79 matches
-
organizat în cete, cu măciuca“; Muierău și Muieriște sunt deformări, prin etimologie populară (apropiere de apelativul muiere), ale toponimelor Măierău, Măieriște, care au la bază magh. monyoró, moniaró „aluniș“ (ne întrebăm dacă numeroasele Muieri din Oltenia: Dealu Muierii, Peștera Muierii, Muiereasca etc. sunt cu adevărat provenite de la muieri ori sunt „travestite“ și ele), iar Mierăuț este, de fapt, un Mireu, Mirău (< magh. nyirő „mestecăniș“), deformat, prin etimologie populară (fiind apropiat de apelativul miere). Învățătura care trebuie trasă din puținele exemple enumerate
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
fi pământul fără soare Și bucătarul fără har, Literatura fără sare, Moldova fără de Cotnar. * Sau: Ce-i un voinic fără picioare, Ce-i un duhovnic fără har, Ce-ar fi pământul fără soare, Moldova, fără de Cotnar? * Și vița are toane muierești, De la harac și până la pahar: Când se ivește „Grasa de Cotnar” Pălește „Galbena de Odobești. * Când nu primea boieri, nici norodul, Șoptitu-ne-a Mitriță cămătarul, Măria sa, Dabija Voievodul Ședea cu Majestatea sa Cotnarul Poeților moldoveni Voi, robi Cotnarului și slovei Goliți
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
Manetti a fost motivată, așa cum el însuși ne spune, de controversă iscata de propunerea reînnoirii numirii sale în post . El explică în Prefață că istoria această a fost scrisă în replică la "pizma (invidia)" colegilor săi florentini și la "versurile muierești și insipide" ale lui Soldino și "în apărarea adevărului (pro defensione tamen veritatis)"57. Tema majoră a acestei istorii era excepțională problemă a facționalismului din Pistoia și, în observațiile sale concluzive atunci cand narațiunea ajunge la propria-i guvernare -, Manetti explică
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
voit ca Mab să-i poată spune: Și eu iubesc ca tine, dar pe altcineva"), încearcă să-și păstreze demnitatea chiar și în postura încornoratului, considerat (într-o "răstălmăcire" tipic lovinesciană, ne-am convins deja) o victimă inocentă a vicleniilor muierești. Pe Mab se răzbună numai cu gândul, ticluind pentru proxima întâlnire niște replici "ucigătoare" de tipul: "Pe tine te plâng. Ți-am dat patru ani de fericire. Nu sunt cuceritor. E mai frumoasă soarta mea de învins decât trofeele tale
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
plac și ele, dar nu atât cât câinii. Pisicile îmi plac mai mult în literatură. R.P. Pe de altă parte, ieșind din literatură, știți cum se spune: câinii au stăpâni, pisicile au angajați. A.R. Pisicile sunt prea pisicoase, prea „muierești“ pentru gustul meu. Întorcându-mă la câini, l-am mai avut și pe Robin. A trăit și el vreo doisprezece ani. A murit tragic, la foarte scurt timp după moartea soțului meu. Era o empatie între ei, era o adorație
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
ele, dar de o natură inumană - cum am cunoscut atâtea și cum Îi spu neam uneia: „Acum Înțeleg de ce ajung bărbații pederaști“ -, femei În stare să ne amărască sufletul și carnea de pe noi, să ne dezguste de tot neamul lor muieresc prin dificultățile și complicațiile lor morale și fiziologice.) Nu-i nici o săptămână de când s-a mutat din blocul În care locuiesc un fabricant recent de romane cu morală proletară, care avea de concubină și trăia cu fiică-sa vitregă, fata
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
asupra celorlalți. După ce s-a „descărcat”, deschide sertarul biroului, scoate o sticlă de votcă și anunță că „face cinste”. Dacă l-ai întreba cum rămîne cu terfelirile de adineaori, s-ar arăta teribil de mirat: „Lasă, domnule, astea-s fleacuri muierești: nu ți-am spus că eu nu sînt ranchiunos, nu țin la supărare” etc. *Carmen a interpretat din nou, cu variațiuni, tema odi et amo: „Eu sînt nevasta de protocol; cealaltă (Ortansa) e amanta. Bietul, e asediat de ea chiar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
femeie: MVULIER: M: mauvais (răul relelor); V: vanité (deșertăciunea deșertăciunilor); L: luxure (desfrâul desfrâurilor); I: ira (mânia mâniilor); E: aluzie la Ernii (furia furiilor) și, în sfârșit: R: ruyne (ruina regatelor). În aceeași operă de referință sunt invocate celelalte păcate muierești capitale: ispita, necredința, minciuna. Mi-am amintit acut, citind execuția simbolică intitulată „Talentata doamnă Muscă sau despre minciuna în extaz” (păstrând proporțiile și sesizând doar analogia), povestea reală a Juanei de la Cruz, călugăriță mexicană, excelentă teologă, dramaturgă, poetă, mai strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
