37 matches
-
ar îndrăzni să pătrundă aici, răspunde vestala Silvia. Noua preoteasă încearcă să desfacă vasul, dar Occia o oprește: — Nu-l deschidem decât primăvara, când facem curățenie generală. Domitia nu se dă însă dusă: — Ce-i acolo? — Penații Troiei, spune Claudia. Mutrișoara nedumerită a fetiței le face pe multe să râdă. — Vesta i-a primit aici pe zeii troieni, o lămurește Vestala Mamă. Se gândește că nu e de ajuns. — Aeneas a adus cu el aceste odoare sfinte când Troia a fost
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sau băieți, melodii sau cântăreți“ sau „Consecințe“ și urmăream cu atenție care dintre noi se înroșește la pronunțarea vreunui nume. Iubirile se dezvăluie la un chat pe net, unde răspunsurile se pot nuanța discret cu vreun smiley intimidat sau o mutrișoară roșie din ale cărei urechi iese fum (în cazul acesta, informația este cu siguranță validăă. 60% dintre copii navighează pe Internet; mai bine de jumătate din ei intră pe programe de mesagerie instant. Era o mare onoare să fii campioană
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
ea fugise, absorbită de tavan. Din instinct, mi-am ridicat privirile s-o caut. Atunci l-am văzut, Angela, l-am văzut pe fiul nostru. Pentru o clipă, chipul lui mi-a apărut acolo sus. Nu era frumos, avea o mutrișoară plăpândă și aspră ca a mamei sale. Ticălosul acela mic venise s-o ia. Și acolo unde fusese chipul lui, pe tavan, rămânea o crăpătură în tencuială, împreună cu o pată de umezeală care îi semăna mult. M-am ghemuit lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Nu-ți dau voie! De data aceasta, Viviana se retrase la marginea drumului, așeză cu grijă sticla într-un loc ferit, apoi veni în fața lui Toma cu mâinile încleștate în pumnișori și-i îndesă de două-trei ori cu sete în mutrișoara obraznică a acestuia. Toma rămase mirat, nevenindu-i să creadă îndrăzneala ei, după care, începuse să strige cât îl țineau puterile alergând înspre curte: Bunica! Bunica! M-a bătut Viviana! în timp ce plângea, nervos și umilit de atâta îndrăzneală din partea unei
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
a înăbușit pur și simplu. Fără figuri, ai înțeles? Sau vrei să te iau pe sus? În clipa aceea pe ușă a intrat și un al doilea milițian cu o armă automată la umăr. Iar în spatele său s-a ițit mutrișoara agilului Constantin Topoloveanu. ----------------------------------------------------------------------- PAUL TUMANIAN Manechine 2 1
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
e, dar și eu am încredere în tine, Dan, și cred că o bere din când în când n-o să conteze. De altfel, se zice că la alcool renunți treptat; asta e aniversarea noastră specială - rostind specială, Carol făcuse o mutrișoară cochetă - așa că poate exista și o zi când bei. Vezi cât de ușor dărâmase temelia ideologică ridicată de Dave 2 în mintea îngustă a lui Dan? Asta demonstrează mutabilitatea spiritului omenesc. Evident că sarea din mâncare o ajutase pe Carol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
un plînset nu departe, o văzu atunci pe tînăra naufragiată, inconștientă. Ținea strîns la piept un pachet de cîrpe care se agita scîncind. Pierric veni mai aproape, fascinat. Cu o mînă șovăielnică, dădu la o parte scutecele și Întrezări o mutrișoară de nou-născut. La contactul cu mîna puștiului, bebelușul Întoarse capul și deschise gurița, căutînd parcă pieptul mamei ca să sugă. Răsunară Împușcături. Instinctiv, copilul apucă scutecele care se desfăcură, o păpușă căzu dintre ele, pe care Pierric o ridică și, strîngînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
toți, adaugă, Părințelul e șters de pe listă, și-a dat arama pe față ca un adevărat slujitor al lui Dumnezeu, așa că ducă-se dracului. Dacă n-ați fi adus vorba, zice Gulie, l-am fi uitat și pe Curist cu tot cu mutrișoara lui tembelă. Mie mi-e totuna, spune Dendé, eu unul n-am murit niciodată de dorul lui, dar nici nu i-am purtat sîmbetele. Îl mai așteptăm cinci minute, dacă nu apare o începem fără el, zice Roja, și privirea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
-se lângă ea cu o privire dulce. Mi-ai promis de ieri că vedem pozele! Ieri Încă eram supărată pe tine și nici nu-mi amintesc să-ți fi promis ceva, Îi spuse cu un glas În care el, după mutrișoara pe care o făcea, se vedea că nu crede. Și-apoi, ai să mă Înnebunești așa mereu? Cred că le știi pe toate pe de rost...! Înțelese, totuși, că nu o va scoate la capăt cu el, așa că renunță pentru
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
arme și se cățără agil pe motociclul spațial Honda. Trebuia să atragă după el vifornița și furia găurii negre pe trasee secrete și se grăbea viclean să-i ofere o falsă momeală, pentru a deruta inamicul. I se întipări pe mutrișoară un zâmbet cinic și porni imediat; se auzi zgomotul vehiculului tușind cu intermitențe, apoi dispăru într-un nor de praf stelar! După clipe, ce durară în timpul argonauților ore nesfârșite, apăru cu misiunea îndeplinită... avea năsturașul în buzunar... potolit, dresat și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
stătură așa, câteva clipe, îmbrățișați, obrajii li se lipiră, dar bărbatul nu mai știu ce să facă și se depărtă, privind în jur, stânjenit. Merseră la tarabele cu dulciuri. Aurica își luă un băț cu vată de zahăr, cufundându-și mutrișoara în spuma sticloasă. Petrache privi vârtejul albăstrui, scânteietor, încercă, neîndemânatic, cu vârful limbii, apoi smulse din el un pămătuf și-l făcu ghemotoc. În pumn îi rămase un ciob sticlos, ca de gheață. — Asta e tot ? întrebă. — Nu se mănâncă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
continuă schimbare a lui Adrian Copilu Minune. Vocea lui Vasilache, vocea Mărioarei. Lume, lume! 27 aprilie Fantoma lui Ilici ne bîntuie în așa hal, încît chiar și-atunci cînd credem că am scăpat, irevocabil, de ea, vindecîndu-ne adică, își arată mutrișoara și, subit, ne conturbă uzul rațiunii. "Cu cine sînteți voi, maeștri ai culturii?" (sau cam așa ceva) suna ultimatumul bolșevic al lui Ulianov, omul cu arma... cuvîntului. Cunoaștem prea bine răspunsul celor vizați. Iar statisticile spun exact ce s-a întîmplat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]