69 matches
-
focul, înainte de a își schimba poziția iar infanteria era eșalonată pe regimente, batalioanele formând careu atunci când cavaleria inamică se apropia prea mult, doar pentru a-și relua apoi marșul. Astfel, parțial ascunși de culturile de porumb, în afara razei focului de muschetă austriac, dar sub bombardamentul constant al artileriei acestora, soldații francezi au înaintat spre sud, fără ca austriecii să încerce vreo acțiune majoră care să îi împiedice, cu excepția unui singur atac de cavalerie, rapid respins. În jurul orei 12, elementele din fruntea diviziei
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
Davout și Oudinot a reușit să reducă la tăcere piesele austriece plasate în fața localității, cu Mareșalul Davout în frunte, diviziile Gudin și Puthod s-au pus în mișcare și, apropiindu-se de localitate, au fost întâmpinate cu un foc de muschetă susținut. Cu toate acestea, cele două divizii și-au continuat înaintarea și au intrat în sat, Gudin fiind însă rănit în această acțiune și Davout având el însuși calul omorât sub el. Respinși, austriecii s-au regrupat imediat pe înălțimile
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
acțiune, intrând în contact cu inamicul de pe linia dintre Aderklaa și Süssenbrunn, în dreapta lui MacDonald. Austriecii se aflau însă în plină repliere și tot ce au putut face bavarezii a fost să schimbe focuri de artilerie și sporadic tiruri de muschetă. În timpul acestei acțiuni, generalul bavarez De Wrede a fost rănit ușor de un glonte, ceea ce l-a făcut pe acesta să îl roage pe MacDonald să îi spună Împăratului că moare pentru el și că își recomandă soția și copiii
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
creasta platoului, unde era eșalonat Corpul II austriac al lui Hohenzollern, cu care schimbase tiruri de artilerie toată dimineața. Într-o primă fază, Hohenzollern a rezistat pe poziții și austriecii i-au întâmpinat pe francezi cu un intens tir de muschetă și de artilerie. Cu toate acestea, comandantul austriac a realizat că nu poate rămâne pe poziții, deoarece, în stânga sa, Rosenberg era în plină retragere în fața lui Davout, care l-ar fi lovit curând în flanc în timp ce Oudinot îl fixa pe
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
a ieșit călare prin mulțimea ce traversa podul și a strigat ariergardei lui Hand să se retragă și să se regrupeze sub acoperirea artileriei americane. În timp ce britanicii se pregăteau să atace întăririle americane, au avut loc schimburi de focuri de muschetă și de salve de tun între cele două părți. Britanicii au traversat podul, avansând în coloane solide, iar americanii au tras cu toții la unison. Britanicii s-au retras dar numai pentru scurt timp. Ei au atacat apoi din nou podul
A doua bătălie de la Trenton () [Corola-website/Science/319338_a_320667]
-
închiși sau arși pe rug. A urmat campania de cucerire de zece ani a Granadei care se afla sub stăpânirea maurilor și musulmanilor. Forțele conduse de Gonzalo Fernández de Córdoba au utilizat archebuze- o veche armă de foc, predecesoare a muschetei. În ciuda lungimii sale, distanța de tragere era scurtă , dar letală, putând perfora armuri. Era ușor de manevrat și a înlocuit în scurtă vreme folosirea arbaletei, care a dispărut din uz pe la mijlocul secolului al XVI-lea. A fost un război de
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
împiedica ieșirea în larg a flotei turco-egiptene. Un ofițer de legătură britanic, trimis în misiune să ceară retragerea corăbiilor incendiare egiptene a fost împușcat mortal. Echipajul fregatei la bordul căreia se afla ofițerul britanic împușcat a răspuns cu focuri de muschetă. Egiptenii au răspuns lansând o ghiulea împotriva vasului amiral francez, „Sirene”, iar francezii au deschis la rândul lor focul. Bătălia s-a încheiat cu o victorie completă a aliaților europeni și cu anihilarea flotei egipteano-turce. Doar 14 corăbii turco-egiptene dintre
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
altul în unghi, astfel încât caii să poată fi ușor înhămați în caz de nevoie. În fața acestui zid de care era săpat un șanț. Echipajul fiecărui car era format din 18 - 21 soldați: 4 - 8 trăgători cu arbaleta, 2 trăgători cu muscheta, 6 - 8 soldați echipați cu lănci sau bice de luptă (care erau considerate armele naționale ale husiților), doi purtători de scuturi și doi căruțași. Tactica de luptă a husiților presupunea două faze: prima fază defensivă, a doua fază de contraatac
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
