802 matches
-
care le-am prins într-un spectacol cu «Hamlet», de W. Shakespeare (7 mai 1987), pe care mi-a lăsat această dedicație: «Cu multă dragoste, Ileana Predescu». Pe Emil Botta l-am admirat în inegalabilul rol al lui Ion din «Năpasta» lui Caragiale (1969). Era uluitor, în final, pironit pe scenă și livid asculta parcă din hăuri freneticele aplauze ale spectatorilor. I-am realizat cu fidelitate nenumărate crochiuri, pe unul semnând: «Pentru o adevărată artistă, pentru mă-iastra sa paletă, a mea
Agenda2003-45-03-45-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281693_a_283022]
-
linii drepte, iar forma finală a modelelor tradiționale este perfect echilibrată. Fragilitatea hârtiei sugerează fără prea multă filozofie că totu-i trecător, un adevăr atât de evident pentru un popor amenințat continuu de cutremure, taifunuri, valuri nimicitoare, incendii și alte năpaste, susține interlocutorul nostru. Spre bucuria copiilor, figurinele origami sar (broasca), plutesc (barca, vaporul, caiacul, canoea), pot fi umflate cu aer (mingea, iepurele, laleaua, un alt model de broască), bat din aripi când sunt trase de coadă (porumbelul, dragonul), cască gura
Agenda2005-02-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283261_a_284590]
-
fost marcat de o tensiune paroxistică. Acasă, securiștii anunțau familia Barbu că Gelu a murit în accident de mașină! Între regina Elena și regele Juan Carlos După doar două săptămâni, vreme în care aștepta să primească azil politic, o altă năpastă s-a abătut a-supra artistului: trauma psihică a părăsirii căminului său i-a paralizat trupul. O perioadă neagră a vieții sale, în care aproape că renunțase la gândul de a mai dansa și, din prim-balerin al Operei Naționale, recunoscut
Agenda2004-35-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282806_a_284135]
-
întors acasă pentru că s-a însurat și s-a dus cu o fată de crai în lume. Din această resemnare blajina s-a nascut ideea fatalismului care ar fi trăsătură fundamentală a românului. El n-ar reacționa niciodată luptător în fața năpastei, ci s-ar supune înțelept și fatalist. În Spațiul mioritic (1936), componența a Trilogiei culturii, Blaga a stabilit că de vreme ce românul era adăpostit în așezări uneori sătești, mai adesea însă în cătune de munte sau în stînile ciobănești a determinat
PE MARGINEA UNOR MITURI FONDATOARE by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17679_a_19004]
-
erau în adânc convinși de asta și nu doreau în fapt să colaboreze. A fost perioada lui ăn-avem încotroă, care a durat destul de mult". Faptul s-ar fi petrecut și mai tarziu, în anii ^80, cănd ceausismul "devenise, efectiv, o năpasta" si cand Desliu crede a desluși, la exponenți ai vieții literare ce păruseră perfect obedienți, ca G. Ivașcu, semnele unei "rezistente lăuntrice". Pentru că am vorbit de anii ^50 și ^80, corespunzători epocii Dej și, respectiv, epocii Ceaușescu, este locul să
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
treilea frate, de mine, poetul român, care este și fratele victimei și fratele ucigașului." În acest prim volum de Memorii, legionarii sunt respinși, ca unii care au luat în deșert numele Domnului. Comuniștii - ei sunt de asemenea damnați: În ziua năpastei, ei se bucurau de nenorocirile noastre. Vorbeau limba română. Limba noastră. Erau edomiții noștri". Punct în care Virgil Gheorghiu se cam înșela: respectivii nu vorbeau limba noastră, ci, la perfecție, pe a lor - de lemn! Volumul se încheie imnic, așa cum
Tinerețile romancierului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17302_a_18627]
-
