830 matches
-
cuvinte și de imagini care se răsfiră și împregnează infinitele spații plane. Un destin necruțător a decis ca poezia lui Ștefan Drăghici să se termină brusc, în dimineața zilei de 27 noiembrie, într-o ceață mult mai grea și mai năprasnică, alături de soția lui, pe una din șoselele care, ca multe altele, a mai consolidat cu încă patru cruci imaginea de cimitir a României. Literatura română de astăzi și viața noastră culturală, în ansamblul ei, au, începînd din acea dimineață lăptoasă
Un rebel mai puțin by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16580_a_17905]
-
Drăghici a organizat cel mai complex simpozion de sculptură în metal din țară care a primit numele sculptorului și a inițiat premiul național pentru sculptură ,,Ion Vlad", premiu care a și fost atribuit într-o primă ediție. Acum, după ce dispariția năprasnică a lui Drăghici a lăsat totul într-o fază încă incipientă, un animator boem din Fetești, el însuși poet incurabil și damnat cultural, pe numele său Paul Drumcea, a preluat mesajul de la Călărași punînd bazele unei Fundații ,,Ion Vlad", fundație
O somație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16103_a_17428]
-
Enache, prof. univ. dr. Titus Constantin Vîjeu, lect. univ. dr. George Stâncă, Victoria Milescu, George Corbu, prof. dr. ing. Corneliu Berbente, scriitorul Corneliu Leu, av. Ion Busuioc și Ioan Toderașcu. În timp ce România se pregă teste să înghețe, sub cele mai năprasnice geruri din ultimii ani, sub cea mai proastă guvernare, cu rezervele de gaze naturale la jumătate față de necesar și cu un consum cu 30 la sută mai mare, spre Mizil, localitatea legată atât de strâns de numele marelui Ion Luca
O zi solemnă... sub zodia lui Caragiale. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Laurenţiu Bădicioiu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_107]
-
clipa când taina m-a îmbrățișat”... Doar două sunt poemele în care vorbește direct, de dânsa - românca - dar sunt suficiente pentru a înțelege ce este “să pleci de acasă” și să revezi “acasă în paragină”...” A sunat ceasul cel mai năprasnic”, se zguduie primul vers din “Balada emigrantului”. “Ceasul care se cheamă Destin./ Ceasul ce smulge parâma din bornă,/ Ceasul în care murim sau trăim./ Ceasul acest’ nu-l aude nimeni/ Decât insul în pieptul căruia bate. Roțile-i sfarmă carnea
Puterea de a fi fiind. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Traian Bădulescu-Şuţanu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_108]
-
nu pot rade cu lama asfaltul. Probleme vor avea și pietonii, pentru că stratul de zăpadă care este așternut în acest moment practic va deveni un sloi de gheață. Dacă până acum problemele cele mai mari au fost provocate de gerul năprasnic, din acest moment salvările vor fi probabil asaltate de oamenii care vor pica pe gheață. Nici cablurile de înaltă tensiune nu vor scăpa de amenințarea freezing rain. Greutatea care se va așterne pe cabluri riscă să producă pagube însemnate, pentru că
"Freezing rain" paralizează România. De ce nu se poate scăpa de stratul de gheaţă () [Corola-journal/Journalistic/23709_a_25034]
-
cu totul o altă semnificație pentru oamenii care trăiesc în canalele din Capitală. Sunt multi. Aproape fiecare canal, care nu este inundat, are un proprietar. Mirosul, igrasia sau șobolanii nu mai contează, atâta timp cât este cald și te scapă de gerul năprasnic de afară. Criști, unul dintre oamenii canalelor, a fost de acord să ne povestească cum se trece o iarnă grea în canalele din București și care sunt problemele cu care te confrunți pe stradă. Problemele minore pentru oameni obișnuiți, devin
