80 matches
-
la Sabasa, tot județul Suceava. Și un criminal 1-a bătut de i s-a tras moartea, că cică ar fi trăind cu soția lui. Iar picherul Vlahuță s-a călugărit cu numele de Nectarie Vlahuță, [14] dar trăia foarte năcăjit la mănăstirea Neamț din județul Neamț. Pe toți aceștia i-am cunoscut și m-au cunoscut. Țin minte de când eram de doi ani. După ce m-a născut mama la doi ani a născut pe Marița în casa în care trăiesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
și frumoasă. Și făcea să fie păstrată, nu stricată de niște nătărăi. Și Vasile Șandru bătrânu s-a dus în Baea la popa Ghiorghițanu și a cerut să-i dea un ficior să-l facă popă. Și popa era foarte năcăjit și avea copii mulți. Și în loc să-i dea unu i-a dat 3 ficiori, pe: Costachi, Todică și Niculai. Pe Costachi l-au făcut oamenii preot iar Todică și Neculai au rămas ca dascăli. Neculai n-a avut copii. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
mare boier de la Ciumulești Gane, dar pe cât era de bună și omenoasă, pe atâta era de rău Toader Gheorghițanu. A avut mai multe fete și un ficior. Amelia a măritat-o după Niță I. Maxim, om de treabă dar foarte năcăjit. Tinca a fost măritată după un domn Jecu la Bacău. Teofila după un cizmar de la Mănăstirea Văratic. Maria măritată după Vasile a lui Ștefan Potlog, care pe urmă și-a zis Ștefănescu. Și Felicia care era de mare frumuseță a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
căzut jos. Trei nopți și trei zile n-am închis ochii. Pielea de la genunchi și până jos a căzut de pe picioare. Mi-a trecut cu frunze de tei muiat în lapte dulce și deasupra pus mâl de la fântâna Chelsiei. Am năcăjit o jumătate de vară. Și toamna m-am dus la școală în clasa a III-a desculț, că nu mă puteam încălța că încă mai curgea câte o rană! O amintire de samă din copilăria mea. Cred că nu aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
de cărți și de noroc. Și întâmplarea a făcut ca tocmai eu să cunosc revolverul cu care a fost detronat Marele și strălucitul Domnitor Alexandru Ioan Cuza, care cu prețul vieții lui a împroprietărit pe bieții țărani săraci și foarte năcăjiți, robi adevărați a acestei țări. Mi l-a arătat Iunius Lecca, fiul generalului Lecca trădător, la moșia Radomirești în luna octombrie 1916, din județul Bacău. Și drept răzbunare i-am luat cel mai mare stog20 de pe moșie și cubat cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
greu. Erau colege de-a soției mele Eugenia care au învățat școala primară în Târgu Neamț, la Doamna Moțoc. Însă una foarte frumoasă și voinică, nu se dă învârtitului nici de feli. O chema Isăcescu. Am asudat cât m-am năcăjit s-o învârt, și dacă nu putea ea mă învârteam eu în jurul ei, ca să ajung și s-o pun pe scaun, lângă masa de unde am luat-o, căci nici o fată nu era venită singură de capul ei, era ori cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
să fie al neîntrecutului pictor Neculai Grigorescu [54], născut în comuna Pitaru din județul Dâmbovița, fecior de administrator de moșie, cărui i-a plăcut să bea, să fie petrecăreț și să moară foarte tânăr și să rămâe mama sa foarte năcăjită și cu cinci copii mici. Cel mai mare fiind Neculai, și să-i crească în București în strada Cărămidari. Iar pe Neculai l-a dat la un zugrav să învețe a picta. Și învățându-se Neculai a face iconițe mici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
vorbi cu ea. Era tot frumoasă. Dar Jan cu care s-a căsătorit a înnebunit și a rămas tot singură. Ce s-a mai ales de Maria Ionescu cea frumoasă nu mai pot ști nimica. Tatăl ei Nae Ionescu era năcăjit și a deschis o mică dugheniță în satul Slătioara, la apus de Bogata. Și așa s-a isprăvit cu logodna mea cu Maria Ionescu cea frumoasă. Și a fost așa cum a zis tata că el era foarte deștept și știa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
o lumânare i-a picurat o bluză. Și ea era f. supărată și abia a vorbit numai f. puțin cu mine. Și acum văd că am făcut f. rău că nu am luat-o în căsătorie atunci. M-am mai năcăjit încă 2 ani singur. Și am făcut foarte rău. Peste 2 săptămâni era patronu Mariei lui Costică Tacu și tare m-a mai rugat Maria lui Tacu să vin la patron și n-am venit că mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
