăsa... Pe mata, tătuță, te respect prea mult. Mata ești tatăl meu. Costică pleca acasă și blestema rolul de "tătuță", uneori își promitea că o să-și forțeze puțin norocul. După un "spectacol" de noapte, după ce mucosul ieșea plutind pe norii fericirii, Costică intră decis în camera fetei. Foarte naturală, Lara întreabă cu naivitate: L-ați văzut, v-ați întîlnit? Nu. Să vedeți cît era de fericit. La început plîngea că nu merge... L-am luat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în mîini și "bucuria" îl cuprinde și pe el. N-am mai văzut un trup așa frumos ca al tău. Mi l-a dat Dumnezeu așa. Cît o mai ține... Bostan o trage spre el și încearcă decis să imite mucosul. Ca un arc, Lara se îndepărtează și strigă: Ce faci, tătuță? Păi... sînt și eu om, nu? Dar pe mata te iubesc, tătuță. Te iubesc ca un copil al matale. Și dacă m-ai bucura și pe mine?... Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sînt și eu om, nu? Dar pe mata te iubesc, tătuță. Te iubesc ca un copil al matale. Și dacă m-ai bucura și pe mine?... Și ce mi-ar mai rămîne după aceea? Vrei să pleci și mata ca mucoșii ăștia? Dar eu nu voi pleca, nu înțelegi ce bucurie mare mi-ai face? Și crezi că eu nu știu că după... nu mai fac doi bani? Ce mi-ar mai rămîne după...? Dar tu nu vezi că tremur tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mâna dreaptă cu supușenie și umilință, că prea ești aspru la mânie. Dar nici eu nu sunt mai domol, de două luni nu am atins Sfintele și asta numai pentru că mă îndoiesc de vrerea Domnului. Stau la strană cu toți mucoșii în jurul Psaltiri, în loc să slujesc Cortul Împărătesc. Ai dreptate, părinte, în ceea ce spui, dar parcă îl aud pe Simeon Stâlpnicu vorbind prin graiul arhimandritului. El a slujit 40 de zile cățărat pe un stâlp și nu s-a îndoit nici măcar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tine, Ioane, de domnișoara Cătălina, de înaltul Bartolomeu, toți mi-ați spus că este pământ bun, că este alesul Domnului, că este sămânță roditoare. Of, Cătălina, cum nu mi-am dat eu seama că ți s-a aprins sângele după mucos?! Tânăr, frumușel, ochi negri, păr creț, brațe vânjoase, deștept, "mai rar așa sămânță roditoare"... mama mă-ti de curvă, cu așa sămânță ți-ai umplut pizda! Starețul tremura din toate balamalele: era bătrân, 86 de ani, reumatism, osteoporoză, hepatită, diabet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
șapcă și pantaloni pană). La Fântânele se pare că i-a priit atmosfera. Rasofor, călugăr, diacon, toate la apelul bocancilor. Ceva nu este lucru curat. Boșorogul a murit și nu am avut pe cine trage de limbă, călugării bârfeau că mucosul avea mare evlavie la domnișoara Cătălina. Stai, stai, nu înțeleg nimic. Bă, tu vii la mine și raportezi "caz rezolvat, domnule prefect", apoi îmi spui de unul ce are cazierul imaculat, doar că a făcut pârnaie la revoluție, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nimic despre fitness și bordel, pentru că nici măcar Nineta nu fusese în stare să-mi explice despre ce-i vorba. Intrasem însă în topul țâncilor care se învârt în cercuri alese, eram deja piciul care nu stă la taifas cu orice mucos rupt în fund, se zvonea că dețin secrete pentru care mahării cu pălării trase la indigo ar da orice, în vreme ce eu jucam tare, eram tăcutul lumii, pentru simplul motiv că nu aveam ce mărturisi. Am intrat definitiv în istoria cartierului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Invitându-mă, cu vioară cu tot, ca să descrețesc frunțile la "botezul intim" al unui nepoțel de-al ei, aveam s-o tratez cu refuz de artist jignit în amorul propriu, motiv pentru care, după ce mi-a spus cine sunt "un mucos de țambalagiu" a aruncat anatema: "O să mai treacă multă apă pe Dunărea albastră, până când vei avea dreptul să-ți lipești pe ușă, cu onoare, ceva în genul "vechi specialist în zugrăveli"". Așa a și fost: pe ușa multelor apartamente în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nimeni din cartier, ascultând-o... Americanii au pregătit un spion pentru ruși. Ajunge spionul yankeu la Moscova, bea votcă pe rupte, dansează cazacioc în draci, vorbește rusește ca rușii, și totuși rușii l-au dibuit că-i spion american. Cum?... Mucoșii din clasă, tăcere de mormânt. Erau din cartierul meu. Doamna, navetistă de centru, departe de glumele răsuflate ale mahalalei... Ei, zice doamna, zi-ne, că nu ne-am prins. Cum l-au dibuit? Când am dat să deschid gura, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ale vieții. Mi se întâmpla rar, dar povestea asta cu "vreme în care trebuie să reflecteze profund la multe chestiuni ale vieții" chiar m-a dat pe spate, după cum nu ascund nici faptul că eram surprins de gândul că un mucos ca mine poate pleca deja în concediu. Și tata era foarte emoționat, dar nu datorită acestui premiu. Îl mișcase atât de mult vestea, încât arăta ca în clipele lui de mare mulțumire sufletească: își pipăia, nu știu de ce, foarte febril
