252 matches
-
Viciu Un viciu puternic înrădăcinat e mult mai greu de abandonat. Miere și fiere Mierea din glas și dulceața din vorbe nu pot ascunde fierea din suflet. Zâmbet Îndoiește-te de zâmbetul fals și binevoitor al vrăjmașului și prețuiește surâsul mustrător dar sincer al prietenului. Viața Singurul și cel mai prețios lucru pentru care merită să te lupți este viața. Dialog Dialogul privirilor este un mod simplificat și codificat de comunicare interumană. Prosperitate O națiune nu se poate considera prosperă decât
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
cu Irlanda, în ’97 sau ’98? Divagațiile astea îl deranjează vizibil pe tânăr. Se moaie a înduplecare, ziceați ceva de o strategie... Io am fost președinte, măi, băiatule! Io am strategia foarte clar conturată, să știi! Și după o pauză mustrătoare, timp în care piciorul stâng l-a încălecat în sfârșit pe dreptul: ’97 sau ’98? Doar ai fost șef de cabinet!... ’97! vine un răspuns mai degrabă la plesneală. Ei, plesnește și Emil masa, atunci a început declinul, măi băiatule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
tușești! Și, după câteva clipe de reflecție se îndură: îți cumpăr una, numai dacă promiți s-o mănânci încet...! Da, mămică, sigur... Nu se putu ține de cuvânt; în câteva clipe tot conținutul cornetului dispăru. Simona se uită la el mustrătoare. Nu era nevoie de cuvinte. Răducu o privi vinovat. Încercă apoi să o distragă povestindu-i mai multe întâmplări din ziua care trecuse. Nu uită însă să-i amintească: Astăzi a venit la grădiniță tăticul Doiniței. Are un tătic înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
proprie, adică din vița de vie aflată În grădina mamei, la țară. Eram atât de impresionată și totodată neașteptat de speriată de faptul că Îndrăzneam să pășesc pe un teritoriu „adjudecat” de cei care mă priveau parcă cu reproș și mustrător din fotografiile alb-negru, peste care s-a așezat prăfosul și nemilosul timp, Încât m-am așezat doar pe un mic colț de scaun, ca În clipa următoare să mă reculeg de pe parchet și dintre sacoșe. Roșisem toată și nu mai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Îl izgoni și de acolo. Aceasta Îi strigă să caște ochii mai bine al’dată, că doar e scris negru pe alb pe ușă că este interzis persoanelor neautorizate accesul Înăuntru. După ce Îl mai privi insistent câteva clipe, doamna dădu mustrător din cap și dispăru. Se simțea aiurea. Hotărî să mai facă o ultimă Încercare și se Îndreptă spre o ușa mai Îndepărtată, dinspre capătul holului, pe care o zări Întredeschisă. Intră fără să mai bată. Vocea tunătoare a unui bărbat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mustățile arcuite, “tovarăș de haită” cu tata, cum Își spuneau ei În momentele de “grațioase Întâlniri nocturne”. Se apropie de sicriu și așeză câteva garoafe roșii la căpătâiul bunului său prieten. Apoi, cu palma apăsată pe inimă, Începu să clatine mustrător din cap, În timp ce lacrimi mari i se răsfirau pe barbă. De afară răzbăteau confuz voci aglomerate și din când În când motorul unei mașini pornite rupea neîndurător Înserarea. Când nea Gore Începu să povestească același vis, identic, pe care l-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de Îngrijorat (de ce i-am spus, oare, asta?), că m-am gândit să sun chiar la poliție (mințeam, telefonul mi se defectase de câteva săptămâni). Ea s-a arătat foarte mirată de atitudinea mea. M-a Întrebat, cu niște ochi mustrători, că de când gazda Își face griji pentru chiriași? Ea vine când vrea, stă cât are chef... important este, din câte știe ea, să-și achite la timp plata și să nu deranjeze vecinii. Are viața ei și ea este cea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
copii gălăgioși În jurul meu). Abia când mi-a apărut Înainte Scoancsa, am Înțeles că nu mă Înșelam. A trecut pe lângă mine cu trena ei de transpirație Înțepăcioasă și, când a ajuns În dreptul meu, m-a privit scurt și a clătinat mustrător din cap, ca și cum tocmai ar fi certat un obraznic. Apoi a pășit Înainte, cu spatele țeapăn, sfidătoare ca o profesoară prea riguroasă, de școală londoneză. Aseară, pe la nouă și jumătate (eram În bucătărie și ascultam la radio „Sonata Kreutzer”), m-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
