63 matches
-
acel timp, '68-'72, aproximativ în zona acestor ani. Cred că cea mai frumoasă definiție, și, poate, cea mai exactă, a dat-o tot cineva din generația lor, Teodor Pâcă. Într-unul din sonetele sale, el spune: "Eram o generație nărăvită la vise". Asta era, între altele, generația aceea: "nărăvită la vise". Toată poezia dintre '70-'78 (sunt deja cinci cărți pe care le tipărește Emil Brumaru), perioada se încheie cu "Adio, Robinson Crusoe", iată și un titlu semnificativ. Dacă veți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Cred că cea mai frumoasă definiție, și, poate, cea mai exactă, a dat-o tot cineva din generația lor, Teodor Pâcă. Într-unul din sonetele sale, el spune: "Eram o generație nărăvită la vise". Asta era, între altele, generația aceea: "nărăvită la vise". Toată poezia dintre '70-'78 (sunt deja cinci cărți pe care le tipărește Emil Brumaru), perioada se încheie cu "Adio, Robinson Crusoe", iată și un titlu semnificativ. Dacă veți citi, veți vedea de ce, de cine se desparte poetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
poate, n-am voie. Dar nu-i nimeni pe aici. Chiar dacă. Legea o respecți și cînd ești singur. Curiozitatea copiilor nu a fost niciodată satisfăcută. Dar o calamitate ce a lovit satul ne-a dat speranțe. Un cocostîrc afurisit se nărăvise la puii de găină și îi înfuleca lacom ca pe găluște. Toată vigilența era în zadar și gospodinele satului erau disperate. Noi aruncam cu pietre și ciomege, dar totul era în van. De data asta treaba era groasă și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nume schimbat pentru ocazie În Coman, dat afară de mine pe ușă și intrat pe fereastră prin insistențele generalului - a groisăr purăț-ul, a groisăr ganef-ul din inima acestor afaceri - și ale fiului său, Dodu cel bâlbâit și cu școala neterminată, dar nărăvit de tânăr la fel de fel de afaceri, ca șabăsgoi, adică interpus al evreilor excluși de la importul de ceasornice pe vremea persecuțiilor rasiale, sau În tovărășie discretă la comerțul de benzină cu taică-său, generalul Ion Manolescu, preșe dintele Caselor Naționale și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ca În minunea de la Cana, plachiile de crap, iepuri à la grecque și poale-n brâu moldovenești, cum și atâtea alte bunătăți care m-au ținut aproape de casă și de nevastă, cu toată firea nestator nică Într-o privință oareșicare, nărăvindu-mă astfel, pe tot restul vieții mele, cu aceea ce numim trai bun și Îmbelșugat, măcar Într-ale mâncării, ba chiar numai Într-ale mâncării, așa cum pomenisem și În casa părinților mei, unde eram răsfățatul, ca cel mai mare dintre
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
prețuiesc omul: cât prețuiește mintea, inima și brațul său. Aiasta-i, după mine, adevărata boierie! Și... și trebuie să-mi dovedească c-o merită. Îi caut... Îi caut... Și nu-i iert. Nu pot ridica o țară nouă cu oameni nărăviți în rele. Și când ai prea mult aur în aripi, te trage pământul... Eu am nevoie de zburători! Tăcere... O rupe Țamblac: La noi, la greci, tot așa, era unul, un mare învățat ce umbla ziua 'namiaza mare cu felinarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
angajat la Unitatea de prefabricate și confecții metalice a cooperativei Glina. Sărăcie, muncă, beții cu rom, Relu și Andrei - crai ai curții maidanelor și înjurăturilor, alături de Laur, vărul lui Relu, fiul mătușii Motănica și al țiganului Gilbert, un spurcat și nărăvit la toate cele. Aproape dostoievskian, Andrei coace planul de a-l fura pe moș Victor, patronul cooperativei, și de a trece clandestin granița la sârbi. Printr-un concurs de împrejurări, patronul este ucis de chiar fiul său, iar „eroii” ajung
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285233_a_286562]
-
Însă, până la ele, am trecut printr-o perioadă de... publicist: pe la 13-14 ani, am început să scriu la ziarul raional din Sângerei (pe atunci, "rebotezat" Lazo) despre unele întâmplări negative ! din comuna mea natală Negureni. Era ca și cum un ieduț naiv nărăvea să împungă cu cornițele sale ditamai... putere sovietică! Emendate de redactorul Nagacevski (îmi trimitea scrisori de îndrumare și încurajare), câteva texte au și fost publicate. Iar unul, apărut în oficiosul republican ,,Moldova socialistă", l-a săltat din post pe șeful
