501 matches
-
soare, pe un prund... Visez păduri în care să m-afund Ca-ntr-o iubire mare, de jertfire... Să nu mai am de cine să m-ascund Să pot să fiu în voie împlinire Să nu mi se mai pară nălucire Chiar gândul meu de pace și rotund. Visez păduri în care să m-afund... Trist cavaler rătăcitor Ce departe și ce stingher Sufletul meu fără de tine! Și lunecă noaptea din cer Cu toate stelele străine... Și parcă mă cuprinde-un
Poezii by Claudia Voiculescu () [Corola-journal/Imaginative/10860_a_12185]
-
spală de sînge cu sînge Legea eternă Ea știa totul. Ea știa tot ce se poate ști despre cele omenești și despre cele divine Fiindcă știa tot ce un om poate ști despre capriciile marilor zei ea știa totul despre nălucirile de cobalt ale vieții despre sensul unic al vremii al morții Oho. Ea știa despre moarte tot ce poate să știe vreodată un om care încă respiră Nu. N-o iubea. Ei îi plăceau cu sfială cu spaimă cu milă
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/11950_a_13275]
-
noapte, nu m-am ‘distins’ și nu mă ‘disting de propriul arheu’, și de avataruri”. (Ibidem) Poetica treptelor, pe care am prezentat-o în Eseul hermeneutic (2015), este constant alimentată de progresul pe care Poetul îl realizează în căutarea Sinelui. Nălucirile avatarurilor, interogațiile fără răspuns imediat, exprimabile sau nu, au conturat un traseu creativ incomparabil cu cele ale altor autori. La fel și întâlnirile salutare, reprezentările artistice ale solidarității avatarurilor, din ultima vreme, ocurente într-o fază de limpezire și de
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
după mireasma gândului Ei... Sufletul urlă-n deșertul cerului adormind în gândul atâtor tăceri! Doamne, dacă exiști undeva, nu mă mai face om! Cine va cunoaște Iubirea, va zdrobi Porțile Morții! Atunci, lumina uitată dintr-o ciudată toamnă va întrupa nălucirea ca un tainic sărut. Se spune că trecând prin visul zeului te purifici, în palmă îți înfloresc toate gîndurile, uitarea învie din cenușă, nicio ascunsă ușă nu mai există. S-au regăsit mai curați decît cerul primăverii. Fiecare dintre ei
UN VAL PLESNEŞTE-N NOAPTE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380700_a_382029]
-
de nu se va adăuga și zdrobirea inimii și rugăciunea întinsă către Dumnezeu și citirea deasă a Scripturilor, și osteneala, și lucrul mâinilor, care abia împreună pot să oprească pornirile cele neastâmpărate ale sufletului, și să-l aducă înapoi de la nălucirile cele de rușine. Mai înainte de toate folosește smerenia sufletului, fără de care nu va putea birui nimeni nici curvia, nici celelalte patimi. Deci de la început trebuie păzită inima cu toată străjuirea de gândurile murdare, căci dracul acesta nu încetează de a
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
calea atingerii ei constituindu-o asceza, înduhovnicirea trupului și a sufletului<footnote Preot Ioan C. Teșu, op. cit., p.106. footnote>. Semnul vindecării de această patimă este atunci când sufletul, chiar și în vremea somnului, nu ia seama la nici un chip al nălucirii de rușine, căci, deși această mișcare nu este păcat, totuși ea arată că sufletul încă mai bolește. Solomon ne îndeamnă: Cu toată străjuirea păzește inima ta (Pilde 4, 23). Sfântul Ioan Scărarul relatează o întâmplare din care reiese că eliberarea
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
pe Acesta. Diavolul, mijlocitorul și pricinuitorul morții, șerpuitor în purtări și tare în vicleșuguri [...] s-a îmbrăcat în șarpele cel viclean în raiul lui Dumnezeu de odinioară, fără să se facă el însuși șarpe (căci nici nu putea decât prin nălucire, de care a socotit atunci că trebuie să se folosească, temânduse să nu fie descoperit). Necutezând să înceapă o convorbire deschisă, alege pe cea vicleană, și anume pe aceea prin care se putea ascunde mai bine. Aceasta pentru ca arătându-se
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
Ariosto, de imagini, "de icoane un palat", la Eminescu. În toate, susține, prin arabescuri de pledoarie, Radu Petrescu, bate clipa nehotărîtă a lui Joyce, clipa oricît de zăbavnică a despărțirii veghii de somn. A visului de viață, a realității de nălucire. În ea, gazdă frivolă, dedată însă, din cînd în cînd, la deliciile răbdării, încape atîta tragere de timp, prin largile ocoluri pe care poate să le ofere, dintotdeauna, răsfoitul cărților, încît desprinderea nu se mai petrece, practic, niciodată. Norii lui
Ceasul innorarii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10125_a_11450]
-
