40 matches
-
crescute de informare. Datorită faptului că partidele au stimulentele pentru a se diferenția unele de celelalte, ideologia devine un element important pentru alegători în ordonarea preferințelor, deoarece aceasta funcționează ca niște „scurtături” informaționale. Întrucât oferta electorală este variată, în sistemele multipartid accentul cade pe ideologie, ca element de distincție între pozițiile adoptate de partide pe continuum. Așadar, Downs consideră că, în starea de echilibru, responsabilă pentru numărul de partide de pe scena politică este distribuția votanților, fiecare distribuție putând suporta doar un
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
un nou partid de extremă, care nu își propune neapărat să câștige alegerile, ci doar să forțeze partidul care a migrat să se îndepărteze de centru, revenind la poziția inițială. Această situație este însă caracteristică sistemului bipartid, deoarece în sistemele multipartid ideologiile partidelor sunt relativ imobile, așa cum prescrie modelul de competiție dezvoltat de Downs pentru aceste sisteme. Dezvoltări ulterioare ale modelului downsian Deși teoria downsiană asumă existența unei singure dimensiuni ideologice relevante 6, de cele mai multe ori în viața reală există mai
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
de voturi, raportat la numărul de voturi care ar putea fi obținut prin situarea la una dintre extreme. Astfel, pentru a-și maximiza numărul de voturi, competitorii politici vor converge către centru, apropiindu-se de poziția votantului median. În sistemele multipartid, partidele se vor distribui de-a lungul axei stânga-dreapta, fiecare poziționându-se în așa fel încât să corespundă distribuției politice a votanților. Va apărea astfel un echilibru în care partidele politice se vor poziționa în așa fel încât orice deplasare
Competenţa politică în România by Adrian Miroiu, Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1565]
-
ocupația sovietică ar fi continuat câțiva ani în plus, ar fi devenit o minoritate în propria lor țară. Coexistența și competiția dură dintre Frontul Popular Leton, Frontul Internațional si Partidul Comunist Leton au creat un anumit fundament pentru emergența sistemului multipartid. La începutul anilor 1990, multe dintre partidele care existaseră înainte de al Doilea Război Mondial au reapărut (Uniunea Fermierilor Letoni, Partidul Social-Democrat al Muncitorilor, Partidul Democrat de Centru). Mai ales înainte de alegerile din 1993, manifestația dominantă a clivajului dintre centru și
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
Locurile obținute în circumscripțiile uninominale nu sunt afectate de pragul electoral. Prin contrast cu patternul regional, sistemul de partide maghiar prezintă un grad relativ scăzut de fragmentare, în special având în vedere compoziția primului Parlament postcomunist. Evoluția particulară a sistemului multipartid din Ungaria se datorează în principal tranziției graduale și nonviolente de la sistemul comunist la cel democratic. Revoluția negociată, cum a fost numită de unii autori (Jha, 1999, p. 282), a produs formațiuni politice consolidate, organizate pe baze ideologice. În cazul
Competenţa politică în România by Silviu-Dan Mateescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1569]
-
a unui partid politic. De obicei, sistemul majoritar conduce la concentrarea reprezentării politice în jurul unui număr redus de partide. Conform legilor lui Duverger, sistemul pluralitar conduce spre un sistem bipartid, în timp ce sistemul bazat pe reprezentare proporțională conduce spre un sistem multipartid. Dezbaterile referitoare la relația dintre sistemul electoral și cel de partide, precum și exemplele analizate au dus la o rafinare a legilor lui Duverger. Astfel, Duverger (2003) admite că sistemul electoral este doar unul dintre elementele cauzale și consideră că legile
Competenţa politică în România by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1566]
-
Democrația plebiscitară rezultă din existența instituțiilor prezidențiale și a unui sistem electoral majoritar sau de reprezentare propoțională pentru alegerile parlamentare - o soluție foarte frecventă în America Latina (v. Diamond, 1996 și Jones, 1995); ea poate fi, de asemenea, rezultatul unui sistem multipartid extrem de heterogen și al unui partid dominant, dar slab organizat, cu un lider puternic și cu o societate care poate fi controlată (sau aproape controlată) în sectoarele principale. Democrația puternic majoritară se naște din: combinația instituțiilor prezidențiale cu sistemul electoral
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
