121 matches
-
câte doi, ne-am dus adunat vreo duzină de pușcăriași, târâindu-ne picioarele sub privirile plictisite ale copoilor înrăiți de stagiu și amorțiți de rutină.- La drum!, zise șeful patrulei, îndemnându-ne spre duba metalică și împuțită a penitenciarului.Păcănind nădușit, duba ne duce până la marginea orașului. Acolo sunt vărsat ca o sarsana la marginea drumului,gata să mă ducă pe treptele bisericii. Acolo mergeam să ne mângâiem sufletele. Când am intrat în biserică, lumea s-a ferit de noi ca
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
anul acesta. Partea a I a Copilăria “Dacă inima ta este un vulcan, cum te aștepți să înflorească dragostea în ea?” Kahlil Gibra 1. Țipătul din munte Se auzea foșnetul pădurii, iar vântul se strecura leneș printre copaci, răcorind fața nădușită a călătorului solitar ce-și propusese să ajungă până la stânele din zona satului Secăria, dincolo de Teșila. Avea el o treabă cu baciul stânei. Doctorul ortoped Istrate plecase din Câmpina lui Nicolae Grigorescu și a lui Bogdan Petriceicu Hajdeu încă din
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
și restul suprafeței de grâu. La coasă nu se mai putea lucra. Deja paiele erau uscate și spicele se puteau scutura foarte ușor. Ridică plosca grea deasupra capului și apa rece ce se scurgea îi răcorea pentru câteva clipe ceafa nădușită. Ziua era lungă și arșița mare, așa că fiecare strop de apă trebuia drămuit, să ajungă pentru tot timpul cât va sta pe câmp. Era obosit și fără chef de muncă și îl durea tare spatele, stând tot mereu aplecat asupra
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
și restul suprafeței de grâu. La coasă nu se mai putea lucra. Deja paiele erau uscate și spicele se puteau scutura foarte ușor. Ridică plosca grea deasupra capului și apa rece ce se scurgea îi răcorea pentru câteva clipe ceafa nădușită. Ziua era lungă și arșița mare, așa că fiecare strop de apă trebuia drămuit, să ajungă pentru tot timpu, cât va sta pe câmp. Era obosit și fără chef de muncă și îl durea tare spatele, stând tot mereu aplecat asupra
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
și restul suprafeței de grâu. La coasă nu se mai putea lucra. Deja paiele erau uscate și spicele se puteau scutura foarte ușor. Ridică plosca grea deasupra capului și apa rece ce se scurgea îi răcorea pentru câteva clipe ceafa nădușită. Ziua era lungă și arșița mare, așa că fiecare strop de apă trebuia drămuit, să ajungă pentru tot timpu, cât va sta pe câmp. Era obosit și fără chef de muncă și îl durea tare spatele, stând tot mereu aplecat asupra
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
iasă la câmp. Oamenii se uită la el ca prin ceață. - Te duci la pețit, măi? Bună treabă ! Uite la el, cu ciucuri la izmene ! Te-ai holteit, Ilarioane ! râde al lui Jurca, șiret clipind. În clipa aceea apare Gavrea, nădușit, cu pălăria pe ureche și cu țigara în colțul gurii. Are floare roșie la pălărie și cizmele-i date cu cremă sclipesc. În hainele albe, încins cu o curea groasă, de piele, Gavrea pare și mai butucănos decât e. Când
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
ritmul potopului. Fugi ca un vrăbioi care a găsit o balegă cu semințe să se urce la volan. Brusc, însă și absolut inexplicabil, soarele intră în nori! Ridicând privirea constată că în fața sa rânjea un munte negru, slinos, păros și nădușit. Era doamna Marcela, vecina lor de la parter, o mahalagioaică recunoscută, o bârfitoare și o turnătoare exemplară! Inima domnului T intră în grevă, domnul scoase un scâncet, iar balena neagră miorlăi cu glas prefăcut: - Vaiii, dragă vecinicule, ce bine că te
COMPLOTUL GOSPODINELOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362705_a_364034]
-
începe să se ofilească asemenea bunicului care în fiecare dimineață caută ... XVI. POEZII, de George Baciu, publicat în Ediția nr. 531 din 14 iunie 2012. VARA Vara cu obrajii rumeni purta in pleoape trotuarele orașului cu zâmbet de felinare. Noaptea nădușită, transpirase la subțiori, în vreme ce tu, pe haina umbrei, stăteai rușinoasă ca o virgină violată de păsări. Încărcat în ceasul răsăritului sărut curcubeul ochilor tăi ascuns în somnul peștilor cu zvon de undiță în derivă. Peste zăvoi, luna a zăbovit o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
