145 matches
-
săptămâni, în fiecare dimineață mergeam la copiii Zmerendoaichii, avea doi, o vecină a noastră de peste drum, să le dau de pomană colaci și câte o strachină cu demâncare. Da’ uite că mă luă vorba și n-apucai să-ți spun năcazul meu care m-a chinuit o viață. ...Cu o zî înainte de Sâmpetru, care cădea duminica, când era Bâlciul ăl mare unde veneau oamenii din toate comunele vecine, nașu Răducan, omul Polinii Mitoioanei, care ne-a cununat pe noi și pe
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
de ajuns! O râpă ra; nu poți sta nici în picioare fără potcoave pe încălțări! Nu-i de mirare că o credeam pe Tușa o muiere năzdrăvană din altă lume, din acele Arsuri din care cobora arar, să vadă ce năcaz mai e pe la noi. De fapt, nu cobora. Spunea: „Am tunat din Arsuri”, și-atunci mă gândeam imediat la Muma Zmeilor, cum cobora ea duduind, cu o falcă-n cer și una-n pământ. Probabil că așa coborau toate muierile
Povestea ca Viață. Sisif () [Corola-blog/BlogPost/338432_a_339761]
-
o can o tuna, nu fii nacajât! Dar vorba bună a Unchiului nu mi-a putut stampară catranul. Duminică, spre seară, m-am pomenit cu Ion al Mic la magazin. Venea direct de la oi. - Noa, îi băi mare, dadierăm de năcaz! Cum n-aveam ochi să-l văd, m-am uitat în podea. - Cu ce vă servesc? - O fele de rom. Dacă ai, să mi-o torni înt-o hâia de nailon. Cum dzâsăi, nacazu pe noi. Am avut cinci mnioară, una
Povestea ca viață. Mioara de pomeană () [Corola-blog/BlogPost/338829_a_340158]
-
putut mere. Sară am gasât-o moartă. Hâia dzî, alta mnioară mi-o lo ursu. Mai o dzî, mă uitam după hele tri de-mi ramânsasă, iaca una nu-i. Dzâci c-o fost cu blăstăm. Și nu mi-ar fi năcaz cât mi-i de hâia de ț-am dat-o de pomeană. I-am pus pe tejghea sticlă cu rom, fără măcar să-l întreb de ce nu a trimis mioara prin Tușa Anuța. Așteptăm să-mi plătească, să plece ca să nu
Povestea ca viață. Mioara de pomeană () [Corola-blog/BlogPost/338829_a_340158]
-
coborî Leta de pe scările casei. Mă schimbai! - Te-oi fi udat, te pomeni!? - Decât la picioare! - Și voi? Voi nu sunteți uji? Ia’ vez’, fa, Leto și de ăștia! Să nu fie uji la picioare și să mă dea de năcaz!? - Eu nu sânt! sări Marius. - Nici eu! îi țini isonul Ionuț. - Văd eu acuma, îi luă la rost Rița! Descalță-i tu, Leto, să pun eu porumbu’ la fiert! Tata Nițu șterse caii să nu răcească și apoi îi băgă
5. TATA NIŢU (FRAGMENT) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378362_a_379691]
-
numai că eu nu pot pricepe la ce-i bun Observatorul acela... Bani cheltuiți. Să te uiți la stele în fiecare sară?... Uite... și eu mă uit la stele în câte-o seară! Câteodată, mă uit... așa... să-mi treacă năcazurile!... - Ehei, bade, nu-i chiar așa! În meseria noastră este important să măsori cât mai precis locul stelelor de pe cer. Faci multe măsurători, cât mai exacte, apoi unești toate punctele cu o linie, căreia-i zice "traiectorie aparentă"... - Nu știu
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
să vedem und' se duc. - Ceee? Ai înnebunit, căpitane? Eu, să mă iau după niște câini? Niciodată! - Hai mă Pepsi, ce pierzi? Hai să mergem să vedem ce se-ntâmplă, că doar n-o fi foc! Dacă e cineva la năcaz? - Ei, și tu acuma! Tu repede te gândești la toți, dar la tine cine se gândește? - Ei, mă Pepsi! Ție, niciodată nu-ți pasă decât de tine și de băutura ta. Dacă nu vii acuma cu mine, să știi că
CĂPITANUL VASILE (4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381997_a_383326]
-
-i miez de noapte?” Dintr-o mișcare mă trezeam cu pătura-n cap...” Nu, lasă, mamă, că mai e puțin din film și mă culc.”” Să duci fata pân' acas'...cân' o pleca...că de-o mușcă vrun câne, avem năcaz cu ta-so!” Ieșeam atunci, nădușită de sub pătură...și râdeam amândoi, de se zguduia casa. El era mai mic decât mine, cu doi ani, dar n-am avut în viață un prieten mai bun. Deși era singur la părinți, și un
CÂND ALEGEM... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 19 din 19 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344960_a_346289]
-
de marmură de la Rușchița, cea mai mare din România și una dintre cele mai mari și de calitate superioară din Europa. Mă opresc la Monumentul Turismului ridicat de Clubul Turistic Bănățean în 1936 Citesc: „Turistule ajuns sub poala pădurii/ Aruncă năcazul și patima urii/ Încearcă să prinzi din legile firii/ Scânteia divină: virtutea iubirii” de ing. silvic V.M. Frumos în acele frumoase zile românești, înduioșător, trist în zilele noastre în care mai vedem în pădurile noastre doar sursa exploatării pustiitoare iar