spate cu o degajare dezarmantă, În timp ce râsul ei căpăta accente ireale - un fel de râgâieli sugrumate Împletite cu sâsâieli dintre cele mai bizare)! Lola - Lolicica, cred că te-ai amețit, drăguțo. Ea, Însă, se opri din râs și mă fixă mustrător cu privirea. Apoi, două lacrimi care nu pot ști cât erau de sincere i se desprinseră din ochii migdalați și se prăbușiră, cu zgomot stins, de masă. Ce Dumnezeu ai, Lola? am Întrebat-o nedumerit. Mi-a făcut semn că
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
insensibil într-un roșu ce amintea culoarea cărnii expuse pe tejgheaua măcelarilor. Se reînsufleți. Ochii, peste măsură de mari și mirați, ochii Săi, în care se concentrase toată splendoare vieții și care străluceau cu o lumină morbidă, ochii bolnavi și mustrători se deschiseră încet și mă fixau. Apoi se închiseră din nou. Era pentru prima dată când sesiza că exist. Asta nu dură mai mult de o clipă, dar fu suficient pentru a-mi permite să prind expresia pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
nunțile lui?" "Nu, frate. La toate, ce dra... Ah, nenorocită gură am! Păi, nu te gândești? Care din preoții alilanți să zică nu, cân' parohu' zice da. Ai?" "Corect, tată! Șefu-i șef, ce gura mă-sii!" Tăsică îl privi mustrător. Dar Petre trecu mai departe, încercând să deslușească un ultim aspect: Da' materialele mi le plătește după slujbă, acu', nu?" "Da, dom'ne, după slujbă. Într-un ceas, masim, e gata. Îți lasă el o sutică, două, acolo." "O sutică
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
a lucrat mereu Într-un scaner PET, de aici și felul său de-a fi, curios și pisălog la culme. De el nu puteai ascunde nimic, pentru că vedea practic prin tine. „Iar te-ai jucat cu fotonii“, Îmi șoptea, clătinând mustrător din cap când mă vedea intrând În casă, scăldat Într-o lumină difuză pe care numai el o putea zări, „treci repede și te spală!“ Într-adevăr, aruncarea fotonilor era joaca noastră favorită, În primul rând pentru că străluceau ca licuricii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
un cimitir relativ nou, fără monumente funerare fastuoase, alei pavate, mărginite de pomi și de flori, sau bănci curate pe care să te așezi pentru a te reculege. O pădure de cruci, din lemn, unele Într-o paragină mută și mustrătoare, Îți atrage atenția, imediat ce intri În el . Ca să aprinzi o lumânare la mormânul cuiva sau să petreci pe ultimul drum o persoană care și-a terminat conturile cu lumea asta, dacă nu ai mașină proprie, trebuie să traversezi marele oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mic... Pariez că la asta ți-e gîndul! Așa-i? Nu, scutură Lazăr din cap, stingherit de prezența profesorului mi-e ciudă pe vremea asta... Fata se ridică de pe scaun și se retrage, iar Lazăr, cu coada ochiului, observă privirea mustrătoare a profesorului urmărind-o. "Cum poți privi așa, maestre, un spate atît de feminin?! gîndește Lazăr. Te pomenești că nu-ți plac fetele în blugi, că, dacă-mi amintesc bine, erai tare galant cu studentele." În fustă arată Lazăr în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vedere scurtă. Nici pasăre, nici animal De ziua păsării Phoenix, considerată regina păsărilor, toate viețuitoarele din împărăția ei s-au dus s-o onoreze. Doar liliacul nu s-a înfățișat. Chemându-l la ea, pasărea Phoenix a spus cu glas mustrător: Tu, ca unul din supușii mei, de ce nu te-ai înfățișat de ziua nașterii mele? Eu am picioare și pot umbla pe pământ și socotesc că-s animal, ce rost avea să-ți urez viață lungă, de ziua ta, ție
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ochii închiși îl poți vedea pe el din nou, nu pe scăunelul unde l-a trimis tovarășa, ci cocoțat pe ceea ce noi numeam atunci cazemată (un garaj de beton, lăsat de izbeliște), bălăngănindu-și picioarele în gol și privindu-mă mustrător pentru prima oară. Nu, nu ai dreptul să dai în Cristos. El nu știa nimic pe-atunci de zborurile lui din înserare, nu știa nici măcar de Bau-Bau sau de Luminița și, mai ales, nu avea nici o idee cum că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
jar și, vă jur, la culcare parcă mirosea în cameră a inimă de câine roșu arsă. Mă apăsa ceva pe piept, nu era pătura, nu era nici Fifi, pisica, dar atârna greu, cam oprea respirația, trebuie să fi fost privirile mustrătoare ale băieților ațintite asupra mea prin întuneric, de pe perete, din afișul în care stăteau aliniați frumos pe trei rânduri, pe gazonul proaspăt tuns din Groapă, într-o zi însorită, cu nea Angelo Niculescu în mijloc, cu Lucescu pe vine, sprijinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
