4,695 matches
-
tot mai asemănător multora, al hoardelor ( Vechea biserică de lemn, unică prin splendoarea ei sacră a fost denumită de Eminescu Ierusalimul nostru...) * și dacă tratăm lumea din jur drept reală, nu e oare pentru că visăm fără a ști măcar? a murmurat el, doamne, să te plasezi în mîine înseamnă mereu să fii bîntuit de teamă orice s-ar zice, eu unul mă închin doar în templul inimii singurul ce nu poate fi măcinat de timp în această lume terorizată de adevăruri
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/7866_a_9191]
-
nu era mare lucru. "Mulțumesc" și "nu" erau singurele cuvinte pe care le învățase și care îi foloseau aproape tot timpul. Când Zaouf, doica octogenară a amantului ei, intra dimineața să-i aducă prosoape, ea se trăgea înapoi, sub cearșafuri, murmurând acest nu răstit, până când îi schimbau șalurile de cânepă cu prosoape adevărate. Când pleca cu Zaouf în souk, femeile berbere care stăteau pe pământ, lângă dunele de curmale, aproape îi puneau piedică cu brațele lor încărcate de lucruri, însă ea
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
pe care-o beam apoi cu-nghițituri tiptile; marș afară din viață-mi strig scrijelind pe cuvinte nimfa deșertăciunii, născând, prin cezariană, acest poem. n *** La urma urmei, greierii înșiși numai noaptea cântul și - ascunde - afonii citadini, și - astfel își murmură trist bucuria de-a fi încât muiați de rouă - ca de un plâns abia schițat - ei se prefac, vag histrionici, că nu știu nimic despre oameni... Po(h)em orădean Orașu-i desfigurat de canale, dedesubturi și gropi în care-mi
Poezie by Alexandru SFÂRLEA () [Corola-journal/Imaginative/8171_a_9496]
-
revelație -, îi încântă pe cei care nu se prăbușiseră încă în somn, căci regresiunea în timp presupunea mutații de ritualuri și simboluri. Bătrânii își croiră drum printre pacienți, purtând luminile pe deasupra celor lungiți pe iarbă sau căzuți în genunchi și murmurând ceva nedeslușit într-un registru monoton. Textul aparținea graiului romanș, sau reprezenta un amestec, cu cuvinte preluate de la toate rasele prezente pe paltou. După ce străbătură cam jumătate din incinta cetății, încrucișară de câteva ori făcliile. Vocile lor puternice, amplificate de
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
la o răspîntie, și deodată, din cîțiva pași s-a apropiat de ușa sălii și a dat să intre. Îl opri ușierul. Domnul palid la față n-a insistat. S-a întors și, trecînd pe lîngă mine, l-am auzit murmurînd: «Săraca lume, Doamne!» « Cine e?» l-am întrebat pe cerber. «E un domn, Eminescu»” (p. 285). Prin Alexandru Cazaban, Constantin Țoiu devine contemporan cu Eminescu, iar noi avem, grație lui Constantin Țoiu șansa unică de a vedea un extraordinar portret
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
facă pe un suport special care să permită deplasarea acesteia pe ruta Mureș-Dunăre-Rin-Marea Nordului, cu vizibilitate dinspre Strasbourg și Bruxelles. 1(bis). Revin și rectific: de fapt, din reportajul tv privind sacrificarea porcinei, nu se auzea guițatul animalului, ci acesta murmura un cântec de petrecere preluat de la o emisiune de manele televizată în direct. Solistă Mătrăguna Minunii. Aceasta, după ce patrupeda (era, de fapt, o scroafă...), sorbise, conform Ordonanței guvernamentale, un sfert de litru de trăscău și - acum se vedea clar - se
Știri din vremea Ignatului... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13290_a_14615]
-
destin crud l-a așezat într-o paralelă biografică, prin „morbul nostru național, carele este ilusiuni pierdute, ilusiuni nobile, sublime, sacre, care ca la Avram Iancu nu s-au realizat precum doream noi”10. În această vreme colindând pădurile Tîmpei, murmurând frânturi din poeziile sale, poetul ne apare apropiat de imaginea făurită de Eminescu cu câteva din postumele sale. Manifestările din ultima fază a bolii au cutremurătoare asemănări cu ale poetului ce l-a slăvit în Epigonii și a fost obsedat
Ultimii ani ai lui Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13345_a_14670]
-
