1,312 matches
-
molime, boli, dureri, foamete, cutremure etc., precum și chinuri veșnice. VI. Lupta împotriva păcatelor și remediile acestora Lecturând scrierile patristice, putem lesne observa că Părinții condamnă păcatul și dau o luptă înverșunată împotriva lui, dar iubesc pe păcătos. Condamnând păcatul și mustrând într-un mod blând și iubitor pe păcătos, ei dovedesc că-l iubesc pe acesta, pentru că-i doresc îndreptarea, binele, comuniunea veșnică în bine. Sfinții Părinți au înțeles că „cel ce a fost în comuniune cu cei păcătoși pe pământ
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
Ioan Botezătorul Din Evanghelie cunoaștem că Irod, la un ospăț prilejuit de sărbătorirea zilei de naștere, a tăiat capul Sfanțului Ioan Botezătorul, la cererea Irodiadei. În acea vreme, Sfanțul Ioan era întemnițat în castelul lui Irod de la Maherus. Ioan îl mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era soția fratelui său. În ură ei de moarte, Irodiada a sfătuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase și plăcuse oaspeților și îndeosebi lui Irod, să ceară de la acesta capul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93782_a_95074]
-
Hunedoara. Un loc minunat - din punct de vedere turistic - un colț de rai pe care îl cunosc din copilărie. Nu este pentru prima dată când „truditorii” de la „ProDiaspora” se întâlnesc pe acele meleaguri. Vin cu plăcere de fiecare dată, unii „mustrând” organizatorii că evenimentele nu sunt mai dese! Cât despre ce se va întâmpla acolo, vă dau câtva amănunte... Dorim să facem un spectacol de calitate. Sunt convinsă că vom avea și un public bogat ca număr. De scenariul și regia
Interviu cu ECATERINA CÎMPEAN – Director General la RADIO „PRODIASPORA” [Corola-blog/BlogPost/93783_a_95075]
-
să-i facem șosele, canale. Abia ce-am putut încropi să umplem caicul cu mahmudele, galbeni, iscusari, peruzele, să-l pornim spre }arigrad, la Sublima Poartă, să se îndure a ne ocroti cu milostivirea-I înaltă. Am tăcut încurcat. M-am mustrat pentru cutezanța-mi nemăsurată. Vocea domnitorului sunase-ndurerată. }ară săracă de nu se mai putea. Numai cine nu vrea, nu vedea. Pe ulițe, cotiuge, cocioabe. Prin băltoace, copiii despuiați și cățeii se tăvăleau ca purceii. îndeosebi, copiii aveau ceva ciudat
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
pp. 73-74).l) În al doilea paragraf al "Celor trei hagialîcuri", citim: "Sunt ființe cari prin cîte ceva, uneori fără a ști ce anume, deșteaptă în noi o vie curiozitate, ațîțîndu-ne închipuirea să făurească asupra-le mici romane. M-am mustrat pentru slăbiciunea ce-am avut de asemenea ființe; nu destul de scump era s-o plătesc în pățania cu sir Aubrey de Vere? De data asta, peste curiozitate se altoia un simțămînt nou: o apropiere sufletească mergînd pînă la înduioșare" (p.
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
trecerii prin lume Batâr să-mi smulgă panica din sân! Ca mâine ad-Dio!... Tocită-i viața, ŕ droite et ŕ gauche Și n-am de rezervă vreun lustru; Curând înhăța-voi toiagul de moș: Pe Cronos, cu el, să îl mustru. Se-ntunecă ani. Zadarnic mă zbat Să-i fac mlădioși ca-n Rusalii; Torcându-le firu-n abac deochiat, Moira potrivnică prea li-i. E parcă-n invazii, cât nourii grei, Șocâții virtutea mi-au ros-o; Ca mâine, ad-Dio, superbe
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/11179_a_12504]
-
un poet român este acela consacrat lui Macedonski, în care găsim o caracterizare deosebit de sugestivă a marelui damnat: ,în Macedonski era ceva de Don Quijote al poeziei pure, ceva ridicol și sublim totdeodată, ceva care îți întărâta spiritul caustic, dar îți mustra în același timp conștiința - un amestec bizar, o împerechere stranie: o disonanță între suflet și aspect, între operă și om - cel puțin la prima vedere". Comentariul critic se îngemănează aici cu însemnarea memorialistică, în pagini de mare preț, evocând faimosul
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
cere să se facă mai întâi cunoscuți înaintea oamenilor din dragostea pentru ei (Ioan 13, 35), prin dragostea față de semeni și de Dumnezeu, și nu în cele din urmă, le mai cere să fie statornici în credință. Uneori El îi mustră pentru necredința lor. Imperativele apostolatului creștin sunt statornicia în credința față de Dumnezeu și statornicia în iubire față de Dumnezeu și de oameni[1]. Smerenia, lepădarea de sine și devotamentul până la sacrificiul fără de margini pentru slujirea Cuvântului erau condiții pe care trebuiau
INIŢIEREA SFINŢILOR APOSTOLI CA PROPOVĂDUITORI AI CUVÂTULUI de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380799_a_382128]
-
