128 matches
-
buzunare și l-am scăpat de alvițar. În ce privește lenea, să nu mai vorbim. Noi avem în literatură numai povestiri grosolane pentru copii, cu posmagii de care leneșul întreba, când i s-au oferit pe gratis de către o cucoană, dacă sânt muiați și a preferat să se lase spânzurat decât să și-i înmoaie singur. În realitate, dacă ești sănătos, lenea e o mare dulceață și e un produs natural al amintirii paradisului. De ce s-o considerăm păcat capital?" "Leneș mai poți
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să se atingă. Cele două substanțe când se întâlnesc produc un fum că ceață (o substanță nouă numită științific clorura de amoniu, popular țipirig). CERNEALĂ INCOLORA Pe o foaie de hârtie albă, se scrie un text, cu o penița nouă, muiata într-o soluție apoasa de clorura de cobalt ÎI. Cand se va usca, textul va deveni invizibil. Va apărea acest text colorat albastru atunci cand hârtia este încălzita. Pentru al face să dispară din nou, este suficient să se sufle de
Chimia prin experimente by Elena Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/636_a_1300]
-
si-ncolo după bietul trecătoru gata a-l înhață de nădragii săi numai petice, - burliconosul și manglahaua, - ptiu!, că-mi veni cu amar în gură, - ptiu! - să-i vezi și pe ei o dată că scrie de vodă că peana Popescului muiata da obicei numa în oțet și-n zeama da viespi, cum scrie el milostivit de ale vremii restriști ce căzură taman pa capu țării și-așa atîta da bătută da Dumnedzieu... Dăm citire a ști fiestecare, ca oarece baznă n-
...Ci dar să venim la prochimen by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17881_a_19206]
-
cu mai mulți oameni. Le dădu binețe. Aceștia, întorcând capul, se întrebau: ,, Cine o fi duduia asta că nu pare a fi de-a noastră!?" Când intră în ograda mătușei Varvara, aceasta tocmai își hrănea rățuștele cu urzici și făină muiată, învăluindu-le cu căldura ochilor ca pe niște odoare ale modestei ei gospodării. Bătrâna își lăsă lucrul său și îi ieși musafirei în întâmpinare cu brațele deschise. O recunoscu mai ales după părul lung, bogat, lăsat pe spate, așa cum îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
nu s-ar culca, nu poate îndura ploile că udă prispa, nici vântul că scutură pomii și cad frunzele. Cine poate s-o mai înțeleagă? Și-a închis sufletul cu atâtea lăcate... Sărmana!... spuse Săftica. Dar tot Varvara cu glasul muiat mai zise: S-o cruți maică, să nu-i spui nici o vorbă care ar putea s-o doară că e o ființă năpăstuită. Mă mir că se mai ține sufletul de trup că acu-i aici, acu-i în altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
care fumegau tot mai albastre, una În spatele celeilalte, către un fel de nesfârșire vătuită, iar deasupra capului său, răzbunător, soarele În toată libertatea. Hotărâse să plângă. Dar, pe neașteptate, apăruse dricul cu vizitiul lui Înzorzonat ca un general al Împăratului, muiat numai În negru și argintiu, cu caii Împopoțonați cu niște măști barbare care nu le lăsau descoperiți decât ochii, cu valtrapuri ca niște coșciuge, cu stâlpii răsuciți ce susțineau timpanul acela asiro-greco-egiptean, tot numai alb și auriu. Omul cu bicorn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
un om arătos, la mijlocul vârstei, bine clădit și viguros, ca un Făt-Frumos de bărbat: înalt, spătos, cu obrajii rotunzi și fragezi, cu o mustăcioară neagră și deasă, tunsă scurt, cu niște ochi mari și albaștri, cu sprâncenele și părul des, muiate parcă în tuș, încât și Ea, colega mea de birou, îl sorbea din ochi cu afecțiune și admirație și nimeni nici nu bănuia atunci, că din adânc, o formă de Parkinson îl rodea serios și nemilos și avea să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Stai, copile, cuminte! strigă băiatului, care întinde mereu mînuțele înspre cățel, exclamînd cîte un "am!" provocator. Celălalt copil, luat de taică-su, ca să-l hrănească, își face de lucru cu o bucată de pui, amăgit mereu cu carne sau pesmet muiat, pe care o mănîncă fără prea multă poftă, arătînd după fiecare înghițitură spre sticla de ceai. Stai, drace! se înfurie femeia, trăgînd cu putere de bluza care nu vrea să iasă pe capul copilului. Ușor, că-i rupi urechile, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vaza cu roze fanate. Încăierarea ar fi putut continua mult și bine, dacă un potop de apă rece nu s-ar fi revărsat de sus în capetele combatanților. Pearl, aflată pe palier, răsturnase peste ei o cană cu apă. Mirați, muiați și ridicoli, se descleștară. — Drace! — Fir-ar să fie! Tom își scoase haina și o scutură de apă. Emma își stoarse poalele cămășii care îi ieșise iar din pantaloni. — Slavă Domnului că n-aveam ochelarii! Tom închise ochii și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
