5,749 matches
-
scop, care era "proiectul ideal" de existență al populației acestor meleaguri, cu alte cuvinte, care era visul român cel mai fierbinte? Era el "propășirea și înălțarea patriei", sau cumva "împlinirea" individuală? Iată cum este prezentat el de anonim: "Și acea nădejde avea ca și vara toată să treacă cu pace în țară-și, cu plimbări, cu ospețe, privind numai ce vor face turcii cu nemții și cu muscalii [...] mersese la satul mării-sale, la Obilești, unde heleșteu mare este și plimbare foarte
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
de tip totalitar, dl. Pașcu a dat înapoi, prezentând scuze. Și-o fi cerut el iertare, dar problema rămâne. Și problema este sintetizată astfel de către Ioan Groșan: "De ce-ar dori să intre în N.A.T.O. un fost cadru de nădejde al Combinatului avicol de activiști "Ștefan Gheorghiu", căruia i s-a interzis în 1989 intrarea în Statele Unite? Și nu numai el, ci și toți cei care au o muscă adormită pe căciulă". Dacă tot a învățat să prezinte scuze, poate
Inșii-petardă stau la umbra palmierilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15165_a_16490]
-
pereții paharului obosit. Câte n-a văzut săracul la viața lui. La cele opt vieți ale lui, de fapt." în schimb autorul păcătuiește prin niște clișee lingvistice, comparații banale și stângace de școlar timid care trebuie încurajat, dar care avem nădejdea că se vor curăța în textele viitoare. Radu Preda are talent la chestiile mai profunde, care trec de reportaj sau epic pur și simplu, fără însă a simboliza excesiv și patetic (vezi Trecerea pentru pietoni). Are condei și sensibilitate pentru
Alte proze scurte by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15190_a_16515]
-
s-au trezit cu toții în stradă și au pornit buluc înspre remiza de pompieri să vadă acum de-adevăratelea miracolul miracolului, adică inexistența a ceea ce existase până atunci și, deși toți simțeau că s-a întâmplat ceva cu uriașul, o nădejde a omului fără noroc se lipi de buzunarele fiecăruia, clocind acolo închipuiri colorate și vesele...” Întâmplarea are loc primăvara și poate fi pusă pe seama reînvierii naturii ca un șoc al schimbării timpului, ca o halucinație primăvăratică... Există în această poveste
Între real și fantastic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/13379_a_14704]
-
acoperă musca ferice, ea se zbate acolo o vreme, știe acum cum e cînd te fute și altul, nu o sperie apăsarea din spate cînd ea este atît de plăcută, nici sufocarea ca o dulce visare, bine e să ai nădejde în tine, în gaura ta dătătoare de pofte, chiar dacă este atît de întuneric și bine.” Aproape toate registrele senzorialului sînt etalate într-o luxurianță năucitoare în roman, luxurianță dincolo de care se ghicește o întristare fără leac dată de proximitatea descompunerii
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]
-
copiilor ce se vor îndrepta în viitorul apropiat către muzica savantă să scadă devine, iată, manifestă în condițiile în care drumul absolvenților (și chiar a câștigătorilor unor astfel de competiții) nu este nicidecum unul asfaltat și nici măcar pietruit cu vagi nădejdi. 5) Mulțumirea tuturor participanților este un țel ce se amână sine die. Este încă o rațiune pentru care concursul trebuie să continue.
Primăvara artelor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13825_a_15150]
-
Albina Carpaților" ultimele două din Sibiu, ,,Vatra", ,,Tribuna poporului" (Arad), ,,Minerva" (București), ,,Adevărul literar și artistic", ,,Scena", ,,Ziua", ,,Gazeta Bucureștilor". La unele fusese doar colaborator, dar susținut, la altele conducător, înscriindu-și numele alături de al altor scriitori, prietenii săi de nădejde, Eminescu, I. L. Caragiale, G. Coșbuc, preluând, ca în cazul ziarului ,,Timpul" conducerea, după retragerea lui Titu Maiorescu. La ,,Speranția" din Arad, a scris prima receptare afectivă a personalității lui Mihai Eminescu, la alta, cum este ,,Umanitatea" din Iași, este descoperit
Nuvelele lui Ioan Slavici by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13820_a_15145]
-
stol de corbi. Peste defecțiunea rușilor Înnebuniți de alcool și duhul otrăvitor al răzvrătirii, peste lipsurile și mizeriile de tot felul, marasmul și descurajarea veniseră ca o ultimă lovitură a destinului să ne Încovoaie grumazii, răpunând și cele din urmă nădejdi. Întovărășeam un prieten, În altădată liniștitul cartier al Tătărașilor, turburat acum de chiotele răgușite ale ostașilor Împărătești. Pășeam abătuți prin zăpada moale și fără să schimbăm o vorbă ne am strâns mâna, despărțindu-ne În poartă. Purtam Încă uniforma regimentului
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
