261 matches
-
de vârsta măritișului și sărăcia de acasă și-a găsit leac în bucuria de a obloji rănile semenilor săi, cei meniți să poarte războaiele. Atunci, tocmai în vâltoarea luptelor de la Mărășești, l-a întâlnit, cu bucuria vecinătății, pe soldatul Ioan Musteață din Țibucani, sat aflat simetric față de Verșeni, pe celălalt mal al Moldovei. Oșteanul din Țibucani, om împlinit, aflat în preajma vârstei de patruzeci de ani, avea acasă nevastă și șapte copii. Dar adesea “un necaz (războiul) nu vine niciodată singur”, arhivează
MEMORIILE COLONELULUI COSTACHI HANGANU, ÎN “COLECŢIA MEMORIALISTICĂ XXI”, PITEŞTI, 2012 de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346348_a_347677]
-
aflat simetric față de Verșeni, pe celălalt mal al Moldovei. Oșteanul din Țibucani, om împlinit, aflat în preajma vârstei de patruzeci de ani, avea acasă nevastă și șapte copii. Dar adesea “un necaz (războiul) nu vine niciodată singur”, arhivează înțelepciunea populară. Ioan Musteață a rămas văduv și, în nevoia lui de a găsi mamă copiilor orfani, a îndrăznit să o ceară de nevastă pe infirmiera de la Mărășești. Elisabeta a catadicsit să se pricopsească cu șapte copii dintr-un foc. Până la urmă însă a
MEMORIILE COLONELULUI COSTACHI HANGANU, ÎN “COLECŢIA MEMORIALISTICĂ XXI”, PITEŞTI, 2012 de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346348_a_347677]
-
începutulu, în cei nouă ani cât a avut grijă de fiul său, i-a fost un bun exemplu de părinte. Reluând firul vieții sale de la începuturi, aflăm că mama sa nu a rezistat experienței de mamă vitregă copiilor lui Ioan Musteață și a decis să facă un pas hazardat. S-a întors la Verșeni, să-și crească feciorul acolo, în sărăcia moștenită de la ai săi. I-a fost însă peste puteri această încerare și a decis, în extremis, să-i lase
MEMORIILE COLONELULUI COSTACHI HANGANU, ÎN “COLECŢIA MEMORIALISTICĂ XXI”, PITEŞTI, 2012 de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346348_a_347677]
-
Nu, nu cred că voi reuși să răsplătesc cumva..! “Muzica este limba pasiunii.” - Richard Wagner Referitor la modul cum arată un om. În special un artist. Îl vezi pe cineva cu barbă, cu o coafură pufoasă și răzlugă, ori cu musteți răsucite și bărbierit sofisticat. ‘’Ooo, ăsta e vreun profesor, sau un mare artist, sau un mare nu știu ce?’’ Când colo, e un pierde vară, sau o mediocritate. Pe altul îl vezi atunci nu prea îngrijit, haios, glumeț... Vai de mine, și
ŞI MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU INTERVIU ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371563_a_372892]
-
COLOȘENCO, Mircea (3.VI.1938, Căinari, j. Tighina), istoric literar și editor. Este fiul Nataliei (n. Musteață) și al lui Petre Coloșenco, învățători. Între 1960 și 1965 urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași. În 1969, a absolvit și cursurile de biblioteconomie ale Bibliotecii Centrale de Stat din București. A lucrat ca
COLOSENCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286334_a_287663]
-
JALEȘ, Petru (pseudonim al lui Boris Musteață; 12.II.1942, Nihoreni, j. Bălți), poet, prozator și traducător. Este fiul Nadejdei (n. Vasilovski), desenatoare, și al lui Vladimir Musteață, contabil. După absolvirea, în 1957, a Liceului „Aurel Vlaicu” din București, frecventează Școala de Cinematografie (1958-1960), devine ulterior student
JALES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287663_a_288992]
-
JALEȘ, Petru (pseudonim al lui Boris Musteață; 12.II.1942, Nihoreni, j. Bălți), poet, prozator și traducător. Este fiul Nadejdei (n. Vasilovski), desenatoare, și al lui Vladimir Musteață, contabil. După absolvirea, în 1957, a Liceului „Aurel Vlaicu” din București, frecventează Școala de Cinematografie (1958-1960), devine ulterior student la Facultatea de Fizică Nucleară a Institutului Politehnic din București (1960-1965), urmând apoi Facultatea de Limba și Literatura Română (1968-1972) și
JALES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287663_a_288992]
-
SUA); a participat la numeroase conferințe, seminarii și școli de vară În Europa și America de Nord; este autorul cărții Republica Monarhică: Aportul Familiei Regale la integrarea euro-atlantică a României, Iași, 2009; domenii de interes: istorie recentă, relații internaționale, teorie politică. Sergiu Musteață: conferențiar universitar doctor la Facultatea de Istorie și Etnopedagogie a Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă” din Chișinău; stagii profesionale la Dumbarton Oaks. Reasearch Library and Collection, Washington, DC (2010); Universitatea din Maryland, SUA (bursier Fulbright, 2007), Römisch-Germanische Kommission des