recomandat pe mine, ochii învățătoarei n-au licărit cu blândețea căprioarei, cum așternuse pe hârtie un poet, ci s-au bulbucat, v-am mai spus, ca la cucuvea sau la bufniță. Palma ei a căzut pe catalog cu un plescăit, mustrătoare, convinsă că ne înțeleseserăm între noi (palma, da, nu tovarășa învățătoare Ulăreascu), cât să ajungem amândoi pe lista ei. Și m-a respins. La Academia Militară a fost o festivitate a-ntâia. Ce de cămăși albe pe esplanada din fața statuii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
-n patru ca prințul Șerban Pangratty să nu mai calce în Vladia. Puteți fi sigură că aveți în mine un aliat de nădejde. În definitiv, avem aceleași interese..." Domnișoara K.F. a strîns ușor din pleoape, albastrul ochilor devenise cenușiu și mustrător, a lungit cît a putut gestul cu care îi întindea mîna să i-o sărute, peste măsuță, ceea ce nu se făcea, "idealuri, domnule Popianu, idealuri..." * N-a trebuit să facă nimic pentru ca prințul să nu mai vină în Vladia. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pace. Își arată dinții, într-un zâmbet discret, ca de iepure. Și din câte știu eu, n-a avut loc nici o discuție cu sălbaticii aia, deci oficial nu s-a declarat nici un război. —Nerușinatule! Hiro Tavaeárii îi adresa o privire mustrătoare lui Roonuí-Roonuí, căruia îi scăpase această exclamație. Niciodată nu s-au permis jigniri în timpul reuniunilor Consiliului. Și nu este acesta momentul să începem. Băieții ăștia nu fac altceva decât să apeleze la drepturile care le sunt conferite de legile gândite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mai aminti, că mi se înmoaie buricul când mă gândesc! —Altceva ți se înmoaie, nu buricul! —Mie?... întreba scufundatorul cu mândrie. Întreab-o pe Maiana!... Dintr-odată se lasă tăcerea, si atat Chimé, cât și Tapú Tetuanúi se uitară la el mustrători. Vetéa Pitó înțelese că a greșit, căci bâigui, lăsându-și privirea în pământ: — Îmi pare rău! Am fost un prost. — Într-adevăr, întări Tapú Tetuanúi. Un barbat nu trebuie să amintească niciodată de relațiile lui cu o femeie, cu atat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care continuă cu întrebările: Ce vânt bate? Nici unul. Ce vânt sufla de dimineață? —Mara’amú, dinspre sud-est. Asta inseamna ca de dimineață valurile veneau dinspre sud-est și ne loveau dinspre pupă, corect? — Corect, acceptă băiatul, derutat. Exigentul dascăl îl privi mustrător, surprins parcă de neștiința lui, și continuă reticent: Și cum îți explici faptul ca niște valuri care ne loveau de dimineață dinspre pupă acum ne lovesc dinspre babord? — S-o fi schimbat vântul, se aventură Tapú Tetuanúi cu sfiala, nemaiștiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nori albi. Maestrul sau îi arăta cu un gest plictisit unul dintre norii aceia îndepărtați, care se zăreau în partea stângă a vasului. —Acolo. — Dar eu nu văd decât un nor! protesta băiatul. Navigatorul-Căpitan îi adresa o privire lungă și mustrătoare: —Te-ai uitat bine la el? întreba. Celălalt se concentra și mai mult, mintea lui caută un amănunt cât de mic care să-l deosebească de orice alt nor din această lume, iar în cele din urmă nega convins: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
tău bărbat. Dacă tu n-ai realizat că despărțirea voastră este pur și simplu o șansă a ta înseamnă că ți-ai pierdut într-adevăr anii ăștia de floarea cucului, rosti Alexe și ochii lui albaștri se opriră asupra ei mustrători. El a găsit ceea ce a căutat, o asaltă de cealaltă parte Nina, o hienă ultra pozitivă care să-l ajute să-și urmeze ascensiunea. Tu erai un obstacol pentru el, un balast. Ochiul critic, preciză Alexe, conștiința. Între timp se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și în ultimul moment, mi-am dat seama că nu voi putea ajunge pe celălalt trotuar. Mașina a oprit brusc, scârțâind din toate frânele. Era la un metru de mine. Am scăpat ca prin minune. Toată lumea de pe stradă se uita mustrător la mine. Am înțeles ce mare greșeală am făcut, dându-mi seama abia atunci de gravitatea faptei mele. Dana Gâlcă, clasa a IV-a C Sub bolta înstelată Sub bolta înstelată, se auzea murmurul unui pârâu cristalin care mângâia sălciile
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]