Îmbinarea legendelor cu realitatea documentară rezultă că localitatea Axente Sever ar fi existat Înainte de 1283, sfârșitul colonizării sașilor În zona Mediaș-Șeica Mare, sub forma unui sătuc de români, organizat În jurul unei mănăstiri de maici “Sfânta Fecioară”, sub numele de satul Muierești. Ungurii l-au numit Asszonytalva (Satul Sfintelor Femei) Colonizarea sașilor, din secolul XIII a dus la desființarea mănăstirii, construirea În locul ei a unei cetăți de apărare, ca multe altele din Ardeal, care persistă și astăzi și schimbarea numelui așezării În
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Învățase tehnologia sudurii, meserie considerată „constructivă“ și „devotată“ Statului, în vreme ce îndeletnicirea mea trecea drept distructivă. Nu știa o boabă de germană și n-avea habar despre ce scriam. Poate că de aceea regimul vedea în prietenia noastră doar o treabă muierească nepolitică. și totuși prietena mea era o ființă eminamente politică din cauza naturii ei imprevizibile, a felului în care respingea servilismul pentru că-i provoca o scârbă fizică și a faptului că era de o mai mare consecvență morală decât unii dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
trebuincioase scrisului. Aruncaseră acolo vraiște briciul, două perechi de încălțări și o pungă cu fibule și curele. - Lipsesc armele, haina de blană și uleiul parfumat, m-am plâns. - Haine de piele și arme ai aici din belșug, restul e lucru muieresc, a comentat Rotari. Am scos de la piept punguța primită de la Kakko și am vârât-o în punga cu fibule. - Ce e acolo, o amuletă? a întrebat curios. - Nu, un zălog de la un prieten. I-am spus că trebuia să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aceea regele era tare îndrăgostit de o tânără romană pe nume Ottaviana, având ochii și gândurile doar pentru ea, fiind gata, gata chiar să-i ceară mâna. Rămânând totuși bărbatul pe care-l știam, incapabil să treacă cu vederea frumusețea muierească, nu a pregetat să-i facă Zubetei oarece complimente. Wuldetrada își dădea silința ca gelosul Eribert să le observe, accentuându-le cu un aer nevinovat. Simțind că gelozia acestuia atinsese punctul de fierbere, îndrumată de nelipsita Gundeperga, a declanșat lovitura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mănăstirea Frăsinei, întemeiată de Sfântul Calinic de la Cernica. Ctitorul interzisese, sub incidența blestemului, fumatul ca și intrarea femeilor în mănăstire. Familiile de închinători se despărțeau la un kilometru de poarta chinoviei. Fetele și femeile rămâneau la un paraclis de lângă comuna Muiereasca de Sus, bărbații continuând drumul spre mănăstire. Rânduiala aceasta s-a păstrat și în timpul comunismului, mănăstirea Frăsinei fiind singura cu acest statut, în afara celor de la Muntele Athos. Pentru a arăta că nu îi este teamă, o activistă locală s-a
Dan Ciachir dezvăluie două lucruri interzise, sub incidența blestemului, la mănăstirea Frăsinei by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/48044_a_49369]
-
așezat pocalul sub sânul unde pruncul se cere. Mi-ai dat ramura Mărului de Aur, Paharul cu sângele durerii de taur Și cununa de laur, Coronița de frunze de mirt, să mă gătească Zâna de Marea Zburdă și Râzgâierea cea Muierească în care pe om vine femeia să-l meșteșugească... Mirele Mamei Pământului, mă iartă, iartă, Dă-mi Floarea Făinii, Mama Pitei, Colacul de Sâmbră La masa celora ce-mi caută ceartă Și mă caută cu laudă strâmbă, Pune-mă la
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
o simplă fîlfîitură de-ntoarcere pe-o rînă. Dacă vrea, te încălzește brusc în creieri, sau te îngheață țurțure-n măduva spinării, sau te stoarce de aspirații, de transpirații ca pe-o rufanelă intimă (dantelă clefăită dulce între buci dalbe, muierești), vădind-o în batjocura limbută a lumii, pusă la uscat, indecent, unde nu-i voie, bre!!! Anume te atîrnă acolo, te flutură-n urbe, doar-doar vei încasa vreo scatoalcă, vreo înjurătură pupată. îți expune pudoarea la impudoarea publicului nerăbdător să
Îngeroioloiul (Zbaterea mașinăriei de scris) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14718_a_16043]
-
rouă Cu coapsele amîndouă Si cu sînii și cu gura Da-ți-ar îngerii de-a dura Sufletul și trupul mare Pîn' la margini de izvoare Sî strivești ierbile-nalte Zînele-mprejur să-ți salte De pietre să te lovești În pîrțile muierești Fragede și de mătase C-au făcut trebi rușinoase Si mai fire-ai dată-n raze Subțiri de după amiaze Ca-ntr-un scrînciob printre ramuri Fie-ți iepuri prinși în hamuri Să ajungi seara la hanuri Să mănîci să bei
Ce ți-e și cu crinii îștia by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9962_a_11287]
-