pană, de-aici mergeți pe jos, că nu e departe... Jos era un noroi de șantier în lucru. Nici urmă de zăpadă. Sufla un vânt siberian, iar la vreo trei kilometri se vedeau luminițele cătunului. -Da, nu e departe, a murmurat Haralampy disperat, nu e departe... Înaintam pe-un drum desfundat, iar primele semne de viață ni le-au dat trei dulăi lătrând serios și responsabil din ce în ce mai aproape de noi. Ne-am prefăcut că nu pricepem despre ce este vorba, doar Haralampy
Amintire de la Crăciun by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12079_a_13404]
-
ameliorate, îmblînzite. Teatrul Arca, pe care îl salut, pare să aibă șansele unei supraviețuiri mai îndelungate decît celelalte meteorice edificii. Dacă ar fi așa, am ajunge abia la cifra DOI. Al doilea teatru privat din țărișoară. Puțintel, aș îndrăzni să murmur. Asta doar dacă n-aș cunoaște breasla. Cum o cunosc prea bine, mă abțin de la comentarii și-mi alimentez visele și speranțele că vom învăța să numărăm și mai departe, și mai repede. Teatrul Arca se află într-un pod
Șomeri de lux by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12075_a_13400]
-
la Banca Tuturor Noroacelor, unde să-mi ridic cecul de un milion de euro pentru achiziționarea Curții Supreme. Comisia aliată de control își dăduse aqui-ul. Mustăciosul citi pe fața mea o undă de neliniște și mă trase de-o parte murmurând, ca pentru sine: "- După vot, mai vine una. Știi vorba strămoșească: din câștig mic n-a murit încă nimeni. "- Dar eu cu cine votez?" Câte himere, reverii ciudate mă gântuie! Astrele tocmai se pronunță, iar eu mă simt, singuratic necunoscut
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
cu albul din baletul ceaikovskian "Lacul lebedelor" din care s-au transmis câteva secvențe divine în timpul emisiunii. Și ce ? ...Superbă ninsoare! Și, din nou, precum în copilărie și nu numai, îți vin în minte versurile coșbuciene pe care le și murmuri: "A-nceput de ieri să cadă Câte-un fulg, acum a stat"(...) Te simți învăluit ușor în lumină și nostalgie după "iernile de altădată" - dacă n-ar fi lângă tine un Haralampy insensibil la chestii din astea, pentru care lumea
"A venit iarna drăguța ..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12270_a_13595]
-
adică în eternitate, dacă ne amintim că el scrisese cu ani înainte: Eu cred că veșnicia s-a născut la sat". Partea metafizică a lirismului blagian e vizibilă și în poezia sa de dragoste. În ,Noapte la mare", pasiunea carnală (Murmură dor de pereche. / Patima cere răspuns.) este închisă în gravitatea reflecțiilor despre ființa umană în timp, asupra culpabilității (Capăt al osiei lumii / rogu-te, nu osândi!) de a se lăsa răpit de exigențele terestre (Sunt doar metalul în febră, / magmă
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
încât... -Frate, mi-a zis, e colosal, înțelegi ? Să ocupi primul loc în lume - îți dai seama ? Mă simt pur și simplu mai sufocat decât Valentin Nicolau de îmbrățișarea parlamentară... Și s-a prelins de pe scaun sub măsuța cu televizorul, murmurând: -A noastră e izbânda!". Zadarnic l-am zgâlțâit și l-am stropit cu apă și cu pălincă de Bihor; degeaba nevastă-sa a profitat de ocazie trăgându-i cam un set de palme, iar soacră-sa încercându-l cu bombeul
O găină rahitică și Miron Cozma by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11596_a_12921]
-
instalarăm pe perne, trebui să cotească din nou în direcția opusă țelului său. Cu glas scăzut, apăsat, i-am spus birjarului: "La gară!" Știam că întoarcerea la hotel era încă exclusă. Keyserling închise ochii, respira tare cu gura larg deschisă, murmurând când și când "grand huit", dar birjarul pricepuse și ajunserăm astfel la restaurantul gării. Keyserling îl pofti: "Veniți încoace, mai avem mult de mers." Calului îi fu legat de gât un sac cu hrană. Restaurantul de clasa a treia era
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
umple de toată iubirea ce a purtat-o Omenirea în ochii ei de când există Gura mea va fi ca o oaste de răzleți Diversă asemeni unui vraci metamorfozându-și mereu vrăjile Orchestrele și corurile gurii mele îți vor cânta dragostea Murmurându-ți-o de la distanță, în timp ce cu ochii pe ceas aștept minutul Când se va da asaltul.
