85 matches
-
fetiță frumoasă și sănătoasă încă de la naștere, că altfel nu se explică vârsta dânsei, de aproape o sută de ani, pe care o are acum. Ce putea oare ieși dintr-un boier stătut, frumos și o femeiușcă pictată, sănătoasă, o munteancă ce pârâia ca mărul crud mușcat de dinți sănătoși, alimentați cu proteina cărnii și calciul brânzeturilor din ugerul nesecat al vacilor bine hrănite din saivanele boierești!? Și, după ce se scoală odihnit, boierul își trage peste cămașa apretată, cusută cu borangic
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
căruia pluteau steluțe de grăsime ce-i dădea o aroma și un gust deosebit. Restul de carne o făcuse friptură la care adăugase niște cartofi pregătiți în același cuptor, odată cu pâinea. Gătea bine tușa Floarea. Știa ea rețetele folosite de muntence, dar învățase și altele de la localnice, cu un gust oriental. Moș Constantin coborî în beciul construit lângă casă, ce se întindea până pe sub stradă și aduse o sticlă cu țuică de tescovină de anul trecut și o oală cu tulburel
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358050_a_359379]
-
și atunci înseamnă că m-am mai și grăbit degeaba. - Te-ai grăbit pe dracu, Neculai, d-aia te-a apucat noaptea pe drum, mai spuse baciul râzând în hohote. Eram să cred că te-oi fi oprit pe la vreo munteancă mai darnică cu doctorii, că voi mai dați pe alături de, doar vedeți atâtea prin spitalele voastre, când o doctoriță mai acătării, când câte o mieluță de asistentă, că de, are nevoie de domnul doctor la serviciu, sau câte vreo pacientă
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359935_a_361264]
-
numai vocal. Este adevărat, am afirmat, nu o dată, că „nu mă bat cu slugile”, dar, când obrazul este de toval, nu mai iau floreta, ci biciul. Unii înțeleg doar așa. Dacă Lazăr e prea domn și ardelean, eu sunt o munteancă aprigă și, chiar dacă sunt incorigibil romantică și am suflet de poet, traista nu mi-o pierd pe drum. Poetul, ca și soldatul, nu are viață personală . Amândoi suntem poeți, dar mai cu seamă soldați. Și nu ne speriem ușor.” Dacă
MEMORII* FILE DE JURNAL* CONFESIUNI DE LAZĂR LĂDARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341502_a_342831]
-
numai vocal. Este adevărat, am afirmat, nu o dată, că „nu mă bat cu slugile”, dar, când obrazul este de toval, nu mai iau floreta, ci biciul. Unii înțeleg doar așa. Dacă Lazăr e prea domn și ardelean, eu sunt o munteancă aprigă și, chiar dacă sunt incorigibil romantică și am suflet de poet, traista nu mi-o pierd pe drum. Poetul, ca și soldatul, nu are viață personală . Amândoi suntem poeți, dar mai cu seamă soldați. Și nu ne speriem ușor.” Dacă
MEMORII* FILE DE JURNAL* CONFESIUNI DE LAZĂR LĂDARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341501_a_342830]
-
cuptor, odată cu pâinea. Mai adăugă pe masă borcanul cu hrean răzuit și conservat în oțet diluat cu apă, cu o linguriță - două de zahăr deasupra, să-i mai taie din iuțeală. Gătea bine bunica Floarea. Știa ea rețetele folosite de muntence, dar învățase și altele de la localnice, cu un gust oriental. Moș Constantin trimise un fecior în beciul construit lângă casă, să aducă o sticlă cu țuică de tescovină din anul ce trecuse și o oală cu vin, un tulburel rozaliu
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343109_a_344438]
-
și atunci înseamnă că m-am mai și grăbit degeaba. - Te-ai grăbit pe dracu, Neculai, d-aia te-a apucat noaptea pe drum, mai spuse baciul râzând în hohote. Eram să cred că te-oi fi oprit pe la vreo munteancă mai darnică cu doctorii, că voi mai dați pe alături de, doar vedeți atâtea prin spitalele voastre, când o doctoriță mai acătării, când câte o mieluță de asistentă, că de, are nevoie de domnul doctor la serviciu, sau câte vreo pacientă
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344810_a_346139]
-
cu mânecile suflecate, din zori până în noapte, ctitorea românește în Ardeal și în patria de cuvinte, bucurându-se ca un copil pentru fiecare punct câștigat. Eram prieteni nu numai pentru că amândoi veneam din „țara” de dincolo de Carpați (el -gorjean, eu - munteancă) și aveam temperamente asemănătoare, ci pentru că vibram sub aceeași lumină în neastâmpărul zilei, iar „ciocnirile” noastre (căci din doi colerici mai ieșeau și „scântei”!) se finalizau totdeauna cu ceva bun sau important. Așteptam cu nerăbdare „terenurile” (nu în toate anotimpurile
SERAFIM DUICU-UN CAVALER DE DOLJ SUB CULORILE TRANSILVANIEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 650 din 11 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346386_a_347715]
-
