100 matches
-
fost construită în anul 1643, conforma pisaniei aflate deasupra ușii, în centrul satului de atunci (astăzi se află în afara satului Păușești, înconjurată de cimitir), după tipicul școlii de meșteri din timpul lui Vasile Lupu (1634-1653). Ctitorul bisericii este boierul Ieremia Murguleț , care a construit lăcașul de cult pentru pomenirea sa, a soției sale, Candachia, și a fiicei lor, Biliușca. Construirea bisericii a fost finalizată la 14 iulie 1643, fiind unul dintre cele mai vechi și mai frumoase monumente de arhitectură în
Biserica de lemn din Păușești () [Corola-website/Science/317242_a_318571]
-
și nu pe mai multe rânduri ca la alte biserici. În curtea bisericii se află piatra de mormânt a vătafului Isar care este datată 14 martie 1658. Acesta a fost înmormântat în biserică, alături de soția sa, Biliușca (fiica lui Ieremia Murguleț). Catapeteasma bisericii datează din secolul al XVIII-lea, pictura sa fiind realizată în culorile roș-albastru, dar este foarte deteriorată. Lăcașul de cult dispune de cinci icoane din secolul al XIX-lea, având pictura în stil bizantin deteriorată. De asemenea, există
Biserica de lemn din Păușești () [Corola-website/Science/317242_a_318571]
-
monedula"), uliul, rândunica, porumbelul, gaița, grangurul, sticletele, barza, gâsca sălbatică, care migrează din primăvară până în toamnă în aceste locuri, unde găsește optime posibilități de hrănire și de înmulțire. În iazurile aflate pe raza fostei moșii Piticaru - iazul Piticaru și iazul Murguleț, se întâlnesc păsări ca: rața sălbatică ("Anas platyrhynchos"), lișița ("Fulica atra"), sitarul ("Limosa limosa"), pescărușul ("Alcedo athis L."), nagâțul ("Vanellus vanellus L."), stârcul ("Ardea cinerea"). Insectivorele constituie acea grupă a mamiferelor de pe meleagurile Crasnaleucii pentru care în ce mai mare
Crasnaleuca, Botoșani () [Corola-website/Science/300907_a_302236]
-
aprilie 1634 prin care episcopul Evloghie al Rădăuților cumpăra satul Măriței, și cătunul acestui sat, Hatna sau "„jumătate de sat Măriței, partea de jos”", pe care le dăruia ca zestre surorii sale, Ana. Moșia va fi moștenită apoi de Toader Murguleț. În anul 1774 în sat locuiau doar 33 de familii, dar după anexarea nordului Moldovei de către Imperiul Habsburgic, austriecii au început colonizarea de populații din Galiția, în special ruteni. Ca urmare, populația satului Mărițeia Mare a ajuns în 1784 la
Biserica de lemn din Măriței () [Corola-website/Science/323176_a_324505]
-
în pronaos. Pe pardoseala din naosul bisericii se află o piatră funerară, având în mijloc un ornament cu o floare îmbobocită într-un vas. Pe marginea pietrei se află următoarea inscripție: ""Acest mormânt l-a împodobit robul lui Dumnezeu Ieremie Murguleț, fiicei sale ... Anisia, în anul 7133 oct. 23"" (=1624). În pronaos sunt alte cinci morminte acoperite cu pietre funerare. Trei pietre datează de dinaintea construirii actualei biserici, provenind probabil de la un lăcaș de cult mai vechi. Cea mai veche piatră datează
Biserica Duminica Tuturor Sfinților din Părhăuți () [Corola-website/Science/316972_a_318301]
-
lui Dumnezeu Anna, care s-a mutat la veșnicile lăcașuri și-a fost înmormântată aici în anul 7029 luna decembrie 2"" (=1521). A patra piatră de mormânt din naos are următoarea inscripție: ""Această piatră de mormânt a făcut-o Irimie Murguleț mamei sale Anastasia, care s-a mutat la veșnicile lăcașuri și a fost înmormântată aici în anul 7173 luna aprilie 3"" (=1665). Inscripția de pe a cincea piatră funerară este ștearsă; ea este scrisă în limba română și se disting doar
Biserica Duminica Tuturor Sfinților din Părhăuți () [Corola-website/Science/316972_a_318301]
-
