225 matches
-
tumori. Nu au fost raportate mutații ale genei TP53 în tumorile hepatice benigne [53]. Nivelul expresiei și activitatea p53 în CHC este influențată prin efectele exercitate și interconexiunile dintre diferite proteine, investigarea lor având rol în elaborarea strategiilor terapeutice : MDM2 (murine double minute 2) induce degradarea p53 prin proteoliza mediată de ubiquitinare, proteina ARF (Alternative Reading Frame) inhibă MDM2, locusul INK4A/ARK (9p21) care codifică ARF frecvent inactivat prin mutații și hipermetilare, TIP30 mutant care inhibă p53 și E-caderina și crește
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]
-
ciroză hepatică sau fibroză și astfel se dezvoltă într-un context de leziuni hepatocitare, regenerare, celule inflamatorii și miofibroblaști activați. Rolul important al căii NF-κB în ficat este susținut de constatarea că ablația genetică a reglatorilor căii NF-κB în modelele murine determină leziuni ale hepatocitelor, fibroză și CHC, în lipsa unor mutații în oncogenele sau genele supresoare tumorale. Rezultatele acestor studii de inducere experimentală a CHC subliniază atât rolul căii NF-κB în progresia bolii hepatice cronice, cât și existența unei legături între
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]
-
ale cărui celule prezintă trăsături de celule stem hepatice (CSC hepatice) au o expresie crescută a AFP și EpCAM, markeri pentru progenitori celulari hepatici. Celulele CSC hepatice EpCAM + au capacitate de autoreînnoire și pot determina apariția tumorilor în modelele experimentale murine NOD/SCID. CHC cu CSC hepatice EpCAM+ prezintă frecvent o activare a căii de semnalizare Wnt/β-catenină și sunt caracterizate printr-un potențial crescut de metastazare și prin chimio-radiorezistență. Alte studii au arătat că și celulele CHC care exprimă markerii
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]
-
de boală, reducerea supraviețuirii și o rată crescută de recidivă tumorală comparativ cu pacienții cu CD133-. CD90 (Thy-1) este o proteină de suprafață a cărei expresie a fost identificată în variate tipuri de celule stem - celule stem hematopoietice, CSC mamare murine, linii celulare de glioblastom CD133+. Studii recente consideră CD90 un alt marker pentru celulele stem și CSC hepatice, într-un grup de linii celulare de CHC fiind găsită o asociere între pozitivitatea imunocolorației CD90 și tumorigenicitatea și potențialul metastatic al
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]
-
E7 de la HPV 16. Au fost utilizate mai multe bacterii cu tropism digestiv pentru a favoriza răspunsul imun secretor: Listeria monocytogenes, Salmonella, Shigella, Escherichia coli. Vaccinarea orală cu L. monocytogenes recombinantă secretând HPV-16 E7 a condus la regresia unor tumori murine care exprimau E7 (Gunn și colab., 2001). O tulpină recombinantă atenuată de Salmonella împreună cu bacilul Calmette-Guerin (Mycobacterium bovis) este o soluție de vaccin terapeutic care induce un răspuns imun celular citotoxic puternic (Jabbar și colab., 2000). O altă strategie a
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
imunogenitate, raport cost-eficiență va trebui să indice un progres în raport cu vaccinurile actuale. Introducerea unor vaccinuri noi va necesita însă costuri și timp greu de suportat în următorii ani. Perspectivele noilor vaccinuri trebuie interpretate cu prudență datorită diferențelor între modelele experimentale murine și infecția umană. Doza, concentrația, calea de administrare, intervalele între doze etc. trebuie precizate după studii la om. În general, răspunsul este proporțional cu doza iar un răspuns înalt are toate șansele să fie cross-protector. La om doza nu poate
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
E7 de la HPV 16. Au fost utilizate mai multe bacterii cu tropism digestiv pentru a favoriza răspunsul imun secretor: Listeria monocytogenes, Salmonella, Shigella, Escherichia coli. Vaccinarea orală cu L. monocytogenes recombinantă secretând HPV-16 E7 a condus la regresia unor tumori murine care exprimau E7 (Gunn și colab., 2001). O tulpină recombinantă atenuată de Salmonella împreună cu bacilul Calmette-Guerin (Mycobacterium bovis) este o soluție de vaccin terapeutic care induce un răspuns imun celular citotoxic puternic (Jabbar și colab., 2000). O altă strategie a
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
imunogenitate, raport cost-eficiență va trebui să indice un progres în raport cu vaccinurile actuale. Introducerea unor vaccinuri noi va necesita însă costuri și timp greu de suportat în următorii ani. Perspectivele noilor vaccinuri trebuie interpretate cu prudență datorită diferențelor între modelele experimentale murine și infecția umană. Doza, concentrația, calea de administrare, intervalele între doze etc. trebuie precizate după studii la om. În general, răspunsul este proporțional cu doza iar un răspuns înalt are toate șansele să fie cross-protector. La om doza nu poate
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
