479 matches
-
La pâinea mamei de pe plita. Mi-e dor de curtea pietruita , Unde genunchii-mi tot juleam. Dar nu plângeam, ci fericită, În joacă iarăși mă pierdeam. Balconul unde stăteai tu, mama, Parcă de dor a amuțit. Încă visează-a ta năframa, Și părul tău de griji albit. Mi-e dor de stradă Pieții, plină De copii și jocuri uitate. De gârla Cheii, cristalina, ... Citește mai mult Măneciul meu (Prahova, Cheia)Cristina PârvuMi-e dor de merii plini din curte,În care toți
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
La pâinea mamei de pe plită.Mi-e dor de curtea pietruita , Unde genunchii-mi tot juleam.Dar nu plângeam, ci fericită, În joacă iarăși mă pierdeam.Balconul unde stăteai tu, mama,Parcă de dor a amuțit.Încă visează-a ta năframa, Și părul tău de griji albit.Mi-e dor de stradă Pieții, plinăDe copii și jocuri uitate.De gârla Cheii, cristalina,... XXIII. JOIA MARE ODINIOARĂ, de Maria Cristina Pârvu, publicat în Ediția nr. 1946 din 29 aprilie 2016. Joia Mare
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
ies în stradă, Jucând hora românească, întreg satul ca să-i vadă. Trenurile aproape toate începură să oprească în gară, Toată lumea, cu copii, părinți, bunici, au ieșit afară, Să privească cu mândrie și cu mare strășnicie, Parada portului popular, ca o năframă primită dar. DAN IOAN GROZA Referință Bibliografică: SĂRBĂTOARE LA VINȚU DE JOS / Dan Ioan Groza : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2029, Anul VI, 21 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dan Ioan Groza : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
SĂRBĂTOARE LA VINŢU DE JOS de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378182_a_379511]
-
februarie 2015 Toate Articolele Autorului Eclesiastul 3: 14 Oare mai am încă o zi și mâine? Mai am o șansă să îndrept ceva? Apusuri vin cascadă peste mine Și șovăind, călcând peste ruine, Îmi depăn viața ce-am trăit cândva. Năframa amintirilor se-așterne Peste trecutul zbuciumat și slut Și în bătăi de orologiu cerne Trăiri și vorbe, idealuri terne Ce n-au avut final, doar început. Nu pot să-mi amintesc intrarea-n lume, Nici primul pas, primul cuvânt, s-
O NOUĂ ZI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377287_a_378616]
-
revelator. Pentru că nu modelul plastic, indiferent de natura lui, contează aici în primul rînd, ci identificarea în absolut a imaginii cu modelul său. Chipul lui Iisus, așa cum s-a imprimat el pe lințoliu și, mai devreme, pe Drumul Crucii, pe năframa Sfintei Veronica, nu este consecința unui act mimetic, reflectare mecanică sau simplu rezultat al unei dexterități omenești, ci implicare directă și miraculoasă a chipului sfînt în propria sa imagine. Icoana lui Iisus care înseamnă, de fapt, Icoana însăși, adică arhetipul
Imaginea, între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7983_a_9308]
-
ei, este izvorîtă din substanța dumnezeiască a Mîntuitorului și mijlocită de natura sa materială și omenească. Reprezentarea schematică, atemporală și nemișcată, fără detalii anatomice și fără capricioase sugestii psihologice, trimite fără dubii la spiritul hipostaziat. Care prin Giulgiu și prin Năframă a generat o întreagă lume de imagini, a întemeiat o estetică și a deschis un drum înconfundabil în istoria artei și a imaginii, în general.
Imaginea, între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7983_a_9308]
-
masa pătrată a poeziei. Fără făptură și fără chip doar glasul îl măsurăm tot cu acel cântec șoptit la Moartea căprioarei. De ce atâta tristețe în versurile poeților? și mersul vântului seamănă dezordine în mintea și în inima subțire, ca o năframă întinsă peste obrazul de mire al celui rămas, al celui plecat. La fereastra de-acasă, umbra lui străbate grădina cu tristul fior, ce ne cuprinde în somn. Dimineața ne spală fața, prânzul cu soare, adus de la mare, încet, încet se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
atârna de pe carnea moale de-a binelea a brațului, acolo unde el se lipește de trunchi, îi va brăzda gâtul cu dune șerpuite ca drumurile berberilor în furtuna de nisip. Și așa va fi și obrazul ei, acum fin ca năframa care n-a șters de sânge chipul vizigotului. Granulat. Nisipiu. Fără urmă de strălucire alta decât cea dată de sulemenelile pe care Riya i le pregătește de pe acum, în fiecare dimineață. Nu e frumoasă. Dar e albă. Și atât de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
dacă și ei, otomanii o să-și vadă de treburile lor În ograda lor, căci prea au venit și-au pârjolit Moldova, prea multe oase de moldoveni s-au albit sub cruci și prea multe maici și-au adunat lacrimile În năframă. Sultanul știa că Ștefan este un domnitor corect, cinstit și că și va ține cuvântul și mai știa că este aprig atunci când era vorba de trădători și de țărișoara lui. Ca doi oameni ce s-au Înțeles șiau căzut la
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
vânturi chihlimbarii. (...) Pe tot întinsul spiritului (meu) zac ruinele și arborii edenici rupți de furtunile iubirii. Și numai undeva, într-o insulă fericită bătută de ape viorii, zace neatins iatacul alb, cu horbote scrobite de lumină (curate) la ferești, cu năframe sfinte prin unghere." (pp. 334-335). În 1957, Leonid Dimov le părăsește pe Lucia și Tatiana. Începe procedura de divorț, pronunțat un an mai târziu.
