171 matches
-
ridica, măcar prin subțirimea asociațiilor de idei, la înălțimea ritmurilor lui Barbu, nu-ți rămîne decît cuviința de a păstra tăcerea. În cazul studiilor amintite, expresia lamentabilă e sporită de inserarea unor citate barbiene, a căror alură stilistică, frapant de mustoasă, împrumută comentariului de fond un timbru meschin de mediocru. Morala? Nu are nici rost să-l comentezi pe Barbu dacă, stilistic vorbind, ai maniera unui chibiț abstract abuzînd de banalități prețioase. Mai înduioșătoare e Mihaela Brut cu Viața spiritului locuind
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
Spre marea mea dezamăgire, Octavian Paler a început să mănânce căpșunile de unul singur, continuându-și dizertația. Lua câte o căpșună cu două degete, o băga voluptuos în gură și o strivea cu abilitate exact în pauza dintre două fraze. Mustoasele fructe deveneau astfel un fel de semne de punctuație ale interminabilului său discurs. Timp de alte trei sferturi de oră, oratorul infatigabil din fața mea a înghițit astfel, una după alta, toate căpșunile din castron, fără să mă servească și pe
Miniaturi în proză by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16908_a_18233]
-
din toate părțile,/ Își însușea toate vicleniile./ Rațiuni îngîmfate, cauze, consecințe presăra pe drumuri pline de colb./ Rana se bălăngănea cu înțeles în ferestre, printre ciorchini expresivi,/ Spre toamnă,/ Umbra cafenie a sîngelui se legăna printre nuci uriași, printre frunze mustoase,/ Altădată, nu știu cum, avea o mișcare rapidă,/ Se bălăngănea în spatele carelor pline de rod, încărcate cu fîn sau cu snopi” etc. (Vreau altă realitate. Artă, merg pe mîna ta). Desigur că în acest fel „țesătura realului se lăbărțează mereu”, mai ales
stolul 2012 de al. cistelecan: Un fel de experimente () [Corola-journal/Journalistic/2794_a_4119]
-
Sonetul ușor amplificat ocupă un loc central în volumele celebre; s-a răspîndit și în volumele următoare, transformîndu-se într-o „marcă poetică Pillat“ prin frecvență și prin valoarea pieselor ce îl ilustrează: „ Tot mai miroase via a tămîios și coarnă, Mustos a piersici coapte și crud a foi de nuc... Vezi, din zăvoi sitarii spre alte veri se duc; Ce vrea cu mine toamna pe dealuri de mă-ntoarnă? Nu e amurgul încă, dar ziua e pe rod, Și soarele de aur
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
Cu ce cuvinte v-a cerut învățătoarea să o omagiați individual?”, “Câte kilograme aveau porcii?” și așa mai departe, pentru că nu am vrut să tabloidizez și mi se pare mai important fenomenul în ansamblul lui decât detaliile scandaloase și, desigur, mustoase, ale cazului aflat zilele astea în dezbatere. Așadar, dacă voiați multe detalii din categoria asta, nu le aveți tocmai pentru că le-am ocolit cu bună știință. Să ne concentrăm pe fenomen, nu pe bârfă ieftină, zic. UPDATE: Învățătoarea a fost
“Măcar o sticlă de vin și un cozonac, porcii vin de la celelalte clase” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20211_a_21536]
-
mai mare în a dezbrăca realitatea de eufemisme, a-i da jos fardurile cu șpaclul și a-i ciufuli cu voluptate cârlionții. Plescăi pur și simplu de plăcere citind amintirile lui Agopian, fiindcă sună ca cele mai autentice și mai mustoase bârfe între prieteni, spre dimineață, când sticlele goale s-au înmulțit sub masă și limbile s-au dezlegat. De fapt și de drept, așa s-au și născut aceste pagini: la defuncta cârciumă Red Lion, de pe strada Academiei, unde, în
Amintirile savuroase ale unui scriitor prea sincer by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18442_a_19767]
-
