59 matches
-
câmp deschis, dar mai apoi se refugiază într-o așezare fortificata la o parasangă de Istru. Aceștia abandonează fortificația fără lupta, pentru a nu fi încercuiți, deoarece "fortificația nu era bine întărită". Pe la 300 i. Hr. întâlnim pe geții din Câmpia Munteana uniți într-o mare uniune de triburi. Acum scriitorul antic Diodorus Siculus ne relatează în lucrarea să "Bibliotecă istorică" că geții conduși de Dromihete reușesc să înfrângă în două rânduri expedițiile lui Lisimah, întreprinse la nord de Dunăre și reușesc
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
otomană la sud de Dunăre a făcut ca numeroase comunități ale slavilor sudici să caute refugiu în Valahia care, deși aflată sub suzeranitatea formală a turcilor, se bucura de o mare autonomie internă. Aceste grupuri sunt trecute în sursele timpurii muntene ca "sârbe", un termen aplicat tuturor slavilor sudici, indiferent de naționalitatea lor sau de țara de origine. Această situație s-a schimbat doar în secolul al XIX-lea, în 1830 fiind evidențiat într-o statistică oficială care numără "câți sârbi
Sârbii din România () [Corola-website/Science/306071_a_307400]
-
Valea Mostiștea este o zonă protejată (arie de protecție specială avifaunistică - SPA) situată în partea sudică a Muntenei, pe teritoriul administrativ al județului Călărași. Aria naturală se află în partea central-sudică a județului Călărași, pe teritoriile comunelor Dorobanțu, Frăsinet, Gurbănești, Mânăstirea, Sohatu, Sărulești, Ulmu și Valea Argovei și este străbătută de drumul județean DJ303, care leagă localitatea Coțofanca
Valea Mostiștea (sit SPA) () [Corola-website/Science/330682_a_332011]
-
este o zonă protejată (arie de protecție specială avifaunistică - SPA) situată în partea sud-vestică a Muntenei, pe teritoriul administrativ al județului Giurgiu. Aria naturală se află în extremitatea central-sudică a județului Giurgiu, pe teritoriile comunelor Gostinu, Oinacu și Prundu, în imediata apropierea a drumului județean DJ507, care leagă municipiul Giurgiu de satul Gostinu. a fost declarată
Ostrovu Lung - Gostinu () [Corola-website/Science/330678_a_332007]
-
Misiunile diplomatice ale Principatelor la Constantinopol erau reunite încă în cursul anului 1859 (martie), cu Costache Negri, recunoscut chiar de către Poartă, drept unic reprezentant al celor două țări. Unificarea armatei începea cu deplasări de unități militare moldovene, la București și muntene, la Iași; tabăra de la Florești s-a bucurat de o comandă unică. În cursul anului 1860, statele majore, instrucția, administrația și intendența au fost așezate sub o singură autoritate, iar aceeași persoană - generalul Ion Emanoil Florescu - a fost numită în
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]
-
principate, de la sud și, respectiv, est de Carpați. Să ne amintim, aici, că, patru decenii mai devreme, în octombrie 1345, papalitatea, prin vocea lui Clement IV (1342-1352), nu își ascundea satisfacția la vestea despre convertirea la catolicism a curții domnești muntene, care, potrivit papei, ajunsese să cunoască drumul adevărului „scuturând și lepădând de la ei cu totul sămânța schismei și celelalte rătăciri cu care dușmanii mântuirii omenești ținuse împresurate inimile lor“4. Această convertire, rămasă, ca și cele de mai târziu de la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
București, 1961, 273-352, în Cronici brâncovenești, îngr. și postfață Dan Horia Mazilu, București, 1988, 238-307, 351-377, 401-404. Repere bibliografice: I. G. Sbiera, Mișcări culturale și literare la românii din stânga Dunării în răstimpul de la 1504-1714, Cernăuți, 1897, 206-207; N. Iorga, Cronicele muntene, Întâiul memoriu. Cronicele din secolul al XVII-lea, București, 1899, 59-75; N. Iorga, Despre cronici și cronicari, îngr. Damaschin Mioc, București, 1988, 51-63, 122-123, 138-139; Călinescu, Ist. lit. (1941), 35-36; Scarlat Struțeanu, Doi umaniști ardeleni la Curtea lui C. Brâncoveanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285377_a_286706]
