123 matches
-
origine, efectul e corectiv și - prin asta - anulator. Propunerea de mediere a Magdei Jeanrenaud e o admirabilă soluție funcțională: folosirea omoloagă a unor anglicisme. Artificiul celei de-a treia limbi este, de altminteri, intuit de traducători, care transpun pe ,domnule musiu" în ,monsieur gentleman". ,Moartea autorului", decretată zgomotos de structuraliști, se repercutează într-o autonomie fără precedent a traducerii, teoretizată de Gideon Toury ca ,polisistem"... Un alt exercițiu de lectură ținând atât de ludism, cât și de simpla privire atentă a
De la particular la universalii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/10778_a_12103]
-
Veronica fusese și prietena lui Caragiale, însă era doar o minciună. Într-un acces de furie puse pe foc traducerea nuvelei Morella de Edgar Allan Poe care îi aparținea Veronicăi. 1882-01-06 Pe Eminescu îl supăra amiciția Veronicăi cu d-l "musiu în chestie", nimeni altul decât amicul Caragiale. În scrisorile sale o rugă insistent să nu se mai întalnescă și nici să nu-l mai primească în vizită. " Nicuta, fii cuminte. Pe mine m-apuca iar furia înnăscută caracterului meu: gelozia
EMINESCU, VÂRF DE LANCE AL SPIRITUALITĂŢI ROMANEŞTI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383570_a_384899]
-
și noi, restul lumii nu știm, unul ziua, altul noaptea. Deunăzi, un bun român din Timoc mi-a spus că la București există destui ipochimeni fără cap care se lasă duși cu zăhărelul, era să scriu zăibărelul de Negotin, de musiu Nițu, care în naivitatea lor cred că tot ce face acesta, alături de niște cicade din jurul Borului, Zaicerului și ale ruinelor podului lui Apolodor din Damasc, este fundamental pentru identitatea românilor din Șerbia de Nord-Est, iar ce realizează cu forțe proprii
,,Dalmaţienii” consulului român din Timoc [Corola-blog/BlogPost/93367_a_94659]
-
se ridică. Se decisese. - Haide, rosti el autoritar. Cinci minute mai târziu înaintau amândoi pe culoarele editurii Gallimard. Pula se zbătea însă în mâna dreaptă-a lui Luca. Cioran o privea cu jind. Intrară apoi în biroul redactorului-șef. - O, musiu Șioran, se bucură franțuzul. Soaie bienvenu, je vuz anvite, tralala etc. - Bună ziua, spuse și Cioran, negru la chip. Dânsul e Luca. Franțuzul se bucură de acest lucru. - Trece tot ce-am scris pe numele lui, se hotărî Emil. Tot. Redactorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
a traiului bun: «mâncărică, băuturică și nevastă tinerică...» stă la tijgea răsucindu-și mustățile, dar e cu ochii ațintiți pe Mărița crâșmărița «mititică și frumușică de pică», să nu care cumva... vreun mușteriu obraznic să atenteze la «comoara lui», că «musiu» e-n stare să facă omor la drumul mare. Fiind toamnă lungă, iar soarele se pregătea să apună după Dealu Filaretului, «LA-NCURCĂ LUME», cum o botezase un chefliu, cârciumiora cochetă și cu vad bun, proprietatea lui Dodoloanță, moștenită de la
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
la șarpele ce zboară, O zi zboară, o zi nu, Azi nu zboară c-o să moară În partida de Kung Fu. Hai la măscăreli la tele, Poponețe, țâțe, popi... Popândăi și păcănele, Hai la plopii fără plopi... Să m-ngropi, musiu nea Iancu Pe parola mea, parol, Trece-un tanc ca într-un banc cu Ițici teocheși niet iavol... Nu vedeți, orbilor, că se Joacă alba-neagra-n dric, Că se ponta și se băse Oxiurul de limbric...? N-auziți, surzilor, țurca Dintre
PĂCĂCIOȘI ȘI PĂCĂLAȘI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367546_a_368875]
-
