470 matches
-
de ea. Oricum ar fi, proza romantică nu e numaidecît (Mihai Zamfir are dreptate) una de ficțiune. Și, totuși, bănuiala mea este că Ghica a făcut mai mult decît să conserve, în memorabile imagini, aspecte din viața cotidiană bucureșteană ori muntenească din secolul XIX. El avea, după toate indiciile, o viziune personală asupra acestor lucruri. Și-a scris epistolele relativ tîrziu, la finele deceniului opt și la începutul celui de al noulea, cînd mai erau puțini martori ai evenimentelor și ai
Secolul lui Ion Ghica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15945_a_17270]
-
independente, formele bidiviu (cu varianta bighidiu) și bididiu. Există chiar și derivate feminine ale cuvîntului (bididie, bididioaică), cu sensul previzibil "tînără, fată": "Vede lovele, bididia!" (într-un articol al lui B. Lăzăreanu din 1923). Sensul argotic provine probabil din graiul muntenesc, în care chiar dicționarul academic (DA) atesta existența unui uz metaforic pentru substantivul bididiu - "om mic, puțintel, dar sprinten la treabă"; glosarul lui D. Udrescu (1967, cu material din zona Argeș, cuprindea chiar adjectivul bididiu,-ie: "mititel, vioi, drăgălaș, simpatic
"Bididiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15985_a_17310]
-
noul săptămînal? Da. Eram redactor pentru arte. Ieșisem dintr-un coșmar și trăiam altă viață. Făceam cronică de artă, interviuri cu marile figuri străine ce poposeau la Filarmonică, mergeam foarte des la București, unde domeniul artelor, prin confruntările lui franșe, muntenești, era teribil de tentant pentru molcomul provincial. Cel care avea deja destin dublu: de lefegiu într-o redacție, oricum civilizată, și în-verșunat practicant în atelierul din Armeană. Apropo de Filarmonică. Am citit într-un recent interviu de-al tău că
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
păstori, precum măzacii pomenesc, s-au înturnat la locurile sale cele de moșie; adică Dragoș Vod, ficiorul lui Bogdan Vodă, cu o parte în Moldova, iar Radul Vodă Negrul, sau frate sau văr lui Dragoș Vodă, cu alta, în Țara Muntenească”[40]. Cu alte cuvinte, lucrurile nu erau foarte clare (după cum nici astăzi nu sunt!) nici pentru istoricii de talia lui Cantemir, deși a doua parte a secolului al XIX-lea, mai ales prin școala critică (pozitivistă), adusese contribuții semnificative. Dar
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
Simona Tache Anul trecut, pe vremea asta, lansam o dezbatere care avea să nască vreo 400 de comentarii. Puneam întrebarea “Cu care mucenic țineți?” și anunțam că eu țin cu ăsta muntenesc, minunată ciorbică din opt-uri de aluat, plutind într-o zeamă dulce, parfumată cu rom și coajă de lămâie, scorțisoară și nucă. Rezultatul? Smardoială în toată regula între moldoveni și munteni, dar rezultate incerte, deoarece nu m-a dus capul
Mucenici moldovenești sau muntenești? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18280_a_19605]
-
incerte, deoarece nu m-a dus capul să folosesc și un poll, care să măsoare ca lumea răspunsurile. Reiau, așadar, întrebarea și anul ăsta, folosind instrumentul corespunzător de numărare a voturilor, ca să nu mai existe discuții. Deci? Care? Moldovenești sau muntenești? Cocă de cozonac deghizată în mucenic, ca la Moldova, sau aromata ciorbică de opturi de la noi, din sud? Eu țin cu a doua, insist. Forza ciorbicaaa, ești cea mai tare!!! Voi? Vă rog să și argumentați. Care mucenic e mai
Mucenici moldovenești sau muntenești? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18280_a_19605]
-
Simona Tache Avem mucenici moldovenești și avem mucenici muntenești. Cu care dintre ei țineți? Eu țin clar cu cei din Muntenia. Nu doar pentru că am crescut cu ei, ci pentru că realmente sunt mai buni! Hai mucenicu’ muntenesc! Dă-i la oase lu’ moldovenesc! Forza mucenicu’ cu zeamă! Campionuuul! Campionuuul
Cu ce mucenic ţineţi? Moldovenesc sau muntenesc? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18338_a_19663]
-
Simona Tache Avem mucenici moldovenești și avem mucenici muntenești. Cu care dintre ei țineți? Eu țin clar cu cei din Muntenia. Nu doar pentru că am crescut cu ei, ci pentru că realmente sunt mai buni! Hai mucenicu’ muntenesc! Dă-i la oase lu’ moldovenesc! Forza mucenicu’ cu zeamă! Campionuuul! Campionuuul!
