56 matches
-
pădurii. Pe colțurile stâncoase ale munților înalți priveliștile erau ceva mai vesele. Pădurea pierdea tăria, apăreau copaci mai pricăjiți. Iar și mai sus, acolo unde colții stâncilor începeau să amenințe privirile, începeai să te trezești cu priveliști de basm: poienile năpădite de viețuitoare ieșite din pădure la feeria luminii. Puteai vedea căprioare sprintene, iar și mai sus, pe țancuri de stânci, erau vizibile șiruri de capre negre. Nu era liniște nici acolo. Oricând puteau apare, ca din senin, vreo doi, trei
PĂDUREA ŞI OMUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379903_a_381232]
-
Clopotul însuși este deturnat din simbolistica lui clasică. Pendula maiestuoasă a timpului e asimilată cu sirena, simbolul păgân al morții ca ispită blestemată. Cuvintele și sunetele naturale sunt lipsite de ecou, tăcerea zăvorăște timp și spațiu : Prispa azilului /o găsesc năpădită /de rugi și buruieni, uși blocate cu zăvoare obtuze, ferestre cenușii astupate cu pânze/dense de păianjeni zâmbitori /care rânjesc excentric. Dau să bat, dar nu am unde(Azil) . Poetul cade pradă întoarcerii în timp , o fugă inversă, o regresie
STIHURILE DESTRĂMĂRII, CRONICĂ DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372356_a_373685]
-
Sufletul meu, Săgeată cu două vârfuri Plămădită de Dumnezeu În „ziua a șasea”. Un vârf sărută Cerul, Celălalt este legat de Pământ pe vecie. Sufletul meu, Zbor ce nu cunoaște hotare. Trupul meu, Fir de grâu semănat într-o țarină Năpădită tot mai mult de neghină. Căznesc să-mi păstrez Sfânta Lumină primită din „Începuturi”, Parcă aș fi mereu în Vinerea Mare Din Săptămâna Patimilor, Când cânt plângând Prohodul, Răstignirii Lui Iisus Hristos pe Cruce! IOANA STUPARU ... Citește mai mult Îmbinare divinăTrupul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372883_a_374212]
-
amintire a fructelor amare.// Zadarnic mă mai mângâi pe pieptul leșinat,/ Prietenă, ce cauți este un loc prădat,/ De ghearele feroce și dinții de femei,/ Nu-mi căuta inima, mâncată e de lei.// Mi-e sufletu-n castel de lume năpădit./ Aicea se ucide, se-mbuibă de alcool!/ O boare învelește grumazu-ți dezgolit...// O, Frumusețe,-ai vrut-o, tu bici necruțător,/ Al sufletelor noastre, cu ochii de văpăi,/ Arzând aceste resturi uitate de călăi!“. Tablourile de natură ale lui Claudiu-Nicolae Șimonați
UN POET HUNEDOREAN CLAUDIU SIMONATI de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345939_a_347268]
-
chinuit, Sprijin să-ți cer, Sfântă Fecioară, De câte ori sunt ispitit Și mii păcate mă-mpresoară. De câte ori sunt asuprit Ori necredința mă doboară, Alerg la tine chinuit, Sprijin să-ți cer, Sfântă Fecioară. Tu ești minune, ești comoară... Eu, de păcate năpădit, Când sunt bolnav și obidit, Ajută-mi ca și odinioară! Alerg la Tine, chinuit, Sprijin să-ți cer, Sfântă Fecioară! Rugăciune (2) Te rog smerit, iubită mamă De Dumnezeu Născătoare, Să nu-mi iei tot păcatu-n seamă! Te-ndură și-
FECIOAREI MAMĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 827 din 06 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346066_a_347395]
-
de un albastru spălăcit. Nori rari, alburii și cîlțoși, stau suspendați în înaltul bolții cerești, aproa¬pe în nemișcare. Casele cu aspect prăfuit, patriarhal, ale periferii¬lor emană parcă o căldură omenească. Unele dintre ele au un aer mis¬terios, năpădite fiind pînă la acoperiș de iederă verde, cățărătoare. Umbrite de oțetari sau salcîmi bătrîni, cu trunchiuri groase, strîmbate de vreme și cu coroane stufoase, încremenire, străzile tăcute sunt adesea denivelate de rădăcinile vieții lor vegetale, înverșuna¬te, învîrtoșate, urmîndu-și cu