REPORTAJ: Viaţa în canalele din Bucureşti, la minus 20 de grade () [Corola-journal/Journalistic/23734_a_25059]
-
Ger năprasnic în cea de a treia zi de cod portocaliu. Miercuri dimineață la întorsura Buzăului s-a înregistrat o temperatură de -33 de grade. Nici bucureștenii nu au scăpat de frig. În Capitala temperatura a coborât până la - 21 de grade. La
La Întorsura Buzaului s-au înregistrat -33 de grade () [Corola-journal/Journalistic/23745_a_25070]
-
Știrea morții jurnalistului Ilie Călian a căzut ca un trăznet peste mine. Nu mi-a venit să cred! Am dat câteva telefoane la apropiații redacției cotidianului Făclia să aflu dacă năprasnica veste e adevărată. Și din păcate a fost. Veteranul jurnaliștilor clujeni a murit. O tristețe iremediabilă m-a cuprins. Îl știam și citeam pe Ilie Călian de când e lumea. Ca elev al Liceului ”Ady-Șincai” în anii 80 citeam anchetele și
La moartea unui veteran al presei clujene: Ilie Călian [Corola-blog/BlogPost/92545_a_93837]
-
scutul Romei am înfipt aici. / O! Pentru marii noștri mucenici, / Voi niciodată n-ați știut ce-i mila...// Dar astăzi sună ceasul de apoi, / Să vă chemăm la dreaptă judecată, / Ca uraganul năvăli-vom noi. / Cântați semnalul, goarne de război! / Năprasnică va fi a noastră plată...// Se va-ngrozi poporul de mișei, / Vor tremura, ca-n temniți vinovații, / Ne vom lupta cu-nverșunări de lei / Și, dacă-n drum, ne-or sta, zăgaz, Carpații, / Vom dărâma Carpații peste ei...// Vom năvăli
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92510_a_93802]
-
de măreți sunt munții, lacurile și, mai ales, ghețarii Patagoniei - a cărei întindere măsoară aproximativ un milion de km pătrați, cu atât mai aspră este stepa ei, unde o serie de plante și arbuști cu o rezistență extraordinară la vânturile năprasnice (care depășesc 100 km/ oră) domină peisajul. Pentru cei care au venit aici, a fost o luptă imensă de a stâpâni natura și a putea rezista. S-au creat ferme - așa numitele estancia - cele mai multe pentru creșterea oilor, singurele animale domestice
Patagonia – locul unde natura este măreață și aspră, iar oamenii pe măsura ei [Corola-blog/BlogPost/92742_a_94034]
-
iarna lui 1950, în 9 februarie. Iarnă grea. Crivățul se dezlănțuia pe câmp, urlând ca o fiară. Pomii, dezbrăcați de frunze, se frământau pe loc, parcă încercând cu disperare să rupă niște lanțuri imaginare și să fugă din calea gerului năprasnic. Doar vântul alerga liber, făcându-și de cap pe câmpurile ce păreau că nu au margini și prin coșurile caselor, șuierând și băgându-și nasul pretutindeni, azvârlind fumul înapoi în sobe, înecându-i și storcând lacrimile celor din casă. În
EPISODUL 2 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384198_a_385527]
-
Literatura > Proza > "DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE" - CARTE BIOGRAFICA A RENUMITEI SOLISTE DE MUZICA POPULARA MARIA LOGA Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1965 din 18 mai 2016 Toate Articolele Autorului Cap. 1 (FRAGMENT) Nuntă îndoliată Afară crivățul șuiera năprasnic, chiar dacă calendaristic trebuia să fie primăvară și să răsară brândușele printre copacii pădurii de deasupra satului. Crengile stejarilor și ale fagilor erau încărcate cu omătul gata să se desprindă în avalanșe, la orice bătaie de vânt mai puternică. Codrul gemea
CARTE BIOGRAFICA A RENUMITEI SOLISTE DE MUZICA POPULARA MARIA LOGA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380178_a_381507]
-
