189 matches
-
de baie ce mai păstrau încă pe ele sarea mării și un ușor miros de transpirație, un tricou cu care puteai îmbrăca un cal și probabil chiar la asta folosise, iar calul alergase speriat de lupi că prea puțea a nădușeală, două perechi de chiloți, desigur de bumbac, albi cu ușoare urme maronii, precum și două săpunuri Rexona, cele mai vestite săpunuri ale epocii, folosite numai până la o treime și purtând încă, delicat încastrate în ele, fire de păr blond și culmea
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 by http://confluente.ro/Prietenul_nostru_heimlich_di_mihai_batog_bujenita_1375369736.html [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
cu alb și negru, cu urechile clăpăuge și picioarele scurte, s-a luat mai mult după mine, decât după atelaj. M-a acoperit cu o haină de a sa și tot înjurând pe înfundate, a dat bice cailor plini de nădușeală din cauza greutății trase și a efortului depus. Ajunși la grădinile de la Zarguzon, în apropierea orașului Techirghiol, tata a tras caii la fântâna cu cumpănă și i-a adăpat, lăsându-i să se mai odihnească vreo jumătate de ceas. Tot mai
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1472386904.html [Corola-blog/BlogPost/343110_a_344439]
-
pentru oi. Ne-a pus pe noi și sus și jos. Și drepți nu puteam sta, doar în chirostrii. L-a bătut în scînduri și-a lăsat o crăpătură de vreo 10 cm. Eram în luna iunie și era tare nădușeală. Cînd ieșam afară tot pe la crăpătura aceea ieșeam că era loc destul. Așa ne-o dus. Nădușeală, copii, fumei și bătrîni. Care nășteau, care mureau. După ce-am trecut de Urali mulți au murit. Vagoanele nu le-au deschis pînă
Dan Cristian Turturică by http://balabanesti.net/2012/10/06/dan-cristian-turturica-rusia-si-romanii/ [Corola-blog/BlogPost/340008_a_341337]
-
în chirostrii. L-a bătut în scînduri și-a lăsat o crăpătură de vreo 10 cm. Eram în luna iunie și era tare nădușeală. Cînd ieșam afară tot pe la crăpătura aceea ieșeam că era loc destul. Așa ne-o dus. Nădușeală, copii, fumei și bătrîni. Care nășteau, care mureau. După ce-am trecut de Urali mulți au murit. Vagoanele nu le-au deschis pînă dincolo de Volga. De-abia atunci ne-a dat de mîncare și i-am îngropat și pe cei
Dan Cristian Turturică by http://balabanesti.net/2012/10/06/dan-cristian-turturica-rusia-si-romanii/ [Corola-blog/BlogPost/340008_a_341337]
-
le luase ălorlalți pământul acum, în prag de seceriș, cu toată roada pe el?! Cum se lăsaseră bieții oameni amăgiți?! Dar nu, pe el n-avea cum să-l înduplece... bucata asta o avea de la moșu’său, a udat-o nădușeala bunicilor și-a părinților, precum și-a lui... Ea e semnul netrecerii în uitare a neamului lor de plugari! Asta măcina el pe drumul spre arie, scrâșnind în măsele a îndârjire, a nevoință... Când soarele se arătă, lăudat de mii
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1407004320.html [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
se certă puțin că visează, mai întâi secerișul... mai era mult până să-și afunde mâinile în grămada de boabe aurii... și, mai mult, până să frământe nevastă-sa aluatul din pulberea dalbă... Se ridică a odihnă întâi, ștergându-și nădușeala frunții cu dosul mâinii, cătând cu privirea spre capătul ogorului, acolo unde străjuia ca potera un salcâm tinerel, ivit de vreo doi-trei ani. La început, era o biată joardă la care omul privise încântat cum se lupta să supraviețuiască în
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1407004320.html [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