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
încercând să tălmăcească tâlcuri și ritualuri care, mă între-bam, căror suflete mai pot vorbi acum. Și totuși... Rețin un gest care încă se mai face prin Moldova. La cununie, în fața preotului și a altarului, mirii își jură viețile pe o năframă, pe care apoi o păstrează drept odor de preț. Când unul dintre ei se petrece din această lume, năframa este tăiată în două. O parte o ia cel strămutat sub țarină. Semn că, pe lumea cealaltă, cel care va veni
Două tablete by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/8175_a_9500]
-
gest care încă se mai face prin Moldova. La cununie, în fața preotului și a altarului, mirii își jură viețile pe o năframă, pe care apoi o păstrează drept odor de preț. Când unul dintre ei se petrece din această lume, năframa este tăiată în două. O parte o ia cel strămutat sub țarină. Semn că, pe lumea cealaltă, cel care va veni și el îl va găsi mai ușor. Seara, privind la televizor cum doi părinți ai națiunii schimbau inenarabile gânduri
Două tablete by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/8175_a_9500]
-
cel care va veni și el îl va găsi mai ușor. Seara, privind la televizor cum doi părinți ai națiunii schimbau inenarabile gânduri în văzul general, mă lăsam furat de gândul, ca o nostalgie: Ce au făcut cei doi din năframa guvernării, pe care cândva și-au jurat... Nu Știu cât de originală (nici nu pretind așa ceva) mi-i constatarea că, de bun timp încoace, își face loc în discursul public, printre altele, acaparatoare, retorica întrebare: "Care mai e soarta politică a României
Două tablete by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/8175_a_9500]
-
revelator. Pentru că nu modelul plastic, indiferent de natura lui, contează aici în primul rînd, ci identificarea în absolut a imaginii cu modelul său. Chipul lui Iisus, așa cum s-a imprimat el pe lințoliu și, mai devreme, pe Drumul Crucii, pe năframa Sfintei Veronica, nu este consecința unui act mimetic, reflectare mecanică sau simplu rezultat al unei dexterități omenești, ci implicare directă și miraculoasă a chipului sfînt în propria sa imagine. Icoana lui Iisus care înseamnă, de fapt, Icoana însăși, adică arhetipul
Mimesis și Transparență by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9734_a_11059]
-
ei, este izvorîtă din substanța dumnezeiască a Mîntuitorului și mijlocită de natura sa materială și omenească. Reprezentarea schematică, atemporală și nemișcată, fără detalii anatomice și fără capricioase sugestii psihologice, trimite fără dubii la spiritul hipostaziat. Care prin Giulgiu și prin Năframă a generat o întreagă lume de imagini, a întemeiat o estetică și a deschis un drum înconfundabil în istoria generală a artei.
