192 matches
-
să facem, aici, una mică, în doi zice, fără să ia seama la reacția tînărului de lîngă el. "Ia te uită! rîde Lazăr pe sub mustață. "Una mică, în doi"... Eu te-am întrebat cine m-a turnat, iar dumneata..." Ce mustăcești, Lazăre? se uită atent profesorul spre el. Chestie de reflex: cît pe ce să-mi scot țigările. Noroc! Noroc! Ciocnesc și beau încet, cu plăcere. Ascultă, începe profesorul nu mi-aș fi închipuit că tu poți dezarma așa repede. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
niște generali... - Păi, ce facem cu dumneavoastră? mi se adresă mustăciosul. Viteză, pentru asta luați amendă, dar domnișoara e minoră, are doar 15 ani. - Și ce-ați vrea, s-o fut pe mă-sa? Replica asta stârni niște râsete. Mustăciosul mustăci și el puțin. - Și pe cine ziceți că cunoașteți? mă întrebă. - Păi, ăsta unde sunteți voi ce minister e? Cine e șeful vostru? - Generalul Cojocaru, de la Interne... - Ha-ha, am râs eu triumfător, am compus un balet pentru cimpoi și foșnet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
decență, ha-ha-ha... Îmi dau seama că e un adevărat comando în jurul mortului, cu santinele și avantposturi, c-un sistem complex de semnalizare. - ’trăiți! mi-aruncă Grigore. S-a dus și domn’ Pârvulescu, săracu’... - S-a... - Da’, clipește cu înțeles și mustăcind, s-a ținut tare până la sfârșit... - A, și tu ești la curent cu toată tărășenia... - Da, m-a rugat doamna, văduva cu acte, să sun pe mobil imediat dac-o văd pe realizatoarea aia. Să n-o las să urce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ai Vladiei, în aceeași clipă cu Leonard Bîlbîie și Hariton, dar, spre deosebire de ei, el abia atunci a înțeles, a aflat că prințul pleacă. Cînd l-a întrebat pe Bîlbîie dacă el știa de plecarea lui Pangratty acesta i-a răspuns mustăcind, jucau domino în odăița lui de lîngă intrarea în Cramă: " Domnule adjutant, dumneata oricum nu crezi că ai avea vreo șansă să ajungi sublocotenent, după cum merg lucrurile la prefectura din Comana nici nu ai, așa că de ce să te fi zbătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îl tulbura îndeajuns. Nu mai era pe terenul său, pe pămîntul lutos al Vladiei, ci în preajma domnișoarei și simțea acest lucru de parcă ar fi pătruns în alt tărîm, ca din aer în apă. Treisprezece puncte, nu era de bun augur mustăci fără să fie văzut și se intitulau "Manifest-program al Fasciei Naționale a României". Întîi trecu repede cu privirea, ici-colo cîte un cuvînt îți sărea în ochi, "nem", "trădători", "fură", "sfînt", "criminal", și te făcea să-ți ții respirația, nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Trandafir, pe care acesta o cunoaște de mai mulți ani. Totuși, într-un interviu acordat presei tabloide, Teo a dezmințit ferm aceste informații, explicând că ea și Silviu Prigoană sunt doar foarte buni prieteni. „Da, e adevărat, am glumit, am mustăcit. Dar am făcut asta pentru că ne permitem. Prigoană este un tip spumos, care trăiește în spatele unor perdele de fum pe care le manipulează după bunul său plac", a spus Teo. „Între mine și Silviu chiar este o prietenie solidă. Și
Silviu Prigoană rupe tăcerea despre relația cu Teo Trandafir by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71235_a_72560]
-
sare în ochi e chiar talentul amîndurora - nu mai pot suporta absurditățile istoriei decît rîzînd pînă la disperare. De aceea, rîsul lor e forțat, adică nu e molipsitor. Nu am simțit decît rareori nevoia să zîmbesc, de cîteva ori am mustăcit involuntar, dar cel mai adesea m-am simțit agresat de un univers meschin, absurd și haotic. Ce înseamnă asta? Că aici întîlnim o proză copioasă și pestriță, care este menită exclusiv degustării estetice, în nici un caz amuzamentului burlesc. Dana Percec
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
Bratu Iulian Un bărbat stătea la soare, în pielea goală, pe plajă. Din rațiuni de comportament civilizat și ca să se ferească de arsura soarelui, și-a pus o pălărie peste părțile intime. O femeie trece pe lângă el și-i spune mustăcind: - Dacă ai fi fost un domn, ți-ai fi scos pălăria! El ridică o sprânceană și îi răspunde: - Dacă ai fi arătat mai bine, s-ar fi ridicat singură. Vezi și: Bancul Zilei: O pisică a fost călcată de mașină
Bancul Zilei: Un bărbat făcea plajă gol, când apare o femeie by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/62860_a_64185]
-
