94 matches
-
de năsălie. morbid îmi e creionu-n clipa asta, dar mâna dreaptă vrea să se răzbune și tot ciolpește la poemul care pe-un colț de amintire va rămâne. iar ca decorul totate să le-ncapă, în horă intră și-un murit erou; e un caterpilar de-nțelepciune tovarăși reprezintă omul nou sunt prea scălâmbe tâlcurile toate prin biet mileniul nostru sacadat, de-aceea un primar de la Constanța din Mazăre azi e fascist-soldat. acolo, pe un vid de începuturi, doar găuri negre
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Poezii () [Corola-journal/Imaginative/87_a_63]
-
cu aceste bețe și reușeam să căpătăm ceva mâncare - furam, asta era. Unii țărani erau binevoitori și ne dădeau voie, Însă alții, mai puțin binevoitori, dădeau cu biciușca În noi și ne fugăreau spuându-ne „jdani”: „N-avem ce vă face, muriți, că nu trebuie să mâncați de la noi”. Umblam cu copiii, eram gașcă - eu aveam 8 ani, restul erau mai mari - și adunam surcele, vara fructe, că În cimitir mai găseai, dar cimitirul nu mai era În ghetou... Îndrăzneala noastră era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
noi, că și noi suntem evrei” - „Vă batem pentru că ați știut de Auschwitz, ați știut că suntem aici de cinci ani, În lagărul de exterminare, și trebuia să evitați să veniți aici, să vă revoltați În orașele voastre, pentru că oricum muriți”. Însă noi nu auzisem nimic despre Auschwitz. Nimeni nu știa nimic despre această forță de exterminare care era Auschwitz. Și chiar dacă știam, ce puteam face? Oameni nenorociți, epuizați, bolnavi, bătrâni, copii, femei, nemâncați, nespălați, distruși, fără arme, cum să ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
s-a confirmat, fiindcă astăzi asamblează tractoare, sugerând adică o mentalitate foarte curentă, a unei civilizații tehniciste, care se putea lipsi fără pagubă de poeți. "Așa ne putem lipsi de multe, i-am răspuns. Ce rămâne din activitatea voastră după ce muriți? O grămadă de fiare. În timp ce Eminescu nu va muri niciodată, când îl citesc simt că e printre noi, aievea." "Ba e mort de-a binelea, îngropat în cimitir." Puteam atunci să accept această gândire a lui ca pe ceva straniu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să calce pe mine? —Cei din trib Karen nu altă alegere. Pată Neagră arătă spre cei răniți. Bărbatul ăla și noroc și ghinion. El trăiește acum, dar soție, soră, frate, morți. Soldații Împușcat În cap și corp. Dar el nu murit. Fata, nici ea nu murit. Roxanne Îndreptă camera spre nefericitul bărbat. Într-o parte a feței avea o adâncitură Întunecată de mărimea unei monede, iar umerii Îi era brăzdați de cicatrice mari, palide. Unul dintre brațele fetiței era Îndoit Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
din trib Karen nu altă alegere. Pată Neagră arătă spre cei răniți. Bărbatul ăla și noroc și ghinion. El trăiește acum, dar soție, soră, frate, morți. Soldații Împușcat În cap și corp. Dar el nu murit. Fata, nici ea nu murit. Roxanne Îndreptă camera spre nefericitul bărbat. Într-o parte a feței avea o adâncitură Întunecată de mărimea unei monede, iar umerii Îi era brăzdați de cicatrice mari, palide. Unul dintre brațele fetiței era Îndoit Într-un unghi nefiresc, iar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lui Kubilai. Nu erau decât ei trei În necuprinsul câmpiei. Bătrânul părea și el ușurat de apariția ciufulită a copilului. Îi puse mâna pe frunte și spuse: - Vindecat. Fost bolnav, spirite rele gonit. Chemat șaman. Greu suflet la tine, blestem murit. Dar Nogodar chemat șaman, fiert ierburi bune. Amir adus rădăcini. Nu vindecat copil. Atunci făcut nou Început. Schimba nume copil. Înfășurat blana de miel și blana de vulpe, spirite bune naștere copii. Copii tatari Înfașurat blana de miel și vulpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de simulacru, o pupă, o păpușă dizgrațioasă, stoarsă, coflecită, flască; mai degrabă, o bucată de piele neagră și zbârcită, tăbăcită; un cocon, lepădat ca și o aparență josnică și nefolositoare. Lumânarea din mâna Îngerului se consumase și ea, complet. A... murit? șoptește Fratele. Și da, și nu! surâde Îngerul, acoperind protector cu palma, căpșorul bălai, buclat, al unui copilaș gol-goluț, frumos ca un amoraș sau ca un Cupidon, care tocmai se ridicase, îndreptându-și genunchii micuți, din poziția culcat, până către
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
urechile activiștilor de partid. În aceiași Duminică, după amiază, zi frumoasă de vară, un om a fost trimis să mă cheme, în sat, pe ulița cea mare, de activiștii pentru colectivizare ca să merg împreună cu ei pe la gospodarii care trebuiau lă muriți. Am mers, dar în loc să-i însoțesc, unul dintre ei a început să mă înjure și să vocifereze nervos. Lumea era, ca de obicei, la vorbă pe marginea șanțului. Când respectivul, nervos, s-a repezit asupra mea, toți oamenii care erau