legionara (lucru recunoscut că s-a întîmplat cu Negoitescu sau Mihai Sora). Și motivează această prin refuzul antisemitismului. Nu a fost sedus de amîndouă totalitarismele acestui secol și se bucură că educația să catolică religioasă l-a ferit de această năpasta. "Fascismul și comunismul departe de a constitui un apogeu al modernului, cum credeau și mai cred poate unii, sînt tentative de recreare a Evului Mediu". Îi judeca aspru pe legionari, în care nu vede o sectă mistica religioasă ci o
Un jurnal tulburător by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17934_a_19259]
-
crede că suveranul de atunci a greșit impardonabil acceptînd ultimatumul sovietic din iunie 1940. Dacă s-ar fi opus rezistenței armate, atunci poate că nu s-ar fi petrecut dictatul de la Viena. Nu idealizez deloc personalitatea regelui (dimpotrivă, o socot năpasta țării din anii treizeci). Dar în acest caz, cred că regele și demnitarii din Consiliul de Coroană n-au avut alternativă, decît supunerea. Sînt documente și informații care atestă că sovieticii erau înțeleși cu ungurii și bulgarii pentru a ne
De la exegeza literară la cea istoriografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18068_a_19393]
-
o scrisoare anonimă trimisă cui trebuie va curma viața pașnicului funcționar. an realitate tiran domestic - forțase prin șantaj mâna viitoarei soții - el ași asigura venituri ascunse prin trafic de timbre rare. Crimă ăndelung pregătită, răzbunare la rece, târzie, ca an Năpasta. Tur de forță, desigur, ansa un dublet la textul matein, cu străpungerea tainei. Sarcina celor doi exegeți mateini - Radu Albala și Alexandru George - continuatori ai ultimului episod din Sub pecetea tainei, a fost, la alegere, mai ușoară sau mai grea
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
nu o spune explicit, ca aceste cedări teritoriale nu aveau alternativă, armata română neavînd puterea să apere fruntariile la nord, la est și la sud. Această concentrare pe trei fronturi virtuale, a pretențiilor asupra teritoriului țării a fost o efectivă năpasta, de care erau vinovate deopotrivă URSS și Germania hitlerista, atunci cînd, în 23 august 1939, au semnat tratatul Molotov-Ribbentrop. Iar pretențiile revizioniste ale Ungariei, tot timpul încurajate de Germania și Italia, au căpătat dezlegare, prin dictatul de la Viena. Degeaba a
Un moment tragic în istoria României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17588_a_18913]
-
și cînd nu avea de dansat în jurul vrăjitoarei - interpretată de Marieta Anca), ca să urmărească jocul acestui minunat actor, ușor teatral, dar de o sinceritate tulburătoare. Mai târziu, mi-a rămas puternic imprimată în memoria vizuală imaginea lui în Ion din Năpasta, sau în jocul de o modernitate aparent surprizătoare din filmul lui Pintilie, Reconstituirea. Poetul Emil Botta este la fel de tulburător, alunecând între fantastic și realități crude, între dramatism și gânduri jucăușe, dar totul îmbrăcat în nuanțe de o delicatețe extremă. Această
Mai există oaze de frumusețe by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2439_a_3764]
-
făcuți, cu oroare, papistași, urîți cîteodată mai mult decît paginii. E paradoxul poporului român, atît de tolerant și atît de latin, istoria să-l amestece de secole în oală fierbînd de slovele chirilice și de vorbele de la răsărit, - groază, urîtul, năpasta și mai tot ce-i negativ, în raport cu cerul, lumină, apa, stelele, binele și pacea. Nu-i vorba de patriotismul istoricizant. Balotă este un exemplu de intelectual universal și conștient de valorile națiunii sale în același timp. E vorba de greutatea
Scoala ardeleană rediviva! by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18187_a_19512]
-
