663 matches
-
ale lui P. Berner. b) Studiile de clasificare și sistematizare statistico-medievală a bolilor psihice după criterii multiaxiale (etiologie, tablou clinic, evoluție, prognostic etc.) ale Școlii Americane de Psihiatrie (DSM). c) Studiile de sistematizare și ordonare a bolilor psihice după criterii multifactoriale ale Școlii Europene de Psihiatrie (AMDP). IV) Etapa reacției anti-psihiatrice pune în discuție legitimitatea psihiatriei ca știință umană și ca specialitate medicală. Acest punct de vedere este expresia unei „crize” a unor sisteme de gândire și atitudinile care decurg de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
IRA Etiologia IRA este diversă, pe primele locuri aflându-se hipovolemia absolută și relativă, precum și agresiunea toxică directă a epiteliului tubular, acestea fiind, de altfel, principalele cauze de necroză tubulară acută, forma comună de IRA intrinsecă. Frecvent, etiologia IRA este multifactorială, același pacient suferind degradarea funcției renale datorită, de exemplu, deshidratării, acțiunii medicamentelor care interferă cu autoreglarea renală (AINS, IECA) și a celor nefrotoxice directe (aminoglicozide) și sepsis-ului. Funcție de cauza și sediul agresiunii renale, IRA se clasifică în prerenală (funcțională), intrinsecă
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
pune problema de a examina rolurile eredității și ale experienței în geneza comportamentelor. Dacă indivizii nu se condiționează în aceeași manieră, aceasta se datorează genotipului lor? Acesta se manifestă în mod esențial prin deosebiri în ceea ce privește stabilitatea sistemului neurovegetativ? Utilizând analiza multifactorială, Eysenck propune situarea fiecărui individ în raport cu două axe ortogonale definite printr-o dublă polaritate: nevrozism/stabilitate și introversie/extraversie. Un grad înalt de nevrozism îl caracterizează pe individul care reacționează violent și prelungit la situații stresante de slabă intensitate. Conceptele
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
comportamentele problematice (R) cât și studiul evenimentelor antecedente (S) și ale celor consecutive (C). Modelul integrează, însă, variabilele organismice și evenimentele trecutului (O) dezvoltate de către Bandura în schema S-O-R-C. In planul ipotezelor explicative, el sugerează unele raporturi de cauzalitate bio-psihosociali, multifactoriali și retroactivi, care orientează spre intervenții multimodale și multifocale. Fiind mai mult decât un instrument tehnic folosit pentru rezolvarea problemelor specifice, acest model constituie un cadru conceptual și metodologic care studiază toate aspectele demersului diagnostic și permite analizarea ansamblului problemelor
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
instruire exploatează contextul învățării și plasează elevul într-o anumită rețea de relații cu materia de studiat (pornind de la premisa că învățarea este întotdeauna contextuală, petrecându-se într-un cadru situațional determinat); situațiile de instruire sunt ansambluri de variabile dinamice, multifactoriale, semnalizate prin relațiile și interacțiunile dintre ele (variabile); configurația statică a unei situații de învățare este: psihologică, socială, pedagogică, în timp ce structura dinamică este formată din: intervenția pedagogică, învățarea, contextul, rezultatele și ecosistemul (mediul socioeconomic). Analiza modelelor explicative ale procesului de
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
socială I. Introducere Abuzul de droguri și consecințele acestuia reprezintă una dintre principalele probleme ale societăților europene actuale și, fără îndoială, una dintre marile probleme ale marilor orașe. Dependența de droguri este un fenomen de mare anvergură prin caracterul său multifactorial, dinamic și schimbător, care afectează toate grupele de vârstă, dar predominant pe cea cuprinsă între 14 și 35 de ani. Constituie totodată și o problemă majoră de sănătate publică, din cauza importantelor repercusiuni în plan individual (delincvență, marginalizare socială, moarte datorată
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