POPULAŢIA FLĂMÂNDĂ, ZIARISTUL ŞI ACTRIŢA de ION HOLBAN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375147_a_376476]
-
cu niște ochi albaștri și pătrunzători și cu plete blonde care îi fluturau în vânt. Era ziua premergătoare sărbătorii Crăciunului, în ajun. Moșul lui urcase la stână, să ceară stăpânului ceva pe datorie pentru că ce avusese în cotețul lui pierise năpădit de boală. Se amărâse rău, pentru că spera să facă bucate cu femeia lui să aibă ce să dea toată iarna celor șapte copii ai săi. Primăvara era departe și greul pusese stăpânire pe casa lui. La stână însă, nu găsise
OBICEI ŞI SENS ÎN RITUALUL DE ÎMPODOBIRE A BRADULUI ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372750_a_374079]
-
obosit, unde toți sunt la fel. Loc plin de bun-simț, pentru că așa au fost ei. Diferența o fac cei rămași, împodobindu-le mormintele în fel și chip. Merg pe cărarea, odată bătătorita, ce-mi numără, cândva, pașii către școală. Acum, năpădita de iarbă, făcând eforturi să mă recunoască, precum bătrână din colț. Da, mătușa Maria, care șoptește cuiva, așa că pentru sine: “O fi vreo profesoară de la oraș sau vine cu impozitul? A, nu! Parcă ar fi fată lui Traian.” Te stingi
DANS MON VIEUX VILLAGE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376265_a_377594]
-
său copacul. Frunzele mesteacănului prinseseră parcă grai. Fiecare frunză Îi vorbea pe limba ei sau poate că Înălța o rugă În miez de noapte către cer. Și stolul acesta pestriț de păsărele ce se odihnise mai Întâi În clopotnița bisericii năpădite acum ciripea de zor În ramurile unduioase, turnate parcă din argint de un meșter iscusit. Extraterestrul Își ridică ochii săi mari, umezi, din farfuria În care se mai aflau câteva măsline, o bucățică de brânză și resturile rămase din scrumbia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
grațios. Afară, zgomote de pași, strigăte care se apropiau. Muzicanții din amintirile mele, poate? Dar de ce erau aduși cu un asemenea tărăboi? Uimirea mea a fost, vai! de scurtă durată; spațiul pieței se însuflețise dintr-odată, ca în plină zi, năpădit fiind de o gloată smintită și pestriță care umplea văzduhul cu zbieretele ei. Cum să nu te cuprindă frica? Am strigat de la fereastră pe un bătrân care alerga mai încet decât ceilalți. Se opri și-mi înșiră pe limba lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și cu cealaltă la gât, în locul unde apăsaseră degetele lui Valerius. Strigătele îl anunțară că ajunsese la destinație. Zări vila pe care o rechiziționase și i-o dăruise lanistului Manteus ca sediu pentru Ludi. Zări poarta de la intrare și zidul năpădit de plante agățătoare. Nu avea ferestre. De-a lungul lui erau mai multe santinele. În fața porții, sub copaci, se zăreau mai multe tarabe pestrițe. Acolo se vindea sângele rețiarilor uciși în arenă, despre care se credea că e un bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
codru-ngălbenit de toamnă. Și trist, c-odată nu puteam Să merg pe amîndouă, lung priveam Cum una prin desiș se pierde-n taină. Pe-a două am mers, crezînd-o nimerita, Părînd de altfel mai puțin umblata, De mușchi și iarbă năpădita; Dar tot că prima ocolita De pas de om, abia călcata. Stăteau pitiș sub frunze ruginii, Surori dorminde-n somn îmbrățișat. Păstrăm pe prima pentru altă zi! Dar mă-ndoiam vreodată că voi reveni Pe-un drum ce-n urma l-