repararea rănii și sechestrarea ionilor de fier. Mare parte dintre mecanismele fundamentale și principii ale imunității înnăscute au fost puse în evidență prin studii utilizând atât musculița de fructe (Lemaitre și Hoffmann, 2007) cât și vertebrate superioare, în special specii murine, Mus musculus domesticus, însă extinderea studiilor la specii expuse sistematic la factori nocivi non self, precum sunt muștele dintre nevertebrate și câinii, hienele și vulturii hoitari, ar putea permite identificarea unor factori moleculari - componente ale sistemului imunitar care le asigură
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
500 kb și conține 40 segmente genice VK și cinci segmente genice JK, localizate exact înaintea segmentului genic CK. Un spațiator de 800 kb, separă prima regiune de cea de a doua regiune cu segmente genice VK. Superfamilia genică imunoglobulinică murină are aproximativ 1000 segmente genice, dintre care 18 familii de segmente genice VK, fiecare cu 2-100 membri. Asemenea familii genice imunoglobulinice sunt rezultatul duplicației genice urmată de divergența evolutivă a membrilor individuali ancestrali. Este evident faptul că segmentele genice pentru
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
J sunt aparent protejați de acțiunea sa. Alți factori esențiali pentru rearanjarea V(D)J sunt reprezentați de endonucleaze izolate din extracte de celule limfoide, având acțiune de clivare de preferință la nivelul sau în apropierea semnalelor. În extracte limfoide murine au fost identificate două proteine de legare a heptamerului, o proteină de legare a nonamerului și o proteină RBP - JK, care se leagă la semnale spațiatoare 23 pb. A fost clonată o genă pentru o proteină de legare a heptamerului
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
ser). Proteinele complementului interacționează cu complexele antigenă-anticorp spre a facilita liza celulelor infectate. Aceasta este așa numita „cale clasică” a răspunsului imun umoral. Locii genici Qx și Tlα dețin informația ereditară pentru sinteza unor proteine aflate la suprafața celulelor hematopoietice murine, cunoscute și sub numele de antigene de diferențiere. Fiecare dintre asemenea antigene de diferențiere este identificată doar pe suprafața unui anumit subset de asemenea celule ale sângelui, probabil în relație directă cu funcția particulară a acestora. Din punct de vedere
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
acestor gene, raportată la axa telomer-centromer, ele fiind dispuse spre telomer și urmate de alți clusteri genici ai CMH clasa III și CMH clasa II. Dar, în linii generale, organizarea regiunii CMH este asemănătoare la specia umană și la specia murină. Locusul genic de histocompatibilitate de la șoarece conține numeroase elemente codificatoare care inițial au fost definite din punct de vedere genetic. Fiecare dintre aceste subregiuni conține multe gene. La șoarece, există doi loci genici CMH clasa II, desemnați H-2A și H-2E
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
mature, participă doar câte un singur exemplar al acestor segmente, generându-se astfel, un exon VDJ sau un exon VJ. Hipermutația somatică reprezintă un mecanism major al asigurării diversității Ig și TCR la specia umană, ca și la speciile de murine. Diversitatea suplimentară a Ig este aportată de mutațiile punctiforme la nivelul exonilor regiunii V a segmentelor parțial asamblate VJ sau VDJ, datorită ineficienței mecanismelor de reparare a leziunilor din ADN, mecanisme care predispun la erori. La iepure și la găină
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
mistreț, păstrate în formol. Acestea nu prezintă pericol de infecție, deoarece nu mai conțin celule vii. Ca surse de țesuturi și organe, utilizate în transplant ar putea fi utilizate și alte specii de animale. Implantarea intracraniană a celulelor de împachetare murine, conținând gene utilizate în terapia genică retrovirală, aplicată la pacienții cu glioblastom, reprezintă de fapt, o formă de xenotransplant. Cel mai mare pericol al transplantului de celule și organe de la porc la om nu este legat atât de mult de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
evidențiată infecția in vivo , cu PERV (Paradis și colab., 1999). Dar, infecția altor specii cu PERV a fost evidențiată la cobai, iar xenotransplanturile cu tumori umane efectuate la șoarece au permis identificarea infecției acestor celule tumorale umane cu retrovirusuri xenotropice murine. Organele porcine sunt eliminate prin trei mecanisme: respingere hiperacută (HAR), respingere vasculară acută (VAR) și respingere întârziată (DR). HAR este datorată prezenței anticorpilor umani, naturali, reactanți cu un antigen carbohidratat, α-Gal, exprimat pe celule endoteliale ale majorității speciilor de mamifere
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Serul uremicului inhibă, cel puțin in vitro, unele proprietăți ale celulelor endoteliale: aderența la structurile subendoteliale, cantitatea și calitatea producției matricei extracelulare [Aznar-Salatti et al., 1995]. în plus, serul uremic inhibă sinteza NO la nivelul celulelor endoteliale și al macrofagele murine [Arese et al., 1995]. La pacienții uremici s-au demonstrat niveluri serice crescute ale factorului von Willebrand (vWf), ale activatorului tisular al plasminogenului (t-PA) și ale trombomodulinei solubile substanțe avându-și originea, în cea mai mare parte, la nivel
