131 matches
-
continuarea propusă de autorul nostru, aici în ipostaza de Hyperion, se demonstrează a fi un exercitiu liric contemplativ, tulburător, autoevaluator. Spiritul eminescian a ales, în cele din urmă, condeierul cunoscător practicant al învățăturii metafizice. Fiindcă, în spațiul această prin care murirea devine nemurire, apare întotdeauna un personaj care are menirea de a face din absolut (relativ, în viziunea dumnezeiasca) un reper existențial fundamental (geniul, în viziunea telurica). „Da, pe pamant apare-un ins, O altă lume-n lume, Cât vecii gândul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
spun că sunt pe lume neliniști mai pustiite decât visul, dar coapsele cerului- dinaștii înserate, mocneau deșarte rătăciri în luna plină. Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume inimi mult mai neînduplecate decât iubirea, dar măruntaiele zării murirea îmi urlă, nesătula de rătăcirea fără sfârșit. Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume Învrăjbiri martirizate mai mult decat iubirea, dar perechi de valuri izbesc fără cruțare oglinzile cerului durut în rugăciune. Aș fi vrut să-și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
prea mult adevăr. 3003. Deșertăciunea te duce acolo unde spiritul nu poate înțelege cum de ochii care plâng cu lacrimi de iubire pot sta inerți într-un sicriu. 3004. Deșertăciunea nu va înțelege niciodată sensul unei amintiri decât reversul său: murirea. 3005. Deșertăciunea te ascultă numai dacă nu o auzi. 3006. Deșertăciunea este marele adevăr absolut al sensului lumii noastre. 3007. Deșertăciunea te lasă să o atingi doar dacă o consideri o mare împlinire. 3008. Deșertăciunea va fermenta întreaga ta viață
Culegere de înȚelepciune. In: Editura Destine Literare by SORIN CERIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_250]
-
faptul că aceasta e necunoaștere. În schimb deșertăciunea are propria sa cunoaștere: iluzia. 3054. Deșertăciunea este moașa de la sorocul acestei lumi. 3055. Deșertăciunea nu cultivă niciodată realitatea adevărului absolut ci doar pe aceea a iluziei. 3056. Deșertăciunea joacă până în zorii muririi la balul absurdului. 3057. Deșertăciunea te ajută să răzbești în viață înstrăinându-te de tine. 3058. Deșertăciunea este palma Lui Dumnezeu dată cunoașterii adevărate. 3059. Deșertăciunea imită cunoașterea până în cele mai mici detalii dar nu o poate înțelege. 3060. Deșertăciunea
Culegere de înȚelepciune. In: Editura Destine Literare by SORIN CERIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_250]
-
ajute cineva, Cum te aștepți că eu să-ți dăruiesc doar bine Răpită fiind de tine din viața altcuiva. Adânc în juru-mi caut, în calmul din privire, Răbdarea dintr-un echilibru mult prea ancestral, Care ar putea cumva salva dintru murire, Amantul singular de sincer, omul primordial. Nici limba n-o-nțelegem, din vorbe necitite, Pe buze împietrite, priviri ne rătăcesc , De-am încerca măcar în Morse a ne transmite Că tu mă mai iubești iubite..., inca te iubesc! Dramatic turnul
BABILON de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373714_a_375043]
-
-am Raiul de flori și de lumină Și-n iadul durerii viu suflet ți-am inchis, Printr-o minune timpul iarăși s-a deschis Albastrului de...viorea, de dor m-alină. Senin mi-e gândul ce vine înspre Tine, Nemuritor, murirea clipei n-a învins, Cu mântuirea primăverii l-ai convins Că-n sine-i înflorirea vieții...și-n taine! -Dă-mi, Doamne, taina visului cu "ochi deschiși" Să-ndrăznesc a mă dezrobi de-a mea moarte, Coboară-n fluturi de cer
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