Cu ce mucenic ţineţi? Moldovenesc sau muntenesc? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18338_a_19663]
-
plângerii false, vizirul a hotărât să treacă la mazilirea lui Constantin Brâncoveanu. Dimitrie Cantemir, în Evenimentele Cantacuzinilor și Brâncovenilor, subliniază că această hotărâre a fost comunicată unui cerc restrâns de prieteni în termenii următori: „Minunat lucru este cu domnul țării muntenești. Eu nu pot să-mi închipui ce are ascuns în inima lui. El ne trimite adeseori daruri bogate și toate poruncile sultanului le îndeplinește cu sârguință și zel... Dar eu am primit știri sigure de la cei aproape lui că s-
CONSTANTIN BRÂNCOVEANU (1688-1714) – un precursor al diplomaţiei secrete şi al informaţiilor [Corola-blog/BlogPost/94169_a_95461]
-
câtorva episoade exultante ce se dezvoltă pe un fond tragic. Artistul însuși explică lucrarea astfel: „Topite într-o concepție unitară, temele acestei lucrări simfonice (o horă moldovenească preluată din repertoriul fanfarei din satul Zece Prăjini, două colinde transilvane, un joc muntenesc și unul dobrogean) se transfigurează, devenind purtătoarele unui spirit hotărât, plin de viață și forță.” Vibrantă, debordantă de veselie populară, muzica abundă în contraste care șochează, e compusă cu mauvaise conscience, și e autoironică (după spusele compozitorului). Prin trăsăturile specifice
Noi partituri din crea?ia rom?neasc? by Lavinia COMAN () [Corola-journal/Journalistic/84304_a_85629]
-
mici e pigmentată neconcludent întreaga Istorie a Manuelei Tănăsescu. Excepție nu fac decât două capitole, situate la cuprins printre ultimele, ce se ridică deasupra mediei modeste: cel despre Psaltirea lui Dosoftei (intitulat Vremea verșului tocmit) și cel despre pamfletarele letopisețe muntenești (intitulat, cu umor caragialesc, Ludescu și Popescu). În rest, insistența în a explica totul coboară multe din paginile cărții în spațiul platitudinii dezinteresate. Nu o dată, încercările de introspecție colectivă au rezultate ridicole. Aflăm, bunăoară, cum trebuie să fi gândit, omenește
O istorie promițătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6989_a_8314]
-
lideri zonali incerți și atâția voievozi problematici își găsesc locul în ea, e de presupus că, în inventarul autorilor, și ei incerți, și ei problematici, nu vor exista absențe semnificative. Din păcate, există. Nu mai departe de sus amintitele cronici muntenești, selecția Manuelei Tănăsescu se oprește la disputa dintre Cantacuzini și Băleni, pusă pe seama cuplului Stoica Ludescu - Radu Popescu. Nimic, de pildă, despre Radu Greceanu, Constantin Cantacuzino sau, mai încoace, Zilot Românul. Asemănător, tripleta moldavă alcătuită, canonic, din Ureche, Costin și
O istorie promițătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6989_a_8314]
-
alte contexte, în limba veche sau populară, pentru că li se păreau purtătoare a unei mărci unice, individuale. De fapt, liderul comunist cu origini rurale și școlarizare superficială vorbea pur și simplu o română marcată popular-incult, puternic contaminată de particularități regionale, muntenești (cu sincope: revolționar, cu închiderea lui e final la i: actili, locurili, alocațili, cu dificultatea de a rosti diftongi - ianuare - și unele grupuri consonantice: ezecutiv). Formula prin abstract are o situație puțin diferită: aparține filonului semicult, fiind o alunecare formală
"Prin abstract" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9796_a_11121]
-
în centrul ei două crime săvârșite de tatăl C. Cantemir (care a pus să se taie capul lui Miron Costin) și fiul său sublim, Dimitrie Cantemir, care a pus la cale prinderea și uciderea celui mai înalt domn al Țării Muntenești, rivală și frățească totodată. * Franțuzul are o vorbă. El spune AINSI VA LE MONDE! Nu trebuie să o mai traducem.
