612 matches
-
a mai/ venit, apele s-au limpezit, hipocloritul a ucis peștii, iar/ tufa de corcoduși au aprins-o colectiviștii - cina la care visez/ încă e departe, foarte departe...” (Sărac împotriva morții). O altă mască o reprezintă Erosul. Evadare din sfera mundană, necruțătoare mistuire, pierzanie, experiența erotică dobîndește o tonalitate tragică, fiind o zbatere între a fi și a nu fi, cu pedala apăsată pînă la urmă pe neființă, ca un paradoxal apel la absolut: „Nu venea de nicăieri, nu se ascundea
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
pămînt. Astfel poeta artifex cooperează cu poeta patiens. Sub pana lui Alexandru Lungu abstragerea ființei din materie nu se poate săvîrși pe deplin, relațiile poetului cu transcendența fiind dificile. D-sa năzuiește spre o dematerializare, spre o lepădare de ispitele mundane, așadar spre o purificare al cărei corespondent îl alcătuiește figurația angelică. Aidoma unor Blaga, Voiculescu, Crainic, Sandu Tudor, poemele lui Alexandru Lungu sînt doldora de îngeri, fixați în cele mai felurite ipostaze, nu fără a se observa un criteriu estetic
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
difuze prin care se încearcă ieșirea din conturul monadic al făpturii solitare și exprimarea unei dorințe de comunicare cu universul. Versurile Ilenei Mălăncioiu produc, astfel, un efect de palimpsest, în măsura în care dedesubtul trăirilor proprii, dedesubtul figurației imaginarului propriu se ghicesc alcătuirile mundane, obiectele și siluetele de fiecare zi. Pe de altă parte, dematerializarea trupului, spiritualizarea elementelor pur biologice dau seamă de aceeași voință de puritate și de avânt spre ideal prezente în mai multe rânduri în aceste versuri (�Iertați-mă, vă rog
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
cocoșați. Miza pe faptul de viață cotidian, sugerată de acest titlu, - spațiul poetic e, nu-i așa, ce al “transportului în comun”- se asociază aici înclinației deja atestate de restul operei spre fantazarea grotescă, cu conștiința statutului degradat al teatrului mundan, văzut esențialmente sub semnul carnavalescului ironico-parodic și implicând o marcată conștiință a derizoriului. “Personajul” Sam (scris cu literă mică) - poate ipostază schițată la mijlocul drumului dintre Samuel-ul biblic, legat de revelația morții, și mai contemporanul nume generic “american”, banalizat, - este aici
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
oribilul fapt că regimul comunist a alterat până și pactul faustic în înțelesul său originar. Acceptându-l, artistul rămâne cu mâna goală, eșuează atât în transcendență, cât și în imanență. în perspectiva lui Bulgakov, există două feluri de pacturi: unul mundan, pactul cu autoritățile politice, având o alură de suprafață, și pactul cu transcendentul (cu latura sa sumbră), id est cu diavolul care, ce e drept, își respectă cuvântul în domeniul lumesc. în acest ultim sens, dl Vartic amintește pactul lui
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
cu puritatea spațiului imaginar. Proiectîndu-se pe sine, întrucît multe dintre uleiuri sunt autoportrete, dar și chipul uman, în general, în ipostaze cvasificționale, extrăgîndu-se dintr-un contingent ostil spre a-și proteja în absolut ființa interioară atît de fragilă în fața amenințărilor mundane, pictorița experimentează de fapt posibilitatea reinstaurării în pictură a misterului imaginii și a idealității privirii. Un romantism exilat cu ipocrizie din reveriile noastre asumate public, și anume acela care ne angajează funcțiile contemplației, aspirația către unitate și puterea de vibrație
Chipuri, măști, efigii, reverii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10317_a_11642]
-