Chiorâș la cultură... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11676_a_13001]
-
o zări pe Helena făcându-le semne și îi atrase lui Lucian atenția. El îi întinse brusc o mână și își scoase căciula, dezvelindu-și părul castaniu și fruntea înaltă. - Sper că ne vom mai vedea, spuse el. Tulburată, Miriam-Lieba murmură: - Da, mulțumesc.ș...ț Fuga La o oră după masa de Purim, Miriam-Lieba ieși din casă. Rămase pe aproape, cu ochii ațintiți spre lună. Azriel spusese că, exact peste patru săptămâni, va cădea prima seară de Pesah. Vântul care sufla
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
se potolise în răstimp, o cuprinse din nou. îi va pierde pe toți: pe tatăl ei, pe mama ei, pe Șeindl, pe Azriel, pe }ipele... Va trebuie să se închine la idoli. Ea, Miriam-Lieba? Nu, nu. Mai bine să mor", murmură ea. Se duse la ușă și o încuie cu ivorul, apoi împinse o banchetă în fața ei. Deschise dulapul de haine și se aplecă înăuntru: mirosea a mucegai. "Poate că totul e o halucinație. Poate că am înnebunit, ca unchiul Haim-Ioine
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
că am înnebunit, ca unchiul Haim-Ioine, care s-a spânzurat de cureaua de la pantaloni". Miriam-Lieba își întinse mâna și pipăi o rochie. Se duse apoi spre pat și se așeză. Inima îi zvâcnea. Simți că i se face rău. "Leșin", murmură ea. Căzu de-a curmezișul patului, trează, dar parcă visa. Miriam-Lieba se trezi speriată din vis. "El îngheață afară", își spuse dânsa. Avea impresia că a dormit ceasuri întregi. în casă domnea liniștea nopții. își simțea trupul înțepenit. Se îndreptă
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
îndrăgește fiecare indicație, care se confundă cu această agitată masă sonoră. El mi-a amintit acel personaj unic care în spectacolele de marionete Bunraku povestește singur întreaga istorie identificîndu-se cu fiecare personaj, trăind fiecare eveniment: gidayu. Aici Conlon, asemeni lui, murmură cuvintele Desdemonei, acompaniază celebra arie a violoncelului din ultimul act, se folosește de baghetă pentru a controla orchestra, dar renunță la ea cînd vrea să „modeleze” vocea cîntăreților. El singur e un om „orchestră” prin care muzica circulă, răsună, se
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]
-
ar îndeplini sarcina nocturnă, soarele nu ar mai apărea a doua zi. Cînd eu mă duceam la culcare, Carlos trecea să-mi spună noapte bună, înfășurat într-un vechi halat de baie. Odată însă, crezînd că dorm, s-a îndepărtat murmurînd “I am damned” - “Sînt blestemat”. Era momentul în care intra în noapte, iar noaptea îi dădea toată educația de care avea nevoie. Noaptea era metafora sa. Noaptea cobora și nimic nu putea s-o oprească. Era ora creației împotriva întunericului
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
de frunză plutind, oare ce vor a prefigura în mine agrăindu-mă pe rînd cînd noaptea le este surdină, clipa deja hăt departe, deși înscrisă în memoria unei lumini cu neputință de deslușit încă, într-adevăr am fost mereu cel ce murmura: fiecare un trimis, spre a aduce un altul acasă cerul starea celui ce se lasă respirat, iadul abisul dintre noi august nimic nu se întîmplă. totul decurge, murmură sub cuta de amărăciune și spaimă din jurul gurii. august tîrziu. surîde, șoptind
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/9158_a_10483]
-
cu neputință de deslușit încă, într-adevăr am fost mereu cel ce murmura: fiecare un trimis, spre a aduce un altul acasă cerul starea celui ce se lasă respirat, iadul abisul dintre noi august nimic nu se întîmplă. totul decurge, murmură sub cuta de amărăciune și spaimă din jurul gurii. august tîrziu. surîde, șoptind abia auzit, am trăit și am aflat ceea ce sunt, fiind... ...doar reamintire... totul... lumina verii răsfrîntă într-o odaie de țară. afară, cineva slobozea o găleată-n fîntînă
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/9158_a_10483]
-
spartani inocenți cu zîmbete de morți furau neveste tinere din orașul vecin iar frustrații veneau la noi înarmați pînă-n dinți. Căutîndu-și răpitele prin hrube subterane spărgeau geamurile ferestrelor și-ncepea molima întunericului de cristal fiecare după cum bubuia tunetul fiecare după cum murmurau oasele fiecare după cum avea un strop de răbdare fiecare după cît era de înalt și frumos. III Numai eu pe ascuns descuiam cîte-o ușă să slobod captivele la rîu pînă-n orașul lor să înoate la vale prin valuri să ducă
Poezie by Gheorghe Izbășescu () [Corola-journal/Imaginative/9136_a_10461]
-
Emil Brumaru Tresar sub degetele tale străvezii pahare Cînd le atingi, cristalele murmură. E-apropierea ta atît de pură încît ți-e frică parcă și te doare. Neliniștită, umbra pe mătasă Te caută și te îmbie dulce. O, n-o lăsa alături să se culce Tremurătoare și primejdioasă...
Tresar sub degetele tale străvezii pahare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9651_a_10976]
-
liceul militar. Corneliu, hipersensibil și cu o minte sclipitoare, ura regimul cazon. La început, stătea noaptea treaz, întins în pat, în dormitorul comun, cu cincizeci de adolescenți tembeli în jur, care dormeau buștean, iar el nu reușea să închidă ochii, murmura versuri de Blaga și plângea disperat, neputându-se împăca în niciun fel cu soarta. Apoi l-au recrutat. A început seria de compromisuri fără întoarcere. Și a început să se schimbe. Avea avantaje, fiindcă era cu serviciile și, în plus
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]