tonalitatea religioasă și poate pe cea filozofică, într-un discurs politic mesianic: "frați întru umanitate"; "pe dificilul drum al renașterii naționale întru demnitate, trai civilizat și pace"; "intelectualii noștri își vor aduna simțirea și talentul, forța și nemurirea ideii întru nădejdea de mai bine a României" etc. ( Dimineața 187, 1996). În fine, nu pot lipsi utilizările degradat-parodice: "Descîntece întru adormirea corupției" ( titlu de volum din 1997), "ceilalți doi companioni întru falsificarea alcoolului... erau asociați" ( RL 2244, 1997, 24). Oricum, din punctul
“Întru”, azi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13984_a_15309]
-
lor" chiar fusese Mircea Săucan, un "adolescent comunist", de 16 ani, fluturînd frenetic un steag roșu la intrarea tancurilor rusești în Sighișoara, apoi un tînăr comunist care studiază regia la Moscova, la celebrul V.G.I.K., apoi angajat, în ’52, cadru de nădejde la Studioul Sahia... Dar apoi, se auto-diagnostichează Săucan, " Arta m-a ajutat să scap de orice fel de ideologie"...De fapt, încă înainte de a fi "omul lor", Mircea Săucan era omul imaginilor ( în copilărie își vedea, proiectate pe zidurile Castelului
Lupta cea mare a lui Mircea Săucan by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13989_a_15314]
-
Și el cerea milostenie, și tot fără să scoată un cuvânt. Modest, smerit, cu o iconiță în mână, puțin îndoit înainte, proptind cu șalele vizibil suferinde un stâlp. Se distingea astfel în șuvoiul lumii nesecat. Nu cred că avea vreo nădejde anume, ci o răbdare cu propriul necaz îndurând. Poate nu avea un acoperiș deasupra capului, nici vreo rudă care să-i facă un ceai fierbinte după ceasurile în care părea că se identifică trupește cu gerul și cu ploaia. Pe
Cu mărul în brațe by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14015_a_15340]
-
și neagră, în ,-ismele" secolului 20. Efortul de deschidere pe arcul de cerc al diverselor școli lirice este subminat, așadar, la Ion Mircea de convingerile lui profunde, de echivalarea fără rest a crezurilor poetice cu cel religios. Antologatorul își "pierde nădejdea" sau și-o recapătă, măsurând neabătut distanța dintre masa de lucru a poetului și turla bisericii la care acesta nu prea e dus. Forțează unele texte să intre în patul lui Procust: "Poetul sincronizează Cartea cu omul și cu umanitatea
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
mâna lor, nu aveau ca sarcină urmărirea unor "obiective". Ei erau, pur și simplu, sfătuitorii din umbră ai instituției. Provenind din domenii mai sofisticate (arta, cultura, cultele), unde metodele clasice erau greu aplicabile ori ineficiente, s-au dovedit stâlpi de nădejde ai sistemului. Avertizau, informau și găseau metode pentru a înlătura "problema". Un astfel de rol l-au jucat mulți dintre cei care, după 1989, au ocupat fotolii de prim-plan ale vieții politice. Corneliu Vadim Tudor nici măcar nu face un
Consilierii Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10385_a_11710]
-
au numit astfel martiri de la cuvântul grecesc μάρτυρ, care înseamnă martor. Aceștia au dorit a se afirma ca și creștini, chiar cu prețul vieții pământești. Martiriul este deci o mărturie a credinței și modul cel mai evident de manifestare a nădejdii și a bucuriei întru Hristos. Creștinii bogați își pierdeau averile și libertatea și erau puși la munci silnice în mine și ocne, pe tot parcursul vieții. Cei săraci erau uciși prin tăierea capului (decapitare) ori prin ardere de vii sau
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
cred că au descoperit-o. Au avut de ales între a-și lepăda credința și a muri o dată cu convingerile pe care le împărtășeau. Însă, în timpul torturilor felurite la care au fost supuși, creștinii au fost în mod deosebit ușurați de nădejdea răsplății făgăduite și de ajutorul direct al lui Hristos Care era tăria și sprijinul lor. Răbdarea mucenicilor este supraomenească, pentru că mâna nevăzută a Proniei dumnezeiești era cu ei. Tocmai acest lucru înțelegându-l unii din călăi, s-au lepădat de
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
închinare la idoli, au aruncat uneltele de tortură și au mărturisit împărtășirea noii credințe, trecând în tabăra lui Hristos. În această situație, și ei au fost martirizați. Moartea devenea pentru creștini poarta vieții, iar martiriul, o a doua naștere. Lumina nădejdii lor dezvăluie o nouă perspectivă asupra a ceea ce ei trăiesc, făcând să izbucnească bucuria lor paradoxală. Este taina pe care o trăiesc martirii, căci nu mai trăiesc ei, ci Hristos trăiește în ei (Gal. 2, 20). În lumina sa, martiriul