îmbrăcat de la izmene. Și care Traian Cornescu [61], după ce a venit de la München-Germania, de la învățătură, și a ajuns Director tehnic al Teatrului Național I.L. Caragiale din București, nici nu vrea să-l vadă pe bietul Ion Radu, care era foarte năcăjit, și urmărit și persecutat că în timpul țărăniștilor a fost prefect. Așa suflet de om scârbos a avut Cornescu Traian. Și n-a pomenit niciodată că a învățat la Școala Normală "Vasile Lupu "din Iași și nici că primele noțiuni de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Puțuntel îngreunată!" Și la nuntă au venit și săteni din Boboești, și au dăruit fiecare câte un ban după puterea lor. Și soacră mea a zis că banii câți se vor strânge de pe masă să-i lăsăm lor că-s năcăjiți și au de trimis băeții la școală și n-au nici un ban. După cum am și făcut. La nuntă a venit Vasilică care făcea armata la Re-tul 13 și Costică și Mitiță în clasa a III-a la școala normală. Toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
la alegeri de deputați, căpitan Frunzeti se strâmba la el. Și tata i-a spus: "Nu-ți aduci aminte dl căpitan, când te-am primit la Regiment ca recrut cu trișcuța 41 sub brâu și îmbrăcat flenduros, ficior de țăran năcăjit de la Drăgănești, județul Suceava și eu eram serjentu Rădășanu?". Prin 1912 Eugenia a mai născut o copilă, pe care a botezat-o nașa Maria Stoleriu și i-a pus numele Maria-Lucia. O copilă blondă foarte deșteaptă și frumoasă dar după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
etc. Și venea la curte și pregătea pachete pentru fiecare casă. Și înainte cu o zi două de sărbători iar mergea ea din casă în casă și da și de-a îmbrăcărei și da și de-a mâncărei tuturor oamenilor năcăjiți. Și făcea mare bucurie în casa tuturor năcăjiților. Se înțelege că treaba asta costa mulți bani. Asta o făcea în com.Salcea, jud.Botoșani. Și din pricina asta Alexandru Cantacuzino-Pașcanu s-a despărțit de ea. Cu dânsa a avut o singură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
pentru fiecare casă. Și înainte cu o zi două de sărbători iar mergea ea din casă în casă și da și de-a îmbrăcărei și da și de-a mâncărei tuturor oamenilor năcăjiți. Și făcea mare bucurie în casa tuturor năcăjiților. Se înțelege că treaba asta costa mulți bani. Asta o făcea în com.Salcea, jud.Botoșani. Și din pricina asta Alexandru Cantacuzino-Pașcanu s-a despărțit de ea. Cu dânsa a avut o singură fiică cu numele Elena care s-a măritat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Nigotești ne-am dus și pe la un preot Suceveanu care avea o domnișoară voinică și frumoasă și apoi prin Antoceni pe la Gh.Grigoriu, coleg de clasă cu noi și suflet ales. Părinții lui erau gospodari bunișori și ordonați dar foarte năcăjiți. Nu pricep de ce nu ne-am dus și pe la Tolești la colegul Ioan V.Balan care era al 2-lea din clasă dintr-o sută de elevi și cu suflet foarte nobil, era și foarte deștept și foarte bun la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
căruia se notează cuvintele; descrie, compară, analizează, asociază, aplică, argumentează; 3. Anunțarea temei/subiectului; 4. Subgrupurile rezolvă una dintre cerințele înscrise pe fetele cubului; 5. Comunicarea formei finale a rezolvării sarcinilor întregului grup. Exemplu aplicat la textul suport: „Un om năcăjit", de Mihai Sadoveanu. Se împart elevii în 6 grupuri. Reprezentanții grupei pot avea rolul de: Rostogol-rostogolește cubul; Cititorul-citește sarcina pe care o au de rezolvat; Comicul-încurajează elevii din grup; Ceasornicul întrerupe activitatea, măsoară timpul necesar activității; Scriitorul scrie rezolvarea cerinței
Metode interactive de abodare a textului literar în învățământul primar by Mariana Morărașu () [Corola-publishinghouse/Science/1678_a_3032]
-
portărelului, el constată că depusese chiar, cu treizeci de lei vechi, peste datoria țăranului. Vaca fu eliberată de sub sechestru și de ispravă se bucură nu numai țăranul cu pricina dar și Cilibi Moise. Și așa procedă și cu doi evrei năcăjiți, arestați ca vagabonzi și eliberați, la protestul lui, de un înalt funcționar. Întrebat dacă cei doi îi sînt rude, Cilibi Moise răspunse domnitorului în trecere pe acolo: "Cilibi Moise nu se roagă numai pentru rude, o știi tu bine... Dar
Un înțelept by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16984_a_18309]
