105 matches
-
un cocoloș de gumă cu nicotină. Tricoul lui gri și pantalonii de pânză sunt presărați cu fulgi de vopsea uscată: roșu, roșu închis galben, albastru și verde, maro, negru și alb. Părul i se revarsă pe spate, o claie sârmoasă, năclăită, întunecată de ulei plină de fulgi lipicioși de mătreață. Pe scenă, în locul luminii unui reflector, o secvență de film: un set de diapozitive, portrete și scene alegorice, naturi moarte și peisaje. Toate operele astea străvechi îi folosesc fața, pieptul, picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
iar el era Încălzit și obosit. Vasul 85 ancorat lângă ponton i s-a părut prea mic și prea șubred ca să reziste la traversarea spre Java. Cândva fusese poate vopsit vesel În verde și galben, dar pe lemnul negru și năclăit al carenei nu rămăseseră decât coji scorojite de lac. Puntea se și umpluse, Însă mulțimea continua să se Înghesuie și blocase pasarela. Nu erau țipete, nici forfotă, doar o rumoare ciudată a celor care forțau trecerea. Adam nu pricepea nimic
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
aproape patru anișori, Încera să tragă ușor oblonul greu de deasupra cuptorului, icnea și prin mica deschidere Îl zărea pe Vizanti care stătea În picioare, foarte atent și foarte gata de atac dacă ar fi observat prima șuviță din părul năclăit al copilului care venea cu solia de Împrietenire. Prin Încercări succesive se ajungea Învariabil la momentul când Va scotea prima porțiune de cap, cu o chică răvășită și plină de cenușă, cu fața, fruntea și urechile mânjite de tăciune și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
infam, un strigăt care nu era decât ecoul unei inscripții obscene de pe zidul mucegăit al unui pisoar. S-a pomenit într-un labirint de străduțe strâmte și murdare. Din aleile imunde se auzeau frânturi de certuri grosolane, fojgăieli și cântece năclăite, de bețivi. A mai înaintat puțin, plin de curaj și s-a întrebat dacă nu cumva nimerise în cartierul evreiesc. Femei și fete îmbrăcate în rochii lungi, țipătoare, traversau strada de la o casă la alta, cu mișcări lascive lăsând în
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
pe care spectatorul o face este că filmul revelă, în punerea în scenă propagandistică datorată lui Ceaușescu, mai puțin un machiavelism politic sau voință manipulatoare și mai degrabă o anumită candoare sau, mai verde spus, o crasă imbecilitate și o năclăită prostie”.
Autobiografia lui Ceaușescu () [Corola-journal/Journalistic/5589_a_6914]
-
dragă, vedeți, la asta spunem noi „ouă” la celelalte, la care vă gândiți dumneavoastră , noi le spunem „c..aie” sau „ boașe”. Ați înțeles? Dar nu apucă să mai răspundă că o bufni plânsul. Gălbenușul și albușul oului, scăpate din părul năclăit din frunte, o luară la vale pe fața cucoanei, cu tot cu farduri, și acum arăta ca dracu. Ăștia din tramvai începură și mai rău să râdă iar eu mă coborâi la stația mea și plecai către gară. Pui de găină indiană
VĂRU’ DODU RĂSCĂBĂU ȘI OUĂLE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384638_a_385967]
-
în profan! Tabloul treisprezece Și recunoște că-ți place demnitatea-i semeață ce ostentativ tace zâmbind cu fața-i de lut în viață. Tabloul paisprezece Cele trei trupuri nude în alb s-au regăsit cu organele ude de lut însângerat, năclăit. Tabloul cinsprezece Ombilicul toți trei și-l taie fără teamă, sau mari remușcări, apoi se îneacă făcând baie în multiplele interpretări. Tabloul șaisprezece Femeile se ridică barbatu-i în vână, totul se strică nimic nu se-nfrână. Tabloul șaptesprezece Ispitit
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
unui oraș În zori cînd stropitorile șterg rujul femeilor de pe porți ei toți, chipuri alungite triste chipuri de oi curgînd În bălți vîscoase de ciment Miron Daniel Virgil Marius Leonid și deodată masca aceea vulgară pătată de muște freza ei năclăită și mîna de ipsos agitînd biciul făcînd să pornească malaxoarele betonierei stîrnind trîmbe de praf și acolo În biserică preoții grași tunși scopiți asmuțind corul lîngă coarnele altarului făcînd să răsune osanale un spectacol pentru ochii obosiți nu toate cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Și, prin cârpeli pestrițe și printre cute vagi, Un vânt umfla bulboane dănțuitoare încă. Ce ruginiri de ape trezite și ce brâncă Lăsară fierul rânced și lemnul buretos? În loc de aur, pieptul acelui trist Argos Ducea o lână verde, de alge năclăite, Pe când la pupă, trase - edec ca niște vite Cu țeastă nămoloasă și cornulețe mii, Treceau în brazda undei șirag de răgălii. Sub vântul drept, caicul juca tot mai aproape. Atunci, cu ochi de seară și-abia deschise pleoape (Căci, grei
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
