464,923 matches
-
episod verosimil. Complexul de obiecte al Paulei Ribariu este un fel de Baikonur, un efect al însingurării într-un spațiu pe care cercetarea îl face din ce în ce mai vast, o consecință a tăcerii pe care nevoia de comunicare o adîncește tot mai mult. De ce Baikonur? Simplu, pentru că are o sonoritate impenetrabilă și pentru că spațiul rus încă nu și-a epuizat misterul!
Paula Ribariu, între Nazca și Baikonur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11240_a_12565]
-
Aldulescu E un adevăr ocolit îndeobște în mediile culturale autohtone, cu bună știință sau dintr-o ignoranță asimilată ca un obicei al locului și poate ca o garanție a supraviețuirii - literatura română face parte dintre literaturile mici ale lumii; mai mult chiar: e o literatură mică printre literaturile mici din Europa. Orice studiu critic dedicat autorului român ar trebui să țină seamă de acest adevăr, iar într-un fel sau altul, prin procedee mai mult sau mai puțin subtile, chiar așa
Povestea unei literaturi mici by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/11247_a_12572]
-
dintre literaturile mici ale lumii; mai mult chiar: e o literatură mică printre literaturile mici din Europa. Orice studiu critic dedicat autorului român ar trebui să țină seamă de acest adevăr, iar într-un fel sau altul, prin procedee mai mult sau mai puțin subtile, chiar așa se și întîmplă. Uneori chiar se pune degetul pe rană, și atunci sînt invocate, pe bună dreptate altminteri, verigile unui cerc vicios de cauze și efecte printre care nu se prea întrevăd breșe: limba
Povestea unei literaturi mici by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/11247_a_12572]
-
franceză sau engleză nu sună atît de sublim ca în românește... în fapt, politica promovării prin traduceri are un efect lesne de văzut cu ochiul liber: lamentabil și împiedicînd apariția în Occident a unor scriitori care să dea literaturii române mult rîvnita aură de universalitate. Autorul român ajuns în librăriile din Occident e un fel de Mutu care rupe tăcerea după ce a fost dat în fapt că se droghează și despre care se știe că e tobă de Dostoievski. Oricum, el
Povestea unei literaturi mici by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/11247_a_12572]
-
pierde-vară, ,artist care s-a lăsat de meserie" și ,meșteșugar decăzut" care ajunge pînă la urmă cerșetor. Adevărata lui artă e, în realitate, aceea de ,a imita glasul tuturor animalelor, inclusiv al omului", lucru care însă nu-l ajută prea mult în lupta pentru supraviețuire. Personajul, creat cu o doză serioasă de umor absurd, e inubliabil, iar povestea, deși compusă din cîteva detalii și un fir narativ expediat rapid, e circulară, explicită și tradițională. Dar nu mai puțin frumoasă. La final
Papini and Papini by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11242_a_12567]
-
ușor rictus ironic, istoria lui ,cum l-am cunoscut pe X", maschează (de formă!) un umor absurd destul de aproape de Urmuz, cu o intenție, care privită global, n-are nimic de-a face cu ,arta pentru artă" practicată de avangardistul român. Mult mai legate de funcția ,docentă" a literaturii decît de cea ,senzualistă", micile povestiri din Chipuri de oameni probează lejerețea cu care un autor, îndîrjit de altminteri, reușește să ruleze cinematografic personaje, toate memorabile prin cîte un detaliu. De la maurul care
Papini and Papini by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11242_a_12567]
-
Chiar cu bucla epicului închisă conștiincios la final, povestirea rămîne doar la stadiul primitiv-demonstrativ. Pe scurt, dacă vreți un alt Papini decît cel ultracunoscut din dezesperantul Un om sfîrșit și din Gog (acesta din urmă pare, la recitire, naiv și mult mai puțin ,revoluționar" decît la prima degustare), volumul Chipuri de oameni, reeditat acum la Editura Leda, sub aceeași siglă Corint, vă poate satisface această dorință /curiozitate. Asta în cazul în care ea există, firește.
Papini and Papini by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11242_a_12567]
-
corespondenți - academice, poetice, filosofice - permit cercetătorilor să situeze schimbul de scrisori într-o altă lume dragă medieviștilor și ,annaliștilor": cea a școlilor. Femeia își descrie iubitul ca fiind învățatul cel mai strălucit din Franța, în fața căruia se înclină munții; mai mult, îi recunoaște două talente asociate rar: ,crescut în leagănul filosofiei", acesta a devenit ,amicul poeților". La rândul său, bărbatul o laudă ca fiind ,unica discipolă a filosofiei între toate tinerele femei ale timpului nostru". Corespondență celor doi, adevărata ,dezbatere amoroasă
Moderna Héloise by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/11243_a_12568]
-
partage leș joies des saints au plus haut des cieux,/ Par șes mérites et șes pričres, elle nous élčve depuis ce baș monde". Cele două volume recent apărute la Gallimard demonstrează, cred, că ceea ce ne apropie de ,omul medieval" este mult mai important decât ceea ce ne desparte și că esența naturii umane rămâne aceeași, indiferent de formele sale de manifestare.