nr. 2 din 2008) ne oferă un savuros interviu pe care Călin Ciobotari i-l ia poetului Emil Brumaru. În el e vorba despre tot și toate, dar mai ales despre lumea literaturii românești. Titlul dialogului anunță, ca un preludiu mustos, umoarea conținutului: "Am fost prost, prost, prost și, deodată, pac!..." Cronicarul redă fragmentul în care Emil Brumaru povestește cum, citind postumele eminesciene, s-a convertit la poezie: "Domnule, la mine a fost o chestie ciudată. Eram prin clasa a șasea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8545_a_9870]
-
vorbea cu generalul, balansându-se cu mâinile la spate. Orchestra cânta pe-un podium. Perechile dansau. Spuma șampaniei sfârâia în cupe de cristal. Pe mese tronau munți de fleici și cornuri prăjite. Dinții mușcau vârtos, nesățios, ca din miezul însuși, mustos și picant, al vieții. O tristețe de moarte-l doborî, căci viața aceea nu era a lui. A lui rămânea numai ușița îngustă ca un capac de raclă, pe unde se putea strecura în caz de nevoie, în noaptea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe jumătate fiziologică, aerul tare sau fetid al tuturor sonorităților, Poetul - arheolog amator și fantast profesionist, un fel de Schliemann cu Troia în sînge, în spermă și în cortex -, descoperă, unul cîte unul și pe toate deodată, Elementele. Descoperă carnea mustoasă a celor mai aride concepte și pipăie, cu degetele lui îngălbenite de tutun și carbonizate suav de prea multele orbecăieli nocturne, senzualitatea puberă a presocraticilor și concretețea virgină a primelor cosmogonii, descoperă, așadar, Pămîntul, și Apa, și Aerul, și Focul
Privindu-l pe Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9950_a_11275]
-
în Afganistan și Irak, asasinarea premierului sârb Zoran Djindjic, în miezul zilei, chiar în curtea Guvernului, procesul intentat de Tribunalul Internațional de la Haga fostului președinte iugoslav Slobodan Milosevic. În corpul romanului este reprodus, ad litteram, chiar și una dintre foarte mustoasele declarații ale fostului premier român Adrian Năstase. Excelent observator al climatului social, Dan Stanca nu face nici de această dată excepție de la regulă. Tabloul vieții cotidiene este unul în care se poate recunoaște, fără probleme, chipul României în tranziție: "Doar
Farmecul și banalitatea răului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9310_a_10635]
-
foc. să-ți cânt un cântec ce îndoaie lumea ca pe-o nuia abia-nverzită și vocea mea în flaut preschimbată, să te cutreiere ca pe un lan cu maci și-n roșul florilor să se închidă, cum se închide mustosul vin în mari butoaie, întru beție lungă să te ție, șoptindu-ți amânat, din timp în timp, cum geana lumii te îmbie, dar nu-i ca mângâierea în care te adun. mâini disperate poloboc de cuvinte vărsat din greșeală jilăvește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
două torțe în mâinile calde țiu iar în plex mi se zbate un greier ce-și prefiră subțirele-i glas până-n steaua polară ce stă fixă, luminând cu recele-i sclipăt un colț de lume vrăjită. o, ce cântec fierbinte, mustos, gâlgâie în carne, între osul meu sacru și polul cel mai de jos al planetei naufragiate în mine. îngerul armoniei, cu fața lui netedă, înflorită acum în surâs, la tăcere mă-mbie. fulg de zăpadă să dispari absorbit în umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
faptul că Dan C. Mihăilescu și-a publicat recent cel de-al treilea volum al Literaturii române în postceaușism, tratând, după cum arată subtitlul, eseistica și piața ideilor politico-literare. Continuitatea acestor proiecte ample - mă gândesc la emisiunile TV sau la articleria mustoasă din seria Viață literară - ține, firește, de vocația naturală a criticului, dar și de o bine antrenată etică publicistică a termenului-limită. Când ajungi să prezinți o carte pe zi, când reușești să scrii cel puțin o cronică pe săptămână, însăși