ca „boală cronică” Procesele care stau la baza dependenței de droguri sunt considerate manifestări ale unei boli cronice, evoluând cu perioade de recăderi și recidive sau remisiuni spontane ori consecutive tratamentului. Cauzele determinante în debutul și menținerea proceselor menționate sunt multifactoriale, în care predispoziția genetică interacționează cu factori biopsihologici și socioculturali. Tratamentul dependenței de droguri Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (1998), tratamentul persoanelor dependente de droguri este un proces care începe când un consumator de substanțe psihoactive intră în contact cu
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
baza unei concepții prestabilite, căci filosofia unei fapte e cu mult mai dificilă decât s-ar crede. (Dostoievski, 1960, pp. 20-21). Fenomenul devianței implică o cauzalitate complexă, care presupune o analiză amănunțită a diferitelor aspecte, ceea ce determină emiterea unor explicații multifactoriale. Amploarea fenomenului variază, atât cantitativ, cât și calitativ între factorii personali, caracteristici subiectului (nivel de dezvoltare, grad de sănătate mentală) și cei sociali (contextul facilitator pentru actele infracționale). Numeroase teorii susțin existența unei subculturi delincvențiale, ceea ce explică creșterea gradului de
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
sentiment de insecuritate psiho-socială (pentru a înțelege mai bine acest concept, propun a se lua în calcul atitudinea generală față de exhibiționiști etc.). Întrucât fenomenul devianței implică o cauzalitate complexă nu poate fi analizată unifactorial, dimpotrivă, ceea ce determină emiterea unor explicații multifactoriale. Pornind de la interconexiunea factorilor psihologici cu cei sociali, cu predominanța unora sau a altora, putem privi devianța ca un pe continuu, unde la o extremă se găsesc factorii individuali (cum ar fi cazul bolnavilor psihici cu diferite niveluri de evoluție
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
a dificultăților și eșecurilor, fără nici o grijă pentru determinarea ponderii lor reale. Frecvent întâlnim în ultimul timp formulări de tipul „Doar când actuala generație, tarată de rămășițele mentalității comuniste, va dispărea, societatea românească va putea funcționa normal”. Explicația, de regulă multifactorială, a unui fenomen complex impune, inevitabil, o diferențiere a contribuției diverșilor factori. Neglijarea unei asemenea analize, precum și invocarea doar a unora dintre factori și ignorarea altora prezintă riscul de a transforma explicația într-o justificare ideologică. Factori extrinseci 2: foștii
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
largă toleranță, și mai mult pentru protejarea propriilor interese. Modelul explicativ al eșecurilor tranzițieitc "Modelul explicativ al eșecurilor tranziției" Două opțiuni strategice ale explicațieitc "Două opțiuni strategice ale explicației" Pentru explicarea unui fenomen/proces social suficient de complex - o analiză multifactorială -, pot fi menționate două componente: identificarea factorilor, cu determinarea contribuției explicative a fiecăruia dintre ei, și un model explicativ global care conectează într-o structură globală factorii explicativi. În practica explicațiilor multifactoriale pot fi identificate două strategii distincte: 1. strategia
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
fenomen/proces social suficient de complex - o analiză multifactorială -, pot fi menționate două componente: identificarea factorilor, cu determinarea contribuției explicative a fiecăruia dintre ei, și un model explicativ global care conectează într-o structură globală factorii explicativi. În practica explicațiilor multifactoriale pot fi identificate două strategii distincte: 1. strategia explicației „de jos în sus”, „factor cu factor”: fiecare factor presupus a fi determinant este explorat în mod separat (analiză unifactorială), în speranța că pe această bază va rezulta o explicație globală
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