somnul de imn...). în conversia paradoxistă, natura imită pe Poetul înaripat de vulturitriftongi, nu invers: „Poetu-i imitat de ciocârlii și se bucură / în dimineața râului, printre grânele oarzăne...“ (înaripat de vulturi-triftongi...). De aceea, Poetul este cea mai liberă dintre ființele mundane, refuzând să i se facă programe: „Cineva îmi programează somnul, / cineva aruncă mucuri de țigară / în somnul meu... // Nu dau voie decât privighetorilor / să-mi traverseze somnul de seară, / nu permit decât ciocârliilor / să-mi vegheze somnul deamiază, / nu îngădui
Elegii paradoxiste. In: Editura Destine Literare by Theodor Codreanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_205]
-
Mai curînd, insistă Rousset, Don Juan s-a constituit într-un mit grație prezenței unui alt personaj în povestire, Mortul, statuia însuflețita a Comandorului. Prezent în dramă (chiar dacă nu în toate variantele ei), Mortul este cel ce stabilește legătură dintre mundanul simbolizat de seducător și sacrul, lumea de dincolo. În felul acesta, el e cel ce contribuie la formarea unei transcendente a eroului, propulsîndu-l la un alt nivel de semnificație decît cel pe care i-l conferă aventurile sale amoroase. Revin
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
remake. Avem, în acest volum, imaginea unui autor care, pe de o parte își reduce universul la cîteva date fundamentale, "Credință/ Iubire/ Poezie/ Restul.../ E deșertăciune." (p.131), iar pe de altă parte umple aceste coordonate cu reacțiile și sfaturile mundanului. Sică Popescu, ...Restul e deșertăciune, Ed. Steady Promotion, București, 1999, prefață Dan Verona (Un portret al poetului în "vara de noiembrie"), prezentare bio-bibliografică Ică Bondoc (Sică omul...); cu postfața (?) (sic!) autorului, 164 p., 20.000 lei
Poezia și deșertăciunea by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17229_a_18554]
-
la fel de "proaspete", de la părinții lor, în anumite cazuri... Dar, de dragul argumentației, să admitem că există cărți fundamentale, idei esențiale, un anumit "calm al valorilor" (nu mă refer, evident, la Platon, Kant, Shakespeare sau Nietzsche, ci la o categorie mult mai "mundana" și mai apropiată de noi) pe care simplă trecere a vremii, mai cu seamă cînd nu e nici macar vorba de jumătate de veac, nu le poate tulbură. La urma urmelor, și cartea lui Thomas Kuhn despre revoluțiile științifice a apărut
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
Fie că e proiectat dinăuntru an afară, fie că e proiectat din afara ănăuntru, realul se revelă drept o "minciună", deci o pecetluire an veac a singurătății, cu atat mai acute cu cât se ăntretese, ăn jocul discursului imagistic, cu utopia mundana: "Mai devreme sau mai tarziu/ tot te vei ăntoarce/ la minciună țesuta ăntre tine și lume,/ ea, micuța iapa fumurie,/ care ati apară imaginația/ când sloiurile o iau la vale./ O vei strigă atunci an gura mare/ și an copite
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
să rămână un «rege veșnic tânăr și ferice» al poeziei românești“. Că uneori se transforma în clovn, în propriul său clovn, asta putea să derive din plictiseală ori dintr-un prea-plin pe care nu l-ar putea detecta nicio instanță mundană, cel puțin cu instrumentarul de care ar dispune psihologii sau antropologii. Omul era un fenomen, fără îndoială, de unde nu decurge automat că trebuie admirat cu garda jos. Era de așteptat, prin urmare, să se dedice rânduri bune intervenției, de ecou
Între legendă și tratament critic by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/2425_a_3750]
-