De nu-și afla pereche-n lumea toată./ Atât a hărnicit măiastra Fire/ S-o făurească-ntru desăvârșire [...]/ Doar paisprezece ani avea făptura/ Pe care Firea-atâta o-ndrăgise./ Așa cum crinul alb de dânsa scris e/ și trandafirul roș, la fel muiat-a/ Penelul când să zugrăvească fata,/ Nainte de-a se naște drămuind/ Culorile pe cât mai bine-o prind;/ Iar soarele cu dulcea lui văpaie/ A poleit cosițele-i bălaie./ Frumoasă fără seamă cum e ea,/ Nici în virtute nimeni n
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
p ublicat sub pseudonimul „Vladimir” volumele „Radicale și „Anecdote militare”. Punem în pagina acestui ceaslov de petrecere și de evadare din banalul vieții, nu întotdeauna agreabil, tot parfumul florilor de viță a unei întregi ple iade de mânuitori ai condeiului muiat în zeama euforică a celui mai de nădejde uitător de rele și aducător de pace sufletească: Vinul de Cotnari. Și dacă atâta lume scriitoricească și-a ales din mulțimea soiurilor de pe pământul românesc această viță, înnobilată și cu olecuțică de
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
pentru olteni, mai bine în țest!), usturoi crud, oțet sau zeamă de lămâie. Indigestie - luați 7-8 boabe de piper într-o lingură cu vin. Migrenă - se bat 3 albușuri cu un pic de șofran și se aplică pe frunte. Vărsături - muiați un prosop în apă proaspătă, stoarceți-l și aplicați-l pe gâtul bolnavului. Vărsăturile vor înceta. Cistită - se bea zilnic infuzia a 10 boabe de porumb într-un litru de apă. Inflamația vezicii dispare în câteva zile. Diaree (și dizenterie
51 Sfaturi ?n?elepte pentru a fi c?t mai s?n?to?i c?t mai voio?i ?i c?t mai...frumo?i by Ecaterina Grunichevici () [Corola-publishinghouse/Science/83082_a_84407]
-
scrisul, atingerea foii de hârtie. Să reamintesc aceste imagini devenite între timp clișee ale literaturii române: "glasul" lui Mumuleanu, "zidirea" din visuri a lui Heliade Rădulescu, "cântecul" lui Bolintineanu, "vocea ruginită" a lui Mureșanu, "lira de argint" a lui Sihleanu, "muiatul penei" lui Negruzzi, și, în sfârșit, seria care îl privește pe Alecsandri - "basmele" cu care povestește, "frunzele" din care doinește, "fluierul" din care zice. Dacă e să îl urmăm pe Gérard Dessons, autorul mai multor cărți despre acest subiect, toate
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
pertinentă activitatea eficace, angajată utilitar pentru a atenua inconfortul cotidian sau secular, zvonul deșteaptă o harnică rumoare de roi gata de un alt Început, amorsează reconfortarea ce relansează sufletul pe drumul imperios al căutării altor rosturi. Zvonul recules al brumelor muiate, stinse pe patul frunzei moarte este pentru auzul ascuțit al Închipuirii o urmă fascinantă, plină de cele mai fabuloase bănuieli, o călăuză iscusită a avîntului contemplativ și un imbold nebănuit al istețimii reveriei. Căci tocmai vagul și nedeslușirea sa stîrnesc
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
casă, să-i facă toate pomenile, să fie prohodit de preoți și să aibă mormântul în pământ sfințit. Popa nu stătuse cu mâinele în sân și toate ieșiră așa cum spusese el, nu cumnatul său. În cele din urmă, Busuioc frânt, muiat și atât de mâhnit îl convinge prin supușenie să renunțe la rigorile impuse anterior, ba părintele se oferă, chiar, să-i facă slujba cu șapte preoți și să-i sape groapa lui Pupăză în mijlocul mormintelor. E de neînțeles, ușurința cu
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
se amestecă bine și se lasă deoparte, să se odihnească. Între timp, lăptucile se rup în bucățele și se rumenesc ușor într-o tigaie cu ulei de măsline, sare și un cățel de usturoi. Se toarnă peste miezul de pâine muiat, la care se adaugă 3 linguri de făină, 2 linguri de parmezan ras, un praf de sare, piper, cuișoarele măcinate și se amestecă bine totul. Cartofii se taie felii, se sărează și se rumenesc în ulei de măsline amestecat cu
[Corola-publishinghouse/Science/1851_a_3176]
-
pentru olteni, mai bine în țest!), usturoi crud, oțet sau zeamă de lămâie. Indigestie - luați 7-8 boabe de piper într-o lingură cu vin. Migrenă - se bat 3 albușuri cu un pic de șofran și se aplică pe frunte. Vărsături - muiați un prosop în apă proaspătă, stoarceți-l și aplicați-l pe gâtul bolnavului. Vărsăturile vor înceta. Cistită - se bea zilnic infuzia a 10 boabe de porumb într-un litru de apă. Inflamația vezicii dispare în câteva zile. Diaree (și dizenterie