familia medelnicerului Constantin Hurmuzachi și a soției sale, Ruxanda. Părinții săi s-au mutat în anul 1804 în Bucovina, la moșia din Cernăuca, pe care familia o deținea din jurul anului 1680. Doxachi s-a căsătorit în anul 1810 cu Iuliana Murguleț, fiica stolnicului Iordache Murguleț din satul Mihalcea și au avut împreună 12 copii, din care 7 copii au trecut de vârsta copilăriei: Constantin, Eudoxiu, Gheorghe, Alexandru, Nicolae, Eufrosina și Eliza. Doxachi a intrat în posesia moșiei după moartea mamei sale
Cernăuca, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311755_a_313084]
-
și a soției sale, Ruxanda. Părinții săi s-au mutat în anul 1804 în Bucovina, la moșia din Cernăuca, pe care familia o deținea din jurul anului 1680. Doxachi s-a căsătorit în anul 1810 cu Iuliana Murguleț, fiica stolnicului Iordache Murguleț din satul Mihalcea și au avut împreună 12 copii, din care 7 copii au trecut de vârsta copilăriei: Constantin, Eudoxiu, Gheorghe, Alexandru, Nicolae, Eufrosina și Eliza. Doxachi a intrat în posesia moșiei după moartea mamei sale, renunțarea la drepturi în favoarea
Cernăuca, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311755_a_313084]
-
mamei și surorilor poetului. În această casă a locuit familia Eminovici până în 1878. Mama poetului, Raluca Eminovici, a cumpărat cu 250 de galbeni o bisericuță de familie, care datează din anii '60 ai veacului al XIX-lea de la un anume Murguleț. Lăcașul de cult are dimensiuni mici, dar adăpostește obiecte valoroase. În spatele bisericuței se află mormintele părinților lui Eminescu (Raluca și Gheorghe Eminovici) și a doi frați ai acestuia (Iorgu și Nicu). După moartea căminarului Gheorghe Eminovici (1884), casa nu a
Casa memorială Mihai Eminescu de la Ipotești () [Corola-website/Science/313080_a_314409]
-
1976), regizat de Dan Pița după un scenariu scris de Mihnea Gheorghiu. Rolul titular a fost interpretat de actorul Victor Rebengiuc. Satul Ciulniței de la marginea Bărăganului, aflat pe valea Ialomiței, a fost stăpânit încă din vremuri vechi de familia boierească Murguleț. Moșia fusese împărțită mai demult boierului Dinu Murguleț și surorii sale, coana Diamandula, și se învecina cu moșia Comănești - administrată de Sașa Comăneșteanu (fiica boierului revoluționar Costică Comăneșteanu) - și cu moșia Balta - administrată de fostul arendaș Tănase Scatiu, urmașul unui
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
scris de Mihnea Gheorghiu. Rolul titular a fost interpretat de actorul Victor Rebengiuc. Satul Ciulniței de la marginea Bărăganului, aflat pe valea Ialomiței, a fost stăpânit încă din vremuri vechi de familia boierească Murguleț. Moșia fusese împărțită mai demult boierului Dinu Murguleț și surorii sale, coana Diamandula, și se învecina cu moșia Comănești - administrată de Sașa Comăneșteanu (fiica boierului revoluționar Costică Comăneșteanu) - și cu moșia Balta - administrată de fostul arendaș Tănase Scatiu, urmașul unui vătaf. Aflată pe patul de moarte, coana Diamandula
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
și prin împrumutarea de bani cu camătă. Dornic să aibă mai mult pământ, el încearcă să-și extindă moșia ocupând abuziv ogoarele învecinate ale țăranilor, pe baza unor măsurători măsluite. Nu numai țăranii suferă de pe urma lui, ci și boierul Dinu Murguleț care a împrumutat de el cu dobândă suma de 30.000 de lei, pe care nu-i mai poate restitui; cunoscând starea materială grea a boierului, Tănase devine tot mai îndrăzneț și încearcă să-l convingă să i-o dea
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
în fața judecătorilor sosiți să împartă dreptatea, după ce prânziseră anterior în casa lui Scatiu, iar confruntarea capătă aspecte violente, fiind dezamorsată de intervenția pașnică a lui Matei Damian. Tănase solicită sprijinul autorităților, iar țăranii sunt schingiuiți în mod abuziv. Boierul Dinu Murguleț anunță public căsătoria lui Matei cu Sașa, recomandându-le amândurora să nu-și părăsească pământurile deoarece aici au găsit „fericirea cea adevărată”. Însoțirea lui Matei cu Sașa va conduce la realizarea unui cuplu armonios și durabil. Romanul "Viața la țară