cu realitatea dispare de la sine. Așadar, o emfază narativă fără tăiș ideatic și o eleganță sintactică fără profunzime de gînd. Căci emfaza exclude gravitatea, iar calofilia împiedică profunzimea. Nefiind malițioasă, ironia autorului nu e mușcătoare, ci amuzantă. Îl citești ca să mustăcești, nu ca să cazi pe gînduri. Iată cîteva aforisme: „Un sprinter pe nume Oblomov...“ (p. 69), sau „O lume alcătuită în întregime din portocole, în care metafizica să poarte un nume esoteric: jus d’orange...“ (p. 68) Numai că o filosofie
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
geniului, neizbînda le vine din ingratitudinea contemporanilor. Rar se întîmplă să dai peste un spirit care să fie convins că înzestrarea lui nu face doi bani. Acesta e cazul lui Samuil Rosei, al cărui jurnal îl citești cu înghițituri mici, mustăcind de plăcere estetică și rugîndu-te în sinea ta să nu se mai termine. A doua trăsătură izbitoare stă în simțul critic al judecăților făcute. Rosei pare un vulpoi a cărui intuiție estetică nu dă greș în materie de judecăți plastice
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
la bancă, să nu rămână în casă. Îi duce, spune suma, omul îi numără și spune aveți cu 30% mai mult. („Ce, eu n-am găsit un salariu de pe vremea lui Ceaușescu în haina ta!?”, mi-a zis, văzând că mustăcesc, când mi-a povestit.). De altfel, ne-am început șederea în București trezind toată strada cu alarma pe care o instalase fostul proprietar. Am desființat-o neîntârziat. Avem de primit o sumă modestă dintr-un loc nu prea primitor. Zic
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/5005_a_6330]
-
cărora le lipsește pretenția literară. Firea autorului e pătrunsă de umezeală flegmatică, de aici ochiul buf cu care culege o cazuistică pestriță de aberații sociale, impresia volumului fiind de „momente și schițe“ în ton șugubăț. Vintilă Mihăilescu e un pișicher mustăcind la vederea anomaliilor, pe care le înfățișează cu discernămînt, dar fără încrîncenare. Exemplele alese, oricît de sordide, sînt descrise cu umoare mucalită, tot ce cade sub privirea autorului căpătînd o tentă de iremediabilă comicărie. Sub imperiul glumei, aberațiile își pierd
Cetatea comică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3694_a_5019]
-
care sînt atît de respingătoare încît nu mai rabdă încă un strat de caricatură, dar Vintilă Mihăilescu secretă niște fermenți comici sub acțiunea cărora mizeriile sociale devin prilej de chicoteală. În totul, avem de-a face cu un temperament sfătos mustăcind la vederea unor excese pe care le descrie cu detașare surîzătoare. Se produce un fel de contaminare grație căreia tema atinsă, oricît de atroce este, devine jovială prin contingență afectivă, de la un moment încolo începînd să-l bănuiești pe autor
Cetatea comică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3694_a_5019]
-
scriitor francez e însă deopotrivă una pentru copii și pentru adulți. Copiilor le vor plăcea aventurile eroului de pe altă planetă și desenele colorate - desene originale ale autorului, preluate în toate edițiile din lume, pentru frumusețea și sensibilitatea lor. Adulții vor mustăci la înțepăturile adresate „oamenilor mari” și serioși, care înțeleg numai cifrele și a căror imaginație s-a stafidit odată cu trecerea vremii, căci, ne spune tot Saint-Exupéry, „toți oamenii mari au fost cândva copii (dar puțini își mai aduc aminte)”. De ce
Micul Prinț by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2946_a_4271]
-
păstreze mina serioasă pînă la sfîrșit, nelăsînduse furat de hazul poantei, tot așa Pavlovici își păstrează aerul serios în mijlocul unor întîmplări de o absurditate macabră. Rezultatul e un volum de un neașteptat amuzament, în contrast evident cu titlul ales, cititorul mustăcind de plăcerea unei comedii la care asistă împotriva voinței. După titlu te-ai fi așteptat la o cavalcadă de detalii violente, menite a te indispune pînă la pragul scîrbei, ca de fapt să dai peste un ospiciu populat cu figuri
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
băiețel speriat - n-a mai trăit așa ceva - care plînge și vrea să fugă, nici el nu știe unde. Poate într-o altă țară. Merg la recepția hotelului de patru stele, unde spun ei că funcționează. Recepționerul unui asemenea hotel important mustăcește complice la ce-i spun și-mi răspunde - surprise! - în engleză. Să fi ajuns, fără să-mi dau seama, direct la Londra? Nu mă mai întreb cum este posibil așa ceva, nu mă mai întreb dacă va plăti cineva, cumva. Nu
Orașul de basm by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10933_a_12258]
-