Moderna Héloise by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/11243_a_12568]
-
nivelul prozei, nu al ideilor) și fără discipoli. Formula narativă cultivată cu obstinență de prozator este un soi de hiperrealism împănat cu elemente fantastice și/sau onirice. Până aici, modelul cel mai la îndemînă este proza sud-americană și, poate, mai mult decît aceasta, cinematografia iugoslavă din anii '80-'90 (filmele lui Emir Kusturica). Dincolo de acest cadru general, romanele lui Dan Stanca se ies din contingent prin marea lor densitate ideatică. Autorul este, pe urmele lui René Guénon și Vasile Lovinescu, un
Marea debusolare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11249_a_12574]
-
al personajelor autorului romanului Bunavestire. Această densitate ideatică foarte mare produce un mic paradox. Deși autorul le recomandă ca opere de ficțiune, romanele lui Dan Stanca sînt adesea decodate și interpretate de cititori și de critica literară ca eseuri mai mult sau mai puțin camuflate. Se vorbește mereu despre ideile din romanele lui Dan Stanca și mult mai rar despre eventualele calități artistice ale acestora. Prin intermediul cărților sale de ficțiune, autorul trage semnale de alarmă cu privire la degradarea morală și spirituală a
Marea debusolare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11249_a_12574]
-
le recomandă ca opere de ficțiune, romanele lui Dan Stanca sînt adesea decodate și interpretate de cititori și de critica literară ca eseuri mai mult sau mai puțin camuflate. Se vorbește mereu despre ideile din romanele lui Dan Stanca și mult mai rar despre eventualele calități artistice ale acestora. Prin intermediul cărților sale de ficțiune, autorul trage semnale de alarmă cu privire la degradarea morală și spirituală a României în anii care au urmat căderii regimului comunist. Ideile sale sînt cel puțin la fel de percutante
Marea debusolare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11249_a_12574]
-
contemporană, în condițiile dezvoltării fără precedent a tehnologiei comunicaționale, cînd marile dezbateri de idei se poartă prin Internet și mass-media, în forme cît mai directe și nesofisticate, puțini mai sînt cei dispuși să caute marile adevăruri în spatele unor parabole mai mult sau mai puțin artistice. Cu siguranță, ideile lui Dan Stanca ar fi avut un impact mult mai mare în societatea românească, dacă autorul ar fi optat pentru calea dreaptă, explicită, a eseului. Acceptînd definiția clasică, potrivit căreia romanul este construcție
Marea debusolare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11249_a_12574]
-
prin Internet și mass-media, în forme cît mai directe și nesofisticate, puțini mai sînt cei dispuși să caute marile adevăruri în spatele unor parabole mai mult sau mai puțin artistice. Cu siguranță, ideile lui Dan Stanca ar fi avut un impact mult mai mare în societatea românească, dacă autorul ar fi optat pentru calea dreaptă, explicită, a eseului. Acceptînd definiția clasică, potrivit căreia romanul este construcție și personaj, se observă cu ușurință faptul că, la cele mai multe dintre romanele lui Dan Stanca, miza
Marea debusolare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11249_a_12574]
-
prezent, cartea lui Dan Stanca cea mai apropiată de noțiunea de roman. Autorul este un auto-perfecționist și progresul său se poate constata cu fiecare nouă apariție editorială. Dacă primele sale romane deranjau prin prolixitatea obositoare, acum stilul a devenit unul mult mai cultivat, iar unele formulări sînt chiar memorabile. Personajele care în romanele anterioare erau simple emițătoare de idei, megafoane fără chip, dobîndesc, în ultimul roman, contururi ferme, devin prezențe concrete, bine definite, greu de uitat. Fiecare personaj reprezintă cîte un
Marea debusolare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11249_a_12574]
-
memorabile. Personajele care în romanele anterioare erau simple emițătoare de idei, megafoane fără chip, dobîndesc, în ultimul roman, contururi ferme, devin prezențe concrete, bine definite, greu de uitat. Fiecare personaj reprezintă cîte un chip emblematic al perioadei de tranziție. Mai mult decît atît, personajele romanului împrumută multe dintre trăsăturile și datele biografice ale unor persoane reale care, într-un fel sau altul s-au aflat în prim-planul actualității după căderea regimului comunist. Teofil Pascal este un personaj în care modelul
Marea debusolare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11249_a_12574]
-
cum să reziști teribilei sale apăsări? În momentul în care rîdea avea convingerea că adună toată risipa și împrăștierea universului și le mîntuie prin hohotele sale. Era acesta sensul soteriologic al veseliei și de aceea considera că a rîde e mult mai important decît a jeli" (pp. 153-154). Ca și celelalte romane ale lui Dan Stanca, Mila frunzelor are ca subiect debusolarea omului în perioada tranziției. Toate valorile au fost pervertite, dizidența stă la masă cu prostituția, totul este maculat, lumea