cu doar două felii de pâine unse cu untură sau marmeladă, ba uneori chiar cu unt și cârnaț. Nici dacă băbuța îmi mai punea un măr nu mi-aș fi rupt mâna. Dar ca să-mi dau un fel de importanță muierească, o umpleam cu pietre pescuite din curte și, însoțită de pisica Ghizi, făceam cei 300 de metri până după colț aplecată într-o parte; mergeam încet, legănat, puțin crăcănată, iar când mă opream, lăsam geanta jos și mă uitam de
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
Esca, într-un moment isteric de domnișoara scapătă de la un viol în colectiv, să se fălească pe larg cu victoria Armatei împotriva "insurgenților". Deși bărbat în toată firea, autor de cărți, domnul Alexandru Stoenescu ne-a dovedit că de isterii muierești nu sînt scutiți nici ditamai militarii. Pentru că trebuie să fii drogat ca să poți afirmă în fața unei țări întregi că acțiunea anticonstituționala de a scoate materialul de luptă din cazărmi și a încercui un oraș al țării - Rîmnicu-Vîlcea - s-ar putea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18159_a_19484]
-
Toiagul mov își are ziua lui Buzele-s moi și rupte-n asfințit Bat clopotele Maia și-s topit Prelins pe geamuri cercevea cu chit Buzele-s moi și rupte-n asfințit Bat clopotele Maia unde ești Picioarele atît de muierești în miezul clipei calde-ți bălăcești Bat clopotele Maia unde ești
Pentru cine bat clopotele, Maia? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15727_a_17052]
-
lumenul într-atît, că abia mai puteam înainta. Pereții prinseseră să se lipească înainte, cavitatea devenea virtuală, și Fra Armando ne făcea drum împingînd cu palmele, în lături, mușchii calzi, ascunși sub o mucoasă sidefie. Parcă înota în valuri de carne muierească, parfumată ambiguu, încrețită și băloasă ca piciorul melcilor. Și, pe neașteptate, la capătul ultimei mișcări, se ivi Lumina." Cedric se-nfioră în sine și tăcu pentru câteva clipe. Noaptea era-n toi, și stele mici și-nghețate de iarnă înțepau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
tot aiurea îi umbla. Tonul doamnei Ilinca îi era atât de cunoscut și chiar drag încât se lăsă purtat departe în amintiri. Nu prea avusese în preajma lui bărbați după care să-și modeleze felul de a fi, tot printre fuste muierești crescuse, îi avusese doar pe nașul Constantin și pe sfinția sa mitropolitul Theodosie. Ba nu, gândesc cu păcat, cu Barbu frate-meu am învățat să călăresc... Avea maica mare doamna Ilinca un fel al ei de a amesteca vorbele sfinte cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
adus contribuția - trezesc În omul de teatru nos talgii artistice. Și ca să demonstrez că, uneori, sobrul autor al cărții avea și sclipiri ludice, o să citez un fragment din jo cul său cu ...m-uri, Metafora modei (Magia misterului multisecularei mode muierești) : „ Minunatul malacov , mitenele monocrome, meditativa muselină, moarul mov, mirificul marchizet, molaticul manșon, macrameul mercerizat, madipolonul mieriu, mantela merinos, magica mătase, mirobolantul marabu, misteriosul mărgean, mignonul medalion, mirajul machiajului migdalat, migălita manichiură, marama meleagurilor muntene”. Dintr-un vechi interviu cu Valentin
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
stâncă, bucată cu bucată, prin explozie cu dinamită. Și toată treaba asta făcută de nici zece bărbați, jumătate tineri, jumătate bătrâni. Cum au scăpat de șobolani? Păi au adus patru motani (că în ținutul Athosului nu e loc pentru ființă muierească, așa e regula; dar te întrebi, cum faci cu șobolanii care, dacă se înmulțesc, trebuie să aibă și parte muierească; sau alte făpturi care cresc fără grija omului. Probabil că vechea regulă care interzice orice parte nebărbătească are în vedere
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
bătrâni. Cum au scăpat de șobolani? Păi au adus patru motani (că în ținutul Athosului nu e loc pentru ființă muierească, așa e regula; dar te întrebi, cum faci cu șobolanii care, dacă se înmulțesc, trebuie să aibă și parte muierească; sau alte făpturi care cresc fără grija omului. Probabil că vechea regulă care interzice orice parte nebărbătească are în vedere doar acele ființe care depind de voința omului). Și a fost destul. Patru motani vrednici. Care au fost vrednici! Că
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
demnitatea împărătească; deci căzu în despreț în ochii soldaților. Urât pe de o parte, pe de alta desprețuit, căzu jertfa unei conjurațiuni. În sfârșit despre Maximin. Acesta era extrem de războinic și, fiindcă oștirea avea un fel de aversiune contra felului muieresc al lui Alexandru, despre care am vorbit mai sus, îl uciseră pe acesta și-l aleseră împărat pe Maximin, care însă nu domni mult. Două lucruri îl făceau urât și desprețuit. Întâi originea sa obscură, căci păscuse vite în Tracia
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]