Punctul cel mai înalt în studiul sadovenian al valorilor socio-morale pe care o civilizație arhaică reușește să le conserve prin izolare de lumea modernă se află în Baltagul, unul din romanele fundamentale ale literaturii române. Aici se istorisește cum o munteancă, Vitoria Lipan, nevastă de oier, caută și descoperă cadavrul bărbatului ei, care nu se mai întorsese acasă. Femeia îi identifică și pe autorii crimei, doi ciobani, jefuitorii mortului, îi silește să își recunoască fapta și procedează la pedepsirea lor, cu
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
ar trebui să vă temeți, ci de eventualitatea că odată treziți dintr-un somn În fânul acela v-ați duce să vă vărsați mațele din cauza amintirii! „Tot am ajuns om de munte, m-am Însurat a doua oară cu o munteancă ce stătuse cu porcii ascunși pe râu tot timpul războiului. Taica socru era om bătrân, făcuse războiul din șaișpe și credea În armată, crezuse adică până În ziua În care veniseră și-i rechiziționaseră patru juninci și doi cai lăsându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
apa rece a izvorului (probabil unul dintre puținele vise Împlinite ale unuia din soldații Infanteriei Marine izolate două săptămâni fără apă pe insula Șerpilor), gustul afinelor, ale merelor dulci și al perelor zemoase, somnul și dragostea În fân cu o munteancă drăgăstoasă și blândă, toate acestea nu mai puteau fi Împărtășite nimănui. Poate de aceea acum nu se mai adresa direct jarului din vatra cazanului, ci ridicase privirea și-i urmărea pe cei care Încă mai Încercau să Înțeleagă totul Împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nu știu să se bucure și asta Îl mulțumea pe bătrân. Plăcerea aceea rămânea numai a lui, nimic nu i-o putea fura, povestirea ei nu Însemna o redistribuire. Când ajunsese să vorbească despre copilul pe care i-l făcuse munteanca și descrisese În amănunt ce făcuse moașa Împreună cu babele satului, Popescu a simțit dintr-o dată că ceva se clarifică și În mintea lui de observator indiferent. Dacă Grințu ar fi admis să primească sugestii pentru scenariul său, una dintre desfășurările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
posibile, necunoscând deloc vicisitudinile reale ale epocii, Își făcu loc o hotărâre ciudată; aceea de a lua cu el, poate din orgoliu, poate din plăcere, copilul care abia depășise un an și era foarte vânjos, ca un adevărat fiu de munteancă hrănit cu laptele gras al vacilor de acolo. Pus Într-un fel de rucsac cu spătar, deschis, Între perne umplute cu fân, copilul face primul său drum În afara satului natal. Trece prin pădurile de fagi, prin zmeurișuri și pe platouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
atunci acești ignoranți tăcuți vor depinde multe lucruri din biografia ulterioară a celor doi, tată și fiu. Anton Încă mai poartă pantaloni militari, foștii lui pantaloni de infanterist marin, cămașa, pulovărul de lână groasă și laibărul sunt făcute de mâna muntencei celei harnice. Unul dintre aceste obiecte de Îmbrăcăminte pare să fie la originea suspiciunii unuia dintre cei care nu i-au răspuns infanteristului la bună ziua. Merg apoi pe un drum forestier, mai departe, către orășelul despre care Anton știe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mai departe, către orășelul despre care Anton știe că se află la 10 kilometri În față. Din când În când se oprește, dă jos rucsacul și-i vorbește copilului, Îi dă sirop de zmeură din biberonul pregătit de acasă de către munteancă, Îl mângâie și Îl ascultă cu duioșie cum strigă „ma-ma“ sau râde. Pe drum sunt depășiți de un tip călare. Acesta nu e un muntean din sus de munte, Grințu Anton l-ar fi recunoscut, ci mai degrabă unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
un oraș mai mare printr-o cale ferată Îngustă construită mai demult pentru necesitățile industriei forestiere, Anton, caută un magazin, o prăvălie de unde să-i cumpere hăinuțe de oraș micuțului și, dacă găsește, basmale, pânze subțiri și colorate pentru rochiile muntencei. Trece prin fața miliției orașului și i se pare că vede În curte un cal mocănesc. Dă copilul jos din rucsac și-l ia În brațe. Ajunge pe strada principală și vede că fostele prăvălii evreiești sunt Închise sau vând altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Mihai Eminescu, Ion Creangă, Vasile Alecsandri, I.L. Caragiale, Victor Ion Popa, George Topârceanu, Otilia Cazimir, Liviu Rebreanu, Costache Negruzzi, Dimitrie Cantemir etc. Redăm mai jos o creație a sa legată de tematica cărții noastre. MAMA ÎN PROZA SADOVENIANĂ ORIZONTAL: 1) Munteanca din satul Măgura, de pe Tarcău, soția lui Nechifor Lipan, mama lui Gheorghiță și a Minodorei (Baltagul) - Mama vitregă a Lizucăi, rea, capricioasă, cu ifose, grecoaică din neamul Papazoglu (Dumbr ava minunată). 2) Mama răsfățatei Luiseta (Iluzia) - Pruncul jupânesei Aglaia (Frații