identificate două strategii distincte: 1. strategia explicației „de jos în sus”, „factor cu factor”: fiecare factor presupus a fi determinant este explorat în mod separat (analiză unifactorială), în speranța că pe această bază va rezulta o explicație globală, o analiză multifactorială. Această strategie se bazează pe două presupoziții asupra naturii explicației: a) este posibilă determinarea contribuției explicative a fiecărui factor în parte, făcându-se abstracție de contribuția celorlalți factori. Este deci posibilă o analiză unifactorială independentă de analiza celorlalți factori; b
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
se bazează pe două presupoziții asupra naturii explicației: a) este posibilă determinarea contribuției explicative a fiecărui factor în parte, făcându-se abstracție de contribuția celorlalți factori. Este deci posibilă o analiză unifactorială independentă de analiza celorlalți factori; b) o explicație multifactorială este suma explicațiilor unifactoriale; 2. strategia explicației globaliste pornește de la presupoziția că factorii determinanți interacționează intens, formând o rețea determinativă globală. În consecință, nu există explicații centrate pe un factor, realizate independent de presupozițiile privitoare la contribuția celorlalți factori. În
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
4 Consiliere genetică: Fundamente (Daniel David) Istoric și evoluție Modele și principii de consiliere genetică Rolul și funcțiile consilierului genetic Anatomia consilierii genetice Capitolul 5 Aplicații ale consilierii genetice Tulburări autozomale și heterozomale (Alina Rusu) Tulburări cromozomiale (Oana Benga) Tulburări multifactoriale (Daniel David) Remarci finale (Daniel David, Oana Benga, Alina Rusu) Bibliografie Anexe INTRODUCERE Psihologia și biologia fac împreună un cuplu științific care abordează comprehensiv natura umană. Dezvoltările recente din biologie (genomica și evoluționismul) și din psihologie (cognitivismul) au creat premisele
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
de exemplu, strategiile de împerechere) și psihologice (de exemplu, modelul social standard - rolul factorilor culturali și de mediu în diferențele individuale) cu referire la subiectul uman sunt reevaluate prin prisma psihologiei evoluționiste, și multe teorii etiopatogenetice (de exemplu, în tulburări multifactoriale) și formele asociate de tratament (de exemplu, modificarea stilului de viață în tulburări multifactoriale) sunt reconsiderate prin prisma consilierii genetice. Aceste integrări critice marchează o nouă etapă de dezvoltare în înțelegerea naturii umane, renunțându-se la demersurile anterioare eronate - chiar dacă
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
culturali și de mediu în diferențele individuale) cu referire la subiectul uman sunt reevaluate prin prisma psihologiei evoluționiste, și multe teorii etiopatogenetice (de exemplu, în tulburări multifactoriale) și formele asociate de tratament (de exemplu, modificarea stilului de viață în tulburări multifactoriale) sunt reconsiderate prin prisma consilierii genetice. Aceste integrări critice marchează o nouă etapă de dezvoltare în înțelegerea naturii umane, renunțându-se la demersurile anterioare eronate - chiar dacă de notorietate -, asimilându-se critic elementele valide ale acestor abordări și propunându-se viziuni
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
generarea răspunsurilor subiectului uman, cu implicații pentru psihologia evoluționistă (de exemplu, care este designul acestor structuri) și noi modalități de intervenție psihologică (de exemplu, cognitiv-comportamentală), cu impact în consilierea genetică (de exemplu, modificarea stilului de viață al subiecților cu tulburări multifactoriale). Așa cum arătam mai sus, aceste domenii emergente nu sunt însă un receptor pasiv, ci pot marca, la rândul lor, noile evoluții din psihologie și biologie. Prezentul volum, intitulat Fundamente de Psihologie Evoluționistă și Consiliere Genetică Integrări ale Psihologiei și biologiei
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
printr-o corespondență de 1:1 între genă și boală. Din acest motiv aceeași genă poate avea efecte diferite la indivizi diferiți sau diferite gene/patternuri de gene pot duce la aceeași boală. În plus, rolul genelor în tulburările complexe multifactoriale, dar și în determinarea comportamentelor sau a trăsăturilor normale complexe, este diferit de modul lor de operare în cadrul bolilor monogenice. Există cinci aspecte esențiale, analizate de Plomin și Rutter (1998), Plomin (2002), care definesc această diferență: Comportamentele atipice sunt produse
