161 matches
-
conform căreia “viața spuirituală, cu nenumăratele ei fețe este aceea care ne domină existența. De la idolatria cea mai stupidă, până la credințele cele mai înalte, totul este spirit între oameni; această viață spirituală e aceea care plutește izolată, pe deasupra timpului, în ciuda năruirii atâtor civilizații”. Revista franceză La Liberte avea să aprecieze discursul acestei conferințe, publicând la 9 august 1932 un comentariu cu titlul “Cuvinte amare și juste”, în care afirma că tema abordată este “o palmă dată epocii noastre, care ne înviorează
Panait Istrati – Între datorie morală şi sursă de existenţă -Publicistica, o dominantă a scrisului istratian I [Corola-blog/BlogPost/92393_a_93685]
-
încăpățânat ce nu încetează să ardă de dorință până când nu soarbe cu totul cel mai uriaș dintre dulciuri: rotundul lumii. II Dacă steaua aceea ar avea, în găvanele ochilor tăi, căutătura fecundă a imparțialității, ai vedea că ruinele mele și năruirile mele au beneficiat de mâini sigure, de sincere intenții, de linii trasate în afara planului, printr-o înclinație ce-ar însemna să visezi, o, da, în afara visului. III Dacă ai dori să găzduiești steaua aceea, talisman, sculptură în aer, înainte ca
GOYA GUTIÉRREZ, DESPRE CONVIEŢUIREA NOASTRĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362365_a_363694]
-
în aceeași liniște, paharele au fost umplute din nou. Femeia îi arunca priviri dușmănoase milițianului, în timp ce Gabriel rămăsese parcă blocat. Nu mai auzea și nu mai vedea nimic. Primul gând care i‑a trecut prin minte a fost legat de năruirea planurilor lui de viitor. Socotea cu înfrigurare timpul cât va mai sta în serviciul militar. „Un an și patru luni înseamnă să ratez facultatea, după cum am stabilit cu Dana! Ea nu mă va aștepta, ar pierde un an. Și dacă
CHEMAREA DESTINULUI (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361118_a_362447]
-
Articolele Autorului Mă doare fiecare oră! Clepsidra lacomă îmi soarbe Trecut și mâine prinse-n horă, Halucinante iele oarbe. Șuvoi cerșind eliberarea E răul care vrei să-l scuturi, Zăgazul este neuitarea Ca stropi răzleți picând din ciuturi. Dinspre nadiruri năruire Vaginul clepsidrian tresare, Siliciul, aspră dăruire, La insolita penetrare. *** Referință Bibliografică: Mă doare fiecare oră / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1721, Anul V, 17 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile
MĂ DOARE FIECARE ORĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365604_a_366933]
-
Întortocheate ale vieții / A soarelui ce-mi lumina mintea / Și inima și mă făcea să cresc, / Să respir cu liniște încrederea / Celei ce mi-a fost dat s-o iubesc...” (Te-am pierdut...) Este vorba, spune poetul mai departe, de năruirea unui vis de o viață de om care “A început să-și destrame năframa” (Te-am pierdut...) De aceea, totul pare să se stingă în jur,“Precum stinse din viață / Sunt frunzele, toamna...” Poetul se regăsește singur, purtându-și pașii
CELEI CE NU MAI ESTE, DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352447_a_353776]
-
prisos, să nu aruncăm și copilul împreună cu apa din copaie. Ne trebuie o “rece cumpăna-a gândirii” (“Glossa” Eminescu) ca să știm ce păstrăm din zestrea adunată și ce dăm peste bord. În decembrie, 1989, când eram cuprinsă de înflăcărările entuziasmului năruirii comunismului, am rămas muta de uimire auzind-o pe prietena mea despre care știam sigur că nutrea aceleași sentimente că și mine, ca pe ea o sperie profund asemenea schimbări, pentru că nu cunoaște ce va urma și necunoscutul îi creează
NEVOIA DE SCHIMBARE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346646_a_347975]
-
o sârguință și, mai ales, o plăcere și o mulțumire, că a participat la construirea unui edificiu menit să dăinuie. Pentru că, dacă orice edificiu, din materiale cunoscute, are o anumită rezistență, în timp și în cele din urmă, este sortit năruirii, POEMUL FĂRĂ SFÂRȘIT intitulat atât de frumos: RUGĂ FĂRĂ SFÂRȘIT, nu se va șterge și nici ruina, niciodată. Simbolistica lui este clară: tot ceea ce este clădit pe temeiuri spirituale, rezistă oricăror furtuni și cataclisme naturale. Șirul nesfârșit de metafore sau
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 488 din 02 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/356840_a_358169]
-