este inevitabilă într-un sens metafizic și veșnic misterios pentru ființa umană, ci absurdă și ininteligibilă tocmai pentru că ea nu ține de o ordine superioară a lucrurilor. Rasputin izbutește, în felul acesta, excepțional după părerea mea, să coboare în plin mundan o problemă ontologică, despărțirea-moarte, pentru ca astfel să poată privi de la nivelul unor suflete simple, pe care tradiția și religia nu le mai ajută, misterul existenței și al făpturii omenești. Rezultatul este aproape o rugăciune laică, sublim scrisă, pe măsură tradusă
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
în ceea ce privește ideile poetului". Nu doar Doina a fost exclusă, ci și capodopera eminesciană, Luceafărul: "O singură poezie nu putea să figureze în nici una din edițiile de atunci, pentru că așa se considerase că e bine, și anume "Luceafărul"". Desigur pentru ca puterea mundană a "socialismului biruitor" să se exercite palpabil și în sfera transcendentă a esteticului... Cît de sincer a fost Mihai Beniuc compunîndu-și amintirile? O autocosmetizare a lor este evidentă. E de altminteri regula nescrisă a memoriilor categoriei de zbiri ai intelectului
O struțo-cămilă ideologică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17139_a_18464]
-
cu îngeri, ba chiar Dumnezeu îi tranșează cu dibăcie în "piața de carne", așa cum peste tot "plantele se despică precum/ migdalele care cresc cu toată dulceața/ la pieptul lor/ fructele amare". în lumea aceasta, unde divinul e amestecat în noroiul mundanului, poza îngerului căzut apare în "ziarele din ultima lună" și în spatele lui, poetul, protagonist într-un one man-show, ne arată cu degetul căderea și dimensiunile mici, suportabile, la care se reduce totul, și lumea celor de sus, și istoria oamenilor
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]
-
aceleași silabe?" (ibidem). Confruntarea are loc între "povestea" inocenței originare și "Timpul real", cea dintîi purtătoare a unui mister capabil a identifica ființa genuină, adevărata ființă, cel de-al doilea factologic alienant. Deși dorită, evoluția e păguboasă, dizolvînd, în talazul mundan, edenicul basm: "Sunt eu ființa din oglindă/ Sau doar o formă umplută cu fapte/ Ca o păpușă de cîlți? Doamne,/ Cît mi-am dorit/ Să cresc mai repede,/ Să mă condamne/ Timpul real,/ Să ies din poveste,/ Dinții de lapte
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
Istodor - tânărul dandy fără niciun ban, care încearcă să își rezolve viitorul insurandu-se cu o partidă bună; Dan Condurache, care îl joacă excelent pe afaceristul bătrân și libidinos, fără scrupule și Radu Gheorghe - artistul idealist și neatins de mizeriile mundane. Împreună realizează un tablou când dureros, cănd vesel al aparentelor și moravurilor secolelor trecute, în care Maia Morgenstern va interpreta că un abil cameleon și în care Ilinca Manolache îi va “ține piept” cu succes. Nu rata! Regia: Claudiu Istodor
Profesiunea doamnei Warren [Corola-blog/BlogPost/99536_a_100828]
-
Cel ales și Cel iubit !" Să ne dea DOMNUL Metanoia : care e, schimbarea minții Apoi schimbarea la față, ca inima, cum o au Sfinții ! Și de-o vrea Cerul, noi Creștinii, din 6 august dimineață, Să-ncepem Marea Schimbare, a Mundanului la față ! Prof.Paulian Buicescu, Lic.Thg.Izvoarele & Șc.Gimn.Bacea-Movileni, Jud.Olt, membru L.S.R.Fil.Olt & U.Z.P.R.(Rev."Cultura Vâlceană", ș.a.). Referință Bibliografică: Schimbarea la Față a DOMNULUI / Paulian Buicescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1678, Anul V, 05
SCHIMBAREA LA FAȚĂ A DOMNULUI de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380204_a_381533]
-
cumva, dependentă de pragul începând cu care dialogul devine posibil. Și Dinu, și Nelli Pillat, și toți ceilalți destinatari sau expeditori prezenți în filele Biruinței... au refuzat - fără emfază - să-și transforme pledoaria de înaltă clasă într-o inutilă și mundană luptă de clasă. Să vicieze un cuvânt realmente nobil acceptându-i înțelesul, îngust, marxist.