principale. Democrația puternic majoritară se naște din: combinația instituțiilor prezidențiale cu sistemul electoral majoritar din semi-prezidențialism, din semi-parlamentarismul alăturat unui sistem electoral majoritar, cu un partid dominant și un guvern alcătuit dintr-un singur partid (sau chiar cu un sistem multipartid), cu guvern de coaliție și cu controlul societății, care, însă, nu reușește să se evidențieze ca o contrapondere și să impună limite instituțiilor politice. Al patrulea model empiric al unui regim democratic majoritar este democrația slab majoritară. Principalele caracteristici ale
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Analizând modelele "nemajoritare" putem stabili un continuum între doi poli: democrația proporțională și democrația conflictuală. Democrația proporțională beneficiază de o coerență fundamentală între trei grupuri de variabile. Într-un sistem parlamentar, ales printr-un sistem proporțional, se creează un sistem multipartid destul de omogen, rezultatul cel mai evident fiind un guvern de coaliție, în timp ce grupurile independente din societate sunt puternic reprezentate prin intermediul sindicatelor și al altor asociații. În democrația conflictuală nu există aceeași coerență: parlamentarismul și/sau prezidențialismul cu sistem electoral proporțional
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
evident fiind un guvern de coaliție, în timp ce grupurile independente din societate sunt puternic reprezentate prin intermediul sindicatelor și al altor asociații. În democrația conflictuală nu există aceeași coerență: parlamentarismul și/sau prezidențialismul cu sistem electoral proporțional sunt însoțite de un sistem multipartid heterogen. În acest caz se poate observa un anumit control de partid al societății civile care permite însă ca democrația să funcționeze. În cadrul acestui model, o creștere a autonomiei societății poate cauza probleme și chiar și o criză. Tabelul 1
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
și sistem electoral majoritar, sau a.2. Semi-prezidențialism și sistem electoral majoritar, sau a.4. Semi-parlamentarism și sistem electoral proporțional consolidat sau majoritar. b.l. Partid dominant și coerent cu un lider puternic și guverne monocolore sau b.3 Sistem multipartid omogen și guverne de coaliție. c.4. Control. Democrație majoritară slabă a.3. Semi-prezidențialism și sistem electoral proporțional, sau a.4. Semi-parlamentarism și sistem electoral proporțional consolidat sau majoritar, sau a.6. Prezidențialism și sistem electoral proporțional. b.l. Partid
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
dominant și coerent, cu un lider puternic și guverne monocolore. c.2. Semi-autonomie sau c.3. Semi-control. Democrație proporțională a.4. Semi-parlamentarism și sistem electoral proporțional consolidat sau majoritar, sau a.5. Parlamentarism și sistem electoral proporțional. b.3. Sistem multipartid omogen și guverne de coaliție. c.l. Autonomie sau c.2. Semi-autonomie. Democrație conflictuală a.4. Semi-parlamentarism și sistem electoral proporțional consolidat sau majoritar, sau a.6. Prezidențialism și sistem electoral proporțional. b.4. Sistem multipartid heterogen și guvene de
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
proporțional. b.3. Sistem multipartid omogen și guverne de coaliție. c.l. Autonomie sau c.2. Semi-autonomie. Democrație conflictuală a.4. Semi-parlamentarism și sistem electoral proporțional consolidat sau majoritar, sau a.6. Prezidențialism și sistem electoral proporțional. b.4. Sistem multipartid heterogen și guvene de coaliție. c.4. Control, sau c.3. Semi-control Primul model polar de democrație care provine din combinația diferitelor dimensiuni se definește ca modelul Westminster și se caracterizează prin: concentrarea puterii executive în guverne formate dintr-un
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
al doilea model, modelul consensual, sunt: guverne formate din mai multe partide și coaliții mari; separarea formală și informală a executivului de legislativ până la atingerea unui echilibru între cele două puteri; bicameralism simetric și o posibilă supra-reprezentare a minorităților; sistem multipartid cu diverse dimensiuni conflictuale relevante care se adaugă la diviziunea dintre dreapta și stânga (de exemplu: religia, diferențele dintre centru și periferiei, tematicile de mediu, atitudini diferente în politica externă); sistem electoral proporțional; echilibre neo-corporatiste și acorduri, mai mult sau
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
este strâns legată de democrațiile consensuale (privind, mai ales, relația dintre guvern și partide). Rezultă că asemenea democrații, caracterizate prin guverne formate de mai multe partide și coaliții largi, cu separare formală și informală între executiv și legislativ, cu sistem multipartid cu probleme conflictuale importante, sistem electoral proporțional și structuri neocorporatiste, sunt mult mai clar definite prin calitatea lor. Motivele care explică această corelație sunt simple. Înainte de toate, cel puțin în sens abstract, democrațiile care se bazează pe obținerea consensului sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]