Da, istoria omenească e plină de indivizi care se vând pentru arginți. N-ar trebui să se uite că avuțiile sunt amăgitoare. Azi Netul a devenit cu adevărat o avuție pentru multă lume. (De unde începe lumea,, pag.23). 3. Eu, musiu Jorj, ce mă fac dacă m-am molipsit de proză. Vă invidiez că aveți unde evada. Prozatorii se pare că au primit arest la domiciliu! (Evadarea, pag,27). 4. Nu-mi plac vietățile împăiate, chiar dacă ar fi poleite O ucidere
LUCRARE DE CONTROL de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354951_a_356280]
-
fi scris Eminescu, Scrisoarea a III-a? Nu! Că n-avea motivație! - ‘neața nene Pricop! Ce faci matale așa devreme pe aceste meleaguri? - Sărumâna, duduie Raluca, ce să fac! Bine! Păzesc locu’! - Păi ce ești dumneata, security guard? Știam că musiu Fulga se ocupă de asemenea meserii! - Ha, ha! Îmi zâmbește simpaticul „elvispresley” al nostru, dându-și mâna prin părul negru că până corbului! Nu sunt security și nici gard, dar am stat aici aproape toată noaptea ca să păzesc locul. De pe la
PICNIC LA SYDNEY (POVESTIRE UMORISTICĂ) de RALUCA BOGDAN în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368920_a_370249]
-
total la publicul din sală! La Belle Epoque! Adică: Labele poc, labele poc, labele poc... Daniel: Bravo, bravo! Bun epigramistu’! Ai noroc la cucoane, fiindcă le seduci cu pietre și cu bomboane! Mă inspiri să-ți dedic un cântec dragă Musiu Don Juan de ROCĂ de Sydney! Daniel: CÂNTEC Mă iubește femeile (Mărgineanu) George: Bravo! Now, because I told you something about myself, my name Rocă etc, - Daniel should tell uș something about him. Fair? Daniel: If I have to... Daniel
SPECTACOL BILINGV LITERAR-MUZICAL DE SATIRA ŞI UMOR! de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370526_a_371855]
-
formare din timpul lui Caragiale, care suferă de snobism lingvistic și incultură. El devine comic prin contrastul dintre esență și aparență, prin limbajul folosit în care alături de neologisme la modă dintre care unele sunt greșit întrebuințate: ambiț, poblic, favuride, bagabont, musiu, dicorație, dipotat, a dezvorța, a maltrata cu o vorbă bună, giuben, reglement etc. apar regionalisme: arz, văz, spui, poci, termeni populari: aia, alea, celălalt, interjecții specifice vorbirii orale: „Tii!”, „Ei! Haide!”, „Ei! iaca ... ”, imprecații: „Fir-ai al dracului”, expresii populare
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
ieșim în dosul Agiei, -coate-goale după noi; ajungem la Sfântul Ilie în Gorgani, - moftangiul după noi; mergem pe la Mihai-Vodă ca să apucăm spre Stabilament, - mațe-fripte după noi ... Când i se adresează direct lui Rică Venturiano, Jupân Dumitrache folosește franțuzismul la modă, musiu. Întrebarea este de ce din mulțimea apelativelor prezente în opera lui Caragiale: nene, frate, domnule, soro este ales tocmai acesta. De exemplu, lui Nae Ipingescu i se adresează cu apelativele nene și frate, care exprimă respect, dar și o anumită familiaritate
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
jignitoare. Pe deasupra el are și o vestimentație împrumutată după model franțuzesc, cu ochelari și joben, specifică intelectualilor vremii și un franțuzism este mai indicat, probabil, în relația cu un astfel de ins. Cert e că jupân Dumitrache îi atribuie apelativului musiu numai valoare depreciativă, folosindu-l în relație cu Rică Venturiano: „Era să mă-ntorc în poarta , să-i zic numai : și să-l și umflu;” și cu Spiridon „Bravos, musiu Spiridoane! zice, nu te-ai culcat pân-acum;” Apoi parcă
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