oară...Pierdut-am Raiul de flori și de luminăși-n iadul durerii viu suflet ți-am inchis,Printr-o minune timpul iarăși s-a deschis Albastrului de...viorea, de dor m-alină.Senin mi-e gândul ce vine înspre Tine,Nemuritor, murirea clipei n-a învins,Cu mântuirea primăverii l-ai convinsCă-n sine-i înflorirea vieții...și-n taine!-Dă-mi, Doamne, taina visului cu "ochi deschiși"Să-ndrăznesc a mă dezrobi de-a mea moarte,Coboară-n fluturi de cer să
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
se pare, e ceață și e deasa, Cărarea mea din urmă pe urma ta se lasă. Cutremurul din mine mă ține-n neclintire, Pe fruntea ta e tunet, e fulger, e iubire; Ce-i între noi e viața, trăire și murire, Chiar dacă-n asfințit răsare-o amintire...” (pentru VP și CD, prieteni dragi) 4 septembrie 2016, Constantă Răspuns Violetta Petre Mi-ai picurat, în suflet, pe rană, rivanol, Chiar așteptăm poemul pe-al amintirii gol; Doar ceață, nebuloasa și cerul înnorat
TANDEM ÎN DESPĂRŢIRE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385204_a_386533]
-
totul în doi. Aș vrea să mă strigi, cu forța, din goarna, Deși nu mă-ntorc, am fost peste tot Și urma ne ține sub ploaia ce toarnă; Aș vrea să revin... dar iată, nu pot. În rochie albă - oniric - murirea; Încet, lângă mine, aievea dansezi. Nu mai exist când m-apasă privirea, Dar totuși se-ntâmplă, cu mine visezi... Ferice cum par, aștept liniști ciudate, Pe care toți sfinții sunt dornici să-și lase, Cambrate pe pântec, iubiri demodate, Ce-
BALETUL DE MĂTASE II de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385220_a_386549]
-
375 din 10 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului EMINESCIANA ACUM ȘI DE-A PURURI CEZARINĂ ADAMESCU INVOCAȚIE: Vino-mi-te, vino iară, și te ada, adă-mi-te, să aprinzi o stea amară dintre stele nemurite. Adu-mi viața din murire, trage-mi cerul în priviri, Mlaja intru nălucire Pan’ la primele iviri Ale tainicei Selene Raiul înviind în gând, când se prăbușește-n vene Sângele de dor, plângând... Vino, palide Luceafăr, ca pe valuri reci călcând din imperiul încă teafăr
VERSURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361561_a_362890]
-
în cutia toracică unde trebuie să încapă și inima? inima întreagă?! chiar toată?! LA CULES DE PLANTE DE SEZON (pentru cele două lelișoare, Iuliana și Mihaela) înainte era apa acum este pământul ambele îți acceptă singurătatea zornăitoare ori tolănirea secătuirea murirea predarea cu totul nu nu le iau cu mine ci ele mă iau cu ele spre purtare bucăți de apă bucăți de pământ firișoare de lumină în rouă florile mele de câmp tije tije tije crețușcă sau coada șoricelului plante
POEME LA DOMICILIU de EUGENIA ŢARĂLUNGĂ în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/364037_a_365366]
-
ele mă iau cu ele spre purtare bucăți de apă bucăți de pământ firișoare de lumină în rouă florile mele de câmp tije tije tije crețușcă sau coada șoricelului plante medicinale dincolo de rouă găselnițe spre nemurire ori spre mai amânata murire alaun leacuri tradiționale de parcă Tradiția nu ar fi însuși leacul nu numai în Oltenia de nord nu numai în Maramureșul de sud leru-i ler leacul leacurilor roua-rorilor adjudecarea imperfecțiunilor până la anularea de tot ASUPRA TA depășirea pragurilor reportată reportate îți
POEME LA DOMICILIU de EUGENIA ŢARĂLUNGĂ în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/364037_a_365366]
-
de bază a sistemului de gândire managerială securisto-masonică a zilei de azi: intimidarea. Cu moartea bătându-le ceas de ceas la ușa destinului individual, specimenele jalnice la privit ale momentului își conțin într-un mod patologic sentimentul cronic al ne-muririi individuale, al înveșnicirii propriilor lor ființe șubrede și complet aspiritualizate într-o formă de existență pe care efigia degradării umane tronează dominator și despotic la nesfârșit, parcă. Toți, fără deosebire, trăiesc sub copita unei neoideologii a desfrâului și a falsei