Ultimul cincinal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9515_a_10840]
-
răsfățat de încarnate obiceiuri - habitudini în limbajul care se respectă. Așa cum se produce un șoc în existența celui ce-și prepară singur cafeluța la spirtieră și e trecut pe ness în plic, ori i se pune în farfurie, în locul șnițelului mustos, o fiertură de soia. Zile și nopți aveau să mi se refuze programele preferate la televiziune, înlocuite cu reclame pascale și lecții de reculegere. Aveam să apăs pe butonașul telecomandei, secundă născătoare de suculente speranțe și în loc ca ochii să
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
oamenii atenție. - Aha, deci dacă mă duc să mă ușurez și, negăsind hârtie igienică, mă caut de batistă sau folosesc sumarul de la vreo carte... și dacă văd în pasaj, pe perete, printre dârele de degete, o chestie mai directă, mai mustoasă, o invitație la... diverse, trebuie să mă gândesc că e un mesaj de la agentul X către superiorul lui... Și numerele de telefon trebuie să fie false numere de telefon, de fapt niște coduri... - Cam așa ceva, totul e codificat, supercodificat, desenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
comentariul lui Mirel Palada după confruntarea ITALIA - ANGLIA 2-1, din GRUPA D a CUPEI MONDIALE 2014: „Italia - Anglia: 2 - 1. Doi dueliști eleganți și preciși Dacă meciul Spania - Olanda a fost ca unul de box, în care loviturile au fost mustoase, zvîcnite, instinctive, pe emoție și adrenalină și croșeu-upercut-knockout, cu furie, cu furie, meciul Italia - Anglia a fost un meci de scrimă, cu doi dueliști eleganți și profesioniști pînă în vîrful instrumentului ugigaș. Doi dueliști în cămăși albe, de satin, care
Cronica lui Turambar. Mirel Palada despre Italia – Anglia, 2–1: Doi dueliști eleganți și preciși by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/73934_a_75259]
-
sau, dimpotrivă, să ne stipendieze, în vederea unui mic confort, - pentru ca, la termenul scadent, să-și ceară inevitabila dobîndă?! Să fie plătit, dar numai după, e ... conzult; în avans, însă, - cum s-ar zice tot pe-ardeleană - nu seplătie!". Sau următoarea mustoasă divagație în manieră de șotie: „cum nu sunt, însă, nici Ivan, nici Ion, și nu sunt, pe de altă parte, sigur că ajunge-voi în Paradis (unde, -n rest, nu ai nevoie de nimic) ci, mai degrabă, dedesubt, nu-ți
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
e tocmai măsluirea imaginii druizilor din rațiuni de hiperbolizare comercială. Potrivit autorului, druizii sînt victimele imaginației avide de aventuri cu pitoresc arhaic. In seama lor fantezia contemporană a pus cele mai năstrușnice găselnițe extravagante, încununîndu-i cu atribute de un macabru mustos și sordid: preoți sîngeroși folosind drept lăcașuri ritualice menhirele de la Stonehenge sau Avebury, sacerdoți oficiind atroce sacrificii de vieți omenești, magicieni folosind vîscul ca plantă cu virtuți terapeutice, auguri ghicind viitorul în virtutea unor tehnici de divinație a căror rețete n-
Menhirul cu ramuri de vîsc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6798_a_8123]
-
ascunzișuri ale mele, ba mai mult, îmi dirijau palmele umede de emoție spre ceea ce aflasem de la copii din pavilioanele C.F.R. că se cheamă "pizdă"?! Curios, copilăria mea e plină de femei ațîțătoare, nerușinîndu-se de mine, dimpotrivă, exhibînd ce aveau mai mustos și fraged, mai plăpînd și floral în carnea lor bucuroasă de privirile mele naive, profund admirative, dilatîndu-mi pupilele sclipitoare și dirijîndu-mi mîinile slăbuțe spre rotunjimi de sîni cu sfîrcuri și spre buci mirobolante, aiurindu-mi sufletul inform, modelîndu-mi-l întru o veșnică
