38 matches
-
În antret, să scap de un casus belli cu ostenitu. Că io Îmi zic Întruna: nu te pune, dacă poți, cu lihniții. Când ieșeam dân debaraua dă 0,60, care acolo mi-au dat, pă straiu dă urs care mă năbușea, o legumă stătută și un carcalete cu molan, m-am ciocnit În ogradă cu târlanu, care nici când l-am salutat n-a răspunsără. Da vezi carvazică ce ie azardu: unșpe zile, nici mai mult, nici mai puțin, la fix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
început să-l strig - Stam singur lângă mort... și era frig... Și-i atârnau aripile de plumb. Pastel Buciumă toamna Agonic - din fund - Trec păsărele, Și tainic s-ascund. Țârâie ploaia... Nu-i nimeni pe drum; Pe-afară de stai Te-năbuși de fum. Departe, pe câmp, Cad corbii, domol; Și răgete lungi Pornesc din ocol. Tălăngile, trist, Tot sună dogit... Și tare-i târziu, Și n-am mai murit... Decor Copacii albi, copacii negri Stau goi în parcul solitar: Decor de
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
de Ciocolată albă pentru opt persoane. O pleașcă îmi aterizează pe picior și țip enervată. Mai am un pic și-mi dau lacrimile. De ce nu mi-a ieșit ? Am urmat nenorocita aia de rețetă pas cu pas. Simt că mă-năbușă furia : furie la adresa propriei mele incapacități, furie la vederea albușurilor care mi-au opus rezistență, furie față de cărțile de bucate, față de bucătari, față de mâncare... Și, mai presus de toate, față de cel sau cea care a scris că bezelele sunt „foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
casă, și‐ n casă, într‐ un colț întunecat, Văd un copil, de mama lui certat ... El mâinile și‐ ntinde spre iertare - Dar ea‐i tăcută și ne‐ ndurătoare. Din toți câți trec, nu‐ i nimeni să‐l aline ! și plânge ‐ năbușit copilul - ș‐adoarme în suspine ... Dar peste noapte‐o biruiește dorul - Din somnu‐i sare mama, și spre ungherul unde‐ i doarme‐ odorul Pășește‐n vârful degetelor numa ... Pe somnul lui cel lin Duioasă se ‐nclină; De‐al vieții sale
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
negurile triste și pustii; De când te‐ aștept, la pieptul meu să vii! De când te‐ aștept, visând mereu în prag! De voi cădea cu fruntea la pământ Stejar bătut de brumă și de vânt, De‐ oi adormi și negurile reci Vor‐ năbuși o inimă pe veci, Deasupra‐ mi visul tău va fi cunună! 161 Putea‐vor vânturi să răstoarne stânci, Să năvălească mările adânci. Alunecând șuvoaie pe podmol, De‐a pururi n‐ or putea din lutu‐mi gol Să‐mi smulgă chipu
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Speriat.): O să fie urât de tot. Și nici n-o s-o mai putem pune-napoi. BRUNO: O aruncăm de tot. O facem fărâme. GRUBI (Meditativ.): De ce n-avem noi noroc? Bruno? BRUNO: O fi ceva la mijloc. Pe mine mă-năbușă. Pe tine nu te-năbușă? GRUBI: Și pe mine mă-năbușă. Mă dor ochii ca la ceapă. BRUNO: Să nu râdă careva de noi. N-ar trebui să-i lăsăm să râdă de noi... GRUBI: Ce-are-a face? Las’ să râdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
tot. Și nici n-o s-o mai putem pune-napoi. BRUNO: O aruncăm de tot. O facem fărâme. GRUBI (Meditativ.): De ce n-avem noi noroc? Bruno? BRUNO: O fi ceva la mijloc. Pe mine mă-năbușă. Pe tine nu te-năbușă? GRUBI: Și pe mine mă-năbușă. Mă dor ochii ca la ceapă. BRUNO: Să nu râdă careva de noi. N-ar trebui să-i lăsăm să râdă de noi... GRUBI: Ce-are-a face? Las’ să râdă! (Încet, cu atenție, cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mai putem pune-napoi. BRUNO: O aruncăm de tot. O facem fărâme. GRUBI (Meditativ.): De ce n-avem noi noroc? Bruno? BRUNO: O fi ceva la mijloc. Pe mine mă-năbușă. Pe tine nu te-năbușă? GRUBI: Și pe mine mă-năbușă. Mă dor ochii ca la ceapă. BRUNO: Să nu râdă careva de noi. N-ar trebui să-i lăsăm să râdă de noi... GRUBI: Ce-are-a face? Las’ să râdă! (Încet, cu atenție, cei doi încep să extragă din groapă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
GRUBI: N-ai vrut! N-ai vrut! VOCEA LUI BRUNO: S-a-ndesit? VOCEA LUI GRUBI: Nu prea. Aiu! (Dintr-o dată, din groapă, încep să urce abur și un jet puternic de fum.) S-a spart! Ține-o! VOCEA LUI BRUNO: Mă-năbuș! VOCEA LUI GRUBI: Ține-te de mine! VOCEA LUI BRUNO: Să nu deschizi! Să nu... (Se aud sunete ciudate; un scrâșnet de fiare și mai multe păsări se ridică din groapă, plutesc prin sală și se aează pe umerii spectatorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
DOILEA BĂRBAT: Nu vi se leagă nimica. Numai vorbe și vorbe. M-am săturat. Să vă ia dracu’! PRIMUL BĂRBAT: Chiar! AL DOILEA BĂRBAT: O să muriți înghițiți de buboiul ăsta, o să crească ș-o să dea năvală peste voi. O să vă-năbușe. N-aveți cum să scăpați de aici. Tot ce s-a-ntâmplat e minciună. Minciună! Ceva atât de urât n-am mai văzut. PRIMUL BĂRBAT: E chiar penibil. Zău, fraților, toată treaba asta e de-a dreptul scârboasă. AL DOILEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
am lăsat semenilor potloagele blănii Ca să fiu singur, mă las hărtănit și lătrat. Singurătatea se plătește totdeauna mai scump decât orice plăcere Cum să mă plimb eu cu un gând absolut printre bastioane de fuste, Când la orice pas mă-năbușe damful transpirat de acreala sentimentelor Ce curge pe caldarâm și-mi strică Încălțările; Nu pot să pun pe nimeni să mi le curețe, după ce mă Întorc din lume, S-au strâns așa de multe, că nu știu unde să le mai arunc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de cum s-a lăsat toamna zac și mă perpelesc și mă rog lui Dumnezeu să aibă milă de bieții copilași, că mi se rupe inima cât sunt ei sărăcuții de golași și de flămânzi... Aoleo, aoleu... nu mai pot, mă năbuș... Uite cum mi s-au răcit mîinile!... Aoleu, Maică Precistă! În cocioabă era un aer greu de sudori și de suspinuri. Pe geamurile murdare de-abia pătrundeau câteva raze de soare. În vatră fâșâia un ciot verde bolbocind șomoioage de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
două răsuflători, ceea ce nu posedă decît o singură specie de leviatan - balena normală și balenele înrudite cu ea - specie despre care vînătorii spun că are o înghițitoare atît de strîmtă, încît „pînă și-o chiflă ar face-o să se-năbușe“. Dar episcopul Jebb a răspuns, cu anticipație, la acest argument: nu e nevoie, zicea el, să presupunem că Iona a fost înmormîntat de viu în pîntecul balenei - ajunge să spunem c-a fost cazat provizoriu într-un ungher al botului
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]