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
Scrisă în perioada în care Duiliu Zamfirescu se afla în străinătate, "Viața la țară" cuprinde convingerile mai vechi ale autorului față de viața rurală românească, asociată cu nostalgia autorului dezrădăcinat față de locurile natale. Partizan al păstrării vechilor rânduieli sociale, boierul Dinu Murguleț își exprimă astfel atașamentul față de glia străbună: "„Uite pământul ăsta: m-a făcut să asud; am muncit toată viața pentru el, de cele mai multe ori fără să mă răsplătească; m-am supărat și l-am blestemat, — dar nu m-aș duce
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
figurile feminine cele mai originale din literatura română, ce întruchipează „eternul feminin”. Formația sa ideologică de junimist l-a îndreptat pe autor spre romanul social, fiind prezentat conflictul ce opune două clase sociale: boierii de viță veche reprezentați de Dinu Murguleț și de coana Diamandula, iubitori ai pământului și ai țărănimii, și burghezia rurală (arendașii lacomi și dornici de înavuțire) reprezentată de Tănase Scatiu și coana Profira, care nu are sentimentul apartenenței față de pământ și îi exploatează pe țărani pentru a
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
dornici de înavuțire) reprezentată de Tănase Scatiu și coana Profira, care nu are sentimentul apartenenței față de pământ și îi exploatează pe țărani pentru a obține cât mai mult profit. Personajele din "Viața la țară" întruchipează astfel de principii morale: Dinu Murguleț este boierul vechi, dușman al reformelor sociale, Matei Damian și Sașa Comăneșteanu reprezintă boierii educați într-o cultură occidentală, care înțeleg necesitatea reformelor rurale, în timp ce Tănase Scatiu este sluga parvenită prin lăcomie și hoție, un intrus care tulbură armonia socială
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
în aprilie 1976 la Ciocănești. Filmul a purtat titlurile intermediare "Zodia leului" și "Neamul Comăneștenilor" și are o durată de 120 de minute. Rolurile principale au fost interpretate de Victor Rebengiuc (Tănase Scatiu), Eliza Petrăchescu (coana Profira), Vasile Nițulescu (Dinu Murguleț), Ioana Ciomârtan (coana Diamandula), András Csiky (Matei Damian; dublat de George Oancea), Cătălina Pintilie (Sașa; dublată de Valeria Seciu), Dan Nuțu (Mihai Comăneșteanu), Cristina Nuțu (Tincuța; dublată de Mariana Mihuț), Rodica Tapalagă (Aglaia), Carmen Galin (surdomuta Sița), Corina Constantinescu (Sofia
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
dramatizat de Virginia Pană pentru Teatrul Național Radiofonic, fiind realizat un spectacol de teatru radiofonic cu o durată de 55 de minute în regia artistică a lui Titel Constantinescu. Distribuția a fost formată din Victoria Mierlescu (Profira), Ica Matache (Sofița Murguleț), Corado Negreanu (Dinu Murguleț), Ștefan Iordache (Tănase Scatiu), Adela Mărculescu (Sașa Comăneșteanu), Nicolae Pomoje (Matei Damian), Janine Stavarache (Tincuța), Nicolae Luchian-Botez, Mitică Popescu, Ruxandra Sireteanu, Dan Condurache ș.a. Echipa tehnică a fost formată din Ion Prodan (regia de studio), Romeo
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
pentru Teatrul Național Radiofonic, fiind realizat un spectacol de teatru radiofonic cu o durată de 55 de minute în regia artistică a lui Titel Constantinescu. Distribuția a fost formată din Victoria Mierlescu (Profira), Ica Matache (Sofița Murguleț), Corado Negreanu (Dinu Murguleț), Ștefan Iordache (Tănase Scatiu), Adela Mărculescu (Sașa Comăneșteanu), Nicolae Pomoje (Matei Damian), Janine Stavarache (Tincuța), Nicolae Luchian-Botez, Mitică Popescu, Ruxandra Sireteanu, Dan Condurache ș.a. Echipa tehnică a fost formată din Ion Prodan (regia de studio), Romeo Chelaru (regia muzicală) și