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
afară undele lor.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 5), „Harap Alb (...) vreau să-ți fac și eu un bine...” (I. Creangă, p. 223), „Cel ce în astă lume a dus numai durerea/ Nimic n-are dincolo, căci morți sunt cei muriți.” (M. Eminescu, I, p. 59), „Se poate ca bolta de sus să se spargă,/ Să cadă nimicul cu noaptea lui largă.” (Ibidem, p. 38) Variabil în funcție de număr, gen și caz, articolul se constituie în morfem al acestor categorii gramaticale; articolul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
introduce în frază: „Dar știe oricine/ Că ceea ce nu e nu simte dureri.” (M. Eminescu, I, p. 38) șceea ce nu e = inexistentulț, „Cel ce în astă lume a dus numai durerea/ Nimic n-are dincolo, căci morți sunt cei muriți...” (Ibidem, p. 59) șcel ce în astă lume a dus numai durerea = proletarulț. Sensul general al pronumelui relativ se dezvoltă într-un raport de substituție cu întreaga propoziție pe care o marchează; sensul general al pronumelui relativ este sensul întregii
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și cineva mi-a spus ...“ (O. Paler, Galilei, 143), „Cine ești tu, acel de care gândul S-apropie necunoscându-l?” (T. Arghezi, 366) Cel ce în astă lume a dus numai durerea Nimic n-are dincolo, căci morți sunt cei muriți (M. Eminescu, I, 59) „Ai mei pierduți sunt, pașă, toți.” (G. Coșbuc, I 180) Prin această restricție, cazul nominativ devine marcă distinctivă a funcției de subiect. Când subiectul se realizează prin sintagme substantivale, articolul posesiv-genitival sau adjectival-demonstrativ, factor al substantivizării
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nou la viață cenușa rece a trupului? Sau glasul oamenilor ar putea deștepta oare tăcerea pulberii?"25 În comparație cu poetul englez, trebuie să vedem la Eminescu o mutare de accent: nu readucerea "la viață" a celor morți ("căci morți sunt cei muriți" "nu-nvie morții, e-n zadar copile") este privilegiul celor vii, ci deslușirea "inscripțiilor", a semnelor hieroglifice din piramidele vremii. Poetul român vrea să facă să vorbească trecutul: "Să smulg un sunet din trecutul vieții..." (Trecut-au anii). Despre inutilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
acolo corpul diplomatic, mulți din societate etc. Tombolă, tarabe. Noi rămânem până la ora 12½. Duminică, 6 februarie/25 ianuarie Vreme minunată, deloc rece. Ora 10 capela episcopală. La episcop. Plimbare cu trăsura. Orele 1½-4½ audiențe. Brătianu bolnav. Seara cu Elisabeta. Murit Antoinette Tavezi la Forli. Leopold și Antoinette la Cannes. Luni, 7 februarie/26 ianuarie Vreme de primăvară. Înainte de amiază Sturdza. După-amiaza promenadă, deloc frig. Ora 5½ audiențe. Seara depeșă conform căreia fiul lui Wilhelm foarte bolnav. Marți, 8 februarie/27
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
sfânta împărtășanie. Vorbit cu arhiepiscopul. Ora 8¾ înapoi. Dejunat. Ora 10½ prefectul de Iași Gane, R. Mihai, Nacu. Ora 12½ mitropolitul primat. După-amiaza audiențe până la ora 4. Orele 5-7½ maiorul Schuhman pentru fortificațiile de la Focșani, Tecuci și de pe Siret etc. Murit Gusti. Elisabeta la teatru. Ora 11 în pat. Vinerea Patimilor, 8 aprilie/27 martie Vreme minunată, complet cald, praf, secetos. Ora 9 la mica mănăstire, slujbă religioasă până la ora 9¾. Plimbare cu trăsura la Șosea. Ora 11½ Costinescu. După-amiaza audiențe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
ele într-o m)sur) apreciabil) de importul anumitor materii prime de foarte mare important)? S) lu)m mai degrab) în considerare cazul american decât cel rusesc, deoarece noi import)m mai mult decât ei. Trei chestiuni ar trebui l)murite. Mai întâi, în cazul oric)rui sistem internațional, amploarea interdependentei variaz). În cadrul vechii lumi multipolare, interdependenta economic) a urcat înaintea Primului R)zboi Mondial, si a coborât dup) acesta. În cadrul noii lumi bipolare, interdependenta economic) s-a ridicat, fâț) de
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
sunt v-a-ntunecat vederea Și v-a făcut să credeți că veți fi răsplătiți... Nu! Moartea cu viața a stins toată plăcerea Cel ce în astă lume a dus numai durerea Nimic n-are dincolo, căci morți sunt cei muriți." (M. Eminescu) 2. Crivățul dezlănțuit și consecințele imprevizibile ale încălcării poruncii: "să nu furi!" Când amintirile-n trecut Încearcă să mă cheme, Pe drumul vechi și cunoscut Mai trec din vreme-n vreme." (M. Eminescu) Într-o după-amiază târzie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