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Hristos suferă cu mucenicul, iar mucenicul suferă cu Hristos. Suferința sa are un sens și devine mântuitoare. Marea bucurie a martirilor, departe de a se înrădăcina ca o căutare nesănătoasă a suferinței și a morții, își are obârșia în forța nădejdii lor, și, mai mult decât atât, în comuniunea lor cu Hristos. Păgânii identifică nădejdea creștinilor în înviere cu inima mesajului creștin, și de aceea se înverșunează atât de mult împotriva trupurilor martirilor<footnote Élise Marie Pinchon, „Bucuria la martirii din
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
și devine mântuitoare. Marea bucurie a martirilor, departe de a se înrădăcina ca o căutare nesănătoasă a suferinței și a morții, își are obârșia în forța nădejdii lor, și, mai mult decât atât, în comuniunea lor cu Hristos. Păgânii identifică nădejdea creștinilor în înviere cu inima mesajului creștin, și de aceea se înverșunează atât de mult împotriva trupurilor martirilor<footnote Élise Marie Pinchon, „Bucuria la martirii din secolul al II-lea”, traducere de Simona Goicu, în rev. Altarul Banatului, Anul XI
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
scrie: „Mucenicia este o școală a sfințeniei, o arătare a bunătății, mărturia lămurită că nu cunoaște nimic altceva decât pe Hristos; că-L iubești mai mult decât tot ce poate fi iubit și că în nimic nu-Ți mai pui nădejdea decât în El și aceasta cu prețul oricăror încercări: ascuțișul sabiei, para focului sau orice fel de silnicie”. (Despre viața în Hristos, traducere de T. Bodogae, Editura Arhidiecezană, Sibiu, 1946, p. 7-8) - n.n. footnote>. (Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a IV
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
cuvintele: Sunt creștină și știu că ai noștri n-au săvârșit nimic rău! Dar și Sanctus răbda vitejește în chip minunat și mai presus de fire și de orice om toate caznele pe care cei nelegiuiți i le pregăteau, în nădejdea ca prin durata și mărimea chinurilor să audă de la el ceva ce nu se cuvine; dar el a rezistat cu tărie atât de neclintită încât n-a vrut să spună nici numele lui nici numele poporului și nici al orașului
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
pe care i-a ales Dumnezeu să-și sfârșească zilele în așa fel ca să fie pusă în lumină slava Lui”. (Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, cartea a cincea, I, 27, în PSB, vol. 13, p.185) „Într-adevăr, bucuria muceniciei, nădejdea celor făgăduite, dragostea de Hristos și Duhul Tatălui ușurau pe aceia (...) De fapt, cei ce mărturisiseră pășeau veseli, multă demnitate și bucurie se citeau pe fețele lor, iar lanțurile îi înfășurau ca o podoabă fermecătoare, parcă ar fi niște mirese
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
crudă și de nesuportat a mâinilor și picioarelor cu ajutorul unor mașinării spre a sili pe martiri la săvârșirea unor fapte care le erau interzise”. (Eusebiu de Cezareea, Martirii din Palestina, XI, 1—i, în PSB, vol. 13, p. 415) „Nici nădejdea fericirii și nici dragostea de Dumnezeu a mucenicului nu sunt doborâte de suferințele ce vin peste el; ele rămân libere; iar mucenicul, de-ar fi aruncat între cele mai sălbatice fiare, de-ar fi aruncat în mijlocul focului atoatemâncător, de-ar
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
chinurile ce-l amenințau, încât le chema spre el și spunea: Pentru ce șovăiți? Pentru ce stați? Să mi fie scrijelat trupul! Să-mi fie răsucite mădularele! Sămi fie chinuite oricât veți voi! Să nu-mi invidiați cumva fericita mea nădejde! Cu cât veți prelungi chinurile, cu atât îmi veți prilejui o răsplată mai mare! Am o înțelegere cu Stăpânul: în locul rănilor de pe trup, îmi va înflori la înviere haină luminoasă: în locul rănilor de pe trup, îmi va înflori la înviere haină
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
că de la El iarăși le voi dobândi (II Mac., 7, 11), așa cum le înapoiază Dumnezeu luptătorilor pentru credința față de El. Tot așa a fost chinuit și cel de al patrulea îndurându-și caznele și spunând că: bine este a muta nădejdile cele de la oameni și a aștepta pe cele de la Dumnezeu, că noi iar vom învia prin El, înviere de care tiranul nu se va bucura, căci el nu va învia spre viață (II Mac. 7, 14), ci spre ocară și
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
într-o revărsare a dăruirii de sine și a tot ce poate fi mai nobil în om”. (Eusebiu de Cezareea, Viața lui Constantin cel Mare, cartea V, 12.4., în PSB., vol. 14, p. 271) Ostenelile martirilor sunt ușurate de nădejdea bunătăților viitoare „Dar ostenelile mucenicilor sunt ușurate nu numai de nădejdea celor viitoare, ci și de rânduiala lor, anume că s-a rânduit ca necazul să fie înaintea tihnei pentru ca mucenicii, căutând la bunătățile viitoare, să nu sufere mult din pricina
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]