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
precum și domeniile celorlalți proprietari. Planul prezintă și un înscris cu privire la structura populației. Astfel în satul Ruși-Ciutea existau 8 mijlocași și 9 pălmași, în satul Fundul lui Bogdan erau 1 fruntaș și 13 mijlocași. Planul locurilor Locuitorești de pe proprietatea Doamnei Elenă Murguleț - Socoteală fălceacă a locurilor date foștilor alocași de pe proprietățile Coteni, Furnicari, Fundu și Rușii delimitează într-o oarecare măsură zonele de locuit și cele destinate arăturilor din vatra satului Ruși și Fundul lui Bogdan, "locuri de arătura din țarina cătunei
Comuna Letea Veche, Bacău () [Corola-website/Science/300679_a_302008]
-
documentele de proprietate s-au pierdut. Doxaki era fiul medelnicerului Constantin Hurmuzachi și al Ruxandrei (d. 12 august 1818) din Moldova. El a construit un nou conac boieresc cu parc și biserică. Doxaki s-a căsătorit cu Ileana (Ilinka, Olena) Murguleț (d. 1868), fiica unui stolnic, cu care a avut 12 copii din care au supraviețuit șapte: cei cinci frați și două surori: Eufrozina (n. 4 februarie 1820 - d. 1891), căsătorită cu baronul Petru de Petrino-Armis, mama poetului Dimitrie Petrino precum
Familia Hurmuzachi () [Corola-website/Science/306607_a_307936]
-
Tănase Scatiu este un film românesc din 1976 regizat de Dan Pița. În rolurile principale joacă actorii Eliza Petrăchescu, Victor Rebengiuc și Vasile Nițulescu. Este bazat pe romanul omonim scris de Duiliu Zamfirescu. Dinu Murguleț (Vasile Nițulescu) este un boier înglodat în datorii. După ce se sfătuiește cu soția sa (Eliza Petrăchescu) pune la cale nunta fiicei sale Tincuța (Cristina Nuțu) cu vechilul Tănase Sotirescu zis Scatiu (Victor Rebengiuc), deși nu putea să-l sufere, considerându
Tănase Scatiu (film) () [Corola-website/Science/330302_a_331631]
-
însoțită de ascensiunea administratorilor cu un spirit energic. În operele literare anterioare, reprezentanții clasei nobiliare încearcă să se revolte precum marele postelnic Andronache Tuzluc care cere pedepsirea lui Dinu Păturică și încearcă să-l sugrume sau ca boierul vechi Dinu Murguleț care îl amenință furios pe Tănase Scatiu: „Îl împușc! îl împușc! Hoțul!... care mi-a mâncat averea!... m-a adus în halul ăsta... Aoleu, aoleu! îl împușc!...” Senilul baron Barbu din "Sfârșit de veac în București" este însă neputincios în fața
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
livadă, bisericuța familiei, o fântână, grajduri pentru animale, hambare pentru cereale și alte anexe gospodărești. În anul 1847, soția căminarului, Raluca (Iurașcu) Eminovici (1816-1876) a cumpărat mica bisericuță de lemn din cătunul Ipotești, cu 250 de galbeni, de la boierul Theodor Murguleț. Acest lucru este menționat într-o scrisoare din 14 aprilie 1909 a lui Matei Eminovici către Corneliu Botez (""Biserica din Ipotești era proprietatea mamei, o cumpărase mama cu 250 de galbeni de la un anume Murguleț.""). Raluca Eminovici provenea dintr-o
Biserica de lemn din Ipotești () [Corola-website/Science/320540_a_321869]
-
de galbeni, de la boierul Theodor Murguleț. Acest lucru este menționat într-o scrisoare din 14 aprilie 1909 a lui Matei Eminovici către Corneliu Botez (""Biserica din Ipotești era proprietatea mamei, o cumpărase mama cu 250 de galbeni de la un anume Murguleț.""). Raluca Eminovici provenea dintr-o familie cu preocupări monahale, trei surori de-ale sale (Sofia, Fevronia și Olimpiada Iurașcu) fiind monahii la Mănăstirea Agafton. Bisericuța a devenit astfel lăcaș de rugăciune al familiei, ea continuând să fie folosită ca biserică
Biserica de lemn din Ipotești () [Corola-website/Science/320540_a_321869]