1,183 matches
-
viață normală, la fel ca și ceilalți copii de vârsta ei. Când i-am cunoscut pe părinții Evelinei nu zăream niciun strop de speranță în ochii lor, mi-au comunicat că șansele ca micuța lor să se facă bine se năruie pe zi ce trece. Într-o zi, m-au informat că au primit o veste minunată din Elveția, iar un reputat specialist în domeniu a acceptat s-o consulte și să o facă bine. Speranțele lor și ale noastre au
5.000 de euro pentru salvarea unei vieți de copil [Corola-blog/BlogPost/94013_a_95305]
-
o familie, ea a descoperit că tatăl și-a vândut 3 fice pentru a-și putea hrăni dependența de droguri. “Când un membru al familiei începe să abuzeze de consumul de droguri, totul de la statutul economic până la cel social se năruie. De obicei, atunci când tatăl dintr-o familie nu mai are resurse pentru a-și hrăni pofta de droguri el își prostituează față sau își vinde copiii.” Najibullah Quraishi, un journalist și regizor afgan, a declarat că s-a întâlnit cu
AFGANISTAN – TARA UNDE FEMEILE SE VAND [Corola-blog/BlogPost/94008_a_95300]
-
Și îl preface-n praf și-n vînt Dar unde-i roua și pămîntul Unde sînt Îngerii și Sfîntul Și Dumnezeu cel trist și blînd Ce ne învinge-n mila-i dulce Un fulger sufletul ni-l zmulge Ni-l năruie vrea să ni-l culce Ni-l duce-n lacrima de jos Noi să lăsăm prosoape-n aer Drept semn că ne-am spălat pe trup Oh Omul Negru e un fraier Cît eu cu tine mă încaier Lîngă zbîrnîitorul
Iubita mea cu dos frumos by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12620_a_13945]
-
pleacat după pradă, după nuci, după mere" fesele perfect rotunde, pîntecul plat înflorind amenințător într-o corolă largă de buric adînc, absorbant" O unghie atinsă mă electriza" Doamne, șopteam, adu-o la mine în casă, ține-o în camera mea năruită-ntre cărți rătăcite, aruncate de-a valma, primește-o, Doamne, n-o alunga" fii bun cu mine, cu dînsa" să-mi arăte, mîngîietor, îmbiindu-mă, ursulețul de pluș maro pe care-l poartă de ani de zile în buzunarul rucsăcelului
Să poți scrie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12754_a_14079]
-
om și dumnezeu pășesc pe culoare paralele...” - zăceam lîngă el, toropit de curgerea apei... și oricît de fragile mi se păreau vorbele, o vrajă, ce parcă se desprindea din ființa lui contopită cu podul și undele lovea departe în mine năruind surmenări iscate de netrăire... parcă primenind... „...cum îndelungă vreme, nu m-a părăsit imaginea unui tablou al unuia de-al vostru, obsedîndu-mă pînă în vis... în ultima mea incursiune sfîrșită într-o carte - ^carul cu boi^ -, i se spunea parcă
Mîna by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12951_a_14276]
-
peatrele - topite ca zaharu-n ploae... Umbla prentre cotloanele rîioase ale Capitalei. Un soare nemernic îl hăituia trîndav, arzîndu-l cu un cer otrăvit; fără strop de nor au îndoială. Se opri locului. Disperarea îi fredona gingaș pe tîmplă. Vru să se năruie. Să termine. Febra instiga la omor autist. Undeva sus, pe deasupra unei cornișe, un fîlfîit de aripi se deplasă greu iar țpătul ascuțt al mesagerului sfîșie în rana amiezii trezindu-l. În mijlocul unei cetăț de nisipuri, un pescăruș îl găsise. Răvaș
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
-se. Ca și cum palme aprige, odată săvîrșindu-și lovirea - pe trupul lui se dizolvau în mîngîieri. Ca și cum fluturi enormi s-ar fi nuntit pe spatele lui, tăvălindu-l zăcut și moale, torturîndu-l cînd și cînd cu biciul tăios al muchiei de aripă. Năruindu-l cu ecoul tremurător al zbaterii lor... "Plouă cu vin..." Își spuse; și hoitul i se încruntă împietrit și proaspăt sub tulbureala beată a pianului. Un balamuc de sunete și tot îi palpita lui în lăuntru; frămîntîn- du-l, mucegăindu-l
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
cupa chirurgului. Mai apoi o depuse moale pe cristalul mesei. Orlov se lipise de fotoliu... Chihlimbarul din ochii gazdei strălucea mereu... Mîna se întinse după ce i se turnase. Dar se prăbuși pe o ferecătură de evangheliar. De parcă toate cele își năruiau însemnătatea. De parcă. Ceva între greață și fascinața ei. - Pentru ce bem, coane..., îndrugă Orlov. Și-atunci, gazda surîse: - Eșecul se cere celebrat. Cînd totul ajunge să fie drog, drogul ne e totul. Vino. Te voi ospăta dîn sterpitudinea averilor mele
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
prostiei. Îmi telefona des, încercînd cu delicatețe să mă binedispună cînd mă simțea abătută: îmi povestea cu umor peripețiile ei cotidiene, îmi citea poeme "calde", abia încheiate și schimba iute vorba, răsfățîndu-se, cînd o muștruluiam matern pentru boema ce-i năruia sănătatea. Știam că e un mod de a-și amorți tensiuni interioare insuportabile, proprii marilor poeți, dar fiindcă mi-era dragă, mă durea să o văd distrugîndu-se. În lunile din urmă, după apariția masivei antologii Zestrea de aur, atît de