fost transportat în spate, transferând comanda detașamentului lui Daniel Morgan. Sub comanda lui Morgan, baricada a fost cucerită, dar nu s-a mai putut avansa din cauza străzilor întortocheate și a umezelii prinsă de praful de pușcă ce împiedica focul de muschetă. Morgan și oamenii săi s-au strâns în niște clădiri să-și usuce praful de pușcă și să reîncarce armele, dar asupra lor s-a tras și mai puternic; Carleton realizase că atacurile de la porțile nordice erau doar niște diversiuni
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
le-au îndreptat înspre soldații care fugeau. Mercer a fost înconjurat de soldați britanici, care i-au strigat să se predea. Britanicii, crezând că l-au prins pe Washington, l-au înjunghiat cu baionetele, i-au spart capul cu o muschetă și l-au lăsat să moară. Secundul lui Mercer, colonelul John Haslet, a fost împușcat în cap și a murit. Cincizeci de infanteriști ușori au plecat în urmărirea oamenilor lui Mercer când a apărut o brigadă odihnită de 1100 de
Bătălia de la Princeton () [Corola-website/Science/319379_a_320708]
-
și prințul Eugen atacă din nou, de data aceasta sprijiniți de regimentul generalului Withers, forțându-l pe Villars să redirecționeze forțele din centrul său pentru a răspunde atacului. La ora 11, mareșalul Villars este rănit la un genunchi de o muschetă și îi lasă comanda lui Boufflers. Atacul final decisiv este dat de infanteria britanică aflată sub comanda contelui Hamilton, care, trecând la atac asupra centrului inamic slăbit, forțează escadroanele de cavalerie ale casei regelui să înfrunte cavaleria prințului de Hesse-Cassel
Bătălia de la Malplaquet () [Corola-website/Science/331794_a_333123]
-
au fost cei 11 care luptau cu tunurile cu proiectile de 5 kg din capelă. O salvă a tunului de 8 kg a distrus baricadele din fața bisericii, și soldații mexicani au intrat în clădire după ce au tras o salvă de muschetă. Echipajul lui Dickinson a tras cu tunul din absidă spre soldații mexicani din ușă. Nemaiavând timp să reîncarce, texanii, inclusiv Dickinson, Gregorio Esparza și James Bonham, au apucat puștile și au tras înainte de a fi uciși cu baionetele. Texanul Robert
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
cu baionetele. Texanul Robert Evans, maestrul de muniție, avea misiunea de a-i împiedica pe mexicani să captureze praful de pușcă. Rănit, el s-a târât spre magazia cu praf de pușcă, dar a fost omorât de un glonte de muschetă cu torța la doar câțiva centimetri de pulbere. Dacă ar fi reușit, explozia ar fi distrus biserica și ar fi ucis femeile și copiii ce se ascundeau în sacristie. Când soldații se apropiau de sacristie, unul dintre fiii texanului Anthony
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
săgeata până la acea distanță. — Unchiule! Am ceva de spus. Ascultă-mă, măcar o dată! răcni Tenzo. Glasul și disperarea sa erau limpezi în auzul tuturor. Koroku nu-l luă în seamă. Oinosuke adusese un fitil. Koroku îl luă și, după ce încărcă muscheta cu un plumb, își ținti nepotul care zbiera înnebunit. Am greșit! Mărturisesc! Te rog, ascultă-mă! La fel de neimpresionați ca domnul lor, oamenii stăteau tăcuți, încordați, privind. După câteva momente, Tenzo amuți. Capul îi căzu în piept. Poate că medita la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ochii dinspre țintă. Chiar dacă apăs pe trăgaci, plumbul nu iese. Oinosuke, dă fuga la fierărie și adu-l pe Kuniyoshi. Când sosi fierarul, Koroku îi dădu pușca, spunând: — Am încercat adineaori să trag, dar nu merge. Drege-o. Kuniyoshi examină muscheta. — Nu se poate repara cu ușurință, doamne, răspunse el. — Cât va dura? — S-ar putea s-o termin până diseară. — Mai repede nu poți? Ținta vie pe care o voi încerca așteaptă. Abia atunci își dădu seama fierarul că ținta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de seamă trecea timpului. Pentru el nu exista decât pușca și nimic altceva. În jurul său săreau scântei din forjă. Într-un târziu, reuși să făurească piesa de care avea nevoie, din pilitură de fier. Ușurat că-și terminase treaba, luă muscheta în brațe. Totuși, încă nu avea deplină încredere că plumbul avea să iasă în zbor de pe țeavă. Îndreptă pușca descărcată spre perete și o probă. Când apăsă pe trăgaci, cocoșul țăcăni mulțumuitor. „Ah, pare să meargă bine,”, își spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
fie nepotul, își spuse el, cineva părea să fie un mare învățat. Cărțile însemnau o priveliște rară pentru Hiyoshi. Privind în jur, mai remarcă și alte câteva lucruri: între bârnele orizontale ale construcției era suspendată o lance fină, iar o muschetă stătea rezemată de perete, într-un alcov. În sfârșit, omul intră în cameră și se așeză tăcut la birou. Rezemându-și bărbia pe mâini, îl privi fix pe Hiyoshi, ca și cum s-ar fi concentrat asupra unor ideograme chinezești dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