atât mai greu îmi vine, băiatul meu, să-ți scriu ție, în fața căruia simt nevoia să fiu de-a pururi clarvăzător, puternic și atoatebiruitor. „Dacă nu aveți nimic de spus, tăceți... Dacă nu aveți nimic de făcut în viața aceasta - muriți...“ Am momente când simt nevoia să mor pentru un timp. Acum lucrurile încep să se limpezească în mine și revin treptat la viață, îmbogățit cu noi experiențe, sărăcit de câteva vechi iluzii, înțelepțit cu o seamă de noi adevăruri relative
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
e ceva greu de priceput. Poți defini repejor „egalitatea“, „fraternitatea“, „dreptul la proprietate“. Cu „libertatea“ însă lucrurile se complică. Nu ai oricând la îndemână o definiție. Și atunci cum să fii liber? Cum să te bucuri de ceva obscur, nelă murit, de ceva care, uneori, exercitat de alții, te irită? Libertatea ta - se subînțelege! Dar libertatea celuilalt te calcă pe nervi. Mai e ceva: libertatea se referă la domenii care, la prima vedere, nu par vitale. Sigur că libertatea de a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
În această lume și la mama lui din Nakamura. Aceste lucruri Îi fulgerau prin minte, dar apăreau și se mistuiau cât ai clipi. Zgomotul a o mie de picioare În marș și zăngănitul armurilor Încinse de soare păreau să spună: „Muriți!“ „Muriți!“ Chipurile soldaților erau arse de soare, scăldate În sudoare și acoperite cu praf. Și, cu toate că chiar și În acea situație disperată, firea lipsită de griji a lui Tokichiro era ușor de recunoscut acum gândea și el alături de ceilalți: „Luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Matei vodă venit-au în scaun în București, marți dechemvrie 18 dni”), regentă în locul soțului ei plecat la Stambul după confirmare (cronicarul nu uită nici să consemneze moartea învățatei soții a lui Matei Basarab: „Iar când au fost la august murit-au și doamna Elena. Și cu mare cinste fu îngropată în biserica domnească, în Târgoviște”), ori energica Doamna Chiajna - „Și iar au venit doamna Chiajna cu fie-său Pătru vodă în București” -, veritabilă deținătoare a autorității lângă un fiu minor
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
poeților pe care i-am citit trimițîndu-mi semne/ de dincolo de Styx,/ puteți face ce vreți, înființa în locul meu un boutique, un bar/ nonstop în timp ce eu întins pe versurile mele/ voi ști că voi, deși trăind bine, de mult ați și murit" (Scrisoare). Nu putea fi ocolită nici tradiționala sărăcie a poetului, și ea o "stare generală", în contextul unei dezorientări ontice care-i agravează, neîndoios, efectele: În momentul de față nimic nu mă mai poate umili,/ semn că sărăcia nu mai
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
sunt, v-a-ntunecat vederea/ Si v-a făcut să credeți că veți fi răsplătiți.../ Nu! moartea cu viața a stins toată plăcerea ?/ Cel ce în astă lume a dus numai durerea,/ Nimic n-are dincolo, căci morți sunt cei muriți." Așadar, credeți că Eminescu a fost un poet religios? Eu, să știți, datorită condițiilor mele sociale și poate vârstei, nu am învățat marxismul. Dar este probabil că, dacă vom redeschide orice tratat de materialism dialectic sau istoric, vom găsi teza
ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului: „Va trebui să ne reîntoarcem neapărat la principiile moralei creștine” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6016_a_7341]
-
Fiului. Necunoscându-L pe Dumnezeu Întrupat, se privează de darul Său, care este viața veșnică; și neprimind Cuvântul nemuririi, rămân în carnea muritoare. Versetele, „Eu am zis, dumnezei sunteți și toți fii ai Celui preaînalt; Dar voi ca niște oameni muriți și ca unul din căpetenii cădeți”, le sunt adresate lor, adică, „acelora care nu au primit darul înfierii”. Aceștia nu reușesc să cinstească Întruparea Cuvântului și „îl privează pe om de înălțarea sa la Dumnezeu”. Acest pasaj marchează o evoluție
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
Îi reproșăm că nu am fost făcuți dumnezei de la început, ci întâi oameni și apoi dumnezei”. De aceea Dumnezeu ne spune: „Eu am zis, dumnezei sunteți și toți fii ai Celui Prea Înalt”, adăugând imediat: „Dar voi ca niște oameni muriți și ca unul din căpetenii cădeți”. Cel de-al doilea verset a fost adăugat pentru că „nu puteam purta puterea divinității”. El ne exprimă slăbiciunea în fața darului lui Dumnezeu și libertatea de a-l accepta sau respinge. În acest context, Sfântul
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]