noi? Nu mai putem trăi din pensia lor! Ne este rușine de noi, dar mai ales de voi - cei care ar trebui să ne fiți idoli! Ați dat un nume acestui partid: "Partidul truditorilor de țară"! M-au trecut toate nădușelile; știam cât s-a râs pe seama mea cu această denumire... ce râdeau pe la televiziuni, prin ziare! Dar lumea, până la urmă, și-a pus speranțele în acest partid. Numărul membrilor creștea precum jucătorii la Loto pe vremurile bune. Mă uitam la
CEL MAI IUBIT PREŞEDINTE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 by http://confluente.ro/Cel_mai_bun_presedinte.html [Corola-blog/BlogPost/366936_a_368265]
-
cu cei nevoiași. Pleca pe drumul care duce de la sfanțul rău Iordan la Ierusalim, luând cu el pâine și apă. Și ori de câte ori vedea pe cineav obosit de drum, le purta poverile până la Ierihon. Și-l puteai vedea plin tot de nădușeala, purtând uneori în spate o sarcină mare, iar alteori ducând pe umăr pe câte un copil. ba câte odată chiar și doi. Alteori se așeza jos și repara încălțămintea stricată a vreunui bărbat sau a vreunei femei, căci avea cu
LIVADA DUHOVNICEASCA (8) de ION UNTARU în ediţia nr. 992 din 18 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Ioan_evcrata_livada_duhovnic_ion_untaru_1379473361.html [Corola-blog/BlogPost/365067_a_366396]
-
cu alb și negru, cu urechile clăpăuge și picioarele scurte, s-a luat mai mult după mine decât după atelaj. M-a acoperit cu o haină de a sa și tot înjurând pe înfundate, a dat bice cailor plini de nădușeală din cauza greutății trase și a efortului depus. Ajunși la grădinile de la Zarguzon, în apropierea orașului Techirghiol, tata a tras caii la fântâna cu cumpănă și i-a adăpat, lăsându-i să se mai odihnească vreo jumătate de ceas. Tot mai
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Calatori_clandestini_stan_virgil_1388004062.html [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]
-
Occidentului ca altădată la Înalta Poartă. Până o să ajungă unii să culeagă ghioceii de la Cotroceni, piticul de grădină e ințeles cu vrăjitoarea cea rea și are în coș câte o felie de măr pentru gâtlejul fiecăruia. Udați până la piele de nădușeala speranței, o să stăm în genunchi, pe genunchi sau capră atunci când o să ne înghețe pe șira spinării împrumutul... 26 martie 2009 Referință Bibliografică: IN GENUNCHI, PE GENUNCHI SAU CAPRĂ / Dona Tudor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 340, Anul I, 06
IN GENUNCHI, PE GENUNCHI SAU CAPRĂ de DONA TUDOR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 by http://confluente.ro/In_genunchi_pe_genunchi_sau_capra.html [Corola-blog/BlogPost/358776_a_360105]
-
degrabă într-o pierdere: "„În lumina unui bec gălbui așezat prea sus, văzu fețele triste ale jucătorilor. Nimic nu este mai deznădăjduitor decât o victorie fără rezultat. Cineva înjură cu o voce groasă. Câțiva își scoaseră tricourile care miroseau a nădușeală, și în gesturile făcute se ghicea o silă fără margini ”". Luca a asistat la primul schimb de impresii dintre jucători și a observat că unul dintre ei, poreclit „Le știe”, a încercat să arunce vina asupra colegilor săi: "„m-am
Tripleta de aur () [Corola-website/Science/314669_a_315998]
-
încât e cu totul absolut ilizibil chiar și prin lampa lui Wood. Acest fapt al ilizibilității a făcut ca în unele locuri să se întărească literele posterior și cu altă cerneală. Deasa întrebuințare a Pomelnicului e confirmată apoi și prin nădușeala ce au lăsat urmele degetelor cititorilor pe filele cele mai mult citite.”" Un alt argument în favoarea acestei confuzii Costea-Ștefan este prezentat tot de istoricul Gheorghe Moisescu, care arată că „"este cu neputință ca acest nume Costea Voievod sa fi fost
Costea (Ștefan) () [Corola-website/Science/299091_a_300420]