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și alocații, și scutiri, și făină, și zahăr, și ulei, și bani, așa că i-ați învățat cu nărav la luat, uitându-se că mai sunt și datorii. Probabil că și guvernul și-a dat pe seamă că prea s-au nărăvit la luat cei care nu aveau dreptul să ia, dacă s-ar fi aplicat niște criterii, altele decât înșelătorul registru agricol. Poți cădea de la guvernare din cauză de mână spartă? Ba, bine că nu! Gata! Îmi iau mâna de pe voi
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
urmă de Virgil. Desfăcu mecanic gazeta sportivă, dar nici declarațiile selecționerului de la naționala de fotbal nu-l mai interesau. Rămase cu privirea ațintită-n gol, cu bărbia sprijinită-n pumnii cu care-i corectase aseară purtarea nevesti-sii, care se cam nărăvise la cârteală în ultimul timp. Lăsa impresia că e adâncit în cine știe ce meditații, dar nici vorbă de așa ceva. Doar stătea și aștepta, cu mintea golită complet de gânduri. La performanța asta ajunsese în mod natural, de mic, fără niciun antrenament
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
garduri se furișă -/bivolii grei când vin de la păscut/ calcă-n asfalt, se culcă sau se pișă,/ cu coarnele-n văzduh ca la-nceput.// Și iarba crește prin podele, prin/ ziduri crăpate, sparge bolovanii,/ și măselarițele cu venin/ s-au nărăvit să biruie cu anii.// Pământul iese-n față, se strecoară,/ crește-n spărturi, se cațără prin zid,/ și, gras, se-ntinde pentru-a doua oară,/ peste asfaltul biruit. [...]/ Pe sticle sparte se prăjesc șopârle,/ din pomi greoaie fructe cad în
Note despre expresionismul poetic al lui B. Fundoianu by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3900_a_5225]
-
șuier slab ce-abia Se-aude-n miezul nopții. Un șuier slab, pe care, E drept, nu-l agreează timpanele cometei. (1921-1922) (Prin noapte, hăituit de stele) Pe-aici am colindat vrăjit, Pe-aici am rătăcit asediat De haita cuvintelor tipărite Ce nărăveau visător Să-mi încolțească albăstruia coapsă. Anume eu eram unica gură de sondă Prin care viitorul picura În găleata Rusiei. Beția de propria-mi făptură aducea A gât de burlan pentru ziua de mâine, Pentru papornița ei de lacrimi. În
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
ești, să mă cunosc!". Cîte ceva de peste tot, spirite tari roase de conviețuire, asta sînt Balcanii. Jucîndu-se copilărește cu mitologii mai vechi decît lumea care, despărțite de puterile lor, servesc de mirodenii literare, aducînd în simțuri aroma unei morale îndepărtate, nărăvite la porțile Orientului. Cu înțepătoare, reconfortantă lejeritate. Gata oricînd să te ia peste picior și să-ți răsfețe inteligența picotind pe rime cu o înțepătură de cojocar, gluma lui Magheru nu cruță nimic: Cînd voi fi mort să puneți un
Rîsul pămîntului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6960_a_8285]
-
și sârma ghipată a Gulagului în care a murit Mandelștam poate că de argint ar fi fost și glontele ce intrase în tâmpla lui Maiakovski și caloriferul de care a fost izbit cu capul Serghei Esenin în hotelul "Angliter"... Vifornița nărăvește să urle dar se răzgândește și, civilizat, maiakovskian, încearcă să cânte sonate la (și în - la major) flautul înaltelor burlane. O pală de auroră boreală. Ah, dacă ați ști ce frică trag în noaptea aceasta gospodinele din România că ar
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6733_a_8058]
-
în Spania! Problema e să-i cauți, să-i convingi să ți se alăture. Or, aici încep discordiile. Orice putere vrea supuși care să execute fără crâcnire cele mai aberante ordine, și nu parteneri. Din păcate, oamenii competenți s-au nărăvit și nu acceptă chiar toate inepțiile superiorilor. E aproape o fatalitate ca mereu disponibili să fie leprele, slugarnicii, indivizii îmbolnăviți de metehnele comunismului. Cu toate acestea, o serie de erori flagrante puteau fi remediate în doi timpi și trei mișcări
Curcile diplomate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11992_a_13317]
-
principiile sale, non-violente, și, totodată, față de Cucoșu' său, altfel, muzician înnăscut. Cel mai bine și cel mai bine el știa să cînte la vioară. Era modul lui de a spune, pe limba lui, povești. Îi înveselea pe toți, jucau, se nărăveau la voie bună și, uneori, la sfadă. Păi, Cucoșu', ca și Greierele, dacă cînta, nu muncea. Și nu se oua, în cazul nostru. În afară de chef, nimic altceva nu avea. Nici el, nici Moșu'. Pe acesta din urmă, iaca a venit
Cucurigu! Boieri mari! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9012_a_10337]
-
