146 matches
-
Alteori copilul poate avea o peliță pe față și pe cap. Moașa trebuie s-o rupă începând de la gură, continuând cu fața și întorcând-o peste creștetul capului. Ea zice: ,Il desfac dă titi relili, dă orice rău, dă orice năcaz” Despre copiii născuți morți se zice că vor fi zvârcolaci (vârcolaci). Acestora li se face înmormântare mică. Se obișnuia să se păstreze ombilicul după cădere pentru a lecui copilul în cazul în care acesta se îmbolnăvește. Femeie care au fete
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
greu am trăit în ea "De la paisprezece ani "Trebuia să câștig bani "La lucru greu de pădure "Cu țapin și cu săcure. "Tata -n război a plecat " Înapoi n-o înturnat. "Trei copii noi am rămas "În lume cu greu năcaz. "Vrut aș fi să mai trăiesc "Și planul să mi-l plinesc. "Din șaizeci și nouă țări "M-au vizitat până ieri. "Din conducători de stat " Foarte mulți m-au vizitat "Și de acum când or veni "Pe mine nu
Stan Ioan Pătraș () [Corola-website/Science/310473_a_311802]
-
forță expresivă: „A hű asszony meg a rossz nő” (Nevasta credincioasă și femeia rea), publicat în anul 1963, a cărui tonalitate deja prevestește principala idee a scrierilor din această epocă, respectiv parte a etosului întregii opere al lui Fekete. „Îi năcaz cu moravurile în zilele noastre”, îngână deseori tanti Orsolya, bătrâna proprietăreasă din roman, și că într-adevăr moravurile sunt perisabile, o dovedește deznodământul final al romanului:Imre Östör aparent fără nicio motivație își părăsește tânăra și frumoasa soție și se
Gyula Fekete () [Corola-website/Science/313278_a_314607]
-
slab apărată, dar unde nu era Moldova slab apărată, că anume fusese lăsat vadul Sorocăi de voievozii dinainte, ca să nu se supere regatul Poloniei, care amenința de mult cu năvală de oștire spre apa Nistrului și a Siretului. - O să avem năcaz cu polonezii, Măria Ta... suspină vornicul Isaia. Și cu tătarii, că o să se Întoarcă asupra noastră cu mai mare mânie... La ce păcatele ne trebuie palănci și Întărituri la Soroca? Voievodul sări asupra vornicului, Îl smuci de barbă și strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Îl Întrebă pe Toader... El avea 20. Vine sergentul-major la noi: „Ce ați făcut, măi?”. Zic eu către el: „L-am făcut pe dracu’... Când o fost gata prăjit mălaiul, o venit șeful de escortă, dar acuma e mai mare năcaz, că ne-o spus că deseară ne lasă În poartă”. „Pă cine?” „Pă noi, pă cine?” „Cât timp Îs și eu cu voi, În poartă nu rămâneți. Să mă scuipați În gură dacă rămâneți voi deseară la poartă.” Mă gândeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nu este barbatul său, s-a simțit atinsă de acest abuz și l-a denunțat pe nopturnul cicisbeo. Acesta a fi gândit el în sine: Cine dracu-a cunoscut Grădină fără cărări, Dragoste fără mustrări, Grădină fără pîrlaz, Dragoste făr-de năcaz... și aștepta cu oarecare liniște esplicația cu bărbatul legitim. Bărbatul începu să-l mustre și să-i zică că i-a siluit nevasta. Danciu răspunse că a fost cu a ei voință. Atuncea barbatul ridică sapa și-i crepă capul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Stan 1908 - 1977 Pictor, sculptor „De la paisprezece ani Trebuia să câștig bani La lucru greu de pădure Cu țapini și cu secure. Tata-n război a plecat Înnapoi nu s o nturnat Trei copii mici am rămas În locul de greu năcaz. Vrut-aș fi să mai trăiesc Și lucrul să-mi împlinesc; Din șaizeci și două de țări M-or vizitat până ieri Eu le doresc numai bine Celor ce-or fost pe la mine Că eu viața mi-o lăsai La șaizeci și
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
iar dacă unul voia să se mute în alt sat, unde era un boier mai cu frica lui Dumnezeu, era oprit. Matei Corvinul nu-și uitase că și strămoșii lui au fost țărani români, de aceea simțea mare durere pentru năcazurile celor săraci. El a dat poruncă să fie lăsat fiecare țăran să plece din satul unde erau boieri fără inimă. Regele era odată la masă, cu mai mulți boieri. Între altele, veni vorba și despre munca grea a țăranilor. Unul
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
acest fel, S. Fl. Marian notează următorul: Spune, maic-adevărat Unde scalda mi-ai țîpat? Peste un gard cu spini, Ca să fiu tot în străini? Spune, maic-adevărat Unde scalda mi-ai țîpat? Peste un gard cu pîrlaz, Ca să fiu tot cu năcaz Și cu lacrămi pe obraz? Scalda este o operație importantă în scenariul riturilor de trecere, destinată să asigure starea benefică a individului în viața de zi cu zi (dacă se efectuează corect în primele două etape: nașterea, nunta), dar și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