Marea debusolare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11249_a_12574]
-
în anturajul lui N.C.), cartea se citea cu delicii, într-ascuns, firește, de către cei pe care îi vom cunoaște mai apoi drept ,disidenți de carton". În prefața la Domnul ambasador introdusesem un citat din Erico Verissimo la care țineam foarte mult (și care nu a fost cenzurat!). De altfel, acest citat l-am mai ,plimbat" și prin alte texte și cu diverse ocazii, odată chiar la cenaclul Secției de traduceri a A.S.B. când am vorbit despre literatura... norvegiană (!) și a
Centenar Erico Verissimo - Solo de clarinet by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11241_a_12566]
-
va reedita Domnul ambasador, acum în versiune integrală (adică fără intervențiile cenzurii comuniste care însă, după cum s-a văzut, nu prea reușise să ,estompeze" virulența critică antitotalitară a cărții). Vom marca astfel și noi acest an comemorativ, cu atât mai mult cu cât fiul romancierului, prozatorul și umoristul Luis Fernando Verissimo, ne va fi oaspete între 1-3 noiembrie. Am ales să ,prefațez" apariția versiunii integrale a romanului Domnul ambasador cu un fragment din volumul II de memorii al lui Erico Verissimo
Centenar Erico Verissimo - Solo de clarinet by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11241_a_12566]
-
ŤEminescuť de la Ateneu, cu Caramitru și Dan Grigore?) În 1959, scriitorul face prima sa călătorie în Portugalia, aflată sub dictatura ,de dreapta", a lui Salazar, care în destule privințe (cenzură, arestări și deportări politice, torturi și asasinate) nu era cu mult mai prejos de cea ,de stânga" din țările comuniste (cu, totuși, unele notabile diferențe, ușor sesizabile chiar din textul care urmează). Câteva zile mai târziu am primit din Brazilia, din partea lui M.R., un bilet însoțit de o decupură din ,Curierul
Centenar Erico Verissimo - Solo de clarinet by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11241_a_12566]
-
în Europa într-o călătorie particulară de plăcere va ține în seara aceasta o conferință publică la Teatrul D. Maria II... Această conferință va fi pentru mine prima probă a focului în Portugalia. Vechiul teatru este situat în Piața Rossio. Mult înainte de ora stabilită pentru începerea conferinței, localul era complet ocupat de un public care mi s-a părut cam surescitat. În fundalul scenei deschise se vedea o masă lungă împodobită cu flori. (Ah! Faimoasele, formalele, ultraplictisitoarele mese de la ceremoniile publice
Centenar Erico Verissimo - Solo de clarinet by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11241_a_12566]
-
poporul portughez este în general ceremonios și o bună parte din persoanele care ocupau Teatrul D. Maria II se aștepta desigur să audă o conferință academică. Am simțit că treptat tensiunea din public se diminua. După cam zece minute, cel mult, mi s-a părut că erau toți decontractați și deja familiarizați cu conferențiarul. Bun, odată făcută sedarea, am început operația propriu-zisă și, cu bisturiul metaforic în mână, am început să tai în carnea vie a guvernelor totalitare, scoțând la iveală
Centenar Erico Verissimo - Solo de clarinet by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11241_a_12566]
-
flori de pomenire la mormântul lui Ady, prieten apropiat familiei (Trandafiri roșii..., nr. 15,1 august 1970). Era vara când profesorul definitiva monografia sa despre Octavian Goga (și care apărea un an mai târziu, în 1971), subiect pe care, mai mult ca sigur că l-a adus în discuția cu soția lui Goga, pe timpul șederii acesteia la Budapesta. Anii când Octavian Goga a stat la Budapesta au fost destul de rodnici sub aspectul creației literare și politice. Avându-i colegi pe Al.
Octavian Goga la Budapesta by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/11255_a_12580]
-
propunând ca simbol al ei statuia mică a ucenicului martir ce se poate vedea în partea de sus a Bisericii Negre. Să nu uităm că la Sibiu, în anul 1554, a apărut prima carte românească tipărită, Catehismul luteran. Ceva mai mult decât chitanța adresată judelui din Brașov, de legendarul Neacșu, de unde ar începe literatura română sau scrisul românesc. Nu vreau să șochez, dar zic. Dacă prima carte românească, tipărită la 1554, s-a nimerit să fie tocmai acel Catehism luteran, poporul
Ideea de Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11257_a_12582]
-
secolului de dinainte de a intra în funcțiune ghilotina. E. Cioran, care, ajuns la Paris, a făcut totul și a negat orice, numai să existe doar în secolul sublim, 18, rămăsese un ardelean, culmea, șugubăț, un chiulangiu... El iubea atât de mult locul natal, încât se sfia să vorbească prea frumos despre el. Aplica legea Regelui Lear în exil. Pe fiica ta cea mai fidelă, pe Cordelia, o iubești ca sarea în bucate. Țin minte că, odată, la Paris, având cinstea de
Ideea de Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11257_a_12582]