pentru a-și răcori capul. Se temea de un infarct. Fusese prevenit de medic de mai multe ori. I se dăduseră chiar și calmante, pe care arareori le folosise. Acum luă o doză dublă. Se privi În oglindă și se mustră. Dacă l-ar fi văzut Maria nu l-ar fi lăsat așa. Era bărbat sau ce era? Gândul la vorbele ei, Îi făcu bine. Ieși ceva mai stăpân pe sine. - Trebuie să fac cele cuvenite, zise el cu vocea albă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
dropii uriașe înotând prin marea de aur până la subsuori, cu aripile larg desfășurate. ...Ochiul găsește în amintire ungher de casă, în care un tată prăvale măsurile cu grâu, iar noi țopăim ca niște zei-copii prin boabele fierbinți - și tata ne mustră blând, pomenind ceva de somnul grâului. Doar bunica spunea altfel, îndemnându-ne: Grâul, zicea ea, este sudoarea bărbaților din nopțile de Sânziene, iar noi ne scăldam în sudoarea lor, ca să ajungem mari și puternici ca ei. Noaptea s-au zbătut
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
Ceaușescu mă caută cu privirea și, mai tarziu, am aflat că era nemulțumit că nu mă zarea“. „Ceaușescu era imprevizibil. Niciodată nu știai la ce să te aștepți de la el. Acum te bătea pe umeri, și în momentul următor te mustra pentru te miri ce! Am aflat, mai tarziu, după episodul cu inaugurarea, ca la acea festivitate de la Zalău ar fi spus că «sculptorul s-a cioplit pe sine în chipul neamului» - apoi, brusc, s-a oprit și se tot uită
Agenda2003-30-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281297_a_282626]
-
lui Ilie, voind să-l ucidă. De aceea, el s-a retras în muntele Horeb, unde a locuit într-o peșteră. De acolo, Dumnezeu l-a trimis să ungă prooroc, în locul său, pe Elisei. Apoi, l-a trimis să-l mustre pe Ahab pentru că rânduise, prin soția sa, uciderea unui locuitor cu numele Nabot, ca să-i răpească și să-i stăpânească o vie. Proorocul Ilie i-a prezis că pentru această fărădelege vor fi uciși atât el, cât și soția sa
Agenda2004-29-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282669_a_283998]
-
dansează pe un geamantan dantelat - / am cules ieri încă o baricada demodata / și-am ascuns-o, doar pentru noi, într-o pivniță cu bemoli..." (Ceremonie pe gresie). Cît de departe sîntem de "logică" percepțiilor spațio-temporale, pe care o invocă Schiller, mustrînd un poem pentru că n-ar respectă "statornicia legăturii" pe care ar presupune-o o atare "logică"! Formă își adjudeca o "recompensă" a funcției sale particularizatoare, prin cutezanța internă, prin "infinitul mic" ce-l deschide cititorului, vrăjindu-i ochiul, asadar cu
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
ascuțișuri exclusiviste, traduse într-un soi de gelozie publicistica, iritat (că odinioară Maiorescu, cu gîndul la "trădarea" unor apropiați) de împrejurarea că mai tînărul sau emul a publicat cu anticipație, în "România literară", un text destinat "Dialog"ului, Nego îl mustra cu o asprime de moment, ce urma a fi absorbita în fluxul amicalei relații: "Mi s-a părut că e o adevarată trădare și a revistei și a prieteniei noastre. Oare atît de puțin respectabila este aceasta revista, la care
EPISTOLELE MARELUI EXPERT by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17710_a_19035]
-
Andreea Deciu În Legitimitatea estetică a căsătoriei, personajul-matur al lui Kierkegaard, soțul, îl mustra sever pe cel tînăr, îndrăgostitul, reproșîndu-i atașamentul pentru figură seducătorului. A fi un Don Juan echivalează, pentru protagonist, nu doar cu o gravă imoralitate, ci chiar cu o chestiune de prost-gust. Cum se explică, însă, remarcabilă longevitate a eroului Don
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
un timp al amintirii. Iov este un roman al exilului și al rătăcirii, al depărtării de un spațiu familiar care nu poate produce decît alienare și confuzie. La un moment dat în carte, un personaj ne-evreu, țăranul Sameșkin, îl mustră căinîndu-l totodată, pe rătacitorul Mendel: "Ce tot mai vînturați și voi atîta lumea! Dracu' vă tot mînă dintr-un loc într-altul!" Un simplu țăran înțelege tragedia exilului, a veșnicei rătăciri în căutare de sine. După ce încearcă zadarnic să afle
Religia suferinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17202_a_18527]
-
schimbate și vorbirea colorată de cîteva cuvinte englezești, ei speră de fapt într-un miracol, cel al unei liniștiri și senine asumări de sine, așa cum în Rusia speraseră în miracolul vindecării lui Menuhim. Cînd Mendel, în ziua în care îl mustrase, începe să plîngă, țăranul îl consolează în cel mai simplu mod posibil. Atingîndu-I umerii firavi, el îi șoptește: "Dormi, dragă evreule, dormi și te odihnește!" Somnul pe care i-l recomandă Sameșkin poate fi interpretat și ca moarte, ca abandon