camionului își schimbă, chircit, hainele. Mănîncă un dejun copios și sănătos, de parcă s-ar afla într-o somptuoasă reședință de vară. Pierre se vrea normal și pragmatic, ancorat în realitatea anostă a vieții sale, dar de fapt el cade victimă nălucirilor morganatice ale deșertului autostrăzii. De la o vreme încolo, el vede o fată tînără și nebunatecă, dincolo de gardul de sîrmă al unui refugiu. Se oprește zilnic, tatonînd această stranie insulă de frumusețe și prospețime, pe care strategiile camaradului său zadarnic încearcă
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
ta./ Te ămbracă an giulgiul purpuriu din rodie/ și-apoi ați mai suge puțin sânge,/ ați mai cârpește o palmă" (Zece mii de spânzurători). Fără complexe, autoarea ași demontează, suprarealistic, făptura, spre a obține din sine factorii naturii, deopotrivă cu oniricele năluciri, marcând clar nostalgia: " Apoi ați scoteai singură câte un ochi și al puneai alături./ Pentru zilele an care poate-poate cărăbuși,/ dihanii azurii și litanii vor țâșni din creierul tău/ și se vor pierde spre asfințit printre alte vise noroioase/ și
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
nu trăiesc altcuiva viitorul" (ibidem). Un chip de-a scăpa de povară "emoțiilor" pe care le ascunde "cu rușine" îl reprezintă anamorfoza "inimii", preschimbarea ei în proteicele iluzii: În atîtea lucruri te preschimb inima a mea/ credincioasa tuturor utopiilor/ în năluciri și cuvinte tornade sfîșieri/ amăgiri" (Zori tulburi și o mină la frunte). Starea psihică a poetului e cea a unui boem sortit "pierzaniei", asumîndu-și anticipat "înfrîngerile", bătut de ploi, înstrăinat de sine. Inițial interogativa (prin decorul ei fizic, apărea somația
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
să alegi Grecia, Italia, Spania... Paul: Am fost și pe-acolo... Nils: Și nu ți-au plăcut? Paul: Ba da. Arne: Atunci de ce n-ai rămas? Paul: Din cauza unui vis... Arne: Vis-vis, sau... (Gest vag, ce vrea să sugereze o nălucire.) Paul: (Tulburat) Vis-vis... Nils: Tu crezi în vise? Paul: Nu... Arne: Atunci? Paul: Tocmai de-aia... Nils: Nu-nțeleg. Tu-nțelegi ceva, Arne? Arne: Nu. Cum să dai crezare unui lucru în care nu crezi? Paul: Nu i-am dat
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
tot, în carte, de cele mai multe ori fără ranchiună, și fără judecăți. Pentru cineva care ajunge soțul unei fete cu ochi albaștri pe care, cândva, a întrezărit-o ca într-un vis și care i-a apărut, de mai multe ori, nălucire salvatoare, în celula de la Uranus, e limpede că lucrurile care trebuie să se întâmple se întâmplă. De asta, poate, titlurile fragmentelor inegale de amintiri curg ca într-o poveste, despre părinți, despre strămoși, despre locuri, despre lume și despre timp
Lumea din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2474_a_3799]
-
poem de Machado. De-ar fi cu putință să reînvie acel moment al trecerii tainice dar inexorabile! Acea realitate care abia dacă mai pâlpâia într-o amintire pe zi ce trece zi mai imprecisă. Existența lui fusese o goană după năluciri și lucruri ireale, sau cel puțin după acele lucruri pe care oamenii practici le consideră ireale. Și pentru că totul la el era ca un fel de pierdere a prezentului, lăsându-l să se prefacă în trecut, în amintire nostalgică, în
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
fortifica lirismul printro paradoxală personalizare care este impersonalizarea. Inefabilul e încercuit de termeni neaoși, prin preciziuni stradale și geografice, descriind cercul biografic al ardeleanului acum viețuitor în Capitală: „O răzbunare a cărnii tale sfîrșite, a lutului/ Către-o zăranie dinspre nălucirile începutului,/ O dibuire prin umbrele anilor, vanii,/ Coasta Vaideiului repetată prin mirifice Transilvanii,/ Ori numai lampa din amintire, în nopțile mele de vară/ Cînd a început să mă apese această sfîntă povară./ Pe-atunci eram trimisul norilor pe lespedea cerului
„În asfințit“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2544_a_3869]
-
din afară, evenimente și împrejurări care și ele îi hrăniseră nevroza. Am amintit episodul teribil al omorului din tinerețe. S-ar fi zis că-l uitase dar mereu îl apăsa iar la sfârșitul romanului chipul victimei-agresor îi apare într-o nălucire onirică. Tot producătoare de traume sunt însă pentru erou și aspectele vieții banale, răul banalizat întins în toată societatea din timpul ceaușismului. Acesta îl împinsese, într-un târziu, să emigreze, actul în urma căruia devenise un om pentru care "acasă" va
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
sa, și bolborosind cuvinte de neînțeles, Sierva Maria este de la bun început o apariție care tulbură, o sălbăticiune care se vrea salvată și iubită. Misterioasă, cînd feroce-rea, cînd suav-bună, fetița nu are aerul unei făpturi vii, ci mai curînd a nălucirii închipuirii bolnave a celor din jur: a tatălui, un captiv al fobiilor și singurătății sale, al mamei, narcomană și nimfomană mistuită de pasiuni care nu mai pot fi stăpînite și care s-au transformat în maladie grotescă (o boală la