din incinta terasei, cu sticla de vin în mână. Ajunge în parcare, face un pas și se oprește. Gazele din stomac pornesc într-o viteză necontrolată și-i ies pe gură cu un șuierat care displace și provoacă o nedumerire năprasnică în jur. Urmează un pact de neagresiune care durează doar câteva secunde pentru că mintea comandă, iarăși, câteva înghițituri de vin. Ochii se dau pe spate după sticla de vin și mărind distanța de observare descoperă ceva incredibil. Corpul începe să
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.4 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378112_a_379441]
-
din timp cu turmă la munte. Totuși, prevăzătoare, Babă îmbracă nouă cojoace, pe care, în drum, le aruncă pentru că, pe masura ce urca muntele, vremea se încălzea. Dar, în a nouă zi, odată ajunsă în vârf de munte, se lasă un ger năprasnic și Babă Dochia, împreună cu oile sale, îngheață, devenind stane de piatră. Cele nouă zilele ale urcușului, egale cu numarul cojoacelor, reprezintă durată ciclului de schimbare a vremii, iar moartea Dochiei, în ziua de 9 martie, este considerată hotar între anotimpul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93652_a_94944]
-
fericitul dorind să înțeleagă ce este infinitul și dacă poate-avea sau nu sfârșit. Orice-nceput se-oprește odată într-un loc, dar după locu-acela ce urmează? Simțea că-n mintea care stătea de-o vreme trează are nu gânduri, ci năprasnic foc. Alăturea de dânsul, un băiețel sprințar turna c-o scoică-ntr-o gropiță apă. Ce faci? Nu vezi? Am treabă. Doresc să mut în groapă această mare fără de hotar. A râs. Dar dintr-o dată se-nsenină-al său chip. Nu fac
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377183_a_378512]
-
de sculptură în metal din țară, care a primit numele sculptorului, și a instituit, totodată, Premiul național pentru sculptură ,,Ion Vlad", premiu care a și fost atribuit într-o primă ediție. Tot cu vreo cîțiva ani în urmă, după ce dispariția năprasnică a lui Drăghici a lăsat totul într-o fază încă incipientă, un animator boem din Fetești, el însuși poet incurabil și damnat cultural, pe numele său Paul Drumcea, a preluat mesajul de la Călărași punînd bazele unei Fundații ,,Ion Vlad", fundație
Întoarcerea lui Ion Vlad by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8296_a_9621]
-
vechile nețuri de sfoară. Pentru că amândouă cuvintele - și fibră, și sintetic - erau ceva absolut nou, străin și greu de pronunțat pentru ea, băbuța a batjocorit din prima clipă plăsuțele colorate și nu le-a luat niciodată la cumpărături. O revoluție năprasnică în imperiul sacoșelor, plaselor, coșurilor au făcut însă pungile de nailon. Când fetele Witje și Klein, de-acum femei măritate, au apărut cu niște pungi mari de plastic, albe cu dungi colorate, pe care scria Engelmann și Aldi, pe strada
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
animalelor jertfite de el. Uciderea unor iepuri apasă la fel de greu conștiința ca și aceea a unui om. Revanșa făpturii necuvîntătoare împotriva prigonitorului ei se regăsește și în alte decoruri. Un vînător de vidre din Tulcea trece Dunărea pe o vreme năprasnică, dar rătăcește drumul, nu găsește adăpostul căutat, scapă cu greu dintr-o copcă și cade istovit la pămînt, afundîndu-se într-un somn plin de vise ciudate. Pe întinderea înghețată, lucind ca oglinda, apar sute și mii de copci, iar din
Epistolă către Odobescu (VII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7978_a_9303]
-