în ceasul răsăritului sărut curcubeul ochilor tăi ascuns în somnul peștilor cu zvon de undiță în derivă. Peste zăvoi, luna a zăbovit o clipă. Citește mai mult VARAVara cu obrajii rumenipurta in pleoape trotuarele orașului cu zâmbet de felinare.Noaptea nădușită,transpirase la subțiori,în vreme ce tu, pe haina umbrei,stăteai rușinoasă ca o virginăviolată de păsări.Încărcat în ceasul răsăritului sărut curcubeul ochilor tăiascuns în somnul peștilorcu zvon de undiță în derivă.Peste zăvoi, luna a zăbovito clipă.... XVII. POEME CAT
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
Acasă > Versuri > Cuvinte > UN MUNTE DE TĂCERE Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 558 din 11 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Sunt doar un munte de tăcere în care palpita vibrația ta. Doamne ! Sunt doar materia care te adăpostește nădușita de ideea vieții, ... Iubesc ! Și în toate aceste forme , mă regăsesc , răstignit pe crucea smereniei, Strigänd : Sunt doar o bună dimineață , Sunt iubirea , Sunt Vezuviul , Sunt ce sunt , Ce tot colinda fără să doarmă , fără să mănânce. Iubindu-te , Pe
UN MUNTE DE TACERE de PETRU JIPA în ediţia nr. 558 din 11 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358197_a_359526]
-
și restul suprafeței de grâu. La coasă nu se mai putea lucra. Deja paiele erau uscate și spicele se puteau scutura foarte ușor. Ridică plosca grea deasupra capului și apa rece ce se scurgea îi răcorea pentru câteva clipe ceafa nădușită. Ziua era lungă și arșița mare, așa că fiecare strop de apă trebuia drămuit, să ajungă pentru tot timpul cât stă pe câmp. Era obosit și fără chef de muncă și îl durea tare spatele, stând tot mereu aplecat asupra secerii
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > POEZII Autor: George Baciu Publicat în: Ediția nr. 531 din 14 iunie 2012 Toate Articolele Autorului VARA Vara cu obrajii rumeni purta in pleoape trotuarele orașului cu zâmbet de felinare. Noaptea nădușită, transpirase la subțiori, în vreme ce tu, pe haina umbrei, stăteai rușinoasă ca o virgină violată de păsări. Încărcat în ceasul răsăritului sărut curcubeul ochilor tăi ascuns în somnul peștilor cu zvon de undiță în derivă. Peste zăvoi, luna a zăbovit o
POEZII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 531 din 14 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340704_a_342033]
-
și-ți ciobesc inima pe a mătaniei strună. Mă cerți cu privirea sânului de sub buze, mă rogi cu fiorul dimineții din trup, mă colorezi cu rujul unei frunze și-mi ciobești umbra să mă rup. Hai să ne iubim strâmb, nădușit, povestea cu noi abia a murit. Referință Bibliografică: GÂNDURI ZDRENȚUITE / George Baciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 211, Anul I, 30 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Baciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
GÂNDURI ZDRENŢUITE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340712_a_342041]
-
și restul suprafeței de grâu. La coasă nu se mai putea lucra. Deja paiele erau uscate și spicele se puteau scutura foarte ușor. Ridică plosca grea deasupra capului și apa rece ce se scurgea îi răcorea pentru câteva clipe ceafa nădușită. Ziua era lungă și arșița mare, așa că fiecare strop de apă trebuia drămuit, să ajungă pentru tot timpu, cât va sta pe câmp. Era obosit și fără chef de muncă și îl durea tare spatele, stând tot mereu aplecat asupra
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343111_a_344440]
-
și restul suprafeței de grâu. La coasă nu se mai putea lucra. Deja paiele erau uscate și spicele se puteau scutura foarte ușor. Ridică plosca grea deasupra capului și apa rece ce se scurgea îi răcorea pentru câteva clipe ceafa nădușită. Ziua era lungă și arșița mare, așa că fiecare strop de apă trebuia drămuit, să ajungă pentru tot timpul cât va sta pe câmp. Era obosit și fără chef de muncă și îl durea tare spatele, stând tot mereu aplecat asupra
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
o mare gri Clocotește printre nouri Dau târcoale vulturii Și din vai se-aud ecouri. Vântul șuiera prin crâng, Fulgera la miaza noapte, Frunzele la geam îmi plâng Palide, ca niște șoapte. Ar ploua și n-ar ploua Peste lumea nădușita, Tuna aprig undeva, Zvon de ploaie nevenită. Pe la colțuri tot mai vezi, Crescând, câte-o buruiana, Numai paie prin livezi, Nu-i otava prin poiana. Gâzele-au înnebunit, Bâzâie ca niște mig-uri, Peste tot au năpădit, Când le vezi, te
AR PLOUA ȘI N-AR PLOUA de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375948_a_377277]
-