-
vol. I-II, 1829; Tom V, vol. II, 1829; Tom VII, vol. II, 1832; Tom IX, vol. III, 1834. Idem, Decretum originale Andreae Secundi quo regnum Hungariae constituit anno 1222, Typis Tipogr. Regiae Universitatis Ungariae, Budae, 1829. IORGA, Nicolae, Cronicele muntene. Cronicele din secolul al XVII-lea, în AARMSI, Seria II, Tomul XXI (1898-1899), București, 1900. Idem, Documente privitoare la Constantin-Vodă Brâncoveanu, la domnia și la sfârșitul lui, Institutul de arte grafice și editură "Minerva", București, MCMI. Idem, Manuscripte din biblioteci
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
și slujitori. Contribuții la istoria armatei române, Edit. Militară, 1968, p. 18. Pe larg asupra situației curtenilor: Ibidem, pp. 15-59. 638 Ibidem, p. 25. Cu alt sens pentru "toată curtea" în actul alegerii lui Constantin Brâncoveanu: apud N. Iorga, Cronicele muntene. Cronicele din secolul al XVII-lea, AARMSI, seria II, t. XXI (1898-1899), București, 1900, p. 406. 639 Ch. Diehl, op. cit., pp. 12-14; L. Konopczyňski, op. cit., p. 38. 640 N. Stoicescu, Sfatul domnesc și marii dregători, p. 15. 641 Ibidem, pp.
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
a existat o perioadă de comunitate a dialectelor dacoromâne, o așa-numită dacoromână comună. De la faza română comună se trece direct la cele două grupuri dialectale existente în prezent: grupul moldovenesc și grupul muntenesc. Se poate vorbi deci de o munteană comună și o moldoveană comună, din care derivă dialectele dacoromâne de astăzi“<footnote Emanuel Vasiliu, Fonologia istorică a dialectelor dacoromâne, Editura Academiei, București, 1968, p. 194. footnote> . Procesul de dezmembrare a românei comune s-a derulat între secolele al X
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
inedită, tr., îngr. și introd. Vasile Grecu, București, 1944; Viața și traiul Sfinției Sale părintele nostru Nifon, patriarhul Țarigradului, care au strălucit între multe patemi și ispite în Țarigrad și în Țara Muntenească, LRV, I, 66-112. Repere bibliografice: N. Iorga, Cronice muntene, AAR, memoriile secțiunii istorice, t. XXI, 1899; Dimitrie Onciul, Curs de istoria românilor de la întemeierea Principatelor până în epoca lui Ștefan cel Mare, București, 1909, 81-82; Nicolae M. Popescu, Nifon II, patriarhul Constantinopolului, AAR, memoriile secțiunii istorice, t. XXXVI, 1913-1914; D.R.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290531_a_291860]
-
Mare, conduși de coloneii Danilă Apostol și Apostol Chigheci. Relațiile româno-suedeze Ion Neculce, contemporan cu evenimentele din Moldova, Rusia, Ucraina, scria despre regele Carol al XII-lea al Suediei care era, conform cuvintelor cronicarului, "bun, viteaz și dârz"82. Cronicele muntene de la începutul secolului XVIII, descriu trecerea regelui Carol al XII-lea al Suediei prin Țara Românească (prin Târgoviște) și intrarea în țara sa prin Transilvania; din armata sa au făcut parte, se pare, și români, iar Turnul Colței l-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
le atribuie nu reprezintă decât corespondentul perfect al tendinței pe care o promovează el Însuși, În sens invers. Desigur, facem abstracție de faptul că Ürmösy exagerează afirmând că problematica românilor din Ardeal reprezintă un subiect atât de important pentru publicistica munteană din epocă. Chiar dacă nu era o temă foarte prezentă În gazetele din Muntenia, așa cum crede Ürmösy, publicațiile respective cultivau totuși unele preocupări În acest sens, stimulate fiind mai ales din direcția publicațiilor ardelene, editate de George Bariț XE "Bariț" . Cu privire la