pe-al tău mire L-a așteptat privirea ta ! Dar prințul și-a ținut cuvântul : La nunta lui, din Sinodal, Vanit-a el gonind că vântul... Dar cât e lumea și pământul El nu va mai sări pe cal !... XV Căzu năpasta, fulgerând, Pește familia tihnita! Pe-al ei divan e prăbușita Tamara,-n hohote plângând; De lacrimi pleoapa i se-ncarcă, Se zbate pieptu-i furtunos ; Când, iată, lângă dansa ,parcă, Răsună-un glas misterios : Nu plânge ! Lacrimile tale Nu-l pot
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
atît de eclatant: "Despre Sadoveanu, Arghezi, Petru Dumitriu, Călinescu, Nichita, Barbu, Sorescu, Preda - ce să mai vorbim!? Niște ticăloși, lichele și canalii! Ne asigură urmașii împăratului urii...". Sărmanul Eminescu s-ar răsuci în mormînt dacă și-ar da seama de năpasta pe care a lăsat-o în urma sa, incitînd spiritul critic al nației! La urma urmei, s-ar putea scoate efecte literare și din spaima apocaliptică a unui autor față de critica pe care ar dori-o dusă la spînzurătoare. Din păcate
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
transformați (cu rare excepții) fie în delatori, fie în instrumente pasive și timorate, fie repetînd prostește ca niște automați consemnele primite de la partid și guvern, sau în epave umane, trăind veșnic în lipsuri și privațiuni, cu gîndirea atrofiată, cu spaima năpastelor care s-ar putea abate asupra lor. Dincolo de aceste deosebiri însă ambele sisteme au fost însă, în mod practic, mai presus de toate, instigatoare și generatoare de crime în proporții de masă (potrivit Cărții Negre a Comunismului și ultimelor cercetări
Ce morți trebuie plânși? by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16889_a_18214]
-
a romanului, în loc de a persevera și a-și cuceri un loc în viața literară (trăia din meditații și articole prost plătite), Fîntîneru se retrage, pentru o jumătate de an, în satul natal, cufundîndu-se în tăcere totală. Are parte și de năpasta unei prime căsătorii neizbutite, soția abandonîndu-l imediat după absolvirea Medicinei la Cluj, pe care romancierul a subvenționat-o financiar. Apoi revine la București, colaborează la revistele literare importante ale vremii, mereu chinuit de lipsa banilor pînă și pentru chirie. În
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
mai tîrziu i se premiază de către un juriu din care făceau parte Maiorescu, Alecsandri, Hasdeu piesa D'ale carnavalului, premiera avînd loc în 8 aprilie 1885. De-abia în 3 februarie 1890 are loc premiera piesei sale, singulară ca gen, Năpasta. Cu asta, marea sa dramaturgie e încheiată, lucrînd, ceea ce nu se va repeta, din 1878 pînă în 1890 edificiul grandioasei sale opere. Dar, firește, nu prea are din ce trăi, chiar dacă devine și mic funcționar al statului, în 1884, de
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
îl numește pe Caragiale director al Naționalului bucureștean, de unde e silit să demisioneze în mai 1889, datorită neînțelegerii cu principalii actori ai teatrului, iarăși se știe. Dar e sigur că decizia desțărării a fost adoptată datorită acuzării că a plagiat Năpasta, de un nimeni ca acel interpus Caion care, în iunie 1902, e totuși achitat, după ce în martie fusese condamnat. N-a mai găsit în mediul berlinez atmosfera prielnică marei sale creații, deși tot anunța că lucrează la o piesă de
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
la 60 de ani, de către S.S.R. Și moare cam cînd i se epuizaseră economiile, încît Gherea cugeta cum să-i acorde o subvenție consistentă, fără a-l jigni în vreun fel. Piesele sale de teatru au fost considerate (firește cu excepția Năpastei, care e totuși un eșec) antiliberale și, prin consecință, antinaționale. Academia i-a respins de două ori (și teatrul și vestitele Momente) de la premiere, iar Dimtirie A. Sturdza, din 1893 pînă în 1908 președintele P.N.L. și secretar perpetuu al Academiei Române