a libertății gândului Căldura sau răceala vântului. Nimeni nu poate fi egal Zeilor, spun. Disprețuiește frica, tu răspunzi, Și urcă sus, aici la poale de uitare Pentru a te găsii pe tine-n căutare. Vorbele lui sunt din ce în ce mai limpezi Cristale nădușite, spații verzi, Rămân robul măreției lui Rob al pietrei și al Domnului. Dacă aș fi înțelept ar trebui să port din haina ta Stele pe cer, Luna acoperită cu un ochi de nea, Să port eternitatea pe umeri de copil
SFINX III de PETRU JIPA în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376648_a_377977]
-
cunoaște limite, nici în bine, nici în rău. Mai ales în rău. Ea îmi permite să-l invidiez pe acest vânător de trupuri femeiești. Și să mă urăsc. Și să mă alătur femeii distruse, strivite de o masă de carne nădușită. Și să ghicesc ultimul ei gând limpede: gândul morții care va urma după împerecherea aceea hidoasă. Și să năzuiesc să mor deodată cu ea. Căci nu poți continua să trăiești purtând în tine acel dublu care îl admiră pe Beria
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
, Toader (pseudonim al lui Toader Păunel; 5.XI.1890, Nădușita, j. Soroca - 20.XI.1938), poet. Este fiul lui Calistrat Păunel, țăran. A urmat școală primară în satul natal. În 1918 a plecat în Rusia, unde a participat la războiul civil. A lucrat ca redactor la gazete raionale din Slobozia
MALAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287966_a_289295]
-
șira spinării// cu înnăscută știință o pescuiesc ei/ din paharul tulbure - exact ca un cleștișor - / apoi o așază simplă și unică/ pe farfurie în toată splendoarea// eu însă pentru ca s-o întâlnesc/ trebuie să umblu cu mâinile oarbe/ în cămara nădușită a sângelui/ neștiind dacă nu cumva o sugrum pe întuneric// zi de zi mă uit ca un fotograf/ prin mâneca hainei tatălui meu mort/ unde roiesc de șapte ani furnicile/ pândind să-i imprim pe suflet imaginea// plângându-mi mie
ROBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289289_a_290618]
-
de creți, privirea strălucitoare, de bețiv, era ațintită la femei. Rămăsese cu gura căscată, iar în vârful nasului îi juca, ascuns sub piele, un ou ca de porumbel. Aducând la îndemână vase, gazda, groasă, se învârte harnic, într-o rochie nădușită. Ca un vulcan, pe masă, mămăliga scotea fuioare de abur încârligate spre tavan. în tocul ușii apăru un flăcăuaș. Era feciorul Mariței care, nemăritată, îl zămislise la vreme de război. Din pricina asta, pe fecioraș, lumea îl poreclea Kudă. - Ce mai
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
se clătina gros un lichid tulbure, plin de coji de la semințele de cânepă. în mătăsuri țipătoare, două fete cu capul gol și obraji frecați cu roșu chicoteau, ținându-se cu mâinile de o năframă și făcându-și loc prin mulțimea nădușită. Cu capul gol și alb de puf, un țigan cumpărase purcica cea tărcată și i-o dase țigănușului de lângă el, care țipa de bucurie. Cu înfățișarea bătrâncioasă, copilul avea părul pe creștet ca o batistă neagră, cu colțul aproape de
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ai ceva de învățat din tehnicile de luptă romane? Germanul coboară iute de pe buștean cu obrajii dogorind. — Și Germanicus ne-a pus să ne așezăm la fel lângă partea cea mai joasă a zidurilor. Își trece dosul palmei peste fruntea nădușită: — Nu știam că-i zice tot țestoasa, dar era cât se poate de ase mănătoare cu asta, recunoaște puțin rușinat. Rufus oftează, nefericit. Presimte că urmează un șuvoi lung de vorbe despre isprăvile călărețului în campanie. Nu se înșală. — Eu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pentru liniștea ce domnea în jur. Nu suntem deloc prieteni. Mai degrabă dușmani. Dușmanii ajung de multe ori să devină buni prieteni, așa că nu ăsta e necazul acum, ci spuneți mai bine unde să vă duc, că-mi sunt caii nădușiți și răcesc cât vă ciondăniți voi. Du-mă unde oi vedea cu ochii, spuse Carol. Numai acasă nu, că nu am. Ba eu zic să ne duci spre "Orient", interveni Filip. Ai, ai, ai! Ca în vremurile bune, chiui Nikolai
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
gospodin, ca prieten al lui Filip, ești și prietenul meu, răspunse birjarul, accentuând pe cuvântul "prieten". Așa că să ne vedem sănătoși și la pungă groși. Doamne ajută! Filip și Carol îl priviră cum întoarce în loc trăsura cu caii înspumați și nădușiți și o ia înapoi, pe același drum, dispărând așa cum apăruse, în întuneric și ceață, în lumea lui de călăuză tăcută și însingurată. Intrară într-o cârciumă și cerură rom și câte o porție de pilaf cu pește. Se spune că
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]