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
sunt fie străini, fie evrei”. Colquhoun susține însă cu detașare că membrii căimăcămiei muntene pot fi suspectați de a fi „favorabili Partidei conservatoare, reprezentată prin foștii domnitori Bibescu și Știrbei”. El sesizează și primele semne de structurare a vieții politice muntene: „A apărut apoi primul semn de alianță cu așa numitul partid național, ridicându-se o opoziție complet organizată, care își avea sediul principal în reședința fostului domnitor. De aici au emanat diferite proteste care au fost adresate agenților străini, ambasadorului
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
domnilor Țării Românești”, LL, 1972, 2; Mircea Anghelescu, Din nou despre „Cronica bălăcenească”, RITL, 1973, 4; Mariana Stescu, Radu Popescu (Bibliografie), Iași, 1973; Al. Duțu, Umaniștii români și cultura europeană, București, 1974, 83, 96-100, 112, 185; Mircea Anghelescu, Asupra cronicilor muntene din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, RITL, 1976, 1; Al. Andriescu, Stil și limbaj, Iași, 1977, 70-77; Dan Horia Mazilu, Cronicarii munteni, București, 1978, 89-145, 281-328; Dicț. lit. 1900, 693-696; Dumitru Velciu, Cronicarul Radu Popescu, București, 1987
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
1984, 77-213. Repere bibliografice: Gr. G. Tocilescu, Studie critice asupra cronicelor române, RIAF, II, 1884, vol. III, fasc. 2; I. G. Sbiera, Mișcări culturale și literare la românii din stânga Dunării în restimpul de la 1504-1717, Cernăuți, 1897, 185-195; N. Iorga, Cronicele muntene, AAR, memoriile secțiunii istorice, t. XXI, 1898-1899; Giurescu, Contribuțiuni, 5-8, 20-22; Ilie Minea, O versiune a cronicii lui Stoica Ludescu. Manuscrisul lui Șerban logofătul, CI, 1925, 2-7; Iorga, Ist. lit. XVIII, II, 497-500; Al. Ciorănescu, Un act al lui Stoica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287787_a_289116]
-
21-37; Cătălina Velculescu, Observații asupra „Cronicii lui Mihai Viteazul” din „Letopisețul cantacuzinesc”, RITL, 1973, 2; Ștefan Andreescu, Considérations sur la date de la première chronique de Valachie, „Revue roumaine d’histoire”, 1973, 2; Țepelea-Bulgăr, Momente, 88-90, 94-97; Mircea Anghelescu, Asupra cronicilor muntene din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, RITL, 1976, 1; Cătălina Velculescu, Continuitate și salt în transmiterea variantelor „Letopisețului cantacuzinesc”, RITL, 1976, 1; Cătălina Velculescu, Legende: reflexe în istoriografie, RITL, 1978, 1; Dan Horia Mazilu, Cronicarii munteni, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287787_a_289116]
-
jale și pre scurt asupra nedreptei morți a preacinstitului Constantin Cantacuzino, marelui postelnic al Țării Rumânești, în Emil Vârtosu, O povestire inedită în versuri despre sfârșitul postelnicului Constantin Cantacuzino, București, 1940, reed. în CPV, 37-48. Repere bibliografice: N. Iorga, Cronicele muntene, AAR, memoriile secțiunii istorice, t. XXI, 1898-1899; Iorga, Ist. lit. XVIII, I, 31, 60, II, 505-513; Pușcariu, Ist. lit., 117-118; Const. Solomon, Biblia de la București (1688), Tecuci, 1932; Ioan C. Filitti, Cine erau frații cărturari Radu și Șerban Greceanu, RIR
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
II, 132; N. Iorga, La „Biblia lui Șerban Vodă”, RI, 1938, 7-9; Cartojan, Ist. lit., III (1945), 214-219, 232-233, 250-254; Ciobanu, Ist. lit. (1947), 306-310; Piru, Ist. lit., I, 212-216, 248, 282-286; Eugen Stănescu, Valoarea istorică și literară a cronicelor muntene, în Cronicari munteni, I, îngr. Mihail Gregorian, București, 1961, V-CXXVI; Lucian Predescu, O controversă literară religioasă. Contribuția fraților Radu și Șerban Greceanu la cultura religioasă și laică, „Glasul Bisericii”, 1962, 5-6; Virgil Cândea, Nicolae Milescu și începutul traducerilor umaniste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
