38 matches
-
a căuta dacă ele priesc sau fac rău omenirii, și acest rol nepăsător față cu omul, natura îl îndeplinește atât în viața de toate zilele cât și în lungul curs al istoriei. Și cu toate aceste poporul român nu poate năbuși o speranță ce încolțește în el, de câte ori își aruncă ochii spre toate acele părți unde răsună graiul românesc, anume că din păturile adânci ale unui viitor oricât de îndepărtat, va răsări odată frumosul arbore al unirii tuturor românilor, că pe cât
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
de Ciocolată albă pentru opt persoane. O pleașcă îmi aterizează pe picior și țip enervată. Mai am un pic și-mi dau lacrimile. De ce nu mi-a ieșit ? Am urmat nenorocita aia de rețetă pas cu pas. Simt că mă-năbușă furia : furie la adresa propriei mele incapacități, furie la vederea albușurilor care mi-au opus rezistență, furie față de cărțile de bucate, față de bucătari, față de mâncare... Și, mai presus de toate, față de cel sau cea care a scris că bezelele sunt „foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Speriat.): O să fie urât de tot. Și nici n-o s-o mai putem pune-napoi. BRUNO: O aruncăm de tot. O facem fărâme. GRUBI (Meditativ.): De ce n-avem noi noroc? Bruno? BRUNO: O fi ceva la mijloc. Pe mine mă-năbușă. Pe tine nu te-năbușă? GRUBI: Și pe mine mă-năbușă. Mă dor ochii ca la ceapă. BRUNO: Să nu râdă careva de noi. N-ar trebui să-i lăsăm să râdă de noi... GRUBI: Ce-are-a face? Las’ să râdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
tot. Și nici n-o s-o mai putem pune-napoi. BRUNO: O aruncăm de tot. O facem fărâme. GRUBI (Meditativ.): De ce n-avem noi noroc? Bruno? BRUNO: O fi ceva la mijloc. Pe mine mă-năbușă. Pe tine nu te-năbușă? GRUBI: Și pe mine mă-năbușă. Mă dor ochii ca la ceapă. BRUNO: Să nu râdă careva de noi. N-ar trebui să-i lăsăm să râdă de noi... GRUBI: Ce-are-a face? Las’ să râdă! (Încet, cu atenție, cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mai putem pune-napoi. BRUNO: O aruncăm de tot. O facem fărâme. GRUBI (Meditativ.): De ce n-avem noi noroc? Bruno? BRUNO: O fi ceva la mijloc. Pe mine mă-năbușă. Pe tine nu te-năbușă? GRUBI: Și pe mine mă-năbușă. Mă dor ochii ca la ceapă. BRUNO: Să nu râdă careva de noi. N-ar trebui să-i lăsăm să râdă de noi... GRUBI: Ce-are-a face? Las’ să râdă! (Încet, cu atenție, cei doi încep să extragă din groapă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
GRUBI: N-ai vrut! N-ai vrut! VOCEA LUI BRUNO: S-a-ndesit? VOCEA LUI GRUBI: Nu prea. Aiu! (Dintr-o dată, din groapă, încep să urce abur și un jet puternic de fum.) S-a spart! Ține-o! VOCEA LUI BRUNO: Mă-năbuș! VOCEA LUI GRUBI: Ține-te de mine! VOCEA LUI BRUNO: Să nu deschizi! Să nu... (Se aud sunete ciudate; un scrâșnet de fiare și mai multe păsări se ridică din groapă, plutesc prin sală și se aează pe umerii spectatorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
DOILEA BĂRBAT: Nu vi se leagă nimica. Numai vorbe și vorbe. M-am săturat. Să vă ia dracu’! PRIMUL BĂRBAT: Chiar! AL DOILEA BĂRBAT: O să muriți înghițiți de buboiul ăsta, o să crească ș-o să dea năvală peste voi. O să vă-năbușe. N-aveți cum să scăpați de aici. Tot ce s-a-ntâmplat e minciună. Minciună! Ceva atât de urât n-am mai văzut. PRIMUL BĂRBAT: E chiar penibil. Zău, fraților, toată treaba asta e de-a dreptul scârboasă. AL DOILEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de pildă, o parte din lecturile sătencei Marghioala Gh. Buchir, de 26 de ani, căsătorită, cu un copil, absolventă a trei clase primare, care a citit în iarna lui 1928 un număr de 47 cărți: Beția de Virgil Arifeanu, Flăcări năbușite de I. Neagu, Nuvele de N. Dunăreanu, O noapte de Crăciun de Dickens, Nuvele de N. Gane, Povești populare de Lev Tolstoi, Basmele românilor de Ispirescu, Iancu Jianu de N.D. Popescu, Furnica de Emil Gârleanu, Viața și pildele lui Esop
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
am lăsat semenilor potloagele blănii Ca să fiu singur, mă las hărtănit și lătrat. Singurătatea se plătește totdeauna mai scump decât orice plăcere Cum să mă plimb eu cu un gând absolut printre bastioane de fuste, Când la orice pas mă-năbușe damful transpirat de acreala sentimentelor Ce curge pe caldarâm și-mi strică Încălțările; Nu pot să pun pe nimeni să mi le curețe, după ce mă Întorc din lume, S-au strâns așa de multe, că nu știu unde să le mai arunc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În antret, să scap de un casus belli cu ostenitu. Că io Îmi zic Întruna: nu te pune, dacă poți, cu lihniții. Când ieșeam dân debaraua dă 0,60, care acolo mi-au dat, pă straiu dă urs care mă năbușea, o legumă stătută și un carcalete cu molan, m-am ciocnit În ogradă cu târlanu, care nici când l-am salutat n-a răspunsără. Da vezi carvazică ce ie azardu: unșpe zile, nici mai mult, nici mai puțin, la fix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
contrazicerea faptelor cu declarația d-lui prim-ministru, în plină Cameră, că cestiunea nu are deloc un caracter internațional, guvernul a refuzat să arate corespondența sa cu Berlinul. O fierbere mare s-a produs în secțiunile Senatului, care a fost năbușită prin puterea numărului guvernamentalilor. Guvernul a triumfat. Proiectul, restabilit în Senat, precum s-a cerut de la Berlin, va fi prezentat din nou Camerii; guvernul nostru a garantat guvernului german că de astădată Camera îl va primi. Din punctul de vedere
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
părăsi țara; din contra, singura mângâiere la durerea mea este că zvârcoliturile din zilele trecute m-au făcut să simț mai mult trebuința și datoria ce am de a rămâne în mijlocul dv. Voi căuta să uit sau cel puțin să năbușesc în mine resimțimintele mele și voi da tot concursul meu celor ce vor lucra pentru binele și întărirea țării noastre. Voi ști să-mi fac datoria chiar cu prețul vieții mele, căci ea aparține țării care mi-a dat-o
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
8), frații plecați la vânătoare sunt supuși rătăcirii cathartice, mezinul fiind cel care simte acut apropierea de sacrul stâng: „Daca vedea și vedea/ Că vânaturi nu-ntâlnea,/ Că și drumul se-nchidea,/ Că-n deșert se obosea/ Și căldura-i năbușea,/ Calu-n drum că mi-și oprea/ Și din gură că-mi vorbea,/ Frățiorilor grăia:/Dalei, neică, frățiori,/ D-alei, neică, vânători,/ Ce grea sete m-a coprins,/ Inimioara că mi-a-ncins!/ Mai rău setea-l coprindea/ Ce grea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]