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a luat de umăr, a făcut, ca doamnă distinsă ce era, câțiva pași cu mine, a cotrobăit ceva prin geantă și m-a întrebat ca și cum era patroana fabricilor de bomboane: "Îți plac dulciurile?..." Mi-am adus aminte că-s un mucos de țânc și am scos pe gură clasicul îhî. În clipa aceea, cu mare dragoste, Lili mi-a strecurat în buzunar bani pentru bomboane. Puteam îndulci tot cartierul... Salut, salut, am înțeles că ești mort după mușcate... Era domnul sportiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
orele lui. Ceva mai important decât asta n-avea ce-mi spune... Chiar, cam de când ți-ai dat seama că și alții au această pasiune?... În clipa aceea mi-am adus aminte de filmul acela cu pistolari, în care un mucos de țânc se strâmba la orice nouă monedă pe care i-o punea în palmă un cowboy curios, sugerându-i că pentru informațiile pe care le dorea mai trebuia să curgă mult bănet... Sportivu', cum am zis, nici el prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
la orice cucurigu mai acătării și nu mai mănânc multă vreme carne de pasăre. Și când l-am auzit pe Moshe zicându-i, la coada de la magazinul pentru lapte, prietenului său Felix, ceva în genul, măi, al naibii vagabond de mucos, ne-a păcălit și ne-a spurcat pe toți, a făcut-o pe hahamul, că dacă-l prind îi pun chelea pe băț, numai de afaceri cu evreii n-am mai avut chef, deși bancul lui Marcel îmi deschisese orizonturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
culisele amoroase. Suzana, amică de ninetistă, n-a pierdut ocazia de a apela la flerul meu de profesionist. Avea Suzana o copchiliță construită după toate regulile artei: de la picioruș până la ochișori. Purta câțiva anișori în fața mea, care eram tot un mucos; cel puțin pentru ea. Suzana, spirituală: "Z, Doamne Dumnezeule, nu-i plac oare și copchilei mele mușcatele?..." Eu, isteț, râd complice. Primesc sarcini precise. Construita după toate regulile artei trebuia urmărită pas cu pas, de când pleca de-acasă, către școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sondă. Urcam plictisită ca orice expert scara de lângă jilip, traversam careul sondei, treceam pe lângă sondorul-șef care se făcea că nu mă vede, intram în cabină (ei îi zic boșcă) și răsfoiam raportul de foraj, întrebam și eu pe vreun mucos de sondor care se nimerea acolo cât au săpat, dădeam o raită pe la site, făceam o analiză la noroi, cu care prilej mă murdăream din cap până-n tălpi, hai să vedem și nivelul la habe, nivelul la habe era constant
Dallas by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6044_a_7369]
-
n-am idee: „Este exact ca un limbric, în pana mea, de libidinos și nespălat." (p. 218) După care: „Habar n-am la ce te referi, dar, într-adevăr, mă cam enervează prietenul tău de la Colțea [...] E doar dealer! Un mucos de la care cumpăr droguri! [...] Ce e, nene, te-am înfundat? [...] Cumpăr de la el niște cocoloașe cremoase care-mi dau forța să mă trezesc în lumea asta de rahat [...] Bravo! Cum să nu mă gândesc! Chiar eu i-am dat rețeta
Tichia de mărgăritar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6386_a_7711]
-
Gheorghe. Armăsarul se frământa pe loc, speriat de balaurul care îl pândea dintr-o latură. Sfântul Gheorghe a ridicat sulița și a străpuns într-o clipă trupul lighioanei...» Puteți să vă închipuiți capul popii! Sfântul Gheorghe să se arate unui mucos dintr-a cincea, nici măcar premiant... Rezulatul: Vesper s-a ales cu nota trei, iar Sfântul Gheorghe a ajuns emblema „Vestitorilor”6 . Cine este „personajul romantic” din perspectiva lui Sebastian Răutu, mare proprietar și, în roman, viitor prim-minstru? Trec peste formula
Perspective epice asupra legionarismului by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/5794_a_7119]
-
și castele magice, și bufnițe atotștiutoare, și țînci de unșpe ani care-și șterg mucii în fular în timp ce învață cum se pilotează o mătură sport. Între timp, s-au scurs zece ani (vreo șapte, în cărțile lui J.K. Rowling), țîncii mucoși au crescut, au dat brutal cu nasu-n... CONTINUAREA AICI.