Religia suferinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17202_a_18527]
-
pentru ca să mă amenințe sec că, dacă vrea, nu-mi dă nici o chitanță. Temperată brusc de asemenea perspective, am renunțat la reproșuri, dispusă să mă mulțumesc cu hîrtia de care aveam nevoie. Zadarnic: era deja prea tîrziu, de-acum vameșul mă mustra pe mine, pentru impaciență și neînțelegere. Ca suprem argument în favoarea dreptului său de a nu fi la post cînd nu vrea, sau chiar de a nu-și face defel datoria, m-a întrebat ce meserie am. La răspunsul meu, oarecum
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
crîmpei de dumnezeire în sine, ci reverberează o generozitate divină "nemăsurata". Revărsînd asupra unui muritor ales o sumă de calități neobișnuite, Dumnezeu pune în dificultate, uimește și chiar ridiculizează simțul comun, masivitatea normalului, puterea opaca a ordinarului. Prin geniu, Providența mustra, într-un chip șui generis, fibră mediocrității. O umilește. Văsari scoate în relief faptul că natura a ținut să ofere lumii pildă unui om care o învinge prin artă, dar și prin purtări alese (paralelă este cu mai asprul în
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
mașini, pentru care șantierul a plătit despăgubiri: "despăgubiri" pentru mașinile lovite, nu pentru dispariția definitivă a ceea ce dădea splendoare unui colț altfel sordid din Capitală, si pentru pierderea umbrei binefăcătoare an verile toride. Iar nesăbuiții săpători răspundeau celor care-i mustrau: Las^ că crește altu-n loc!" (pomul era cel putin centenar, viguros și de o specie rară). Cineva a comentat că an Germania s-ar fi cimentat pământul peste rădăcini, ca să-l ăntărească). Las de-o parte revoltă subiectivă, poate, sau
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
percepție mai "primitivă" asupra relațiilor cu ceilalți. Privirea adultului intra și ea în rol și urmărește "tabloul" momentelor prezentate, contribuind la dedublarea personalității celei care scrie. Adultă i se adresează copilului, îi atrage atenția asupra unor detalii scăpate îl și mustra uneori pentru că n-a înțeles, că n-a prețuit cum trebuie clipe fericite, oameni, locuri și mai ales că nu și-a exprimat mai explicit sentimentele față de Ea. Un copil în vechiul București nu e o carte lineara, ea nu
Amintiri din vechiul Bucuresti by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17555_a_18880]
-
a tragediei, căreia i s-ar cuveni „decorul regal”. Adică accentul pus pe regi, pentru că aceștia, ar fi cei mai purificați de „reziduuri sociale și istorice”, ilustrînd o „excepționalitate pură”. E contrazis Shaw, care, în prefața la Sfînta Ioana, îl mustră pe Shakespeare, pentru că i-ar lipsi simțul pentru „suflul istoric”, adică pentru determinarea în concret social a eroilor și evenimentelor: „Dar acesta e tocmai realismul ideal al clasicilor, un realism existențial, într-un fel, adică în care situațiile comportă accent
I. Negoițescu inedit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2466_a_3791]
-
cadă la pace cu angajații statului care au declanșat-o, promițîndu-le acestora și din păcate ținîndu-se de cuvînt că nu se vor lua măsuri împotriva lor, în pofida literei legii. * În timp ce dl Băsescu hăituiește buticari, premierul Isărescu se mulțumește să-i mustre pe cei care au falsificat o listă care a luat drumul Monitorului Oficial, listă prin care diferiți datornici ai statului urmează să-și plătească datoriile în produse de interes strategic. * Un alt "mare" subiect de presă îl constituie revenirea în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16902_a_18227]
-
de preferință, secolele XVI, XVII, XVIII, literatură, filosofie sau religie alături de istorie sau psihologie, autori iluștri alternând cu iluștri necunoscuți pe care vrea să-i vadă traversând oceanul. Când i se pare că ritmul expedierilor nu e destul de alert își mustră furnizorul: ,,ce faci cât e ziulica de mare, stai în fundul magazinului și citești? De ce nu încerci să vinzi o carte cuiva?" Când se teme că va rămâne în pană de lecturi, îl somează de-a dreptul: ,,ascultă-mă bine Frankie
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
însă de-ajuns să vadă animalul crucificat în poartă ca să înțeleagă pricina ororii noastre. Obișnuia să spună că atunci când doi copii sunt împreună, amândoi sunt vinovați de ceea ce face fiecare singur, așa că ne dojeni pe amândoi pentru strigătele fratelui meu, mustrându-ne apoi pentru lipsa noastră de stăpânire. Vorbi în germană, nu în engleză, cum prevedea contractul ei de guvernantă, poate fiindcă era și ea speriată, deși refuza să recunoască. Dar îndată ce-și trase sufletul se întoarse la engleza ei
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]