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
exprimînd buna apreciere a sa despre opera întreagă a lui Caragiale, chiar dacă are rezerve mari pentru caracterul omului ("Caragiale e o canalie"). A revenit și Duiliu Zamfirescu, în ianuarie 1890, negînd, din nou, valoarea Făcliei de Paște, la care adaugă Năpasta, toate fiind, după a sa opinie, influența recentă a romanelor rusești. Să mai spun, la capătul atîtor citate, că opinia lui Zamfirescu era, și atunci în 1889-1890, și astăzi nedreaptă și neînțelegătoare, nepricepînd, de fapt, mai nimic din întreaga creație
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
sociologizante și fără ideologizări subtextuale, și o pictură voluntaristă, eroizantă, a cărei miză este artistică doar în subsidiar. Din prima categorie fac parte, cu precădere, peisagistica, potretele compoziționale (Cecilia Cuțescu-Storck, 1910, Pe terasă, 1909-1910, Ștefan Luchian, 1912, Ion Brezeanu în Năpasta, 1921, Portret de femeie, 1925, Zambaccian, 1925, Nina Davidoglu, 1946 etc.), cîteva autoportrete, naturile statice, un oarecare număr de compoziții neutre (Academia Terasă, 1912, Iarnă, 1940, etc.) și, evident, nudurile mai mult sau mai puțin tributare lui Ingres. 3 C.
Camil Ressu, la o nouă privire (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16493_a_17818]
-
publicarea Universului în 1919, făcînd din această instituție o societate anonimă pe acțiuni, cu sprijinul Băncii lui Aristide Blank, cu care a luptat, apoi, un deceniu pentru a acapara acțiunile pe care bancherul evreu le achiziționase. Și a scăpat de năpastă de abia cînd banca lui Blank a dat faliment în timpul crizei economice mondiale. Universul lui Stelian Popescu a fost organul de presă cel mai retrograd, asociindu-se celor mai negre cauze. Am uitat să notez că, încă înainte de război, directorul
Patronul "Universului" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16524_a_17849]
-
patru) de roluri de operă și operetă. În 1979 a fost distins cu Premiul I la Festivalul „Cântarea României” pentru soliști profesioniști. Tot în 1979 a fost distins cu Premiul I, la același festival, pentru interpretarea rolului Dragomir din opera „Năpasta” de S. Drăgoi. În 1998, Opera din Constanța i-a acordat o Diplomă de onoare „pentru calitatea prestației artistice și devotamentul pus în slujba artei în întreaga carieră”. În 2003 a primit Diploma de excelență pentru întreaga activitate din partea Ministerului
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382673_a_384002]
-
pe George Banu și desenele „Nocturnei” lor, pe Rică Manea... Vittorio Holtier a lucrat cu Alexa Visarion la Teatrul Național din Cluj, în 1973, Meșterul Manole, pe urmă au venit în București și au făcut la Teatrul Giulești, în 1974, Năpasta. Doi ani mai tîrziu, la „Nottara”, lucrează împreună, cu o distribuție mare, Barbarii. În 1976, face cu Alexandru Tatos filmul Mere roșii și, un an mai tîrziu, la Ploiești, spectacolul Lapte de pasăre de D.R.Popescu. Astfel, Ploieștiul se transformă
Despărțiri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2718_a_4043]
-
l-au obligat să ajungă șef de gară. Ca ceferist, a activat într-o formațiune de teatru de amatori. Țin minte că eram foarte mic și mama m-a dus la tata la teatru să vedem cum juca el în „Năpasta” lui Caragiale. Mi s-a părut foarte ciudat când a sărit ăla cu toporul și-am început să strig „Săriți, că-l omoară pe tata, tata!”. Sigur că are o parte hazlie, dar contactul meu cu lumea „prefăcută” a teatrului
Ion Haiduc, actor. Din „întâmplare” în întâmplare by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/22643_a_23968]