54 matches
-
focul, înainte de a își schimba poziția iar infanteria era eșalonată pe regimente, batalioanele formând careu atunci când cavaleria inamică se apropia prea mult, doar pentru a-și relua apoi marșul. Astfel, parțial ascunși de culturile de porumb, în afara razei focului de muschetă austriac, dar sub bombardamentul constant al artileriei acestora, soldații francezi au înaintat spre sud, fără ca austriecii să încerce vreo acțiune majoră care să îi împiedice, cu excepția unui singur atac de cavalerie, rapid respins. În jurul orei 12, elementele din fruntea diviziei
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
Davout și Oudinot a reușit să reducă la tăcere piesele austriece plasate în fața localității, cu Mareșalul Davout în frunte, diviziile Gudin și Puthod s-au pus în mișcare și, apropiindu-se de localitate, au fost întâmpinate cu un foc de muschetă susținut. Cu toate acestea, cele două divizii și-au continuat înaintarea și au intrat în sat, Gudin fiind însă rănit în această acțiune și Davout având el însuși calul omorât sub el. Respinși, austriecii s-au regrupat imediat pe înălțimile
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
acțiune, intrând în contact cu inamicul de pe linia dintre Aderklaa și Süssenbrunn, în dreapta lui MacDonald. Austriecii se aflau însă în plină repliere și tot ce au putut face bavarezii a fost să schimbe focuri de artilerie și sporadic tiruri de muschetă. În timpul acestei acțiuni, generalul bavarez De Wrede a fost rănit ușor de un glonte, ceea ce l-a făcut pe acesta să îl roage pe MacDonald să îi spună Împăratului că moare pentru el și că își recomandă soția și copiii
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
creasta platoului, unde era eșalonat Corpul II austriac al lui Hohenzollern, cu care schimbase tiruri de artilerie toată dimineața. Într-o primă fază, Hohenzollern a rezistat pe poziții și austriecii i-au întâmpinat pe francezi cu un intens tir de muschetă și de artilerie. Cu toate acestea, comandantul austriac a realizat că nu poate rămâne pe poziții, deoarece, în stânga sa, Rosenberg era în plină retragere în fața lui Davout, care l-ar fi lovit curând în flanc în timp ce Oudinot îl fixa pe
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
infanteria reprezenta cea mai numeroasă și mai importantă armă a unei armate a perioadei napoleoniene. Scopurile principale ale acesteia erau de a „lua” (cuceri) și de a „ține” (menține) diferite poziții de pe câmpul de bătălie.Principala armă de infanterie era muscheta dotată cu baionetă, cea mai utilizată fiind muscheta model Charlesville 1777 sau versiunea 1793. Pentru a trage cu această armă, un infanterist trebuia să facă circa 21 de mișcări la fiecare foc tras. Infanteria era împărțită în divizii de minim
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]
-
armă a unei armate a perioadei napoleoniene. Scopurile principale ale acesteia erau de a „lua” (cuceri) și de a „ține” (menține) diferite poziții de pe câmpul de bătălie.Principala armă de infanterie era muscheta dotată cu baionetă, cea mai utilizată fiind muscheta model Charlesville 1777 sau versiunea 1793. Pentru a trage cu această armă, un infanterist trebuia să facă circa 21 de mișcări la fiecare foc tras. Infanteria era împărțită în divizii de minim 2 brigăzi, fiecare brigadă având 2-4 regimente de
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]
-
soldați cu o înălțime peste medie, care au dat dovadă de un curaj și o conduită exemplare și erau foarte bine înarmați. Exemplul clasic îl reprezintă "grenadierii", tip de soldați ce exista în toate armatele Marilor Puteri Continentale. Aceștia, pe lângă muscheta cu baionetă, erau dotați de regulă și cu săbii, ceea ce îi făcea excelenți mai ales pentru lupta corp la corp și atacuri frontale. Deși denumirea sugerează folosirea grenadelor, în fapt, acestea fuseseră abandonate de mai multe decenii și nu erau
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]
-
sa cu mareșalul Soult era atât de încordată, încât Reille și-a abandonat postul în 1814. Lăncierii Roșii francezi s-au apropiat de Frasnes și au fost întâmpinați cu foc artilerie din partea unei baterii ecvestre olandeze și cu foc de muschetă din partea Batalionului 2 din Regimentul 2 de Infanterie Nassau. Lefevbre-Desnouettes știa că era inutil ca numai cavaleria să încerce să alunge trupe inamice dintr-un sat, așa că a cerut sprijinul infanteriei. Va dura ceva timp ca un batalion din divizia
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