ARTA MIZERIEI PE PLANETA BĂSESCU-BOC-UDREA de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362431_a_363760]
-
topice, Dana Borcea aduce prin poezia ei un elogiu atât literaturii în general, cât și limbii române în special, căreia îi descifrează unele taine pe lângă care trec indiferenți atâția oameni, atât de mulți poeți contemporani: Dacă peste iarnă vom scăpa muririi Care înălțime ne va rechema Suntem ca și iarba supuși putrezirii Sau întindem aripi dincolo de nea Se cuvine să mai scoatem în evidență o trăsătură a poeziilor din această carte, și anume faptul că uneori poezia este cromatică, vizuală, senzuală
DANA BORCEA ŞI... UN BOB DE LUMINĂ de CRISTIAN W SCHENK în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360914_a_362243]
-
proaspete: „Nu mai sunt vorbe...Astăzi în priviri, / Buzele noastre s-au făcut zăpadă” (Tăcerea dintre noi); „alerg pe apa gândurilor”. Sau: „Tu vino, rana de-mi veghează!” (Târziu). În contrapondere cu eternitatea, Timpul - stăpân peste clipele noastre, dascăl de murire care se măsoară în stele, își găsește expresia lirică în poezia cu același titlu: „Timpul”: „Timpul ne unește, timpul ne desparte, / Timpul stă în nimeni, timpul șade-n toate! / Ca un bun profesor, timpul ne învață / Cum să cernem lumea
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
șarpe cu fundă roșcată, zărit o secundă numai, în „undă“, în „oglindă-undă“, „dialogând“ cu domnișoara-Evă, îi afundă (scufundă) și eroului liric (în autoproiectarea-i adamică) inima, aidoma „celuilalt șarpe“ ce, cu aproape două milenii înaintea celui biblic, a furat planta ne- muririi lui Ghilgameș (cf. GAB, 176), la scăldătoare, între „unde“ pierzându-și urma. În viziunea stănesciană, pedeapsa țintește și autocunoașterea cuplului împlinit sub pecetea inimii ce se afundă încet în moarte, lăsând a se petrece îndepărtarea între emisfera-Ea și emisfera-El (conectată
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
în efect de curgere, trecut printr-un mental uman... clepsidre vase sugrumate-n talia de gând prin care curg forme granulate din nisipul unei mări lăsate de bună voie în iluzie, în toate cele patru zări sub ondulație stelară: nașteri muriri învieri parcurg toate la nesfârșit drumul de sămânță înscris în bobul Christic ce se dospește cu drojdia luminii în prescuri cerești, pentru guri pământești ce mușcă până la sânge izvorul de lumină doar pentru a se regăsi... Referință Bibliografică: clepsidre... / Ecaterina
CLEPSIDRE... de ECATERINA ŞERBAN în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349169_a_350498]
-
bază expresia emoțională. De fapt, poezia este infinită. Depinde cum o prinzi. Dacă ajungi prin tine însuți , prin expresia ta la adevărurile sufletului omenesc, atunci te izbăvești prin ardere, și lași posibililor cititori din viitor ceva trainic, o nemurire prin murire. Simion BOGDĂNESCU 1 martie 2015 Bârlad Referință Bibliografică: Simion BOGDĂNESCU - MAICĂ POEZIE / Simion Bogdănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1532, Anul V, 12 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Simion Bogdănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
MAICĂ POEZIE de SIMION BOGDĂNESCU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365522_a_366851]
-
-ne umana Așa cum cerul se rupe în două ceruri, Când două adevăruri făuresc o rană, Simpla bunătate naște două bunătăți Iar dăruirea se împarte- n dăruiri, Așa cum viața însăși naște alte vieți, Ea moartea împarți-s-ar în ale ei muriri, Când împartim iubirea purificatoare În două mari iubiri care decurg din ea, Pluralul de iubire, un sentiment ce doare, Trăiește-n ochii celui născut spre a trăda, Rămâne dragostea-n pluralitatea ei profundă, Această curățenie în adâncul ei moral, Care