bucățele de zahăr și pe fruntea creștinului celui nou o hîrtie de douăzeci de lei. S-a închinat cu paharul de băutură cătră nînași, a sărutat mîna preotului, ș-a arătat tuturor celor care vreau s-o asculte că are năcaz c-o datorie de bani la Dorna”. Despre sine a spus o vorbă meșteșugită, ca să nu afecteze adunarea. „La Crucea a dat de nuntă. Fugeau săniile cu nuntașii pe gheața Bistriței. Mireasa și druștele cu capetele înflorite; nevestele numai în
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
uneori și pe gândurile bărbatului ei, s-au adăugat aliatei tocmite, pentru împrăștierea norilor din sufletul gazdei, car e au dis părut până la urmă de tot, cu o vorbă pe care boierul a spus-o ca o concluzie: „fie diavolului năcazuri...” * Ultimii sosiți, în cap cu Petre, s-au foarte bucurat, de îndemnul, de a pofti la masă. Era spre seară deja, când în străchinile înflorate de un meșter al ținutului, aburea un borș încropit dintr o întreagă zburătoare de ogradă
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
o gravă decădere provocată de boală, „așezat pe marginea patului, Iorgu abia îndrăznea să atingă cu laba-i păroasă degetele subțiri și străvezii aruncate pe plapumă, abia își găsi puterea să spună: - Slavă Domnului, dragă Smărăndița, prin mare pojar și năcaz am trecut, amu a da Domnul și are să fie bine. Smaragdița [notează autorul] îl fixa cu o privire ciudată“ (1, 144). În simplitatea lor, oamenii din sat îi spun coana Smaranda, nume pe care îl folosește uneori și autorul în
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
o gravă decădere provocată de boală, așezat pe marginea patului, Iorgu abia Îndrăznea să atingă cu laba-i păroasă degetele subțiri și străvezii aruncate pe plapumă, abia Își găsi puterea să spună: Slavă Domnului, dragă Smărăndița, prin mare pojar și năcaz am trecut, amu a da Domnul și are să fie bine. Smaragdița Îl fixa cu o privire ciudată. În simplitatea lor, oamenii din sat Îi spun coana Smaranda, nume pe care Îl folosește uneori și autorul În comentariile sale, alături de Smaragda
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
Pătraș Ion Stan 1908 - 1977 Pictor, sculptor „De la paisprezece ani Trebuia să câștig bani La lucru greu de pădure Cu țapini și cu secure. Tata-n război a plecat Înnapoi nu s-o-nturnat Trei copii mici am rămas În locul de greu năcaz. Vrut-aș fi să mai trăiesc Și lucrul să-mi împlinesc; Din șaizeci și două de țări M-or vizitat până ieri Eu le doresc numai bine Celor ce-or fost pe la mine Că eu viața mi-o lăsai La șaizeci și
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
adânci ca ai Vitoriei, cu mustăcioară, având un farmec deosebit. Era inteligent, sfios și supus, dar îi ghicea gândurile mamei. Inițierea începuse din copilărie, dar acum în călătoria cu mama sa simțea că "a intrat în slujbă grea și la năcaz". În râpă, veghează osemintele tatălui său, se simte înfricoșat, dar devine bărbat, proces care se termină cu lovirea ucigașului tatălui său, cu baltagul, înfăptuind dreptatea: feciorul mortului simți în el crescând "o putere mai mare și mai dreaptă decât a
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
-i după cum gândește omul ci-i după cum vrea domnul. Când vei ajunge și tu odată mare și tare, îi căuta să judeci lucrurile de-a fir-a păr și vei crede celor asupriți și necăjiți, pentru că știi acum ce e năcazul. Dar până atunci mai rabdă, Harap Alb, căci cu răbdarea îi frigi pielea... (Povestea lui Harap-Alb). Dincolo de tonul șugubăț, și aici se ascunde aceeași preocupare pentru celălalt, aceeași înțelegere, aceeași căldură. Sfătoșenia e mai accentuată în cazul eroinei lui Creangă
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
și meșterșugul biruiește). Carile, la mână cădzind, într-o ogradă încongiurată cu apă lată îl vom închide și la loc îngust și strâmpt îl vom trimite. Unde el la loc slobod și la câmp larg a trăi deprins fiind, de năcaz, în curândă vreme în melianholie, din melianholie în buhăbie, din buhăbie în slăbiciune, din slăbiciune în boală și, în sfârșitul tuturor, din boală în moarte va cădea, și așé, de tot numele din izvodul vieții i să va ștérge. Iară
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