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
cameramanului și se simte liber și important: scoate limba și-o flutură cu dragoste, își salută mama și bunica, iar dacă e din categoria vorbitoare, începe să-și povestească viața. Aici intră în scenă scriitorimea, care colectează cu nesaț vorbele mustoase, direct pe coala de hârtie, care plutește alene peste capetele semenilor. Colcăirea foșnitoare, oamenii adevărați și gesturile lor imperfecte - acestea sunt lucrurile căutate de ochiul avid al cititorului. Și de ce nu? în aglomerația și îmbrânceala continuă în care trăim, cine
Personajul meu sadic by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7545_a_8870]
-
Niculae Gheran este, în primul rând, una evocatoare, construită pe baza multor fapte și chiar acte autentice, concurând cu istoria, are, în același timp, condei de prozator, povestind cu vervă, pe anumite porțiuni, înscenându-și epic biografia, mânuind o limbă mustoasă, colorată, pitorească, știind să înregistreze cu finețe limbajul, când serios și frust, când argotic, diferențiat pe regiuni și etnii, graiul cu modulații specifice al ardeleanului întâlnindu-se cu jargonul evreiesc ce se vorbea la "Taica Lazăr", comercial și chiar cu
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
a împinge caricatura pînă la apogeul exagerării. Acesta e și motivul pentru care volumul acesta de futilități hazoase merită atenția unei cronici. În rest, dacă la mijloc n-ar fi fost decît bunadispoziț ie ce emană din zumzetul anecdotelor, secvențele mustoase n-ar fi meritat defel să fie comentate, tonul fatal minor al timbrului comic mărginindu-le efectul la un amuzament efemer, caz în care cititorul, de îndată ce ar fi închis cartea, nu și-ar mai fi amintit ce anume a citit
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
mai adesea m-am simțit agresat de un univers meschin, absurd și haotic. Ce înseamnă asta? Că aici întîlnim o proză copioasă și pestriță, care este menită exclusiv degustării estetice, în nici un caz amuzamentului burlesc. Dana Percec are o vervă mustoasă de spiriduș cinic, în vreme ce Ciprian Vălcan excelează în istorii funambulești și în invenții onomastice. Și cum ludicul nu cere neapărat un temperament frivol, volumul de față se hrănește dintr-un timbru de seriozitate evidentă, atîta doar că senzația n-o
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
al lui Cioran, Dan C. Mihăilescu vine cu un nerv expresiv pe măsură, verva criticului scutindu-l de pericolul de a-l terfeli pe francez datorită neputinței de a se ridica la înălțimea virtuozității sale. Dimpotrivă, Dan C. Mihăilescu scrie mustos, inspirat, cu acea poftă pe care nu o au decît scriitorii dotați cu senzualitate lexicală. În cazul său, perceperea cuvîntului pare să țină mai curînd de o facultate gustativă decît de una auditivă, cuvintele venindu-i în condei în virtutea unei
Veninul reconfortant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6197_a_7522]
-
aici nu gluma frivolă cu rost de flatare, ci accentul semantic menit a întări expresia. E ca și cum, depănîndu-și frazele, autorul urcă spre un punct de tensiune cînd, apăsînd pe etimologia cuvîntului sau pe ambiguitatea lui, scoate din el o nuanță mustoasă de factură doctă. Nuanța aceasta e chiar poanta care, întipărindu-se în mintea cititorului, îl ajută să vadă tema din alt unghi. La Sorin Dumitrescu contează tentele, puseurile, inflexiunile, într-un cuvînt, tresăririle temperamentale pe care le pune în curgerea
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]