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
lumi și al reînfiripării normalității să coexiste atât de strâns cu sentimentul dezintegrării inevitabile și al anormalului instalat definitiv. Dar ce se petrecea în fond, dincolo de forme? În fond societatea democratică românească fusese atacată în chiar nucleele constitutive și se năruia implacabil. Oamenii lucizi ai epocii începuseră să înțeleagă. Iată un semnificativ tablou al vieții aparent normale bucureștene, trăite la marginea prăpastiei. Îl avem de la Dinu Pillat care i-l înfățișa sorei sale Pia, într-o scrisoare din august 1947 trimisă
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
bălării. Halucinații peste halucinații, scene horror cu mult sânge, cioburi de oglindă și pile de unghii înfipte în carne și tot felul de alte tâmpenii, apogeul fiind transformarea Ninei, la propriu, în lebădă, preț de câteva scene suprarealiste, care îți năruie definitiv speranțele și așteptările de spectator. Finalul nu vi-l spun, că poate vreți să vedeți filmul și doriți să vă enervați pe cont propriu. Păcat! Păcat de Natalie și de Vincent, păcat de muzica lui Ceaikovski și de scenele
Ce film mişto ar fi fost “Black Swan”, dacă n-avea un scenariu de rahat by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21279_a_22604]
-
nu forța nimănui mâna, iar o intrusă ca Gilda trebuia anihilată. Cu toate astea, spera să-i intre în voie. - Ai vreo propunere, totuși? Din nou tăcere, ca și cum răspunsurile sale urmau să vină în reprize. Intențiile inițiale începeau să se năruiască. Chiar locotenenții lui îl puteau vinde, măcar unul din ei râvnindu-i scaunul. Avea exemplul tiranului. Tocmai oamenii crescuți de el îl trădaseră și-l împinseseră într-un proces grotesc, urgent, după care ținuseră să asiste la execuție, pentru a
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
o pânză de închipuiri și norii mă dor și valuri mă dor și malul stâng sângerează Retorică înfometată de alb mai ascult un discurs despre decapitate nuanțe în vasul cu fluturi e un apus lăcuit străvechi idiom gata să-și năruie verva sora mea tăinuită o, nu dispera brațele tale învață să ningă Culori de seară Mozart și lumina galben-roșiatică a amurgului - e ora pe care o iubesc în care răbdătoare mă îngădui mobila tace tablouri veghează în nefaptele lor în
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/11625_a_12950]
-
forme încă nelămurite alunecă în casă un univers cu imperceptibile riduri întunericul părului meu îl înghite ziua de azi va fi la fel ca zilele viitoare o dinamică suportabilă de sentimente asemeni unui nor fără patrie dacă fumul țigării îmi năruie idolii dacă-mi acopăr ochii cu o tăcere dacă mâinile mi le satur cu gesturi lipsite de flacără Capătul zilei Cu degete înghețate torn ceaiul în cești - e un frig presimțit doar în oasele mele precum o lumină precară o
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/11625_a_12950]
-
răufăcător și deși muncesc din răsputeri și am făcut ceva în cultura românească. Uneori mă simt un nimic, gata să fie suflat de vânt și toată încrederea în artă, ardoarea de expresie, speranța într-o lume mai luminoasă mi se năruie". Deși lucrează în trei locuri, la Fundațiile Regale, la ,Timpul" și la Direcția Generală a Teatrelor, nu-i ajung banii și mereu se împrumută. în 1947 apare ultimul număr din publicația la care ținea foarte mult, ,Revista româno-americană", atacat de
Centenar Petru Comarnescu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11122_a_12447]
-
poziția realismului socialist. Și toate aceste cedări, mai mici sau mai mari, nu i-au ajutat, la mijlocul anilor '50 fiindu-i retras dreptul la semnătură, astfel încât a fost constrâns să semneze cu pseudonim. Multe planuri ale sale, multe aspirații se năruiesc rând pe rând: nu-i apare studiul Om, natură și Dumnezeu în arta românească, nici studiul O^Neill și renașterea tragediei, nu reușește să scrie romanul generației sale; nu poate să publice studii de filosofie, nici să tipărească o revistă
Centenar Petru Comarnescu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11122_a_12447]
-
David - în furtuna vieții" a ajuns în anii marilor împliniri. Coplilăria dureroasă este lăsată în urmă, se bucură un timp de o frumoasă viață de familie, alături de Maria și de copii, așa cum și-a dorit. După un timp, totul se năruie și pune stăpânire pe el clocotul răscolitor pentru pierderea visului de a-și împlini viața în sânul familiei. Nu poate concepe altfel viața decât în familie. Pare învins de loviturile nedrepte, dar nu-l îngenunchează, distanțându-se de modul cum