-
din încrengătura "Basidiomycota" în familia "Tricholomataceae" și de genul "Clitocybe" este, împreună cu specia foarte asemănătoare cu același habitat "Clitocybe rivulosa", o ciupercă extrem de otrăvitoare și nu rar mortală. Ea este numită în popor între altele pâlnioară de fildeș sau ciuperca nădușelii. Acest burete este o specie saprofită care crește în grupuri cu multe exemplare precum în cercuri de vrăjitoare și se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord prin luminișuri ierboase, pe pajiști și pășuni, pe lângă drumuri și margini
Pâlnioară de fildeș () [Corola-website/Science/336145_a_337474]
-
am auzit ceva plescăind în apa din șanț. — Shinshichi, fugi după el. Trimite imediat oameni pe drumul spre sat. După ce dădu aceste ordine, Koroku se repezi și el în direcția porții din față, cu o energie înfricoșătoare. Kuniyoshi, leoarcă de nădușeală, nu știa ce se întâmplase și nu băgase de seamă trecea timpului. Pentru el nu exista decât pușca și nimic altceva. În jurul său săreau scântei din forjă. Într-un târziu, reuși să făurească piesa de care avea nevoie, din pilitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
marțiale. Vor avea multe bagaje și cai, așa că eliberează magazia din casele servitorilor și le vom depozita acolo pentru moment. Fă curățenie până diseară, înainte de sosirea lor. Am înțeles. Vor sta mult? Cam șase luni, răspunse Nohachiro, obosit, ștergându-și nădușeala de pe față. Seara, Shohaku și oamenii săi își opriră caii în fața porții și se scuturară de praf. Servitorii vârstnici și tineri ieșiră să-i întâmpine, primindu-i cu o ceremonie solemnă. Gazdele rostiră lungi cuvântări de salut, care primiră un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
satisfacție. Își întoarse oamenii spre Castelul Nagoya și se retraseră de lângă rău, cu Nobunaga în mijlocul procesiunii. Instrucția din ziua aceea durase cam patru ore. Soarele arzător al miezului de vară se afla chiar deasupra capetelor. Caii și soldații leoarcă de nădușeală mergeau înainte. Miasme rău-mirositoare se înălțau din mlaștini; cosași verzi săreau din drum, cu țârâieli ascuțite. Sudoarea șiroia de pe chipurile palide ale oamenilor. Nobunaga se ștergea cu cotul pe față. Treptat, culoarea îi reveni, laolaltă cu firea sa imprevizibilă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Rezistau de așa manieră încât își găseau o ușoară consolare arătându-se ascultători în aparență, dar fără a munci cu adevărat din răsputeri. Viața trecută a lui Tokichiro fusese înecată în sudoare și cunoștea adevărata valoare și frumusețe a acelei nădușeli. E greșit să afirăm că munca e o activitate a trupului. Dacă nu se pune suflet în ea, nu mai rămâne nici o diferență între truda oamenilor și aceea a cailor și a boilor. Ținându-și gura, Tokichiro se gândea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
și ale duzilor din apropiere. În câteva momente, înălțară o îngrăditură perdeluită care avea să servească drept sediu temporar al lui Yoshimoto. — Phii! Ce arșiță! spuse un om. — Se spune că rareori arde așa de tare! Oamenii se ștergeau de nădușeală. — Ascultați, sunt leoarcă de sudoare. Până și pielea și metalul armurii frig la atingere. Dacă mi-aș scoate armura, să mă răcoresc puțin, m-aș simți mai bine. Dar cred că statul major al generalilor se va aduna curând aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