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
cinsprezece-douăzeci de pași depărtare de noi prindea pește de zor mătușa Măndița, zisă Pălădoaia, după numele bărbatului Palade. I se spunea Pălădoaia, fiindcă în sat sunt mai multe Măndițe și să nu fie confundate li se spunea Chiribăloaia, Ouătoaia, Răileanca, Munteanca și tot așa la toate Măndițele satului. Mătușa Măndița Pălădoaia era vară primară cu tatăl meu. O zdrahoancă de femeie cam de cinzeci de ani, văduvă, deoarece îi murise bărbatul cu ceva ani în urma unei lovituri date de calul său
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
opt sau nouă, nu mai știu), pe stânga se aflau dușul comun, folosit mai ales sâmbăta, W.C.-ul comun și chiuveta comună, plus odaia unui tânăr pictor, își lăsase barbă, făcea rugăciuni cu ușa larg deschisă, ca să se vadă (dar muntencele nu se lăsau înșelate cu una, cu două, scuipau pe furiș, își făceau cruce în spatele lui), avea o iubită, o elevă, îl vizita în orele de clasă, îi aducea mâncare în ghiozdan, o snopea în bătăi și așa mai departe
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
a durat cel mai mult, până la moartea domnitorului, la 2 iulie 1504. Mariile din viața lui Ștefan cel Mare După cum observa cercetătorul Andrei Vartic, viața lui Ștefan cel Mare nu poate fi despărțită de Mariile lui. Începând cu mama lui, munteanca Oltea, era zisă și Maria Oltea. Ea deschide șirul Mariilor lui Ștefan, care continuă cu Maria- Marușca, Maria de Mangop, Maria Rareș și Maria Voichița. Așadar atâtea Marii într-o viață de domnitor!... Despre Maria-Marușca vorbesc faptele lui Alexandru, îngropat
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
fata îi scrie de la Cluj și din satul Burlești, unde e repartizată ca învățătoare, deși o iubește, Zare nui va mai răspunde la scrisori și astfel o va pierde. Radu va căuta să afle ce sa întâmplat cu mama sa - munteanca din satul bucovinean cu care Anton Grințu sa însurat după întoarcerea de pe front -, despre care nu se mai știa nimic. Mezinul, Gelu Popescu, este însă cel mai asiduu căutător. În peregrinările pe urmele propriilor părinți, Gelu ascultă povestirile unor bătrâni
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
fata îi scrie de la Cluj și din satul Burlești, unde e repartizată ca învățătoare, deși o iubește, Zare nui va mai răspunde la scrisori și astfel o va pierde. Radu va căuta să afle ce sa întâmplat cu mama sa - munteanca din satul bucovinean cu care Anton Grințu sa însurat după întoarcerea de pe front -, despre care nu se mai știa nimic. Mezinul, Gelu Popescu, este însă cel mai asiduu căutător. În peregrinările pe urmele propriilor părinți, Gelu ascultă povestirile unor bătrâni
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de cărțile populare, de cronici. M. Sadoveanu e "martor, narator și rezonator, conștiință-oglindă". În arta lui intră culoarea, muzica și mișcarea, cuvântul devenit confesiune care reliefează sensibilitatea romantică a autorului. Baltagul Romanul Baltagul are în centru figura Vitoriei Lipan, o munteancă din părțile Tarcăului, fire voluntară, dornică să poată stabili adevărul cu privire la moartea soțului și să facă dreptate conform unor legi nescrise, străvechi. Văzând că soțul ei nu s-a mai întors de la Dorna, unde plecase după oi, se pregătește de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Nechifor Lipan, la un gospodar. În această zonă, unul dintre cei trei oieri a dispărut. În drum spre Crucea Talienilor, câinele descoperă într-o prăpastie rămășițele lui Nechifor Lipan. Oamenii stăpânirii au fost mai mult spectatori și au ascultat discursul muntencei, de reconstituire a întâmplărilor. Implicat în viața pastorală, Gheorghiță, fiul Vitoriei, se va maturiza în această călătorie, care este pentru el "un drum al inițierii". Pe Minodora, Vitoria o lăsase în grijă la mănăstire și acum, la întoarcere, trebuia să
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
a unei lumi de păstori, știe să descifreze semnele și "să citească" oamenii, fiind un bun psiholog. Relevanți sunt "ochii ei căprui în care parcă se răsfrângea lumina castanie a părului, erau duși departe". Trecând printr-un proces de interiorizare , munteanca are un vis, din care deslușește conotațiile morții: Se făcea că vede pe Nechifor Lipan călare, cu spatele întors către ea, trecând spre asfințit o revărsare de ape". Motivul principal al romanului este călătoria dincolo de mormânt: "Dac-a intrat el
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]