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
se referă la probabilitatea ca testul să furnizeze un rezultat valid, care poate fi utilizat în consilierea genetică. Sensibilitatea și specificitatea testului sunt doi parametri influențați de specificul transmiterii genetice; dacă acest lucru este oarecum de înțeles în cazul tulburărilor multifactoriale, este interesant de notat că, inclusiv în cazul unor boli monogenice cu transmitere mendeliană autozomal recesivă, validitatea analitică a testului poate fi afectată - rezultatul testului fiind uneori dificil de interpretat. De exemplu, se știe că fibroza chistică ar fi datorată
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
Cum se va putea decide care dintre aceste mutații este mai puțin severă, pentru ca embrionul care o poartă să fie păstrat, în dezvantajul celorlalți embrioni? O problemă adiacentă ar fi dată de testarea pentru factorii de risc ai unor tulburări multifactoriale, care se știe că presupun o interacțiune mult mai semnificativă cu factorii de mediu. Diagnosticul preimplantare ar putea ajunge să servească la respingerea embrionilor cu asemenea gene predispozante, de exemplu genele BRCA1/BRCA2, dar nu este deloc sigur că o
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
clientului și familiei acestuia. În timp, această conceptualizare a consilierii genetice, focalizată mai mult pe aspectele reproductive, s-a dezvoltat, asimilând astăzi: tulburările care nu au o bază ereditară și/sau genetică clar definită (de exemplu, defecte la naștere, tulburări multifactoriale); predispoziții genetice care afectează modul în care răspundem la influențele mediului și/sau la tratamente medicale; optimizarea și dezvoltarea personală prin genetica comportamentului normal și a trăsăturilor fizice; etică aplicată. Astăzi, consilierea genetică este definită ca intervenție în sănătate și
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
nevoie de asistență de specialitate în acest proces; 3) înțelegerea informațiilor medicale cu referire la diagnosticul, evoluția, impactul și tratamentul tulburărilor genetice necesită conceptualizări clinice de interfață, particularizate pentru profilului psihologic al pacientului; 4) focalizarea consilierii genetice și asupra tulburărilor multifactoriale a reliefat rolul fundamental al stilului de viață în prevenirea instalării patologiei; așadar, modificarea stilului de viață, prin proceduri psihologice, a devenit parte fundamentală a consilierii genetice. 7.2.3. Principiile consilierii genetice Principiile care ghidează consilierea genetică sunt următoarele
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
de anomalii cromozomiale funcționale - mai precis, disomie uniparentală. Disomia paternă este responsabilă de 2% din cazurile cu sindrom Angelman, iar disomia maternă, de 30% din cazurile cu sindrom Prader-Willi. Anomaliile cromozomiale apar în ambele sindroame ex novo. 8.3. Tulburări multifactoriale Caracteristicile fenotipice determinate multifactorial au fost studiate pentru prima dată de Galton, rudă cu Darwin și contemporan al lui Mendel. Dacă cercetările lui Mendel au vizat mai ales caracteristici fenotipice cu valori discrete (de exemplu, neted-zbârcit; înalt-scund etc.), cercetările lui
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
mai precis, disomie uniparentală. Disomia paternă este responsabilă de 2% din cazurile cu sindrom Angelman, iar disomia maternă, de 30% din cazurile cu sindrom Prader-Willi. Anomaliile cromozomiale apar în ambele sindroame ex novo. 8.3. Tulburări multifactoriale Caracteristicile fenotipice determinate multifactorial au fost studiate pentru prima dată de Galton, rudă cu Darwin și contemporan al lui Mendel. Dacă cercetările lui Mendel au vizat mai ales caracteristici fenotipice cu valori discrete (de exemplu, neted-zbârcit; înalt-scund etc.), cercetările lui Galton s-au focalizat
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]