443 matches
-
cinci, am să cobor, În haine negre, cu ochii stinși, zâmbind ușor..." (Domnul Amărăciune) Tanatos-ul poate fi asimilat unui ceremonial mioritic. Sărbătoarea este perfidă, li-niștea aparentă: Dansați în cete un joc galant, cântați, lăute, arcușuri seci, viori pustii, de ce stați mute? Apar șoapte insidioase: Amărăciune, urând viața, mi-a spus în șoaptă: Să te ferești!" Totul ține de o anume regie a coborârii printre oglinzi, al cărei mobil real nu trebuie cunoscut: E gata ceaiul? Toți au venit? Totul e gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
se sting în apunerii țară, fii un cristal care, sunând, s-a spart cu sunetu-odat'. Fii și cunoaște și a neființei stare, infinit întemeind lăuntrica-ți vibrare, deplin s-o desăvârșești în această unică oară. Printre uzatele, ca și printre mutele, fără de nume, rezerve ale deplinei naturi, negrăitele sume extatic să te numeri și numărul fă-l ca să piară. Cum să evităm stingerea definitivă și să intrăm în circuitul eternității ? Trebuie, afirmă Rilke "să murim neîncetat în Euridice": să intrăm în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lichidul care lăsase o pată mare, maro, pe roșul acesteia. Un fluture alb se așeză pe marginea căniței din mâna ei. Se opri din scuturatul bluzei privind mica vietate care își mișca aripile cu atâta grație și finețe încât rămase mută de uimire. Uitase și de cafea, și de pată, și de leagăn, și de valsul care fusese întrerupt de curiozitatea ei, când descoperise masca. Timpul parcă se oprise pe acea gingașă ființă care se așezase, fără frică, pe marginea căniței
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
mele de aia și ex cred că îi venea să îmi dea cu cărămidă în cap. Nu avea voie să mute o hârtie de pe biroul meu, ca făceam scandal. Și ea tot de tipul linge praful era, ea mai și muta mobilă odată pe săptămână și în 4-6 săptămâni era că la început. Și eu, si băiatul, la început am ajutat-o, apoi am lăsat-o în boii ei. EA: Era față bună, se vede că o mai iubești. EL: Ia
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
în casa acelui Pepino care nu mai apare, în compania nevestei lui surdo-mute și a unui brotac "înveșmântat doar în crusta aia de jeg și muci", eroii (Relu și Andrei, fiindcă Laur o va șterge cu toți banii și cu muta) sunt prinși în tăvălugul mișcării protestatare. Romanul acesta al Revoluției este, de asemenea, puternic și profund original prin asumarea de către autorul-narator-protagonist a condiției lui de paria, chiar și atunci când epocile se schimbă. Însă scena de vârf, extraordinară, a cărții e
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
cândva romanele vieții, și pentru trei scaune ce păreau să ne fi așteptat special pe noi. Sosisem și așteptam să ni se dea să mâncăm. Eu și văru' Laur ne holbam ca la un spectacol de toată bafta la tevatura mutei cu brotacul în brațe. I se tăiase răsuflarea de bucurie și de obidă. Gâfâia strân-gându-l la piept și albindu-l de pupături din creștet până-n tălpi peste crusta de jeg și muci, de-ai fi zis că tocmai îl salvase
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
că toți eram niște animale acolo-n țarcul ăla cu pământ bătătorit pe jos, niște animale de rase sau specii diferite care-n așteptarea tainului bâjbâiam îndârjiți după un grai comun tinzând să se confunde cu sfâșierea de mamă a mutei." (pp. 163-164). Nimic, chiar nimic de adăugat.