de ins. Cert e că jupân Dumitrache îi atribuie apelativului musiu numai valoare depreciativă, folosindu-l în relație cu Rică Venturiano: „Era să mă-ntorc în poarta , să-i zic numai : și să-l și umflu;” și cu Spiridon „Bravos, musiu Spiridoane! zice, nu te-ai culcat pân-acum;” Apoi parcă ne-a fost vorba musiu Spiridoane băiete, să nu te mai găsesc dormind când vin acasă!” Absența oricărei valori de reverență este susținută de asocierea substantivului musiu cu interjecția mă
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
-l în relație cu Rică Venturiano: „Era să mă-ntorc în poarta , să-i zic numai : și să-l și umflu;” și cu Spiridon „Bravos, musiu Spiridoane! zice, nu te-ai culcat pân-acum;” Apoi parcă ne-a fost vorba musiu Spiridoane băiete, să nu te mai găsesc dormind când vin acasă!” Absența oricărei valori de reverență este susținută de asocierea substantivului musiu cu interjecția mă: „mă musiu” sau cu substantivul băiete: „musiu Spiridoane băiete”. Tot la adresa lui Rică Venturiano apelativul musiu
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
cu Spiridon „Bravos, musiu Spiridoane! zice, nu te-ai culcat pân-acum;” Apoi parcă ne-a fost vorba musiu Spiridoane băiete, să nu te mai găsesc dormind când vin acasă!” Absența oricărei valori de reverență este susținută de asocierea substantivului musiu cu interjecția mă: „mă musiu” sau cu substantivul băiete: „musiu Spiridoane băiete”. Tot la adresa lui Rică Venturiano apelativul musiu mai este folosit de către Veta și de către Spiridon, ambii atribuindu-i o valoare de reverență, dovadă faptul că fie din grabă, fie
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
zice, nu te-ai culcat pân-acum;” Apoi parcă ne-a fost vorba musiu Spiridoane băiete, să nu te mai găsesc dormind când vin acasă!” Absența oricărei valori de reverență este susținută de asocierea substantivului musiu cu interjecția mă: „mă musiu” sau cu substantivul băiete: „musiu Spiridoane băiete”. Tot la adresa lui Rică Venturiano apelativul musiu mai este folosit de către Veta și de către Spiridon, ambii atribuindu-i o valoare de reverență, dovadă faptul că fie din grabă, fie din ignoranță îl asociază cu
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
pân-acum;” Apoi parcă ne-a fost vorba musiu Spiridoane băiete, să nu te mai găsesc dormind când vin acasă!” Absența oricărei valori de reverență este susținută de asocierea substantivului musiu cu interjecția mă: „mă musiu” sau cu substantivul băiete: „musiu Spiridoane băiete”. Tot la adresa lui Rică Venturiano apelativul musiu mai este folosit de către Veta și de către Spiridon, ambii atribuindu-i o valoare de reverență, dovadă faptul că fie din grabă, fie din ignoranță îl asociază cu domnule: „Domnule, musiu, tot aici
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
musiu Spiridoane băiete, să nu te mai găsesc dormind când vin acasă!” Absența oricărei valori de reverență este susținută de asocierea substantivului musiu cu interjecția mă: „mă musiu” sau cu substantivul băiete: „musiu Spiridoane băiete”. Tot la adresa lui Rică Venturiano apelativul musiu mai este folosit de către Veta și de către Spiridon, ambii atribuindu-i o valoare de reverență, dovadă faptul că fie din grabă, fie din ignoranță îl asociază cu domnule: „Domnule, musiu, tot aici ești?”, „Musiu! domnule! m-ai nenorocit și dumitale
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
substantivul băiete: „musiu Spiridoane băiete”. Tot la adresa lui Rică Venturiano apelativul musiu mai este folosit de către Veta și de către Spiridon, ambii atribuindu-i o valoare de reverență, dovadă faptul că fie din grabă, fie din ignoranță îl asociază cu domnule: „Domnule, musiu, tot aici ești?”, „Musiu! domnule! m-ai nenorocit și dumitale atâta ți-a fost! Fugi, fugi, că te omoară!” Politețea nu este însă de intensitate maximă, deoarece verbul se află la persoana a II-a singular, iar în exprimarea Vetei