Prinderea lui Brâncoveanu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8963_a_10288]
-
vremelnic - să-i stăpânească. Coborîrea de pe cal a năvălitorului a fost înțeleasă ca voința de a se așeza peste cel cotropit și a-l domina" (p. 134). Citatul care dovedește cel mai convingator acest sens se află într-o scrisoare muntenească din 1599, deci într-unul dintre cele mai vechi documente scrise în română. Descălecarea se referă la ocupația turcească: "de vor treace turcii acumu acicea în țeara noastră, ei voru descăleca țeara noastră și voru pune turcu de va domni
Descălecare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9296_a_10621]
-
fascinat de universul "de curății și semne" al matematicii, descoperise culorile și aromele balcanismului, făcând din Isarlîk o cetate de sine stătătoare în Joc secund și din Nastratin Hogea, exponentul ei ideal. La rândul său, Mircea Cărtărescu ajunge, pe filieră muntenească, la aceeași "raia dulce, asudată", atinsă și contemplată după cutreierarea Levantului "dân ostroave în ostroave". Epopeea orientală respiră astfel un aer foarte familiar, fiind înțesată cu elemente din fondul etnic amestecat. Manoil, eroul împrumutat din romanul lui Bolintineanu, vrea să
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
cîțiva ani, devenind doamna Miriam Nizzani alături de un brăilean cu chef de viață. CÎnd, revenind de peste mări și țări, ne-a vizitat pentru prima oară, vorbea mult mai bine românește decît atunci cînd plecase, Îi curgeau din gură formulări sprintene, muntenești, pe lîngă care ardeleneasca prietenelor ei hodorogea ca o căruță neunsă peste bolovani de rîu. Doamna Miriam anticipa cu cîțiva ani experiența lui Vilmoș. Nu contenea să le povestească tuturor cîte plăci are Nizzani al ei cu Gică Petrescu, cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
un lucru de ici, de colo să-l vezi pe Sfântul Duh în chip de porumbel cum coboară peste întreaga obște binecredincioasă pentru a o izbăvi de lucrări răuvoitoare și de primejdia unor practici diavolicești ce le-au înnegurat viața muntenească și de care trebuie să se lepede cât mai repede cu putință ca de un veșmânt stingheritor. Când părintele a socotit că a sosit momentul, a apărut în poarta împărătească a altarului și, cu mâinile ridicate către ceruri, a invocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
s-o pot scrie întocmai după cum el o rostea, în acea limbă spornică, vîrtoasă și limpede a țăranilor noștri, îmi povestea păsurile și plăcerile" (Pseudokynegetikos, X). Să nu ne lăsăm înșelați de accentele patriotice: Odobescu privea limba acelui "oacheș Apollon muntenesc", a bisoceanului, doar cu ochiul estetului, al colecționarului de curiozități; este același bisocean care, în continuare, ne va exaspera pe cîteva zeci de pagini cu un nesărat pseudo-basm pe tema vînătorii. Deși fraza lui Odobescu, extrem de construită în esența ei
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
Preda are și un fragment, în Viața ca o pradă, unde teoretizează asupra diferențelor de înjurături între regiunile istorice. Călca-te-ar vaca neagră a unui coleg ardelean nu îl impresionează ca o insultă reală. Acesta în schimb nu pricepe munteneasca injurie... în cur pe mă-ta. Adică de ce, la insulta de a fi sodomizat preopinentul, se adaugă și mama acestuia. Mai inventivă e sudalma, pe care se pare că Preda nu o cunoștea, că ar fi citat-o: muri-mi