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
un public. Nu un partener, nu un alt actor în tandem cu care să-și emită, incontinent, replicile, ci un auditoriu. Ea își joacă piesa amoroasă înaintea unui cuptor cu microunde, pe aceea demnă de Brodway în fața nimănui, pe aceea mută în imaginar, pentru a sfârși - poate - la capătul unei țevi de carabină. Protagonista sau spectatorul. Rămâne de urmărit. La urma urmelor, punerea efectivă în scenă va da verdictul asupra pieselor din America și acustica, iar nu eu. Tot ce pot
Primul risipitor al țării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9373_a_10698]
-
arzând, sfârâind pe firul invizibil al incandescenței mele, piatră mai rece și grea decât moartea, piatră lucioasă ori plină de zgrunțuri, la loc de cinste te țin, în sângele meu, înghețul tău imaculat de mine însămi mă mântuie. limba ta mută și-a slobozit în mine dulceața semnelor venite din neștiuta noastră istorie. misterioase, ademenitoare, de neînțeles, acestor semne mă încredințez, cu carnea mea pieritoare, cu sufletul meu sfărâmicios. vedea-va cineva harta acestor semne pe care eu nu le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
diseară ești invitata mea la cină. La Duc d’Anjou . Ia-l și pe Robespierre: o să facem un triunghi amoros liber consimțit. La ora 8 fix vin să te iau din fața ușii. Ținuta obligatorie. La revedere. Lionel iese. Liliane rămâne mută de uimire. După un timp, își revine și formează un număr de telefon. Când i se răspunde, spune doar atât: — Duc d’Anjou! Și închide. E ora 20.25. Lionel și Liliane intră pe ușa restaurantului Duc d’Anjou. Restaurantul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
unii chiorâș la mine, ca la unul ce-am fost prooroc la zilele mele și știu să ghicesc în palmă... SISOE: Nu mi-i mie de asta... HABACUC: Atunci ce facem? Jucăm țintar, sau de ce ne-am așezat aici? Ia mută! SISOE (se gândește, apucă un bob de porumb între două degete, îl scuipă bine pe toate părțile și-l pune pe tablă la întâmplare) Ei, ce zici? HABACUC: Bre, bre, bre, da' fie, că strașnic le mai învârtești! Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ce zici? HABACUC: Bre, bre, bre, da' fie, că strașnic le mai învârtești! Nimeni nu se poate pune cu sfinția ta la acest joc. Atâta doar că-l joci cam rar... Eu am să-l mut pe acesta din mijloc. (mută) SISOE (la fel ca prima dată): Și eu pe acestălalt. HABACUC (cu răutate, cântat): Iară eu mânca-ți-l-voi pre el! (Ia bobul de porumb. Se aud apropiindu-se voci care cântă obosit) Ia! (intră Sfântul Pafnutie, cu trei ucenici după el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de la colț. SISOE: Numaidecât! (scuipă bobul pe toate părțile, îl mută) HABACUC: Sfinția ta le știi pe toate. Iaca, eu am să mut, în cinstea sfinției tale, bobul acesta de fasole, mai mare decât celelalte și stropit cu puchi roșii. (mută) PAFNUTIE (se lasă pe vine lângă Sisoe): Bun. Ia mută-mi-l acuși pe acesta de-aici, de la răscruce, Sisoe. (Sisoe apucă bobul, începe să-l scuipe) Și nu-l mai îmbăla atâta sfinție ta, că doar n-are să prindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nu jucăm pe parale! PAFNUTIE: Urât mi-a fost mie, de când lumea, prooroace, sfântul care umblă cu șireclicuri la țintar! Vei face dară bunătatea sfinția ta să duci la locul ei această boabă de fasole. HABACUC (mormăit): Iaca o duc! (mută) Da' nici sfânt așa cărpănos la joc pot să jur că n-am mai întâlnit! SISOE (care, în tot acest timp, părea absent, izbucnește patetic): Mă voi ruga iarăși Celui Prea Milostiv să-mi dea și mie doi-trei binecredincioși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
lucru. Dar îi promise că va întreprinde un consult împreună cu mai mulți medici pentru a hotărî dacă o pot externa. Trebuie să aveți puțină răbdare, îi spuse el și, pentru a-i demonstra că ținuse cont de cerința ei, o mută într-o rezervă cu doar două paturi și-i oferi cărți de citit, tratând-o ca pe un pacient vindecat. Într-una din zile, după o vizită de rutină, medicul Văraru o întrebă: Ați dori să vă externăm? Da, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
fel, “protejata” patronului, deci... a Divinității. Nu l-am suportat din prima clipă pe barman. Am știut că e un pervers și jumătate. Totuși - și aici trebuie să-i mulțumesc - m-a avertizat că Lola nu vorbește niciodată. Că „e mută de-a binelea bunătatea asta de fată!”. Nu l-am Întrebat nici de unde știa de numele ei, nici altceva. Nu puteam proba spusele lui dacă mă mințea, ori dacă nu era altceva la mijloc. În fond, nu prea mă interesa