51 Sfaturi înţelepte pentru a fi cât mai sănătoși cât mai voioși și cât mai…frumoși by Ecaterina Grunichevici () [Corola-publishinghouse/Science/760_a_1582]
-
linte, cârnați cu ceapă fiartă și mere mustite în ceai, apoi caise uscate și pișcoturi cu cremă: totul stropit cu un Beaujolais ușor) și după aceea m-am simțit mai bine. Caisele proaspete sunt, desigur, mai bune, dar cele uscate, muiate timp de douăzeci și patru de ore și apoi bine scurse, oferă o garnitură divină la orice fel de pișcoturi sau prăjituri nu prea dulci. Sunt delicioase mai cu seamă în compania oricărei prăjituri cu migdale și, astfel, se armonizează de minune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am luat hotărârea ca, pur și simplu, să-i povestesc totul. Era mișcarea cea mai potrivită. Ședeam în bucătărie, cu soba de gaz aprinsă, molfăind caise uscate cu brânză Cedar. Caisele uscate, mâncate cu prăjituri, trebuie să fie întâi bine muiate și mustite; însoțite însă de brânză, trebuie lăsate în forma inițială.) Eu beam ceai, iar Rosina coniac, după cum îmi ceruse. Pâcla era acum atât de opacă, încât aveai senzația că ferestrele sunt acoperite de draperii, și fusesem nevoit să aprind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu regim de exterminare rapidă. Nu știau că mama robotea de dimineața până seara la spital, îndeplinea funcția de femeie de serviciu și spălătoreasă. Mătura holurile, saloanele, cabinetele, curăța sala de operație, tot. Apoi spăla cu apă și cu cârpa muiată. Golea scrumierele și scuipătorile. Dumnezeule! Curățarea acestora din urmă echivala cu întoarcerea stomacului pe dos. Sputa, mucozitățile prinse și solidificate pe marginea scuipătorii, flegmele purulente și grețoase oscilând scabros în poziție suspendată la limita exterioară a recipientului amintit îți dădeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
în fața ușii schimbau un teanc de bancnote. Păreau flamanzi sau elvețieni, sedentarismul îi înfășurase în straturi călduțe de osînză și ridicaseră niște priviri scandalizate spre silueta de cocostîrc plouat care aștepta în spatele lor să schimbe... un dolar. În hainele mele muiate, cu dolarul jilav în mînă, pentru nimic în lume nu aș fi făcut schimb cu privirea blazată a acelor ochi lipsiți de entuziasm și de voioșie. Imperturbabil, funcționarul din spatele ghișeului a schimbat atît teancul de bancnote din fața mea, cît și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
ea. Îmi trecea prin creier și prin inimă tot zbuciumul ăla și-mi frământa viscerele care dădeau să iasă afară din mine spre un loc de verdeață și răcoare. Încotro să fug, da, sunt aici, Între gemetele și mugetele ei muiate În lacrimi și orăcăiala fiului ei care face să sară scântei din căpățâna mea colțuroasă. Îi spun lui Pepino că ar trebui să se ducă dincolo cu Florinel. Laur și Andrei dau din greu să-i Împace pe vecinii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
bunicul, Moș Ghiță, după poreclă Beldie, care de cum da colțul primăverii și până toamna târziu sta singur cuc În fundul grădinii, sub nucul bătrân cât o biserică, la rădăcina căruia mocnea, sub cenușă, un foculeț veșnic, cân tând din fluierul lui muiat În țuică și povestindu-ne nouă, nepoților de la oraș, despre cum a ciobănit el În tinerețe la munte, despre urșii repeziți În spinarea vitelor și sugându-le sângele din ceafă, despre „fata de mpărat cu curu’ crăpat“ și despre poznele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Baruțu și pe Mițura. Toate aceste femei respinse de la bucuriile acestei lumi vor fi știut că am fost și eu un om de rele și de aceea, cred, m-or fi așteptând, prea binefericitele, pe lumea cealaltă, cu deștul lor muiat În agheasmă sfântă, să-mi răcorească buzele arse atunci când păcătosul de mine oi fierbe În cazanul cu smoală al preacurviei. MAI MULT DECÂT ÎN CĂSNICIE, CREDINȚA șI STATORNICIA În amo rurile extraconjugale au stârnit stima și respectul oame nilor. Căci
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de-acum cloșca mea și nu mai puteam să mă ocup și de altele... Când s-a împlinit sorocul, cloșca a coborât în ogradă cu 14 puișori gingași și gălbiori. Le dădeam brânză de vacă fărâmițată și făină de păpușoi muiată. Doamne ce mai mâncau! Se înecau cu cioculețele lor mici și abia înghițeau. Cloșca îi îndemna pe toți deopotrivă și ciugulea de ici, colo câte ceva. Era cam slăbită după atâta clocire. După vreo zece zile, puișorii au prins puteri și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]