vrea să fie cuvânt pentru el însuși. Părțile simple ale unei poezii nu sunt cuvintele, ci versurile. Dacă domnul Arghezi ar fi păzit acest adevăr, n-ar fi cultivat glezna, aliterația în contrasens (tampon de vocabule) sau aliterația diluată și năclăită, comițând versuri în felul următoarelor: "Mi-am împlîntat lopata Tăioasă în odaie" ( Între două nopți) " Vino-mi tot tu-n fereastră" (Vino-mi tot tu) " Și am voit atuncea Să sui și-n pisc să fiu." (Între două nopți) Cuvintele
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Mărțișor erau neiertătoare. Căpățânile celor doi sunau ca un butoi gol,după fiecare lovitură. Atât mai apucară să zică: - Nu da! Nu mai da! După bumbăceala care-i transformă în două cârpe muiate în sânge, Mărțișor îi apucă de lațele năclăite și le zise: - Hai, spuneți codul și mergeți la Soare-Împărat! Ziceți-i voi cum m-ați omorât! Și îi izbi cu căpățânele de butoanele ușii. După ce deschiseră ușa, cei doi se târâră pe coate și genunchi până în sala tronului. Mărțișor
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
Uf! Iată un cerșetor. De unde a mai răsărit și ăsta, căci n-am mai văzut de nu știu când unul pe aici? Ceea ce-i atrăsese atenția negustorului fusese, în primul rând, chipul ars de soare al lui Tragodas, barba sa năclăită și, mai ales, ochii sticloși din adâncul orbitelor. Tragodas, prinzând lacom fărâma de clipă care i se păru favorabilă, sări în urma negustorului, strigându-i: - Cucoane, fie-ți milă de mine! Fii bun și dă-mi o coajă de pâine! Cucoane
PARTEA A II-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364090_a_365419]
-
adânc: ploua mărunt și fără oprire - cu noroaie și nefericire nu era - pretutindeni - decât exasperarea - apoi nepăsarea posacă - a unei mocirle fără sfârșit am trecut printr-un crâng - și nici azi n-am ieșit dintre coșmarurile întrezărite - între două pășiri năclăite - și un gând de îngenunchere cu totul - între noroaiele fără fund ale apei *** TEATRUL LUI DUMNEZEU soarele-aprinzi - zilnic - conștiincios dar miasma sălii la fel de rea-i - mereu - și-l stingi - pe seară - economicos: a mai trecut o zi - în țeapănul muzeu
CONTRADICŢII DE PRIMĂVARĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349630_a_350959]
-
care aleargă valuri, valuri încoace și încolo, amețindu-te. Dimineața de acasă spre arena în care se luptă din greu pentru traiul cotidian și, seara, în sens contrar, pentru ca după un simulacru de odihnă și aparentă recuperare fizică, de iluzii năclăite și vise confuze, a doua zi dimineața să o ia de la capăt. Un flux și un reflux social, de genul mișcării browniene și mă întreb câți dintre ei își mai pun seara problema dacă au câștigat măcar un centimetru, nu
PUSTNICUL de ION UNTARU în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354695_a_356024]
-
cu o putere uluitoare foalele măruntaielor proprii, măruntaie umplute până la refuz (tot pe bani publici) cu grăunțele cele mai scumpe și mai apetisante ale artei culinare diversificate a prezentului. Căci flegme retorice scuipate emfatic peste destine umane pierdute în mâlul năclăit al deznădejdii și amestecate cu minciuni prezentate, culmea, drept adevăruri fundamentale, izuri demagogice „traduse de pe texte străine, supte din deget” (Mihai Eminescu), maimuțăreli cu aer „sexy-balamuc” interpretate trivial în fața mulțimilor de către fanfaronii politici deposedați de orice urmă subțire de demnitate
LUMEA POLITICĂ ŞI IŢELE EI MURDARE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 705 din 05 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353015_a_354344]
-
Acasa > Strofe > Creatie > DANSAȚI Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 656 din 17 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului dansați pe frunzele de aur din toamna asta năclăită, pe soarele din dimineți, dansați pe crinii morți, băieți, dansați pe spasmele din voi, pe rătăciri și pe nevoi, dansați pe groapa ce se cască, pe vânt, pe pronia cerească, dansați pe semnele mirării și pe albastrul disperării. ca saltimbancii
DANSAŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358086_a_359415]
-
cucoană, Pășind țanțoș, fără trac, Mândră ca o campioană. Deși slabă, jigărită, Se fâțâia sclifosită, Cu alura ei de drac. Se știa ea cum arată: Ochii mari, goi, bulbucați, De credeai că-i spânzurată, Buze și urechi blegite, Barba, blana năclăite... Mai bine să n-o visați! „Frumusețea mea-i perfectă,” Își zicea pășind agale, „De-asta cu toți mă respectă; Când mă văd ieșind pe stradă, Se retrag cu toți, grămadă, N-au tupeu, să-mi iasă-n cale. Toți