Lista autorilor. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by Gheorghe CLIVETI, Adrian-Bogdan CEOBANU, Ionuț NISTOR () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1290]
-
nunta-ntreagă - vornicel e-un grierel, Ii sar purici înainte cu potcoave de oțel; În veșmânt de catifele, un bondar rotund în pântec Somnoros pe nas ca popii glăsuește-ncet un cântec; O cojiță de alună trag locuste, podu-l scutur, Cu musteața răsucită șede-n ea un mire flutur; Fluturi mulți, de multe neamuri, vin în urma lui un lanț, Toți cu inime ușoare, toți șăgalnici și berbanți. Vin țânțarii lăutarii, gândăceii, cărăbușii, Iar mireasa viorică i-aștepta-ndărătul ușii. Și pe masa-mpărătească sare-un
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
și te uiți în jos smerit... Oare nu-i în lumea asta vr-un ungher pentru iubit? Și ca mumii egiptene stau cu toții-n scaun țepeni, Tu cu mînile-ncleștate, mai cu degetele depeni, Mai sucești vre o țigară, numeri fire de musteți Și-n probleme culinare te încerci a fi isteț. Sunt sătul de-așa vieață... nu sorbind a ei pahară, Dar mizeria aceasta, proza asta e amară. Să sfințești cu mii de lacrimi un instinct atât de van Ce le-abate
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de pe ulițele ninse, Să privești prin lucii geamuri la luminile aprinse Și s-o vezi înconjurată de un roiu de pierde-vară, Cum zâmbește tuturora cu gândirea ei ușoară? S-auzi zornetul de pinteni și foșnirile de rochii, Pe când ei sucesc musteața, iară ele fac cu ochii? Când încheie cu-o privire amoroasele-nțelegeri, Cu ridicula-ți simțire tu la poarta ei să degeri? Pătimaș și îndărătnic s-o iubești ca un copil Când ea-i rece și cu toane ca și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mică E ghiocul tău, fetică. Ești, pe lumea de sub cer. 4. Explicați printr-un cuvânt sensul expresiilor: umbra. Iepurașul împietri de groază...” Cel mai mare inginer. Pe-ntuneric, făr’ să știi. Ai făcut bijuterii Și minuni în toată clipa Cu musteața și aripa. Și, cum știi, muncind, să taci. Nu te lauzi cu ce faci. Cerințe: 1. Citiți și memorați versurile. 2. Scrieți cuvinte cu sens opus celor scrise cursive în text. 3. Descoperiți mesajul textului. Notați-l. 4. Folosiți cât
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
toate-toate (adică: toți) s-au oprit În bolta lui, Înfipți În tencuială. D-apăi nu era ea chiar a dracului hora ceea, sus, dacă jos dăduse Domnul Dumnezeul nostru oleacă din sângele Său, În poloboace... - și Moș Iacob Își netezea temeinic musteața Învinețită de sfânta Împărtășanie. Lucrurile noastre rămase În casă? D-apăi să videți, doamnă, că cum stau sâtuațiile, că-ntâi și-ntâi or stat Rușâi șî, după legea lor, rusască, prăpăd șî pară!; șî, dup-aceea sâtuațiile s-au prezentat uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
eu paisprăzece mâni...»), totul trebuia să se petreacă În liniște: Punea pe pământ, În mijlocul ogrăzii, fundul-de-jos al viitorului poloboc; Îl Încorona (tot pe jos) cu trei sau patru cercuri, concentrice depindea numărul de mărimea butoiului - și zicea, cu degetul la musteață: - Șșșșșt! Să nu ne-audă... Să n-audă doagele și cercurile că avem noi de gând să le punem la treabă Împreună. Doagele și cercurile sunt ca Mănenii noștri, Îmi spunea Moș Iacob, nu se-ndeamnă să facă lucru obștesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Ceasul copilăriei mele !... Vezi c-a mai rămas ! Uite, vezi, colo, la colț, c-a mai rămas praf ! Și acolo ! Și io fără ochelari, parcă-s oarbă, ce mai las după mine când dau cu mătura ! Ce de a mai mustețile soacrei... Ei, nu știi, c-așa se zice, că dacă lași pe de lături, alea ce lași, e barba și mustețile soacrei... Mai dă-l încolo de praf ! Mi-e tot mai greu, te rog să mă crezi, să le
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
io fără ochelari, parcă-s oarbă, ce mai las după mine când dau cu mătura ! Ce de a mai mustețile soacrei... Ei, nu știi, c-așa se zice, că dacă lași pe de lături, alea ce lași, e barba și mustețile soacrei... Mai dă-l încolo de praf ! Mi-e tot mai greu, te rog să mă crezi, să le fac față la toate !... O casă mare, madam Delcă, și mai ales o casă veche, neamenajată de mult, se întreține greu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și noi ale politicei și amorului o îmbătrîneau. Uită că are 33 de ani și Lică 39, deși tocmai în ziua aceea vârsta era mai bine gravată pe fața lui accentuată de asprimea expresiei și lipsită de umbra juvenilă a musteții. Ada simți un fel de desperare anticipată de femeie matură și voluptuoasă. Urcă pe scara a doua a palatului. Un fecior era acolo pe săli: - De vine domnul să mă anunți îndată! zise. Mai vioi, înțelese repede și se înclină