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cuvinte meșteșugite, zise mama Inei, cu un ton tolerant. Tu nu vrei să ne superi, dar acum ți-a intrat în cap o idee și nu ți-o putem scoate nici cu cleștele. Fie cum vrei tu, cum vreți voi! Muta asta de Ina de mult nu mai are păreri. Dacă gândiți că nu mai există altă cale... Suntem bucuroși că voi doi vă înțelegeți și că Mihăiță este un copil reușit! Noi ne simțim împliniți. * Lucrările de renovare la casa
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
documente și dovezi care au putut fi recuperate. Presupun - se va vedea Îndată ce motive am să o fac - că nici În viitor situația nu se va schimba prea mult. Ca și În cazul altor enigme ale istoriei recente, arhivele sunt mute, martorii par loviți de amnezie, iar oficialii clatină din cap cu subînțeles și surîd amabil, explicînd că e vorba de informații clasificate. Nu altfel stau lucrurile În cazul insulei Roland: cei care știu că, timp de aproape patru decenii, România
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de scoarță prin burtă, să iasă pe gură, fire de mohor sub piele și suflam și, sub pod, le-am ținut la foc. Creșteau ca niște gogoși aruncate-n uleiul încins și pocneau, uite cum crapă! - Hâahâha... - Te place Muta! Muta... Muta... Ia pupă-l pe aschimodie... Aia se învârtea pe lângă noi, plimbând un cerc. Zurr, zurr... - Ia-ți, mă, cercul de-aici! Care i-a dat Mutei cercul să-l zornăie? N-ați avut treabă? - Ahâiii... - Muta vrea să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
scoarță prin burtă, să iasă pe gură, fire de mohor sub piele și suflam și, sub pod, le-am ținut la foc. Creșteau ca niște gogoși aruncate-n uleiul încins și pocneau, uite cum crapă! - Hâahâha... - Te place Muta! Muta... Muta... Ia pupă-l pe aschimodie... Aia se învârtea pe lângă noi, plimbând un cerc. Zurr, zurr... - Ia-ți, mă, cercul de-aici! Care i-a dat Mutei cercul să-l zornăie? N-ați avut treabă? - Ahâiii... - Muta vrea să stea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
aruncate-n uleiul încins și pocneau, uite cum crapă! - Hâahâha... - Te place Muta! Muta... Muta... Ia pupă-l pe aschimodie... Aia se învârtea pe lângă noi, plimbând un cerc. Zurr, zurr... - Ia-ți, mă, cercul de-aici! Care i-a dat Mutei cercul să-l zornăie? N-ați avut treabă? - Ahâiii... - Muta vrea să stea cu tine, aschimodie! Ai gagică de-acuma! Ce mai aștepți? Ia ridică-i fusta, să vedem și noi... - Ia mai lăsați-mă dracului în pace! Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Te place Muta! Muta... Muta... Ia pupă-l pe aschimodie... Aia se învârtea pe lângă noi, plimbând un cerc. Zurr, zurr... - Ia-ți, mă, cercul de-aici! Care i-a dat Mutei cercul să-l zornăie? N-ați avut treabă? - Ahâiii... - Muta vrea să stea cu tine, aschimodie! Ai gagică de-acuma! Ce mai aștepți? Ia ridică-i fusta, să vedem și noi... - Ia mai lăsați-mă dracului în pace! Nu vreau... Muta începe s-arunce cu bulgări în noi. Aruncă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cercul să-l zornăie? N-ați avut treabă? - Ahâiii... - Muta vrea să stea cu tine, aschimodie! Ai gagică de-acuma! Ce mai aștepți? Ia ridică-i fusta, să vedem și noi... - Ia mai lăsați-mă dracului în pace! Nu vreau... Muta începe s-arunce cu bulgări în noi. Aruncă și cercul în Bahlui. - Ho, nebuno... Pleacă! Stau pe camera de cauciuc adusă de Sorin. În iarbă sunt melci verzui și maronii. Sorin se distrează strivindu-i sub tălpi. Își șterge călcâiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
spate, dezvelind ceea ce par a fi niște cercei de perle. — Când ajung la închisoare, își spune Gwen în monitor, sau când nu mai sunt atrăgătoare, unele fete folosesc lama-unghie ca să-și taie venele de la încheietura mâinilor. O fac din nou mută pe Gwen Lucrează Ca Târfă. Schimb canalele. Schimb canalele. Schimb canalele. La distanță de șaisprezece canale, o tinerică frumoasă într-o rochie cu paiete zâmbește și aruncă reziduuri organice într-o Fabrică de Snack Num Num. Eu și Evie, noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ele, sau pur și simplu să tacă. Nici nu știți cât de greu e pentru o piatră... să tacă. Și când te gândești că asta trebuiau să facă zile de-a rândul! Să stea într-un loc și să fie mute... ca pietrele. Omenii veneau, se uitau, uneori puneau mâna pe ele, le admirau sunt colorate, sau ascuțite, sau netede, sau... ce formă frumoasă au... Întrebau de preț și plecau. Atunci răsuflau ușurate! Erau toate aici, împreună! Chiar și pietrele acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]