CAPRA RÂIOASĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340134_a_341463]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > SEPTEMBRIE Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1731 din 27 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Peste oraș se-așează prima brumă... Anii trecuți îmi răscolesc prin oase, Orașul pare năclăit cu humă De ploile prodige, reci și groase. De-o săptămână supărat e cerul, Întunecându-mi inima și gândul, Mă simt bătrân și coroziv ca fierul, Stă optimismul așteptându-și rândul. E prima brumă... Uit ușor de ploaie, Pădurea îmbrăcată
SEPTEMBRIE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377535_a_378864]
-
putea să aibă fiecare dintre ele de dat, ca să-i cheme instanță fără timp și apărare, atât de curând și atât de chinuitor?! Niciuna! Toți trei au fost strigați nu la pedeapsa, ci într-o lume mai bună decât aceasta năclăita în propria putrezime, ca un culcuș de lut umed, pentru furnici. O lume în care Lăură Stoica exclama față de o prietenă a sa: „eu nu mai știu ce muzică vrea publicul românesc!”. Cei trei au plecat din lumea spre care
LAURA STOICA. TRIST ŞI NUMAI TRIST...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347938_a_349267]
-
Dina Publicat în: Ediția nr. 1822 din 27 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Bună dimineața, Soare! Bună dimineața, Viață! îi veni Mirei să strige, trăgând tinerește după sine ușa grea de acces în bloc. Se simțea bine, scăpase, dormind, de năclăitele gânduri din ajun. Adevărat Berbec! Acum îs îngenuncheată, acum am aripi de Pegas! În timp ce mergea spre tramvai, străbătând aleile înguste ca de labirint, Mira reveni la gândurile din ajun. Reveni, dar cu detașare. Parcă vedea cum o conduceau spre tramvai
CAPITOLUL 8 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378620_a_379949]
-
Iași. Unde, prin Monitorul urmărindu-se mai ales matrapazlîcurile "înaltei societăți" locale întru înălțarea infatuatelor ei vile ni se înlesnește, prin fotografie și comentariu avizat, perceperea mascaradei țopist-molipsitoare a "viloaielor" răsărite ca ciupercile (și pe secetă) în orizonturile și așa năclăite ale urbei (cîndva florentine). Dar totul după cîte ne dăm seama se consumă într-o senină neutralitate din partea instituțiilor menite să monitorizeze, autorizat și eficient, arhitectura și urbanistica unui oraș de prestigiul Iașilor. Infestat de turnuri și turnulețe. Mergea, seară
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-și înmoaie gesturile în cu adevărat sincera îngrijorare privind tragedia apărută dintr-o meteorologie blestemată. Totul pare acum o mare apă în retragere. Pare. Eșaloanele pesedismului se văd lăsate fortuit să puiască în continuare în băncile parlamentului, dar și în năclăitele conflicte de interese ale justiției, scoaterea panicată de la naftalina mineriadelor a înrăitului Iliescu nu-și mai justifică acum prioritatea, vilegiaturile țopiste își pot retrasa rivierele. Renunțarea premierului la actul radical al demisiei și deci și la cel al neiertătoarelor anticipate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
naftalina mineriadelor a înrăitului Iliescu nu-și mai justifică acum prioritatea, vilegiaturile țopiste își pot retrasa rivierele. Renunțarea premierului la actul radical al demisiei și deci și la cel al neiertătoarelor anticipate, aduce pesedismului o nesperată calmă plutire pe aceleași năclăite ape ale postcomunismului. Se înșală însă, același pesedism, dacă își imaginează descurajarea (chiar și temporară) a premierului liberal. Nimic din casantul scenariu al înlăturării ticăloșiților nu se diluează în puhoaiele care acum îndurerează țara. Doar cîteva luni sînt necesare pentru
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
loviturile, apoi fără milă. Îl simțeam în mine pe cel care, în străfundurile tulburi ale gândurilor mele, contempla trupul acela de femeie cu voluptate. M-am lovit până când obrazul meu umflat, udat de lacrimi, m-a dezgustat cu suprafața lui năclăită. Până când celălalt, pitit în mine, a tăcut de tot... Apoi, poticnindu-mă de perna pe care o dădusem pe jos în timpul agitației mele, m-am apropiat de fereastră. O semilună foarte îngustă brăzda cerul. Stelele delicate, înfrigurate, răsunau ca zăpada
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
toate asepticele societății [...]. La capătul Căii Văcărești, o femeie bătrână, cu fața stafidită, brăzdată de dungi adânci, învelită în șaluri vechi, stă rezemată de zidul unei cârciumi. În mâinile uscate, scheletice, ține o cutie cu câteva bucăți de săpun vechi, năclăit; același de luni de zile. E sigură că nimeni nu le va cumpăra. (Geo Bogza, 1968, p. 22) Narativizarea informației. Scriind despre sătenii din Drăguș care au plecat la începutul secolului în America, riscăm să ne pierdem în cifre, statistici
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]