PLURALUL DE IUBIRE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366287_a_367616]
-
așteptare eternă . În eternitate, așteptarea devine iubire, creație și sublim. Ea se propagă în clipe de grație , rostuind prin mângâierile ei doruri de Nepătruns. Aceste doruri: odihna care și în care se așează toate oboselile și amânările ființei, luptele și muririle noastre. Acestui frumos act de traire, al așteptării de către divin, am găsit că îi este imposibil de răspuns prin vreo manifestare umană. Și printre iluzii, spre despărțire, în căderea nesfârșit de blând purtată de amurg, omul este constrâns în a
ASTEPTARE... de CĂLIN MARTON în ediţia nr. 1752 din 18 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366480_a_367809]
-
de iubire și ne dă să pregustăm „trup din trupul poeziei”. Poezia este pentru ea acea apă vie care tămăduie și întoarce din morți pe cei aflați în răscruci sufletești, în prag de prăbușire, sau la granița dintre viață și murire. Pe tărâmul Poeziei, o dată pătrunse, „într-o lume misterioasă”, sufletele noastre „se împletesc fără să știm / își vorbesc prin empatie / în frecvență joasă” (Într-o lume misterioasă). Sunt clipe de grație care se cer împărtășite, pentru ca energiile din noi să
EDITURA INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351553_a_352882]
-
o carceră de curte interioară, din cea a cărnii. Își privi lung degetele descărnate într-un cenușiu fantomatic. Ar fi vrut să urle, dar zgâria doar timpul cu unghia înțepenită-n glas. Sunt o epavă, captiv în corpul tânăr de murire și nu am loc să ies din nou neînceput. Iar acest copil bătrân în fiecare univers, această formă de numerotare neîntrerupt de veșnică, timpul, încartiruit în streșini curge năvalnic doar în pieptul ... Citește mai mult Ca o ploaie necoaptă de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
o carceră de curte interioară, din cea a cărnii. Își privi lung degetele descărnate într-un cenușiu fantomatic. Ar fi vrut să urle, dar zgâria doar timpul cu unghia înțepenită-n glas. Sunt o epavă, captiv în corpul tânăr de murire și nu am loc să ies din nou neînceput. Iar acest copil bătrân în fiecare univers, această formă de numerotare neîntrerupt de veșnică, timpul, încartiruit în streșini curge năvalnic doar în pieptul ... XXII. ARBORI DE AER, de Daniel Dăian , publicat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
o carceră de curte interioară, din cea a cărnii. Își privi lung degetele descărnate într-un cenușiu fantomatic. Ar fi vrut să urle, dar zgâria doar timpul cu unghia înțepenită-n glas. Sunt o epavă, captiv în corpul tânăr de murire și nu am loc să ies din nou neînceput. Iar acest copil bătrân în fiecare univers, această formă de numerotare neîntrerupt de veșnică, timpul, încartiruit în streșini curge năvalnic doar în pieptul muribundului. Mai rămâne doar așteptarea. Ca un mâine
SINGURI ÎN NOI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356516_a_357845]
-
Acasă > Versuri > Cuvinte > TRISTEȚE ASTĂZI TE BOTEZ IUBIRE Autor: Silvana Andrada Publicat în: Ediția nr. 1879 din 22 februarie 2016 Toate Articolele Autorului TRISTEȚE ASTĂZI TE BOTEZ IUBIRE Tristețe, astăzi te botez iubire, Iubire, azi te denumesc murire, Murire, azi poți să îți spui cum vrei Căci iadul, precum raiul, e încuiat cu chei. Iar cheii, îi voi spune, fluture în zbor Și zborului, avânt ucigător, Ucigătorului îi voi spune renunțare Iar renunțării, vis duios ce moare, Doar
TRISTETE ASTAZI TE BOTEZ IUBIRE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370786_a_372115]