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
băiete”. Tot la adresa lui Rică Venturiano apelativul musiu mai este folosit de către Veta și de către Spiridon, ambii atribuindu-i o valoare de reverență, dovadă faptul că fie din grabă, fie din ignoranță îl asociază cu domnule: „Domnule, musiu, tot aici ești?”, „Musiu! domnule! m-ai nenorocit și dumitale atâta ți-a fost! Fugi, fugi, că te omoară!” Politețea nu este însă de intensitate maximă, deoarece verbul se află la persoana a II-a singular, iar în exprimarea Vetei apare în același context
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
la șarpele ce zboară, O zi zboară, o zi nu, Azi nu zboară c-o să moară În partida de Kung Fu. Hai la măscăreli la tele, Poponețe, țâțe, popi... Popândăi și păcănele, Hai la plopii fără plopi... Să m-ngropi, musiu nea Iancu Pe parola mea, parol, Trece-un tanc ca într-un banc cu Ițici teocheși niet iavol... Nu vedeți, orbilor, că se Joacă alba-neagra-n dric, Că se ponta și se băse Oxiurul de limbric...? N-auziți, surzilor, țurca Dintre
PĂCĂCIOŞI ŞI PĂCĂLAŞI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354125_a_355454]
-
auzit primele tunete. Oricum, nu le luam în seamă. Eram acasă cu toții și asta însemna mare liniște pentru noi. Când joaca era în toi, s-a deschis ușa brusc și soția a intrat speriată, albă la față. Abia putea vorbi. - Musiu, lasă joaca și vino repede la bucătărie! - Ce este, dragă? Că doar nu dau turcii năvală... - Hai repede și lasă gluma! A rostit ea privind cu teamă la copii. Voi rămâneți aici. Se întoarce tata imediat... Traversând sufrageria mi-a
PRIMEJDIA NAŞTE EROI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357111_a_358440]
-
urma să-l vedem cu fetele și pentru care mă pregăteam cu atâta conștinciozitate... pierzându-mi noaptea... speriată de personaje malefice. Eu, care veneam din „Țara lui Dracula”, transilvăneancă get-beget, nu prea credeam în asemenea „stories”, dar ținând cont că musiu Abraham (Bram) Stoker își trăise cea mai mare parte pe meleagurile londoneze am încercat și eu să mă conformez! La început chiar mă gândeam în sinea mea cum o să rezist să văd tot filmul respectiv - că deh, era musai... pentru
JURNAL LONDONEZ (12) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358279_a_359608]
-
spui c-a fost totul premeditat, se impacientă Gigi. -Premeditat, pe dracu’! Inspirație de moment...-sări Rodica. -M-ai făcut să mă simt penibil, îi răspunse Gigi. -Te pomeni că ți-o fi rușine cu mine.... Cam târziu te-ai deșteptat, musiu... -Ei, dacă e pe-așa, niciodată nu e prea târziu, o taxă Gigi. -Haide și nu vă mai împungeți, berbecilor!- îi apostrofă Radu. -Ce-ar mai merge unul la proțap, mamă, mamă...—sări Rodica. Văzând că nu iese la liman cu
BATE FIERUL CÂT E CALD (CONTINUARE) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350726_a_352055]
-
din sală cu poșeta după mine pe scenă, strigând: Ești inconștient, Beligane!. Cu duhul blândeții, am asigurat-o că am înțeles mai bine personajul”... Mâine doamna Bulandra va arunca cu poșeta după tine. Giugaru te va întreba - „ce poftești, mă, musiu?”. Caragiu îți va spune „am să te trimit pe pământ ca să văd ce-ți poate pielea în continuare”. Iar patronul tău, Caragiale, își va răsuci mustața „nu putem, monșer, pentru ca să te primim: s-ar putea să fac așa prostie. Mai
Mai tot cartelul e acum dincolo. Merde! () [Corola-blog/BlogPost/338527_a_339856]