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
ci cu volocul: Îl bagi, mergi cu el apă zece pași, Îl scoți - plin! Nu chiar până la buză, dar pe-aproape. Asta când iazurile sunt Întregi - Însă când se rup, de ploi... Atunci nu mai poți păși pe islazurile noastre, năpădite, fără să calci pe ceva. M-aș fi dus cu Moș Iacob. Dar am rămas. În calidor. Nu că, acolo, la pești, mi-ar fi frică de-ntuneric, ori de udeală - dar nu-mi place. Nu-i de mine, peștele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
a ieșit repede și... Nu se uita deloc la Titu, care ascultase fără a înțelege vorbele, și se lipise tot mai strâns de ea, auzindu-i bătăile inimii din ce în ce mai clar, simțindu-i uneori tresăririle trupului. Apoi, deodată, Tanța se întrerupse, năpădită parcă de o frică mare, și se ridică murmurînd: ― Acuma însă trebuie să plec... Lasă-mă, te rog, Titule drag! Unde mi-ai pus haina ? Titu Herdelea se spăimântă. Îl durea numai închipuirea că va rămâne iarăși singur, cu articolul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
păsa. Curând am distins sălciile care împrejmuiau ovalul lacului înghețat. Acolo era capătul. Am pășit pe gheața acoperită de zăpadă moale. Abia îmi vedeam mâna întinsă prin pâcla de aici. Arn mers mult, cu pași mici, pe gheața lacului, apoi, năpădit brusc de-o undă de durere, m-am ghemuit și am îndepărtat cu mâinile înmănușate stratul de zăpadă. Dedesubt, gheața era netedă și neagră. Plutea o tăcere de planetă moartă. Nu se vedea nimic nici la doi metri. Eram singur
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
era mare, curată, comodă, cu fotolii adânci și aer condiționat, dar mirosea a dezinfectant ieftin, a spital de campanie, a casă de toleranță. Ieși scârbit de hidoasa defilare a mizeriilor omenești și încercă să uite, plimbându-se pe marele Bulevard, năpădit acum de noctambuli hălăduind fără grabă, privind vitrinele unde se oferea tot ce și-ar putea dori imaginația omenească. Alături de un magazin cu mașini de lux își deschidea porțile o prăvălie cu lenjerie intimă feminină, mai încolo o farmacie, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să spuneți că ați petrecut doi ani fără să? — Te obișnuiești cu toate. Misionarul care mă însoțește trăiește de paisprezece ani în același fel... — La un misionar, e de înțeles. Dar dumneavoastră nu sunteți călugăr - ezită câteva clipe, rămase tăcută, năpădită parcă de o idee: Sau sunteți? Nu. Nici vorbă. Nu v-ați însurat niciodată? — Ba da, dar asta a rămas în urmă. Dumneavoastră sunteți măritată? — Divorțată. Aici, divorțul e la ordinea zilei. Te măriți de tânără și fără experiență, îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cam la nivelul unui indianism facil. Este partea cea mai convențională a filmului și, în mod reflex, Jodorovski se întoarce la ce știe să facă și o face cum numai el știe. Unul dintre cei zece are viziunea corpului său năpădit de păianjeni uriași. Altul vede un bătrân cu sâni de femeie, care în clipa următoare devin două capete de tigru ce-i împroașcă fața cu două șuvoaie de lapte otrăvitor. Una dintre femei comite felatio într-un mod ciudat cu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
bar, și îi surâse recunoscătoare fetei care îi aduse cafeaua și îi luă jacheta roz de lână, ducându-i-o la garderobă. Sorbi cu nesaț din cafeaua fierbinte care îi liniștea agitația și mai ales înfrigurarea de care se simțise năpădită când ieșise de acasă. Nu mai știa cât e ceasul. Merele rotunde și roșii ale orelor ei veșnic ordonate se amestecaseră dintr-odată în panerul acelei zile, zdrelindu-se între ele și încălecându-se fără noimă. Nu avea ceasul la