-
unde «o salcie plângătoare lăcrimează» și acolo unde ciobanul Petrache Lupu propovăduește: «oameni buni îndreptați-vă, că prea v’ați înrăit»[...] Aseară trenul care venia de la Arad spre Timișoara a avut câteva vagoane tixite: țărani gârbovi cu pletele ninse, femei năcăjite cu desagi cu merinde după ele, copii plăpânzi și bolnavi, se duc la Maglavit. Vin din fundul Crișanei, din jurul Aradului, din părțile Hălmagiului, atrași de minunea care a stârnit atâta vâlvă. Iată printre ei și doi cetățeni străini, cetățeni unguri
Agenda2005-25-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283842_a_285171]
-
MAGICIANUL RECE, RĂU ȘI GENEROS. Rolurile din spectacol sunt și ele viclene și ne învăluiesc cu mireasma lor zăpăcitoare. Dar cu ele descoperi dragostea necondiționată. Dabija - regizorul cu energia prefacerilor, poate de aceea e fără milă, te face să devii "năcăjit" și cuminte. Actorii devin fragili și vulnerabili, "COPIL PIERDUT DIN JOCURI" cum spune POETUL. Mergem cu Shakespeare spre TAINĂ ȘI CEREMONIAL. Pot să nu fiu îndrăgostită? Pot să nu fiu fericită? Horațiu Cu Horațiu Mălăele m-am întâlnit în viața
Trei întâlniri by Rodica Mandache () [Corola-journal/Journalistic/7137_a_8462]
-
Ști-mă focu^ cui mi-i da, Ști-mă focu^ cui mi-i da, Și câte răle m-or mânca, Că din fete dezmierdate, Măi dorule, măi! Că din fete dezmierdate Ies neveste supărate, Și din fete nigherite Ies neveste năcăjite! șBarmanaț: Sunt Tercea Valerica, proprietara acestui bar, și cunosc pe doamna Rodica de o perioadă de mulți ani... Fata a cântat la noi, cu o orchestră de amatori... E bună, e plăcută clienților, și publicului, no... Cântă cântece din zona
Rodica e băiat bun by Marian Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9685_a_11010]
-
instrument. Dacă vrem să le unim, Un alt aliment găsim. Cel ce face alimentul Cânta și cu instrumentul. Trist e micul ciobănaș, Cel cu inima vioaie, C-a trecut un căruțaș Și-a lovit din mers o oaie. „Un om năcăjit” de M. Sadoveanu Sus, pe Munții Stânișoarei, Printre unduioase coame, Un copil slăbit de foame Plânge moartea căprioarei. „Un copil al nimănui” Ei, acum nu vă mai scap, Vreau răspunsul la-ntrebare: Cine vine pe cărare Și ce poartă el
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
să-l întrebe pe băietan. - Iaca ce fac, mă duc pân’ la Grigore. - Mai stai oleacă și la noi. - Iaca stau. P-pentru ce ? Hai, că-i vedea. - Da nu, da nu m’ m-amăgești ? Pârâială se apropie de traista năcăjitului și îndesă în ea o costiță de purcel. Kudă zise bogdaproste. Mai amușinând pe ici pe colo, el ajută la ridicatul unor coveți, apoi plecă grăbit către Grigore unde tot tăiere de porc era. Cu toată duhoarea, chipurile femeilor arătau
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Cosette ședeau la pupa și încercau să treacă prin vorbe peste osebita lor origine socială, Barzovie-Vodă și tăcutul Broanteș stăteau la prora aplecați peste bord, aruncând pradă peștilor tot amarul și toată fierea pe care o adunaseră în cursul acelor năcăjite zile de când umblau să fie repuși în drepturi. Cu osebire Barzovie-Vodă, ca un om căruia fosta domnie nu-i sporise numai cutele necazului pe frunte, ci și inelele de osânză în jurul mijlocului, icnea din toți rărunchii, blestemând în gând bătălia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ca turnul Babel, strigau după catâri și după tata în patru limbi. Dar n-am avut ce face, trebuia să mă aleg și eu cu ceva după atâția ani de luptă. Și cu ce să te alegi tu, un turc năcăjit, un simplu soldat, după ce înaintașii tăi au cărat sute de ani la rând aur și argint din locurile cucerite? Măcar neveste să-mi aduc acasă, mi-am zis, să vadă satul pe unde arn umblat, dacă altceva nu găsesc. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dacă a dat dovadă de slăbiciune. O slăbiciune omenească și de aceea de neexplicat. "Nu ești în stare, dom'le? Ești prea mic? Sau nu ești deloc? Atuncea îți spun ce am de spus aici. În stradă, ca la oamenii năcăjiți!" Lică Făinaru își aranja în continuare hainele și vorbea cu el de parcă ar fi vorbit de unul singur. "Abia acum îmi dau seama, dom'le, că de fapt sînt fraier. M-ai păcălit, m-ai tras în piept, chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]