întrebă pe Toader... El avea 20. Vine sergentul major la noi: Ce ați făcut, măi? Zic eu către el: L-am făcut pe dracu’... când o fost gata prăjit mălaiul, o venit șeful de escortă, dar acuma e mai mare năcaz, că ne-o spus că deseară ne lasă în poartă. Pă cine? Pă noi, pă cine? Cât timp îs și eu cu voi, în poartă nu rămâneți. Să mă scuipați în gură dacă rămâneți voi deseară la poartă. Mă gândeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
literatură memorialistică și documentară, o literatură a faptului trăit, precum însemnările din lucrarea intitulată Cruzimi (1921), ce conține pagini tulburătoare despre represiunea răscoalei țărănești de la 1907. Cartea a fost apreciată de Mihail Sadoveanu ca una „dureroasă”, „stăpânită de durerile și năcazurile oamenilor”. O serie de amintiri literare, apărute prin reviste (unele, solicitate de G. Ibrăileanu, în „Viața românească”), au fost strânse în volumul Alte vremuri (1930), în care sunt evocați Nicolae Gane, George Diamandy, Ștefan Șoldănescu, Constantin Mille, Teodor Șerbănescu, Constantin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287318_a_288647]
-
Desigur, legătura dintre doi tineri aparținând unor etnii diferite reprezenta o aventură menită să se lovească, adeseori, de dureroase adversități. Folclorul atestă asemenea cazuri și surprinde dificultățile pe care le Întâmpinau protagoniștii: Io română, badiu sas, Nu-i dragoste făr’ năcaz! se spune Într-o strigătură de la 1838. Răsfoind corespondența intimă a vremii, descoperim atari ostilități și În mediile intelectuale. În 1869, liderul politic ardelean Ilie Măcelariu Îi scria lui George Bariț XE "Bariț" că Iza, fata distinsului om de cultură
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
fi un factor esențial care conduce la beție. Spre deosebire de Engels XE "Engels" , Ioan Rusu XE "Rusu" ne oferă o descriere În termeni pozitivi a caracterului irlandez: „Poporul de jos se zice: iubitor de străini, necurmat cu voie bună și Între năcazuri, gata spre șerbie și credincios”. După care continuă: Sărăcia, totuși, cu care are a se lupta, Îl duce de multe ori la deznădăjduire și Îl Îndeamnă a căuta mângâiere În vinars. După cum se vede, Rusu XE "Rusu" explică alcoolismul exclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
satului “Păltinata” “Într-o pădure era o poiană mare în care se afla un paltin falnic, înalt și cu multe crengi. El era foarte bătrân. Când au năvălit turcii aici, oamenii s-au așezat în acea poiană, ca să scape de năcazul cel mare. Cum Dumnezău le-a ajutat, ei au rămas în acea poiană. Au tăiat copacii din jur și cu lemnul lor și-au făcut case și așa s-a întemeiat un sat, în jurul mărețului paltin. Pentru început, toți îl
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
își murmura gândul care o ardea”; nu se rămâne la doar gestica ritualică: „Cu năframa aceea bătută în fluturi de aur trecu la icoana cea mai mare și mai de căpetenie a mănăstirii, cătră care avea a-și spune ea năcazul îndeosebi”. Evitându-se orice subliniere inutilă a acestui tip de efect stilistic, momentul apare ca fiind al unei legături directe între protagonistă și, de cealaltă parte, sfânta Ana, „coborâtă” din icoană, în realul acelei tensiuni intense din sufletul eroinei (percepția
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
ce gândesc oamenii... A... apăi... dacă aiasta-i voia lui Ștefan Vodă, ridică el ochii semeț, taie-mă! Taie-mă și gata! Ștefan rămâne consternat. Toader cade în genunchi, milogindu-se: Iartă-l, Doamne! E prost! Nu știe ce spune... Năcazurile ne-or luat mințile... Ștefan se uită când la Toader, când la Năică și izbucnește într-un hohot de râs nervos: "Prost?!" Haida-de! Știe! Prea bine știe!... E dat dracului Nae-Năică aista! Știe! "Capul"! Și totuși o spune! A cutezat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe cer s-aprind lumânărele. S-aprind făclioare și jos lângă scorbura sălciei; lumină sfioasă, verzuie, care se mișcă încet... Duduia Lizuca e copila lui conu Panaite. Mama ei a murit. C.c.P. s-a însurat a doua oară. Năcazul maștihăi pentru partea de avere a fetei cuvenită după mamă..." Semne despre geneza unei capodopere se întrevedeau încă în 1921; o pagină de jurnal se intitula Povești la Hanul Ancuței: povești care în fapt sunt povestiri: Toată lumea știa cum se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]