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
răspuns mulțumitor la o Întrebare sfredelitoare, cu un grad deosebit de dificultate, care macină mintea și conștiința multora, care au trăit, poate, la rându‑le, odiseele lor prin lumea suferinței : de ce jubilează și trăiesc Întru Îndestulare cei necredincioși, iar drepții suferă, năpădiți fiind de dureri, Încercări și necazuri ? Unii dintre cei ce se tulbură și se necăjesc la vederea celor vicioși care se lăfăie În lux și În desfătare, suferă de fapt și „din cauza” Îngăduinței și Îndelungii răbdări a lui Dumnezeu. Mulți
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
lui Samsung a început să fâlfâie steagul roșu. Așa am aflat pe skype că Vulturaș tocmai mița fw. două mesaje lungi de la Alexandra. LȚam deschis, am citit și am rămas mută. NȚo să descriu nici cețam simțit, nici cum mța năpădit plânsul și nici cum am dat delete pe Strauss și pe Tamango, deși nțar fi meritat așa ceva. Fiindcă brusc, fără să stau pe gânduri, mțam hotărât să povestesc cu patos, cu epos, cu logos și cocos, cum oi ști șițoi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
tragă te miri ce profit. Chiar nu-mi dădeam seama cum de reușea fiu-său să miște de colo-colo jafu’ ăla de camion, iar după ce a Înțepenit În curte cu obloanele făcute ferfeniță și podeaua putrezită de rugină și rezervorul năpădit de fisuri insinuându-se printre cârpeli imemoriale cu tablă cositorită, am fost sigur că n-o să se mai urnească de acolo În veci. Mai știi ce dracu’ o fi fost În mintea moșului? Și chiar și la prețul ăla de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
celorlalți se aud în depărtare, lătratul lui Trick se pierde în liniștea serii. Reluăm drumul spre casă. El îmi spune: Îți voi arăta cabinetul meu de lucru, după care te voi lăsa să te îmbraci. Intrăm în curtea cu colonade, năpădită toată de hortensii și dominată de un Hermes alb. Mă conduce la ușa vestibului de marmură prin care am intrat la început. Îmi arată o ușă, la stânga, care dă într-o mică sală de așteptare, apoi deschide în fața mea o
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
Editura Eminescu, 2000): "Am uneori o mare dorință/ să mă culc/ pe pămîntul pe care/ ani și ani au trăit ai mei// să mă năruiesc/ sub picăturile de ploaie/ să mă surp sub razele de soare/ să mă las încet năpădită// de furnici și țărînă/ prin rădăcini iubită/ tot mai mult iubită/ de florile de cicoare" (Dorința). La despărțirea de Irina Mavrodin, poeta, eseista, traducătoarea, omul de mari și multiple calități, vom cita din propriul Epigraf (volumul Vocile, 1998, Cartea românească
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
liniște, aruncă/ Efluviile unor neprihănite zori". Imaginea care încheagă această trudnică ieșire din ascundere este mai întâi o formă neclară a adâncului, tulburea întrepătrundere a umbrei cu lumina: Spre sânul adâncimei fluide am privit;/ Iar ochiul meu lăuntric e încă năpădit/ De-a umbrei și-a culorii bogată-amalgamare" (Pytagora); Se-amestecase ceața din noi cu cea din slavă" (În ceață). Nu un orizont de vizibilitate întâmpină vederea, ci greoaia așezare a contururilor, desenul șters al profilurilor. Nu e de mirare că
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]