AURUL ALB ROMANESC de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378051_a_379380]
-
câte o traistă în care să adune ce-or primi d-ale gurii, baba a întrebat-o: - Domnișoară, mânca-ți-aș curul! Da de ce nu te închini și nu te rogi ca noi, că ești tristă și ai avut atâtea năcazuri, cât toată lumea asta la un loc, de puteai să crăpi, nu alta? - În credința mea, oamenii nu se închină! Răspunse fata cu tristețe, fără s-o privească, și tăcu. „Cum adică, de ce să nu să închine? se miră baba, oprindu
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” POGROMUL DE LA IAȘI 1941 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372291_a_373620]
-
pescuit: somn, morun, nisetru; pădure și pomi: crâng, huceag, jneapăn, mălin, molid; vegetale: știr, sfeclă, morcov, lubeniță, ciupercă, lobodă, țelină, hrean; flori: mac, odoleană, busuioc, măgheran; îmbrăcăminte: opincă, nojiță, cușmă, șubă, cojoc, țundră, suman. Caracterizări sufletești: iubire, dragoste, sfială, grijă, năcaz, greșeală, vină, milă, ciudă, șagă, gând, grai; acțiuni: a zări, a clipi, a lovi, a răni, a omorî; părți ale casei: grindă, prag, coș, sobă; unelte agricole: plug, coasă, greblă, hârleț, fierăstrău, lopată, sită, dârmon, bardă, topor, clește, pilă, osie
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și complicate procese. Doamna Marica, văduva lui Constantin Brâncoveanu, încerca - prin 1717 - să recupereze o parte din banii pe care judele Brașovului îi datora, încă din 1705, Domnului țării Românești. „Că unul Dumnezeu știe - scria ea - la câtă supărare și năcaz mă aflu de supărarea datornicilor, că nicio zi nu am răsuflu și odihnă de dânșii [...] Căci și noi avem mare păs de datoriile ce sântem datori; cât nu ne lasă pă zile și pă ciasuri a răsufla, cât și în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
influența puternică a marxism-leninismului, Într-un atașament conștient».(p. 81). Asemenea tendințe spre stilul „academic” sunt numeroase În primele numere ale revistei noastre. Dar și În numerele recente se pot citi fraze greoaie, ca aceasta: «Văzut În trăsăturile lui caracteristice Năcazul apare, deci, ca o operă ce se desfășoară pe două planuri, aparent antagonice, dar - În realitate - convergente, ambele fiind subordonate, În ultimă analiză, efortului de a salva de la naufragiu, așa cum am mai spus, despotismul monarhic de tip feudal. El apare
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
proprii vorbirii autorului Însuși (Asan, Bulgăr, Căplescu, 1959, p. 21). Conform acestui principiu, o ediție din Sadoveanu, de pildă, va conserva forme precum: barbat, băiet (cum Întâlnim și la Eminescu: „Fiind băiet păduri cutreieram...”), calare, carare, cămeșă, cutriera, dadacă, galbăn, năcaz, pacat etc., care sunt specifice scriitorului și Moldovei, zona de unde provenea. • „Se vor Înlătura particularitățile grafice, aplicându-se În mod obligatoriu normele ortografice În vigoare.” De exemplu: d → z: dille → zile; livedi → livezi; verdi → verzi; urmeadă → urmează; c → ț: oficer
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Tatăl mai are doi frați, iar mama patru. Nici unul dintre părinți nu aveau școală. Membrii familiei lărgite, specific familiei tradiționale, au dezvoltat relații de cooperare, întrajutorare, relații ce luau formă manifestă cu ocazia diferitelor sărbători familiale, ,,nunți, botezuri... sau a năcazurilor, înmormântărilor” și în contribuția pe care fiecare membru o aducea odată cu ,,construirea unui grajd, case... arat... năcazuri ... la care săreau cu toții...”. Nimeni din familia lărgită nu a mai făcut pușcărie. Starea materială a familiei ,,era de mijloc”, toți membrii familiei
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
specific familiei tradiționale, au dezvoltat relații de cooperare, întrajutorare, relații ce luau formă manifestă cu ocazia diferitelor sărbători familiale, ,,nunți, botezuri... sau a năcazurilor, înmormântărilor” și în contribuția pe care fiecare membru o aducea odată cu ,,construirea unui grajd, case... arat... năcazuri ... la care săreau cu toții...”. Nimeni din familia lărgită nu a mai făcut pușcărie. Starea materială a familiei ,,era de mijloc”, toți membrii familiei muncind în gospodăria comună, asigurând cele necesare vieții de zi cu zi. Deținuta, frații și surorile au
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
făcut la nunta nepoate-sii preoteasa, cum s-a dus o femeie cu șarpe în pântece la mănăstire să-i cetească popa... Lui Hortolomei nu-i vine a crede asemenea bozgoane ce-l lasă, oricum, indiferent. Are și el un năcaz cu feciorul care s- a însurat, iar bătrânii nu pot să se împace deloc cu nora. - Da’ ce nu i-am făcut ? Până și casa din deal am zis că le-o dau cu acte - și ea tot coantra ! „Da