în Plajă (devenită Clipă de nisip) - chiar dacă, aici, eul liric nu mai este hăituit, jucând doar rolul de spectator al unui peisaj halucinant care, negreșit, îl înglobează, dar de sus și de departe, ca pe toți ceilalți pământeni: Cât de năprasnic se dezlănțuise nisipul: vastă, roata lui cu flăcări reci de platină mușca din mare și uscat deopotrivă. El e mișcarea! am strigat, el - tăvălugul ce modelează fața lumii. Plaja e amintirea unui alb pustiu, ori prevestirea lui. De sus, cu
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
sârmă ghimpată, înalt de 4 metri, apoi de unul de 5 metri. La fiecare din colțuri-câte un turn de pază, cu rusul înarmat cu mitraliera pregătită să secere tot ce-i încăpea în cătare. Într-una din diminețile cu ger năprasnic din iarna lui 1945, așteptân-du-l pe „nacealnic”, ca să-i trimită la doborât copaci în pădure și fasonat bușteni, a aruncat o privire fugară la termometrul expus parcă voit în văzul prizonierilor: erau minus 45 de grade C. La orizont mijea
Agenda2006-17-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284937_a_286266]
-
Așa-i! ricană el, și izbucni în râs. Ți-am spus eu c-ai început să mă iei peste picior! Peste piciorul care te doare sau peste celălalt? Veverițo! Nu mă fă să-mi ies din minți! Am o mână năprasnică! Dacă te prind, nu mai scapi! Și dacă nici nu vreu să scap, ce zici? Se luară de mână și se furișară, el, șontâc, șontâc, ea, țopăind lângă el, până în apropierea catedralei, cu turnul ei înalt, ridicat prin 1819 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
greu să vorbesc și mult mai ușor să scriu? Tu știi? Maria XIV. 25 decembrie Prima zi de Crăciun îmi trezește mereu amintiri plăcute. Cele ale copilăriei mele, petrecute în sat. Iernile erau adevărate, cu zăpezi cât gardul și ger năprasnic. Dar noi, noi copiii nu aveam nicio grijă. Frământările erau ale părinților care se ocupau de toate treburile casnice și gospodărești, până primăvara care, întotdeauna, se lăsa așteptată. Ne bucuram de tot ce ne oferea anotimpul alb, de la primul fulg
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
în oglindă! Există numai în oglindă: Și, pierdut în oglindă, mă înfioară ochii pe care-i zăresc. (Egalii cu zero) Dramatic este momentul când se sparge oglinda pentru că, evident, se înmulțesc imaginile și, deci, posibilitățile de interiorizare: Și caii aceia năprasnici oglinzile praf le-au făcut. (Oglinzile) Aceste posibilități multiple, paroxistice, duc la perceperea divinității drept o imagine la în-ceput puțin veridică, improbabilă, cameleonică, dar care se limpezește, strecurată prin oglinzi: În apa oglinzilor, Doamne, Cameleone, spală-te, îneacă-te, limpezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
asupra pădurii este foarte bine ilustrată de D. Sârbescu Lopătari (apud Stahl, 1998, vol. II, pp. 183 184): Nu cred să fi existat vreodată vreun chip mai barbar de distrugere a unei păduri, ca acesta. [...] pe de o parte, focuri năprasnice, pe de alta sutele de topoare au lucrat în zeci de ani la tulpinele brazilor și au doborât la pământ și ce era bun de lucru și ce nu era, și mare și mic. [...] dintr-un brad uriaș din care
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
aștepta că doctorul să și pregătească seringă, Lucy se plimbă încoace și încolo, curioasă să vadă tot. Ba chiar să și atingă. Se așeza la birou și vru să vadă dacă ventilatorul funcționează. Apasă butonul de pornire și un vânt năprasnic zbura toate hârtiile de pe masa: rețete, rezultate de la analize, numere de telefon etc. Doctorul se întoarse nervos, Bărbie sări să culeagă hârtiile, iar Lucy se aplecă spre podea după un carnet. În clipa aceea agață cordonul telefonului și-l trânti
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3081]