momentul în care Wellington se întorcea de la întâlnirea sa cu Blücher de la Brye, calul său ajutându-l de asemenea într-o situație la fel de precară. Lăncierii au devenit dezordonați din cauza șarjei și astfel au fost respinși cu ușurință de salvele de muschetă trase de către Batalionul 2 Nassau-Orania și un batalion britanic. Cavaleria a început să se retragă încet. Între timp, Regimentul 5 Dragoni Ușori belgieni se lupta cu Regimentul 6 Vânători Călare. După o scurtă încleștare, belgienii s-au retras, însă francezii
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
pe care unitatea sa le suferise și cu amărăciune din cauza faptului că majoritatea fuseseră provocate de aliații scoțieni decât de francezi.” "Jägerii" din Braunschweig dispuși în șanț își puseseră marile pălării pe tufișurile din fața lor. Acestea atrăgeau focul necontenit de muschetă al voltigeurilor francezi. Regimentul 95 Pușcași nu a reușit să recucerească satul apărat de infanteriștii lui Bachelu. Prințul de Orania a trimis mai multe companii ale Batalionului 27 "Jäger" pentru a-i asista pe britanici, însă limba s-a dovedit
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
Braunschweig și calul său au fost loviți și au căzut lângă Batalionul de Gardă din Braunschweig. A fost salvat de către "jägeri", care l-au cărat până la batalion, folosindu-și armele pe post de targă. A fost o rană fatală, glonțul muschetei zdrobind singura mână a ducelui, abdomenul și ficatul său. Maiorul Prostler din Batalionul de Gardă a încercat să își ralieze oamenii, însă două tunuri franceze trase de cai i-au măturat cu mitralii iar aceștia au rupt rândurile, fugind înapoi
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
ușoară a lui Piré în ariergardă. Un ofițer prusac, căpitanul von Wussow, a ajuns la Quatre Bras. Acesta purta un mesaj duplicat de la Blücher (primul curier, maiorul von Winterfeld, fusese împușcat de trăgătorii lui Bachelu). Wussow călărise prin focul de muschetă al inamicilor, însă a reușit să sosească la trupele engleze de la Quatre Bras neatins. Acolo l-a găsit pe ducele de Wellington în picioare, ținându-și luneta și urmărind atacul și mișcările inamicului. Între timp, Împăratul se gândise că Ney
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
închiși sau arși pe rug. A urmat campania de cucerire de zece ani a Granadei care se afla sub stăpânirea maurilor și musulmanilor. Forțele conduse de Gonzalo Fernández de Córdoba au utilizat archebuze- o veche armă de foc, predecesoare a muschetei. În ciuda lungimii sale, distanța de tragere era scurtă , dar letală, putând perfora armuri. Era ușor de manevrat și a înlocuit în scurtă vreme folosirea arbaletei, care a dispărut din uz pe la mijlocul secolului al XVI-lea. A fost un război de
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
împiedica ieșirea în larg a flotei turco-egiptene. Un ofițer de legătură britanic, trimis în misiune să ceară retragerea corăbiilor incendiare egiptene a fost împușcat mortal. Echipajul fregatei la bordul căreia se afla ofițerul britanic împușcat a răspuns cu focuri de muschetă. Egiptenii au răspuns lansând o ghiulea împotriva vasului amiral francez, „Sirene”, iar francezii au deschis la rândul lor focul. Bătălia s-a încheiat cu o victorie completă a aliaților europeni și cu anihilarea flotei egipteano-turce. Doar 14 corăbii turco-egiptene dintre
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
Archebuza este o veche armă de foc, predecesoare a muschetei. Folosirea sa a fost extinsă în infanteria europeană a secolelor XV - XVII. În ciuda lungimii sale, distanța de tragere era scurtă (abia ajungea la 50 metri), dar letală, putând perfora armuri. Era ușor de manevrat și a înlocuit în scurtă vreme
Archebuză () [Corola-website/Science/323902_a_325231]
-
a dispărut din uz pe la mijlocul secolului al XVI-lea. Dacă se compară prestația sa în luptă cu arcurile și arbaletele, se constată că archebuza era imprecisă și de mică distanță, dar mai puternică. Deși uzul archebuzei a fost anterior inventării muschetei, cele două arme au fost contemporane, muscheta înlocuind încet-încet în uz archebuza, care a dispărut aproape complet în secolul al XVIII-lea.
Archebuză () [Corola-website/Science/323902_a_325231]
-
XVI-lea. Dacă se compară prestația sa în luptă cu arcurile și arbaletele, se constată că archebuza era imprecisă și de mică distanță, dar mai puternică. Deși uzul archebuzei a fost anterior inventării muschetei, cele două arme au fost contemporane, muscheta înlocuind încet-încet în uz archebuza, care a dispărut aproape complet în secolul al XVIII-lea.