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
omul? A plecat pe baltă? Nu se poate, trebuia să mă aștepte. Poate încă n-a venit. Pentru un vânător tânăr și pătimaș ca mine, lucrurile acestea mici, vânaturi, aveau mare însemnătate. O neplăcere a tinereții, cât de ușoară, multe năcazuri îți aduce. Stam, îmi făceam socoteli fel și chip, și ploaia curgea deasă, îmi umezise obrajii și mânile. Întorsei pușca cu țevile în jos și așteptai. Bucățile de coșcoavă ardeau încet, înăbușit, fără flacără; din când în când pufneau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sunete dulci, care picurau domol și alergau ca un cântec depărtat, șoptit încet, șoptit ușor de clopote melodioase și nevăzute. Într-un timp, pe vremea aceea, pădurarul umbla lângă mine cu ochii duși și cu fața brăzdată ca de un năcaz mare. Avea ceva de la o vreme; mie nu-mi spunea, dar băgam eu de samă. Mă lăsa uneori la câșlărie, ori în mijlocul codrului, și se întorcea: — Apoi eu mă duc o leacă până acasă... Am uitat să spun ceva nevestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nimic. Ce putea să fie? Omul era liniștit. Ș-așa mă duceam eu des în Prisaca lui Ion. Mă îndemna ceva ascuns din fundul ființii mele spre Măriuca, căci eram în floare pe atunci și mă ademenea într-acolo și năcazul ei pe care nu-l pricepeam. Și mă chema mai ales pădurea bătrână, pentru care aveam o dragoste aproape bolnavă. În marginea desișurilor negre, Măriuca părea mai naltă, mai subțire și mai albă și, cum ședea câteodată neclintită, pe gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
câțiva români, funcționari mici, odagii, și puțini nemți; un cârnățar, câțiva dubălari. Încolo, pe ulița mică, pe ulița jidovimii, pe ulița școalelor, pe ulița strâmbă - se înmulțește, crește și furnică în lumina soarelui un popor sărac, care-și duce încovoiat năcazurile, își vorbește netulburat jargonul și se închină Dumnezeului său. Sunt acolo căsuțe vechi și joase: din uliță trebuie să cobori două trepte ca să dai într-un miros greu de îngrămădire și să te lovești cu capul de tavan. Ferestrele abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se arată heigheșul, fără o floare, fără un arbor, cu lespezile albe de piatră deasupra lăcașurilor veșniciei. Spre șabăs, deodată toată viața aceasta se oprește. Se aprind lumânările; stăpânul familiei, la masa curată, își începe ruga. După o săptămână de năcaz și de hrană proastă, pe apucate, Dumnezeu poruncește poporului lui să mănânce coilici, carne și pește. Mai poruncește bărbatului să se liniștească și, în divanul cel mare, sub chilotele de puf de gâscă, să-și cerceteze nevasta. Și-n ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
răbdare, toate, fără ca ea să-și deie samă, câteodată o făceau să râvnească la altă viață, să invidieze soarta altor femei din alt neam, mai libere, mai respectate și mai scutite de griji. Astfel intrau în sufletul ei mai multe năcazuri decât bucurii; și astfel trăia în mijlocul neamului ei. Bătea drumul părinților, până la școală, până la feredeu; până la săracele croitorii și magazii din apropiere; trecea printre pruncii nenumărați care umpleau ulițile; ieșea și intra între femeile care se purtau domol de colo-colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
certa cu maică-sa Rifca și amândouă porneau tânguiri nesfârșite când Leiba Sanis intra în casă, tăcut, bocănind rar cu cizmele uriașe. La anul nou, la Hamăn, la sărbătorile de toamnă, se veselea cu tot tineretul din jurul ei. Erau uitate năcazurile; glumele, pâcâliturile, cântecele, chefurile aveau o putere neobișnuită; petrecea ca într-o înfrigurare; cu grabă, cu teama ascunsă că toate se vor sfârși prea curând. Uneori cădea pe gânduri, cu inima grea. De la școala statului se întorceau alungați și bătuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
deodată ceva în minte, veniseră amintirile totdeauna dragi din trecut, și într-o sară de gemete, de amar și de disperare, amintirile acestea căzuseră cu mângâieri line peste inima chinuită. Se ruga multă vreme; din sufletul ei izvora tălmăcirea tuturor năcazurilor și a râvnilor ei; buzele murmurau încet, și ochii priveau neclintiți, mari, înecați într-un văl de suferință, de iertare și de nădejde. Și târziu, în așternut, ghemuindu-se, după ce stânsese lampa, asculta cum trec pe-afară învăluirile, suspinele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]