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
plete lungi pe spate, pe cînd Romanii purtau părul tuns scurt. Țăranul român consideră din contra că cea mai mare nenorocire este când își vede retezată podoaba capului. Cât despre părul de pe obraz, observăm că Romanii umblau cu totul rași, musteți și barbă, și că țăranul român de astăzi rade numai barba, dar nu se atinge de musteți, a căror tăiere se consideră ca cea mai mare rușine. Cât despre elementele îmbrăcămintei lor, este de observat că berneviciul sau ițarul este
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
cea mai mare nenorocire este când își vede retezată podoaba capului. Cât despre părul de pe obraz, observăm că Romanii umblau cu totul rași, musteți și barbă, și că țăranul român de astăzi rade numai barba, dar nu se atinge de musteți, a căror tăiere se consideră ca cea mai mare rușine. Cât despre elementele îmbrăcămintei lor, este de observat că berneviciul sau ițarul este strâmt și încrețit pe picior, iar nu larg ca braca Dacilor; acoperirea corpului se face cu cămașa
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
-a-ndrăgitu -l. Și deși ca leul tare, Era gingaș ca o floare Și isteț era cu duhul, Cum a toate-s știutoare Doară luna și văzduhul. Într-o zi văzu pe-o rablă Un tobaș ce lumea chiamă, Cu musteața ca o greablă Și c-o trâmbiță de - alamă: Împăratul Pre-nnălțatul M-a trimis s-adun tot satul, Să dau știre tuturor, Că el caută în latul Lumi - aceștei pe-un ficior, Ce din toți va fi mai tare, Mai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
frică nici rușine, Nici temere de nime. Dragostele nu-s curate Că trăesc până la moarte Și-s cu dracu - amestecate, Că trec prin tină nu se-ntină, Și trec prin apă nu se-neacă. De tânăr voinicu - aleargă Tinerel fără musteață Când se-nvață - a strînge-n brațe Și sărută cu dulceață. - Țucu-ți, mândră, ochii tăi. - Țucă-i, bade, Pe - amândoi. 141 Frunză verde rosmalin, Ajunsu-m-on dor pin sin. Dorul mare se oprește Și mândruța mă iubește, Și pe sinul ei de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
închise ușa după sine și începu a merge încet, încet în lumina lunei pe stradele largi ale orașului, cu ferestrele și porțile închise, cu ziduri albe și gălbinite de lună, cu perdelele lăsate, cu câte un păzitor de noapte cu musteți înfundate în gulerul și gluga mantalei și c-o prăjină subsuori; în fine, o liniște somnoroasă, un aer cald de vară, luna strălucită, stele de aur ce-și închideau pleoapele spre a le deschide iar, un cer albastru și fără
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
însă, numai leșinată, ea recăzu în brațele canibalului care, c-o strânsoare murdară, cu hainele dehamate și camașa descheiată la piept, astfel încît i se vedea pieptul plin de păr roșu - el voi să apese gura lui murdară și cu musteți roșii, rare, pe buzele ei cele vinete ca porumba... O simți ea aceasta și cu o ultimă sforța [vre ] se rupse din brațele lui... Eu întinsesem pistolul pin fereastră în momentul când ea deschise ochii... Era să fugă pe ușă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lumina lor. Lângă el ședea un frate a stăpînu - său, cel mai mare. Fruntea lui era naltă și boltită cu măiestrie și pletele galbene de albe încadrau o față blândă, rasă cu îngrijire. El își răsucea din când în când mustețile și nu vorbea mai nimica, deși știa atât {EminescuOpVII 308} de multe. Acest om avea o istorie ciudată. Cu-o adâncă plecare religioasă, el se hotărâse a merge-n monăstire, dar în urmă și-a schimbat planul. El a vândut
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Drăgan Ciufă, antiteza întrupată a înțeleptului Iosif. C-o moșioară mică până la disparițiune și c-o închipuire de sine ș-o deșertăciune până la disparițiune de mare. Capul lui era un calup chelbos, nasul mare, fața sluțită de vărsat și niște musteți zborșite, groase și roșii complectau arătarea acestui om urâcios. Afară de - acestea, omul acesta mai era și nebun. Pustia știe cine-i pusese-n cap cumcă va deveni nu vodă, ci-mpărat - și adică împăratul lumii, pe când nu va fi decât
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]