Disculparea de înaltă clasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8462_a_9787]
-
trăiri umane. Dar tot ea ne trimite înfiorați spre structura armonioasă a universului, perceptibilă doar in stările de extaz, de comuniune și comunicare înfiorată cu cosmicul și ilimitatul. Da, musica humana e doar o treaptă spre infinitul cosmic și musica mundana. De aceea metafizica muzicală semnifică atât de tulburător ordinea estetică și teleolologică a universului ca structură dinamică și armonioasă ”.(<footnote Idem, pag.126-127 footnote) Pentru literat, pentru maestrul jocului cu cuvinte, muzica rămâne o proiecție armonioasă asupra lumii dar înțelege
DE LA CUV?NT LA SUNET ?I DE LA SUNET LA CUV?NT ?N ROMANUL NOP?I ?I NELINI?TI DE MIHAIL DIACONESCU by Elena Agapia Rot?rescu () [Corola-journal/Journalistic/84201_a_85526]
-
nostru își proiectează bonomia asupra tărîmului de dincolo, în maniera Cimitirului vesel de la Săpânța. Începînd cu programarea fantast-batjocoritoare a înmormîntării proprii, pe care și-o închipuie nu ca un simbol al tranziției către transcendent, ci ca o zăbavă în carnavalescul mundan: "Așadar, în timp ce tu ești preocupat de cele ale vieții, în diferite puncte ale orașului ți se pregătesc funeraliile. Totul trebuie pus la punct, cică. Nu te vor conduce de la nord la sud, pe bulevardul care taie orașul în două, vecini
Un cimitir vesel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8010_a_9335]
-
lucrurilor, adică viitorul.Vinul mitic al prozatorului, pe care îl găsim în Hanu Ancuței, în Frații Jderi sau în Zodia cancerului, este un revelator de umanitate și de adâncimi ale tradiției, un fel de „Caron care face trecerea dintre spațiul mundan, al comunicării obișnuite, și cel al Povestirii” (p.322). Spațiul povestirii este etern, dar învățăturile sale se așează în deplină înțelegere alături de cele ale realității, vinul mitic inspirând abatelui de Marenne cugetări care par uneori banale, dar nu sunt, pentru că
Vinul și literatura by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2871_a_4196]
-
-o. Pornind de la Bianca Burța-Cernat, care-i foarte tânără, Serenela Ghiteanu, sau Eugenia Țaralungă, și până la Dan C. Mihăilescu, trecut de 50 de ani, cei ce au citit romanul au înțeles mesajul lui subteran, alternanța planurilor, întrepătrunderea dintre miraculos și mundan, toată ambiguitatea cosmică în care trăim. Încă o dată, așa cum spune Daniel Cristea-Enache, simt c-am câștigat un anumit pariu, ceea ce la vârsta mea de 50 de ani și un pic e bine. Evident, dacă de la prima carte mă bucuram de
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
de lapidaritatea epigrafiilor grecești, el nu putea apărea decât ca un exotic al cărui demers rămâne, pentru o vreme, imposibil de asimilat. De ce să faci așa ceva, de ce să îți impui rigorile filologice înalte tocmai în perioada de proaspătă efervescență a mundanului, incitantului, zgomotos contestatului milenarism? După 6 ani, Gabriel H. Decuble revine la poezie, cu aceeași amenitate și cu aceleași inatacabile standarde formale. Mai puțin eterogen decât o afirmă titlul, volumul Eclectica, apărut de curând la Cartea Românească, continuă să evite
Europa latină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9024_a_10349]
-
artei românești; el ridică umanul la înălțimea tipologiei sacre și aduce austeritatea și hieratismul unor modele absolute la scara confortabilă a umanului. Lumea sa este locul de intersecție a două realități fundamentale: una imediată, figurativă și ușor reductibilă la drama mundană, cealaltă proiectată mistic, vizionară și incoruptibilă. O copleșitoare majoritate a lucrărilor sale trăiește tocmai în această ambiguitate fertilă; scenele sociale sînt, de fapt, procesiuni, suferința se transfigurează și devine patimă, chipurile emaciate au lumini sacerdotale, iar regii nebuni sînt niște
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]