Mimesis și Transparență by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9734_a_11059]
-
Femeile așteaptă cu ochii stinși, cu mâinile atârnate, par statui dezolate peste care a trecut o viață de câine. Un loc cu verdeață, un loc de odihnă, de unde a fugit durerea și întristarea...", popa tămâiază sicriul, babele bocesc înfundat în năframă. Se gândește la bunica ei nu ca la o moartă, ci așa cum stătea ea în fața casei pe o lespede de piatră cu mâinile în poală, fără să spună nimic. Se așeza la picioarele ei, pe iarba mătăsoasă, se odihnea, îi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu moartea. Nu a înțeles rosturile acestei interdicții decât târziu, când și-a descoperit chipul în oglinda unei ape. Ochii blânzi ca ai unei căprioare, catifelați, umezi. Își vedea doar ochii, o mare parte din față îi era acoperită de năframa care o purta și ziua, și noaptea. În mănăstirea în care crescuse, acest lucru nu era un fapt neobișnuit, deși văzuse adeseori măicuțele cum își ridică năframa până la rădăcina nasului doar la apariția ei. Maria, una din novicele cele mai
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Își vedea doar ochii, o mare parte din față îi era acoperită de năframa care o purta și ziua, și noaptea. În mănăstirea în care crescuse, acest lucru nu era un fapt neobișnuit, deși văzuse adeseori măicuțele cum își ridică năframa până la rădăcina nasului doar la apariția ei. Maria, una din novicele cele mai tinere, umbla adeseori prin pădure cu capul descoperit, despletită, cântând în timp ce alerga bezmetică de colo-colo, transpusă într-o fericire care nu i se ștergea de pe chip decât
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
simte în creier o furnicătură, în jurul ei se face un întuneric compact, un val de căldură îi urcă în gâtlej, înecând-o. Simte același lucru acum, când se uită în oglinda pârâului în care și-a cufundat picioarele. Își smulge năframa de pe obraz și o aruncă cât colo. Treptat vălul de căldură dispare, lumina se scurge în pământ, zărește ca prin ceață un chip unduind în apa văii. Părul de culoarea nisipului, pielea arămie, liniile chipului desăvârșite. Privirea i se oprește
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
dar simte că sunt cei mai calzi ochi pe care i-a văzut până acum, sub nas are o dungă oblică, buza de sus e puțin subțiată, asimetric, inima începe să-i zvâcnească, involuntar își duce mâna la gură, prin năframă își simte buza enormă, în vârful degetelor simte o arsură, ar trebui să fugă de aici, cu toate acestea se lipește de gard, mâinile li se ating, știe că nu va pleca de aici decât alungată de el, au trecut
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
parcul Weequahic; e vorba de-o problemă urgentă, legată de sănătatea lui Heshie - la telefon nu poate intra în amănunte, fiindcă nici măcar doamna Portnoy nu știe cum stau lucrurile de-adevăratelea. În parc, a tras-o pe blonduța uscățivă cu năframă pe cap pe scaunul de lângă șofer și, după ce a ridicat geamurile mașinii, i-a spus că fecioru-său suferă de-o boală incurabilă, o boală despre care sărmanul băiat nu știe nimic. Asta e situația lui, are sânge stricat în vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Cu puțină imaginație, însă, inversînd sexul personajelor, tragedia oedipiană poate, eventual, avea loc... Da, desigur, încuviințează ferm bătrîna cu ochelari devine tragică situația noastră aici. Bătrîna, cu cățelul în brațe, tace. Discret, încearcă să-și șteargă coada ochiului cu colțul năframei, din care iese capul mic al cățelușei. Alături, vecina cu ochelari, vorbește întruna despre cît de bine i-au ajuns ceilalți doi copii, aducînd uneori vorba și despre Coca, pe care o deplînge că, la frumusețea ei, putea să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ei. Îi ceruse o țigară pe care n-o avea. Luând bongul de pe podea, el mai aprinsese niște iarbă însă ei nu-i oferise nici un fum. Apoi ea se îmbrăcase și ascunsese bongul fiului ei în palton. Își pusese o năframă să-și ascundă părul năclăit și dăduse să plece. În urma ei, în timp ce deschidea ușa, domnul Whittier îi va spune: — Știi, nici muie n-am dat niciodată... În timp ce ieșea din cameră, el râdea. Râdea. Apoi, va fi în mașină când îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
bărbați cu pietriș. Până să treacă de poarta gardului de sârmă, se aud deja venind sirenele mașinilor de poliție. Nimeni n-a știut cât de pregătită era Cora Reynolds. Betty Suflătoarea era deja în mașină, pe scaunul mortului, cu o năframă acoperindu-i părul roșcat, cu ochelari negri de soare pe fața ei de cauciuc. Cu o țigară atârnând dintre buzele ei roșii-roșii. Franțuzoaica asta întoarsă din morți. Salvată, și ținută dreaptă de centura de siguranță. O persoană transformată într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
parfumate; explozii de culoare; covor ruginiu; frunze arămii desenează-n cer; vreme rece și umedă; frunze foșnitoare; toamnă rodnică; plânge cu lacrimi de ploaie cerul spuzit de stele; vânt tomnatic; vântul geme; val de brumă argintie; val de frunze ruginii; năframă galbenă a toamnei; faldurile piramidei pline de crizanteme; regina mândră în culori; clăi de frunze ruginii; frunze arămii dansează în aer; vânt năvalnic; ploaia cerne mărunt sita deasă; nori suri; harnică tristă; se plimbă prin grădinile cu crizanteme mirositoare; am
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]