DORA ALINA ROMANESCU – „SINGUR PRIN VIAŢĂ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380791_a_382120]
-
trăită în armonie în sânul familiei - dominanta vieții lui interioare. Printre rânduri, întrezărim pe autoarea Dora Alina Romanescu cu o gamă largă de întemeinicite idei privind familia. Își întemeiază a doua familie alături de Diana trăind câțiva ani frumoși, apoi se năruie și aceasta. În întreaga sa ființă strigă disperarea, durerea, dar se regenerează primind parcă din străfundurile pământului, sau poate din univers o undă de energie care îl ajută să își găsească liniștea și împăcarea cu destinul potrivnic: „Facă-se voia
DORA ALINA ROMANESCU – „SINGUR PRIN VIAŢĂ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380791_a_382120]
-
cuci bolnavii din spitalul-închisoare erau direcționați, perfid, de către establishment-ul acestuia, în cazul de față manipularea e făcută de către personajele mai tari asupra tovarășilor lipsiți de forță și rezistență. Valdo, megalomanul, identifică imediat punctele slabe ale celorlalți și le năruie pilonii personalității (oricum, deviată) cu atacuri verbale devastatoare; în timp ce Chiril strălucește malign prin a doua lui voce, diavolească, îngrozitoare, ce se instalează în el pentru a-l ajuta să-i distrugă pe ceilalți. Actul al treilea e realmente terifiant. O
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]
-
regasire tardivă a unui altceva. 1079. Ziua este absurdul nopții iar noaptea somnul unde își visează ziua viața. 1080. Împlinirea este o fărâma din ceea ce ar trebui să devină un adevăr. 1081. Fără muncă întregul vis al vieții s-ar nărui sub cupola grea a realității. 1082. Odihnă este un spațiu dintre două respirații ale Iluziei Vieții. 1083. Doar cel fără noroc poate spune că a avut noroc. 1084. Pacea este o îndoială acceptată de ambele părți. 1085. Lupta este o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
timpurii, dar rămas și mai târziu ca însăși formula personalității, în care toate valorile vieții, valori morale și sociale, măriri și âlocuri>, bani și onoruri, se estompează și se degradează în nuanțe evanescente, viziune relativistă, în care totul s-ar nărui și s-ar preface în neant, de n-ar rămâne axa unui interes pentru a da încă o apetență vieții într-o inapetență universală, axa spectacolului estetic, singura ei legitimare - formulă nietzscheiană, după care viața merită să o trăim prin
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
ne ține la curent cu progresele cercetării ori pentru a lua parte la manifestări științifice internaționale. Cheltuiam atîta trudă pentru fiecare deplasare proiectată, cu formalitățile pentru obținerea pașaportului, a vizei, cu finanțarea călătoriei, cu prepararea comunicărilor, iar totul se putea nărui atît de ușor, încît trăiam tot timpul într-o stare de tensiune. Colegii noștri din Occident se obișnuiseră cu românii care soseau în a doua sau a treia zi a unui congres ce dura patru zile, ori care anunțau în
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
regasire tardivă a unui altceva. 1079. Ziua este absurdul nopții iar noaptea somnul unde își visează ziua viața. 1080. Împlinirea este o fărâma din ceea ce ar trebui să devină un adevăr. 1081. Fără muncă întregul vis al vieții s-ar nărui sub cupola grea a realității. 1082. Odihnă este un spațiu dintre două respirații ale Iluziei Vieții. 1083. Doar cel fără noroc poate spune că a avut noroc. 1084. Pacea este o îndoială acceptată de ambele părți. 1085. Lupta este o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
muscalului fățarnic, care numai prieten nu ne-a fost și nu ne va fi niciodată. La Sinaia, în 14 septembrie, marele și bunul suveran inchide ochii pentru vecie. Emoțiile și decepțiile îndurateau fost prea mari; rezistența de oțel s-a năruit într-o noapte pe neașteptate. Buna și înțelegătoarea sa tovarășă a stat de veghe tot timpul lângă el. În București consternarea era la culme. Pentru moment orice preocupare politică și războinică este înlăturată. În mijlocul deprimării generale, principele Ferdinand este proclamat
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
atunci în str. Visarion, priveam cu o serie de colegi cortegiul înmormântării, care se desfășura pe marele bulevard Brătianu. În aer plutea o tristețe imensă, iar toate clopotele orașului cântau cu jale. Cu moartea regelui, mie personal mi s-a năruit o lume întreagă! La curtea de Argeș doarme somnul de veci marele rege, unde mai târziu va veni să se culce alături de el cea mai bună dintre regine, soția sa Elisabeta doamna. După tristul eveniment, lumea începu iar să se
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]