enciclopedică, prezența de spirit în conversații, darul prieteniilor temeinice și trecerea la femei. În totul, Barbu Cioculescu are umoarea mucalită a unui povestitor care își face din ironie rețeta predilectă de evocare a trecutului, de aici tonul sfătos de ghiuj mustăcind în marginea detaliilor zugrăvite. Scrisul său seamănă cu o unduire de mătăsuri lexicale, rafinate și erudite, cărora le lipsește tensiunea unei răscoliri. Memorialistul are ceva din înclinația cochetă a firilor simandicoase, la care vălurile retorice au rostul unei menajări cu
Tacticos și mustuos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4034_a_5359]
-
o să mă fac cu tine?...unde o să mergem?...de ce trebuie să ai această soartă?... Aceste întrebări nu-i dadeau pace, în ochii ei tulburi se conturau gândurile triste amestecându-se cu sentimentul de dragoste revărsat asupra micuței. Ana dormea sătulă mustăcind în brațele mamei. Le zâmbea-n somn îngerilor. Noaptea a trecut încet Magdalena neputând să adoarmă până la mijirea zorilor. Dimineața a venit aducând cu ea aceeași stare de spirit. După micul dejun la care a participat îmbucând căteva bucătele de
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
A fost un scandal... --Fugi, dom’le, s-a băgat unu’-n vorbă, eu o cunosc pe Zamfireasca de la Galați. Femeie fină, serioasă, nu făcea ea așa ceva. Și Zamfirescu, este un domn, îl cunosc pe taică-so, familie respectabilă. Unul a mustăcit:respectabilă, zici? Hă! După ce a plecat cu Irina în insulele...uf, îmi scapă numele lor...Ei bine, i-a tocat toate economiile. Aud că ar fi înpușcat-o și acum o caută Interpolul dar nu-l mai găsește. Ați mai auzit
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
Aveți un plic. Cum tremura de emoții și fericire un copil, pândindu-l pe Moș Crăciun, e nimic! Să vedeți un adult febril, care și-ar putea cumpăra singur orice, cum așteaptă Fan Curierul! Într-un plic bej, de documente...mustăceau 4 perechi de ciorapi colorați...doi roșii și doi mov! -Asta-i! Sărbători fericite! -Dar nu trebuie să plătesc nimic? -Nu! Am închis ușa și m-am ghemuit plângând în dosul ei... Am stat și-am plâns acolo, jos...o vreme
CE CULOARE ARE UN VIS? de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383148_a_384477]
-
calm. - Așa o fi, Dică, dacă spui tu! Poate...ai dreptate... N-a mai râs nimeni. Încurajat de îndoielile domnului Arsu, Dică ni s-a adresat teribil de mândru: - Ați văzut, mă? Ați văzut? - Bine, Dică, treci la loc! a mustăcit duios domnul Arsu. În schimb, cu disciplina, domnul Arsu era foarte categoric. Îmi aduc aminte că eram în clasa a treia. Stăteam în banca a doua cu prietenul meu, Țuțu, cu care mă înțelegeam foarte bine, îndemnându-ne reciproc și
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
m-ați plictisit! Vreau să aud și povești frumoase! - Haideți, coană preoteasă, au insistat toți copiii, că Dică povestește așa de frumos!... A zâmbit coana preoteasă și a cedat rugăminților noastre. L-a invitat pe Dică la catedră și acesta, mustăcind cu înțelesuri, a început să povestească: - A fost odată un moș și-o babă, care se certau toată ziua, pentru că moșul era leneș și fricos. Toată vara, moșul nu s-a îngrijit să facă rost de lemne, de ceva vreascuri
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
privind suspect spre tablă și sobă. A vrut să se îndrepte spre tablă, dar când a văzut că râd copiii și mai tare, s-a răzgândit. - Hai, Dică, spune povestea mai departe! Ce-a mai făcut moșul tău cel fricos? Mustăcind și făcând cu ochiul la clasă, Dică a continuat. - Moșul a vrut să se ascundă, dar o creangă uscată i-a pus piedică: - Ce mă calci, moșule? Fii atent pe unde mergi! Moșul, care căzuse cu nasul în zăpadă, a
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
nu vreți să răspundeți, o voi face eu, pentru dumneavoastră. Nu! Nici nu putea fi altfel! Și, știți de ce? Tocmai pentru faptul că individul uman se naște cu un caracter bun, se grăbi Toma să răspundă, văzând că Simion Pop mustăcește supărat, care nu îl lasă să comită o asemenea faptă. Nu vă grăbiți să mă contraziceți, pentru că argumentez imediat. Majoritatea crimelor prin înjunghiere se produc pe la spate. Ucigașul nu își poate privi victima în ochi. În războaie, este mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nici orașele. Nici orașele?, întreba băiatul mirat. Păi, nu, mor și ele, orașele mor ca noi, oamenii. Visezi la oraș, vrei să cucerești orașul? Visez la Teatrul din oraș, orice artist cucerește orașul, vorbesc de un artist genial ca mine, mustăcea băiatul (glumea, dar timpul a arătat că a avut dreptate: a ajuns un artist genial, apropiat de artistul din Renaștere prin Teatru și Muzică, dar modern prin concepție și formă - preotul îl învățase că originalitate înseamnă formă, îi povestise că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]