Archebuză () [Corola-website/Science/323902_a_325231]
-
le-au îndreptat înspre soldații care fugeau. Mercer a fost înconjurat de soldați britanici, care i-au strigat să se predea. Britanicii, crezând că l-au prins pe Washington, l-au înjunghiat cu baionetele, i-au spart capul cu o muschetă și l-au lăsat să moară. Secundul lui Mercer, colonelul John Haslet, a fost împușcat în cap și a murit. Cincizeci de infanteriști ușori au plecat în urmărirea oamenilor lui Mercer când a apărut o brigadă odihnită de 1100 de
Bătălia de la Princeton () [Corola-website/Science/319379_a_320708]
-
a ieșit călare prin mulțimea ce traversa podul și a strigat ariergardei lui Hand să se retragă și să se regrupeze sub acoperirea artileriei americane. În timp ce britanicii se pregăteau să atace întăririle americane, au avut loc schimburi de focuri de muschetă și de salve de tun între cele două părți. Britanicii au traversat podul, avansând în coloane solide, iar americanii au tras cu toții la unison. Britanicii s-au retras dar numai pentru scurt timp. Ei au atacat apoi din nou podul
A doua bătălie de la Trenton () [Corola-website/Science/319338_a_320667]
-
au fost cei 11 care luptau cu tunurile cu proiectile de 5 kg din capelă. O salvă a tunului de 8 kg a distrus baricadele din fața bisericii, și soldații mexicani au intrat în clădire după ce au tras o salvă de muschetă. Echipajul lui Dickinson a tras cu tunul din absidă spre soldații mexicani din ușă. Nemaiavând timp să reîncarce, texanii, inclusiv Dickinson, Gregorio Esparza și James Bonham, au apucat puștile și au tras înainte de a fi uciși cu baionetele. Texanul Robert
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
cu baionetele. Texanul Robert Evans, maestrul de muniție, avea misiunea de a-i împiedica pe mexicani să captureze praful de pușcă. Rănit, el s-a târât spre magazia cu praf de pușcă, dar a fost omorât de un glonte de muschetă cu torța la doar câțiva centimetri de pulbere. Dacă ar fi reușit, explozia ar fi distrus biserica și ar fi ucis femeile și copiii ce se ascundeau în sacristie. Când soldații se apropiau de sacristie, unul dintre fiii texanului Anthony
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
nimeni nu a depus armele. Atât Parker cât și Pitcairn le-au ordonat oamenilor lor să nu tragă, dar s-a tras, totuși, dintr-o sursă necunoscută. Conform unui voluntar din miliția lui Parker niciun american nu a tras cu muscheta în fața trupelor britanice. Britanicii au avut o singură victimă, rănită ușor, fapt coroborat cu o depoziție a caporalului John Munroe. Munroe a declarat: Unii martori dintre trupele regulate au raportat că primul foc a fost tras de un colonist privitor
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
soldat britanic din Regimentul 10 Infanterie a fost rănit. Cei opt coloniști uciși au fost John Brown, Samuel Hadley, Caleb Harrington, Jonathon Harrington, Robert Munroe, Isaac Muzzey, Asahel Porter și Jonas Parker. Jonathon Harrington, rănit mortal de un proiectil de muschetă, a reușit să se târască până la el acasă și a murit în pragul ușii. Un rănit, Prince Estabrook, era un sclav negru care lupta în trupele de voluntari. Companiile aflate sub comanda lui Pitcairn au scăpat de sub controlul ofițerilor în
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
parte pentru că nu știau care este de fapt scopul misiunii din acea zi. Ei au tras în direcții diferite și s-au pregătit să intre în casele oamenilor. Colonelul Smith, care tocmai sosea cu restul trupelor regulate, a auzit focul muschetei și a luat-o înaintea coloanei de grenadieri să vadă ce se întâmplă. El a găsit rapid un toboșar și i-a ordonat să bată adunarea. Grenadierii au sosit la scurt timp și, după ce s-a restaurat ordinea, infanteriei ușoare
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
aprins ea însăși, localnica Martha Moulton i-a convins pe soldați să ajute la stingerea clădirii. Aproape o sută de butoaie de făină și de hrană sărată au fost aruncate în lacul morii, ca și 250 kg de gloanțe de muschetă. Dintre distrugerile provocate, doar cele asupra tunurilor au fost semnificative. Toate proiectilele și mare parte din hrană au fost recuperate după plecarea britanicilor. În timpul căutărilor, soldații din trupele regulate au fost grijulii în comportamentul lor cu localnicii, plătind pentru hrana
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]