1612 - c. 1695), cărturar. Numele lui L. atașat unui text - secvența „cantacuzinească” din marea compilație intitulată Istoria Țărâi Rumânești de când au descălecat pravoslavnicii creștini, care circulă și sub titlul Letopisețul cantacuzinesc - este rezultatul unei presupuneri. A făcut-o, în Cronicele muntene, N. Iorga, care avea obiceiul de a „găsi” autori pentru cărțile ajunse în vremea modernă fără iscălitură. În acest rând s-a oprit asupra lui L., „slugă bătrână” în casa Cantacuzinilor, personaj în legătură cu care documentele scot în evidență fidelitatea arătată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287878_a_289207]
-
bine în articolele pravilelor), între ele și testamentele (două) ale Elinei, soția marelui postelnic Constantin Cantacuzino. Tot în preajma Cantacuzinilor a și murit, cândva, între 1693 și 1697. Poate că N. Iorga i-a făcut dreptate. Repere bibliografice: N. Iorga, Cronicele muntene, AAR, memoriile secțiunii istorice, t. XXI, 1898-1899; Al. Lapedatu, Noi monumente istorice - Biserica din Ludești, „Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice”, 1908-1909; N. Iorga, O Biblie de la 1688 în posesia lui Stoica log. Ludescu, SDIR, XIII, 145; Giurescu, Contribuțiuni, 5-8, 20-22; D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287878_a_289207]
-
Viteazul (Cronica Buzeștilor), LRV, I, 85-114; Cronica lui Mihai Viteazul, îngr. și introd Dan Zamfirescu, București, 1981. Repere bibliografice: Ion G. Sbiera, Mișcări culturale și literare la românii din stânga Dunării în răstimpul de la 1504-1714, Cernăuți, 1897, 168; N. Iorga, Cronicele muntene, București, 1899, 48-49; N. Iorga, Faze sufletești și cărți reprezentative la români cu specială privire la legăturile „Alexandriei” cu Mihai Viteazul, AAR, memoriile secției istorice, t. XXXVII, 1914-1915, 545-605; Iorga, Ist. lit. XVIII, II, 605-609; Cartojan, Ist. lit., I, 85-88
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286523_a_287852]
-
437 (cu o bogată bibliografie). 80. Vezi Ștefan D. Grecianu, op. cit., p. 132. 81. Ibidem, p. 133. 82. Vezi, Ștefan D. Grecianu, în Viața lui Constantin Vodă Brâncoveanu, p. 341. 83. Ibidem, p. 250. 84. Vezi Contribuțiuni la studiul cronicelor muntene, București, p. 250. 85. Vezi Nicolae Iorga, „Cronicele muntene”, extras din Analele Academiei Române, Mem. Secț. Ist., seria II-a, tom. XXI, București, 1899; Iorga reproduce „redacția bălăcenească” în forma (și cu ortografia) păstrată de Cronica lui Gheorghe Șincai (acea copie
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Grecianu, op. cit., p. 132. 81. Ibidem, p. 133. 82. Vezi, Ștefan D. Grecianu, în Viața lui Constantin Vodă Brâncoveanu, p. 341. 83. Ibidem, p. 250. 84. Vezi Contribuțiuni la studiul cronicelor muntene, București, p. 250. 85. Vezi Nicolae Iorga, „Cronicele muntene”, extras din Analele Academiei Române, Mem. Secț. Ist., seria II-a, tom. XXI, București, 1899; Iorga reproduce „redacția bălăcenească” în forma (și cu ortografia) păstrată de Cronica lui Gheorghe Șincai (acea copie făcută de Vasile Vlad în 1780 după un text
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
colectiv al FMI; Traian Băsescu: N-O SĂ MĂ ÎMPIEDICE NIMENI S| FAC ORDINE ÎN ȚARA ASTA! Nici măcar Mugur Ciuvică. În colecția "Dictatura veselă"; Mugur Ciuvică și Traian Băsescu, CALOMNIA LA SUD DE DUN|RE (povestiri SF); debut: Oana Petrovschi, MĂI, MUNTENE, MĂI, VECINE/ VINO SĂ TE PRINZI CU MINE!, dedicat antrenorului Octavian Belu (pastișă); CEI TREI CARE AU DERUTAT PD-ul, vol. antologic de Cozmin Gușă, Lavinia Șandru și Aurelian Pavelescu. Și ultima apariție editorială, anunțată la finele telejurnalelor: Ardelean anonim
Sonată tv pentru scumpiri, guvern și cimpoaie by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12015_a_13340]