să a salva viața băiatului lăsându-l nevătămat. E exact aceeași situație ca a Seniorului Nobunaga, care dorește să cucerească acest castel și s-o salveze pe Oichi. Cum ai putea salva viața Domnișorului Manju? Chiar dacă mă împușcați cu o muschetă, lama asta are toate șansele să-i străpungă grumazul în orice moment. De câtva timp, numai limba-i mai era însuflețită și vorbea într-un torent năvalnic. Acum, însă, pe lângă limbă i se mai mișcau și ochii, iar alături de elocința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
glasurile individuale ale soldaților dușmani. Păzește stindardul comandantului, Shobei, îi spuse Shosuke fratelui său mai mic, în timp ce-și punea garda facială. Se dădea drept Katsuie și nu voia ca dușmanul să-l recunoască. Cinci sau șase gloanțe de muschetă îi șuierară pe lângă cap. Luându-le ca pe un semnal, cei treizeci de oameni îl invocară pe Hachiman, zeul războiului, și se repeziră în calea inamicilor. Împărțindu-se în trei unități, îi atacară pe dușmanii care se apropiau. Oamenii ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Nobuo se întreținu nonșalant cu ei și, după ce mâncară, spuse dintr-o dată: — A, Nagato, aș dori să vezi o nouă armă de foc care tocmai a sosit de la un fierar din Sakai. Trecură în altă cameră și, în timp ce Nagato studia muscheta, un servitor al lui Nobuo răcni deodată: — Din porunca seniorului meu! Și îl înhăță de la spate. — E o infamie! gâfâi Nagato, încercând să-și tragă spada din teacă. Fu însă trântit la podea de atacantul său mai puternic, neputând decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
dar pînă atunci aștepți ceva. Nimic din ceea ce Wakefield sau Diavolul nu știa. Nici unul din ei nu a cîștigat nimic din ghicitul În cafea al doamnei Petrovici. — Mulțumesc, doamnă Petrovici. Chiar aștept ceva. Corect. Diavolul Își plimbă degetele pe o muschetă italienească de secol șaisprezece, cu patul de fildeș cu intarsii de aur, pe care o adusese pentru această ocazie, dar se răzgîndește (iarăși!) și se Întoarce În peștera lui din Carpați unde, pe un pat de mușchi, lîngă un izvor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
timp Înainte, În ce fel și, mai ales, cum poate fi acest har transformat Într-un avantaj strategic. Yves Îl poate pregăti În Învățarea tehnicilor de sabie, de lance și halebardă, Francisco Îl va Învăța mânuirea armelor de foc, de la muschetă și archebuză până la artileria de câmp. Eu Îi voi descoperi calitățile „speciale” și Îl voi Învăța tehnici mai puțin... cavalerești, de aruncare a pumnalului, lupta cu lanțurile și alte asemenea... Iar Angelo... Angelo, care e cel mai bun dintre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de copii de onoare, care era deja formată dintr-un număr mare de copii, si de care răspundea dansa. Avea pe cap o pălărie acoperită cu pene negre și având la cingătoare o spadă, doamna de Lasalle ne-a pus muscheta pe umăr; după aceea o salutăm, fără se ne scoatem totuși pălăriile, pentru că nu primise ordin să facem acest lucru. Ne săruta pe frunte, unul după altul, apoi ne binecuvânta după obiceiul cavalerilor. Era într-adevăr o femeie bună, căreia
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
în evoluția lor cronologică, evoluția principalelor arme folosite în toate armatele. Desigur, așa cum se va vedea, doar unele dintre ele sînt de concepție și fabricație britanică. Pușca. În anii '40, pe vremea primului război anglo-afghan, infanteria britanică era dotată cu muscheta Brown Bess cu încărcare pe la țeavă. În anii '60 ai secolului XIX apare pușca Springfield folosită de britanici în campaniile militare din colonii și de americani în timpul Războiului de Secesiune și în luptele cu Pieile Roșii. În aceeași perioadă americanii
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Napoleon afirma: „Artileria este cea care decide un război” și s-a evaluat că în secolul care a urmat acestei replici eficiența artileriei a sporit de zece ori. În armata prusacă a rămas tradițională desconsiderarea celei mai puternice și, pe lângă muschetă, a unicei reprezentante a mecanizării războiului. În secolul al XVIII-lea acest dispreț nu era complet nejustificat, având în vedere viteza de încărcare, inexactitatea țintei și distanța limitată de tragere (maximum 1,8 kilometri). Dar secolul al XIX-lea a
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]