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
-
en. mole); molecul- "masă informă" (diminutiv lat. de la mola, ae "masă informă"): med. ro. moleculă s.f. (cf. fr. molécule s.f.; en. molecule); muris - "șoarece" (cf. lat. mus, muris s.m. "șoarece"): med. ro. murin adj. (cf. fr. murin,-e adj.; en. murine). N nano- "a miliarda parte" (cf. gr. νάνος,-η, -ον adj. "pitic"): med. ro. nanism s.n. (cf. fr. nanisme s.m.; en. dwarfism); narco- "somn, narcotic" (cf. gr. νάρκη, -ης s.f. "somn"): med. ro. narcoză, s.f. (cf. fr. narcose s.f.; en
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
et al., 1999) care prezintă de altfel importante omologii structurale cu secvențele corespunzătoare care sunt ținte ale autoimunității la șoarecii NOD (Lieberman și DiLorenzo, 2003). Aceste date sunt concordante cu observația că atât moleculă HLA-DQ8 umană cât și moleculă I-Ag7 murina pot lega epitopul 206-220 al GAD65 (Wucherpfennig, 2001). Există un singur studiu la om care a arătat și existența unui răspuns imun al limfocitelor Ț CD8(+) îndreptat împotriva unui epitop GAD. Astfel, la doi pacienți cu DZ tip 1 nou
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
inflamator insular. Astfel, până în prezent, doar IFN? și IFN? au fost asociate cu insulița destructiva la om (Rabinovitch, 1998). Efectul citokinelor asupra insulelor pancreatice in vitro. Numeroase studii au arătat că anumite citokine au efecte „toxice” asupra celulelor β-pancreatice (atât murine cât și umane) in vitro. Astfel, în concentrații mici, citokinele Th1 TNF? și IFN?, precum și citokinele proinflamatorii ÎL-1 și TNF? inhiba sinteză și secreția de insulină dacă sunt adăugate peste insulele in vitro. În concentrații mai mari și adăugate împreună
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
a crescut continuu. Aceasta mai ales după descoperirea virusului imunodeficienței umane (HIV), al cărui model patogenic are unele asemănări cu FLV. Virusul leucemic Murin Gross În 1951, Ludwik Gross oncovirusolog din New York, publica studiile sale de pionierat privind transmisibilitatea leucemiei murine, ca urmare a inoculării de extracte acelulare la șoricei nou-născuți. Gross notează că susceptibilitatea la cancerul indus de virusul descris de el (identificat mai târziu ca membru al familiei retrovirusurilor) depinde într-o mare măsură de infectarea timpurie în cursul
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
cancerelor. Astfel, semnalizări aberante Notch au fost descrise în leucemii, precum T-ALL respectiv (T-cell Acute Lymphoblastic Leukemia) (V. M. Sharma și colab., 2007). Inhibarea experimentală a semnalizării Notch în culturi celule de T-ALL, precum și pe modele de leucoze murine, are un efect antiproliferativ, ceea ce a dat de gândit celor care caută viitoare terapii oncologice (R. E. Moellering și colab., 2009; Katherine Bagley, 2009, ș.a.). Se remarcă faptul că porțiunea aflată în domeniul intracelular (intracitoplasmatic) este hidrofilă (COOH), ceea ce îi
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
premize pentru tumorigeneză. Este vorba de antigenul T al virusului simian SV40, de antigenele E6 și E7 ale virusului Papiloma de la om, antigenul E1B adenoviral, proteina mdm2 codificată de gena MDM2, o oncogenă de la șoareci implicată în geneza unor sarcoame murine. Mutațiile genei p53, fie că e vorba de deleții, inserții sau diferite mutații punctiforme, apar de obicei în regiunea mijlocie a respectivei gene, între codonii 110 și 307, codoni care codifică domeniile înalt conservate ale proteinei p 53. Este exact
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
care virusurile herpetice le provoacă materialului cromozomial din celulele cultivate in vitro. S-a dovedit de către alți autori că virusul herpetic de tip 2 (VHS-2) inactivat prin expunere la RUV, poate altera proprietățile de creștere ale unor celule umane și murine, iar după mai multe pasaje in vitro aceste celule pot dezvolta tumori la rozătoare. Primele experimente sugerau un mecanism de tipul „hit and run“ (lovește și fugi), deoarece prezența continuă a virusului nu era necesară pentru menținerea transformării celulare. Când
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
pe drumul multiplicării. Senzorii proteinici ATM și ATR lucrează fie direct, fie indirect asupra proteinei p.53 (fig. 3-59). a) Pe cale directă, ATM acționează fie asupra p.53, fie asupra reglatorului negativ al acestei frâne celulare, respectiv asupra proteinei Mdm2 (Murine double minute 2) de la șoareci (atunci când experimentele se fac pe aceste rozătoare). Omul are însă și el o proteină corespunzătoare lui Mdm2 și anume HDM2 (H = Human), care, și ea, este reglator negativ al p.53 (acțiunea HDM2 anihilează frâna
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]