Despre Harry Potter şi Talismanele morţii II by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18690_a_20015]
-
metropole, mari muzee, catedrale... Am asistat la spectacole de neuitat. Aici, mă judecă un actor naiv. În spatele inocenței, dospesc mârșăviile viitoare! Și Iuda, și Brutus, și Hamlet - ah, prefăcutul ăsta! - au avut, cândva, vârsta candorii: au fost copii blânzi, niște mucoși care plângeau în hohote când era tăiată o găină. Și ce-a ieșit din ei? E limpede, Actorul e din aceeași stirpe și nu urmărește decât surparea autorității de drept. Răul binefăcătorului său. Regele-mi dorește același lucru, dar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
țipă, se joacă, cad, mănîncă întruna și sunt plini de muci. Uite unul care aleargă spre el. Domnul Popa vrea să fie singur, să se gândească la Contesa, să-și pună ordine în gânduri. Noroc că s-a împiedicat piticul mucos, acum urlă. - Doamnă! Doamnă, a căzut copilul! - Lăsați-l să se ridice singur, am citit o carte despre psihologia copilului, trebuie să învețe să se descurce în viață, să fie independent. - Da urlă, doamnă! - Dacă nu-i acordați atâta atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
absolută - pentru ca zgomotul străzii să nu le îngreuneze alegerea - cele două Pachhofen alunecă prin fața oglinzii încolo și‑ncoace. Se gătesc cu tot felul de artificii, ale căror detalii nu pot fi văzute de‑afară. Ți‑e rușine cu părinții tăi, mucos nerușinat, chirăie tatăl și vrea să‑i dea fiului un șut ca să se apropie de doamna von Pachhofen și să‑i sărute galant mâna, că doar sunt colegi, în calitate de părinți. Mai știi, poate că are succes la ea și ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
lume și el îmi bătea capul cu fericirea. Eu eram mândru de ceea ce făceam. Acum tot aud de procesul comunismului. O tâmpenie. Păi toți eram comunismul. Numai ăia din închisoare, de la aresturi nu erau comuniști. Pe cine judecați voi, bă, mucoșilor? Că de ce l-au împușcat pe Antonescu. Așa au vrut rușii, asta e, câștiga Hitler nu eram nici eu colonel, eram acolo, învățător, ca tata, o fi fost mai bine? Unii zic - bă, jidanii conduc lumea. Altă prostie, am avut
DOM” COLONEL. de BORIS MEHR în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363227_a_364556]
-
și va scăpa de urbea transilvăneană care nu-i mai poate oferi nimic. Și iată, acum, el, ditamai Ioan Lădaru, șeful local al partidului săracilor, în loc să fie lăsat să-și lingă rănile după înfrângerea rușinoasă, trebuie să-l consoleze pe mucosul acesta, despre care știa de la început că n-are nicio șansă. La naiba cu toți! Iar beizadeaua „penalei“ ducă-se-nvârtindu-se, cu mă-sa cu tot, că nici aia nu-i mai brează, cu toate aerele ei de prințesă platinato-stafidită! - Dragule, asta
CANDIDATUL de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363708_a_365037]
-
lume și el îmi bătea capul cu fericirea. Eu eram mândru de ceea ce făceam. Acum tot aud de procesul comunismului. O tâmpenie. Păi toți eram comunismul. Numai ăia din închisoare, de la aresturi nu erau comuniști. Pe cine judecați voi, bă, mucoșilor? Că de ce l-au împușcat pe Antonescu. Așa au vrut rușii, asta e, câștiga Hitler nu eram nici eu colonel, eram acolo, învățător, ca tata, o fi fost mai bine? Unii zic - bă, jidanii conduc lumea. Altă prostie, am avut
DOM” COLONEL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361694_a_363023]