alții. Unul dintre generali răspunse: — Acesta e Dengakuhazama. Se află cam la o jumătate de leghe de Okehazama. Yoshimoto dădu din cap și-i întinse casca unui scutier. După ce un paj îi dezlegă nojițele armurii, își scoase lenjeria leoarcă de nădușeală și îmbrăcă un halat alb imaculat. O briză ușoară răzbătea printre perdele. „Ce răcoare,” își spuse Yoshimoto. După ce își legă la loc cingătoarea armurii, scaunul său de bivuac fu pus pe o blană de leopard întinsă peste iarba movilei. Extravagantele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Hai să-ncepem să măsurăm distanțele. Însoțit de o jumătate de duzină de generali, Hideyoshi merse călare până la apus de Castelul Takamatsu, în Monzen, pe malurile râului Ashimori. Nu scăpa din ochi nici un moment castelul aflat în dreapta sa. Ștergându-și nădușeala de pe față, îl chemă pe Kyuemon. Care e distanța dintre lanțul Muntelui Ishii și Monzen? întrebă el. — Mai puțin de o leghe, stăpâne, răspunse Kyuemon. — Împrumută-mi harta ta. Luând harta de la Kyuemon, Hideyoshi compară construcția stăvilarului propus cu topografia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Ecourile cazmalelor și ale lopeților folosite într-adevăr cu putere umplură văzduhul. Cu urlete de însuflețire, oamenii aruncau pământul, înfigeau prăjini prin coșurile de paie pentru cărat și săltau sacii pe umeri. Pentru prima oară, se simțea cu adevărat hărnicia. Nădușeala pe care și-o storceau acum oamenii dintr-înșii îi îmbucura și-i înviora tot mai mult și începură să strige între ei, cu entuziasm: — Cine zice că nu putem termina digul ăsta în cinci zile? Ia, toată lumea - mai țineți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
avansau drapelele. Copitele cailor tropăiau pe pantele abrupte. Din când în când, zgomotul bolovanilor rostogoliți devenea aproape asurzitor. Armata semăna cu o cascadă ce nu îngăduia să-i stea în cale nimic. Atât oamenii cât și caii erau leoarcă de nădușeală și respirau cu gâfâieli fierbinți. Șerpuind prin strâmtorile adânci ale munților, începură să coboare din nou. După ce cotiră repede spre râul aplin care bolborosea, își continuară drumul spre povârnișurile abrupte ale untelui Matsuo. — Faceți un popas. Scoateți merindele. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
simtă foarte rău, se culcă. Totuși, ca și cum ar fi fost complet stăpân pe sine, așeză perna astfel încât să stea cu fața spre boarea răcoroasă care adia din grădină, se întoarse cu spatele laceilalți și-și lărgi singur gulerul leoarcă de nădușeală. Medicul și slugile, însă, se alarmară. Vasalii săi intrară și ei, neliniștiți, unul după altul, să vadă cum îl puteau ajuta. Dar Hideyoshi nu întoarse nici un moment capul. Cu spatele încă întors spre ei, le făcu semn să plece, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
se grăbea înainte, arătându-i drumul. Genba țistui din limbă, bombănind: — ăsta trebuie să fie Dosei. De cum îl recunoscu pe generalul aflat întotdeauna lângă unchiul său, îi ghici misiunea încă înainte de a-l întâlni. — A, aici erai. Dosei își șterse nădușeala de pe frunte. Genba nu făcea decât să stea în fața lui, fără să-l invite în îngrăditura cu perdele. — Senior Dosei, ce cauți aici? îl întrebă el sec. Dosei nu părea dispus să spună nimic în acel loc și moment, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mai repede, că ne-am mai jucat, am mai povestit. Asta a fost a doua... A treia și-a patra a fost vara. Alea a fost plăcute, Într-adevăr, că era răcoare... În camere, unde eram multe, era cald, era nădușeală... Că știți ce-o făcut la Miercurea Ciuc? Ne-o bătut obloane-n geamuri... Deci nu-ți intra aer aproape deloc În cameră și eram Înghesuite, pentru că-ntre timp, v-am spus, că fusese revoluția asta ungurească și-o mulțime de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]