fac copiii. Când eram mic tot îmi mai spuneai că se coc din cenușă, or că-i găsești în nisip și humă ca pe culbeci... acu știu că ei iese din... M. Ochii negri de fată-i visează, inima-i nărăvește. Ce năravuri are inima când ei sânt sub ea... acele năravuri le au și ca oameni mari. Mamei tale-i plăcea pește - tu ai să fii pescar [PETRE] Tatei trebuia să-i placă sulița, că-mi place vitezia. E! pescar
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
veni acasă! Dar luni dimineață, din zori, ca și cum nimic nu s-a întâmplat, pleca la treabă pe la jidani și români, căci era căutat, fiind foarte bun meseriaș. Câteodată, duminica dimineață se înfățișa mereu, același petrecăreț, un oarecare om din Țicău, nărăvit la ospitalitatea doamnei Ecaterina Ionescu. Venea și bătea în poartă: - Madam Ionescu! Madam Ionescu! Ieșea femeia din casă și întreba: - Ce-i, bre. Da' intră, bre, ce te-ai proțăpit acolo? - Madam Ionescu, spunea omul intrând în tindă, eu... - Știu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ochi sclipitori mirosea puternic a vin. între ei se clătina, pe trupul nevăzut, o ceafă cu șuvițe mânate de la o tâmplă la alta ca să ascundă țeasta goală și care acum erau căzute în bernă, scuturându-se marțial la fiecare pas. Nărăviți la pomeni, săracii purtători de prapori arborau un aer profesional. în biserică fiecare găsi ceva de făcut. Cu fața brăzdată de riduri, un omuleț stingea din când în când lumânările arse. Când, cu glas înalt, preotul cântă „Veșnica pomenire”, toți
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
preface prea mult și... și... știi dumneata... — Știu, prințe, știu, adică știu că nu voi face cum spuneți. Pentru asta ar trebui să am o inimă ca a dumneavoastră. În plus, și el s-a făcut nervos și s-a nărăvit să mă privească acum cam prea de sus. Ba se smiorcăie și mă îmbrățișează, ba începe hodoronc-tronc să mă umilească și să-și bată joc de mine cu dispreț. Așa că o să fac să se vadă poalele redingotei, cu bună știință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dom'le, nu ești prost deloc. Dar asta te privește. Chiar așa, cum să mă fi dus fără să fi fost ceva aranjat. S-a ocupat șefu' și le-a trimis vorbă. Dar să știi că le place. S-au nărăvit. Să se vadă în gazetă, ca miniștrii." S-a aplecat încetișor către el cu un aer misterios, aproape i-a șoptit la ureche: "I-au scăpat din mînă, pricepi, i-au scăpat din mină." A fost sincer mirat: "Cine? Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
meu nu am nevoie de poeți, de filozofi, de prozatori. De critici. De istorici. De angoasele lor puse pe hârtie. Tipărite. Vândute. Devenite surse de trai. Dacă m-ar fi împiedicat cineva să scriu, la vreme, nu acum, când sunt nărăvit, aș fi fost un om folositor acestui loc. Zidar. Felcer. Bărbier. Locotenent în Garnizoană: căpitan, la vârsta mea. Aș fi apărat Stațiunea, în loc să o distrug, așa cum mă străduiesc. Pentru că trebuie strivit acest cuib de termite. Șobolani de altitudine. Pitecantropi idioți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
duhul cel necurat? Și cu Avestița, aripa Satanei, care-i și mai rea decât el, fiind parte femeiască... Și nu se mai cunoaște aici, în josul spatelui, o julitură adâncă, unde m-a ajuns vrăjmașa cu gheara? HABACUC: Degeaba, oamenii îs nărăviți rău, Sisoe. Poți să le arăți tu toate juliturile din lume, că nu le pasă, și praznic la călindar n-au să-ți puie. Ai stat în schivnicie, acolo rămâi! Da' ia să te fi dus la dânșii, să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
trebuie să fie niscaiva legi mai înalte. Despre legile cugetărei cei problematice Aceea ce voim să cugetăm trebuie să fie cu putință de a se cugeta; iară ca să fie cu putință de a se cugeta, se cere neapărat // ca să se nărăvească cu sine însuși, pentru că aceea ce nu se nărăvește cu sine însuși nu poate prinde loc în cungiura înfățoșărilor și cunoașterilor deplin armonice. Aceea ce se poate cugeta numim noi ființă logică (ens logicum) iară aceea ce nu se poate
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
cugetărei cei problematice Aceea ce voim să cugetăm trebuie să fie cu putință de a se cugeta; iară ca să fie cu putință de a se cugeta, se cere neapărat // ca să se nărăvească cu sine însuși, pentru că aceea ce nu se nărăvește cu sine însuși nu poate prinde loc în cungiura înfățoșărilor și cunoașterilor deplin armonice. Aceea ce se poate cugeta numim noi ființă logică (ens logicum) iară aceea ce nu se poate cugeta este o neființă logică (nonens logicum); - adică vrând
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]