Demonii vremii noastre by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17010_a_18335]
-
de bază) ne pot fi călăuze, molcomindu-ne teama, temperîndu-ne zbuciumul, amăgindu-ne cu echivocul consubstanțial oricărui atribut calitativ". Cu toate că visul suprem îl reprezintă reconcilierea celor ce se opun, rezolvarea dualităților prin reîntoarcerea la unitatea dintîi, divină, a cărei omenească nălucire mîntuitoare e muzicală și geometrică: "ce poate oare semnifica o mai desprinsă ieșire din apriga dihotomie a spiritului și materiei decît dansul (geometric) și muzica (numerică)? Nu-i menuetul un soi de joc de cristale însuflețite? Dinamizate? Și nu duc
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
pe nume. Omul întoarse capul. Era el. Îi prinse capul în mâini. Îi sărută ochii. Se sărutară apoi pe obraji. Pe gură. Erau atât de bucuroși că s-au întâlnit!” (și aici italicele sunt opțiunea prozatoarei). În plus față de asemenea năluciri, ce-i zdrobesc inima, Corina regăsește pretutindeni, în destinele prietenilor, cunoscuților, străinilor, modelul non-echivoc al propriei sale istorii: “Orice ar fi făcut, indiferent cu cine ar fi vorbit, Corina era condamnată să revină, din unghiuri diferite, la propria suferință”. Și
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
430 600. ( C. B.) Cărți pentru copii Editura Excelsior Art își invită publicul luni, 3 martie, de la ora 14, la Casa „A. M. Guttenbrunn“, la o dublă lansare de carte: „Coco Cocolino“ - poezie pentru copii de Paraschiva Florescu - și „Tărâmul nălucirii“, basme și alte povestiri de Aurel Turcuș. ( S. P.) Grafică Până în 3 martie, Galeria de Artă a Filialei din Târgu-Mureș a U.A.P. găzduiește expoziția personală a cunoscutei graficiene Suzana Fântânariu, cadru didactic la Facultatea de Arte Plastice din cadrul Universității
Agenda2003-9-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280747_a_282076]
-
din timpul vieții mele (n. 1953 - m. 2009)/ am decăzut scriind versuri/ la lima într-un bar./ lima toată este un bar.// lumea, ca să zic așa, e lima” (ukulele). Legat de un personaj feminin, negresa, ce revine obsesiv ca o nălucire a unei senzualități toride, însă totodată ca o transfigurare izbăvitoare, ca o asceză selenară: „goală în bar la zuluși/ negresa cu zulufi jucăuși/ face în lumina lunii duș.// înfășurată în lumina lunii/ ce-i prisosea din plin,/ după dușul luminiscent
Poezia Solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2655_a_3980]
-
de ea auzit. I se ghicesc, pe reverul impecabil, elitrele deschise ale unui scarabeu metalic, - într-una din imagini își duce într-acolo mîna, pe piept, - gestul, la ea obișnuit, concordă cu o expresie întrebătoare. Mă fulgeră, pentru o clipă, nălucirea unui intens moment de artă, trăit împreună, tot la Roma, cînd îi împărtășeam revelațiile geniului incomod care a fost Caravaggio. Locul care ne țintuia fericiți era biserica San Luigi dei Francesi, celebra capelă Contarini, cu ciclul frapant închinat apostolului Matei
Cine chiamă pe cine? by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2592_a_3917]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > NĂLUCIRI Autor: Daniel Dac Publicat în: Ediția nr. 2121 din 21 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Pe cărarea ce-altădată Noi la braț ne coboram, Astăzi numai colbul, iată! Umple urma ce-o lăsam. Pașii mi s-aștern pe cale Căutând același
NĂLUCIRI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384256_a_385585]
-
pleoape-ntrezăresc Fără urmă de tăgadă, Al tău chip nepământesc, Bucuros să mă revadă. Pe obraz îți simt adierea Nici nu pot să o cuprind, Să aline-n trup durerea, Rănilor ce mă aprind. Mintea plăsmuie s-aburce Prăvălind doar năluciri Și din ceruri să m-arunce, În vâltori cu amintiri. Inima de zor se zbate Să m-aducă înspre mal, Glasul tău un far în noapte, Luminând un ultim val. Și în piept răsun bătăi Din adânc de suflet gol
NĂLUCIRI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384256_a_385585]
-
fără vină, Mă aruncă înspre tine. Timpu' se agață-n piscuri Ridicate printre nori, Scară vie pentru visuri, Din etern când te scobori. Tâmpla-mi zguduie văzduhul Prăbușit peste simțire, Revărsând întreg apusul, Peste-o clipă de-adormire. Referință Bibliografică: NĂLUCIRI / Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2121, Anul VI, 21 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Dac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
NĂLUCIRI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384256_a_385585]