Injurii, blesteme, sudalme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7662_a_8987]
-
în tavlii" (Herodot, traducere în manuscris din 1645). Se pare că termenul denumea deja mai multe variante ale aceluiași joc, sau chiar mai multe jocuri înrudite, care presupun o tablă de joc și zaruri. În Îndreptarea legii, codul de legi muntenesc din vremea lui Matei Basarab (1652), se spune că "episcopul, sau preotul, sau diaconul carele joacă în tăblii și e bețiv, sau să se părăsească, sau să li se ia darul. Tăbliile să cheamă și coinacele și harjețile ceale ce
Despre table by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7645_a_8970]
-
-o: "La Alexandrescu: clătite". Pe lângă asemenea modificări pe care nu vreau să le calific, editorul și redactricea au intervenit copios în fonetica și în morfologia textului original, și acolo unde, eventual, era potrivit să intervină (ca, de exemplu, în fonetismele muntenești ale prepoziției după și conjuncției dacă, scrise în ediția originală dupe și daca, sau în forma ca păntru/ 5 pentru, orizonul/ orizontul, poci/ pot, copaci/ copac ș.a., modificări ce ar fi trebuit să fie menționate și justificate în prefața editorului
Grigore Alexandrescu, Umbra lui Mircea. La Cozia1 by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7268_a_8593]
-
Poezii, ca și printr-o parte a volumului Excelsior, poetul aparține clar romantismului postpașoptist; după 1890, își schimbă radical maniera și începe să scrie o poezie simbolistă. în prima jumătate a activității, poezia sa - sinteză tematică și stilistică a post-pașoptismului muntenesc - este în general lipsită de valoare; poezia simbolistă compusă după 1890 pare scrisă de altcineva și ne înfățișează un Macedonski - poet antologic. Poezia hiper-romantică dominantă în Muntenia pînă pe la 1870 a dus la exces toate ticurile romantice și a filozofat
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
savuroasă, plină de farmec lexical și amănunte de epocă, privește istoria medievală a cetății, Constantin C. Giurescu nedezmințindu-și faima de specialist al perioadei. Partea a doua a volumului - o descriere pitorească a meșteșugarilor, negustorilor, hanurilor și viilor, cu evocarea universului muntenesc alcătuit din mahalale, biserici, oboare, maidane, piețe și restaurante, cu ulițele desfundate sau cu podurile legînd sudul de nordul tîrgului, cu bulevarde și cu magistrale construite cu încetul după model occidental, cu berăriile întinzîndu-se sub umbra copacilor și cu palatele
Reședința domnească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6166_a_7491]
-
au semănat fizic fiicele Ana și Maria și, cum se întâmplă întotdeauna, natura a păstrat cele mai multe gene pentru una din nepoate, Gabriela. Ceilalți copii au semănat lui Costache: bălăiori, subțirei și cu tenul mai deschis. Contrar modelului clasic al familiei muntenești, tatăl avea porniri sentimentale. Cumpăra cărți, recita poezii, doinea, umbla după vânat. Lăsa de multe ori hărnicia casnică pe seama Sultanei. Iuțeala și lipsa de odihnă puteau fi cauza leucemiei care a răpus-o la 61 de ani. Cu aerul său
Vasile Voiculescu – noi contribuții biografice by Gheorghe Postelnicu () [Corola-journal/Journalistic/5285_a_6610]