și ultimei i se dă impulsul de cădere. Impulsul l-a dat președintele Ronald Reagan în celebrul discurs de la Zidul Berlinului: Mister Gorbaciov, tear down this wall!’’ și Mister Gorbaciov a fost de acord. Omenirea a rămas uluită de această năruire neașteptată și aproape fulgerătoare a comunismului. Românii erau disperați să scape de Ceaușești, dar nu aveau niciun program înlocuitor și astfel totul a fost la întâmplare. La Timișoara, niște enoriași reformați, adunați în fața casei unui pastor ce refuza o decizie
ANOTIMPURI ISTORICE de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368157_a_369486]
-
liniște, paharele au fost umplute din nou. Femeia îl fixa furiș pe milițian cu dușmănie, în timp ce Gabriel rămăsese parcă blocat. Nu mai auzea și nu mai vedea nimic. Primul gând care i-a trecut prin minte, a fost legat de năruirea planurilor lui de viitor. Făcea cu înfrigurare socoteala timpului cât va sta în serviciul militar. „Un an și patru luni înseamnă să ratez facultatea, după cum am stabilit eu cu Dana! Ea nu mă va aștepta... ar pierde un an... Și
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
o sârguința și, mai ales, o plăcere și o mulțumire, ca a participat la construirea unui edificiu menit să dăinuie. Pentru că, dacă orice edificiu, din materiale cunoscute, are o anumită rezistență, în timp și în cele din urmă, este sortit năruirii, POEMUL FĂRĂ SFÂRȘIT intitulat atât de frumos: RUGA FĂRĂ SFÂRȘIT, nu se va șterge și nici ruină, niciodată. Simbolistică lui este clară: tot ceea ce este clădit pe temeiuri spirituale, rezistă oricăror furtuni și cataclisme naturale. Șirul nesfârșit de metafore sau
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 475 din 19 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359174_a_360503]
-
o sârguință și, mai ales, o plăcere și o mulțumire, că a participat la construirea unui edificiu menit să dăinuie. Pentru că, dacă orice edificiu, din materiale cunoscute, are o anumită rezistență, în timp și în cele din urmă, este sortit năruirii, POEMUL FĂRĂ SFÂRȘIT intitulat atât de frumos: RUGĂ FĂRĂ SFÂRȘIT, nu se va șterge și nici ruina, niciodată. Simbolistica lui este clară: tot ceea ce este clădit pe temeiuri spirituale, rezistă oricăror furtuni și cataclisme naturale. Șirul nesfârșit de metafore sau
CONTINUITATE DE SPIRIT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 475 din 19 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359173_a_360502]
-
Amprente > RETROSPECTIVĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1506 din 14 februarie 2015 Toate Articolele Autorului retrospectivă a privi din vârful vârstei către toate detaliile vieții ca un dedal rătăcit prin labirinturi, cu iezerele apei în vâltoare, cu năruiri de bolte căzute-n infinit, c-un soare viu în patimi ce arde și mă seacă, cu stupii amintirii prădați de furii răi, m-aș strecura ca șerpii în găuri de-ntuneric să-mi fie de poveste sfârșitul meu apus
RETROSPECTIVĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341648_a_342977]
-
în care vechile valori și structuri sunt demontate într-un ritm cu atât mai înspăimântător, cu cât nu există altele care să le înlocuiască. O cronică „la cald” a ziarului moscovit „Kommersant” scria că „spectacolul nu vorbește doar despre tragedia năruirii unor epoci istorice și a pierderii omului, ci este chiar tragedia pierderii moștenirii culturale”. Lev Dodin însuși mărturisește: „Cea din urmă piesă a lui Cehov e o extraordinară comedie: comedia istoriei, în care noi suntem personaje. Și în care viața
Cu „Livada de vişini” – Lev Dodin va cuceri Bucureştiul definitiv [Corola-blog/BlogPost/100250_a_101542]
-
afirma în 1759: „Limbajul este deci, un fel de arhivă unde descoperirile omenești sunt la adăpost de cele mai supărătoare accidente; arhivă pe care flăcările n-ar putea s-o mistuie și care nu ar putea să piară decît o dată cu năruirea totală a națiunii.” De aici vine și ideea că atâta timp cât printre noi mai există o singură persoană care este conștientă de valoare limbii materne (această arhivă a neamului) și ia atitudine, noi încă mai avem șansa de a exista și
CUM ARATA VIITORUL NEAMULUI ROMANESC? DE VORBA CU POETA SI ESEISTA CAMELIA TRIPON de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 127 din 07 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344261_a_345590]
-
ÎN BISERICILE CATOLICĂ ȘI ORTODOXĂ Editura ALMA Galați Această carte este clădită pe IUBIRE. Pentru că, de-a lungul anilor, am constatat că nu se poate clădi nimic pe ură, ci numai pe iubire. Orice zidire întemeiată pe ură este sortită năruirii încă dinainte de a săvârși lucrarea. Am ales Iubirea drept Temelie. Acea iubire pe care ne-a lăsat-o drept ultimă dorință Domnul nostru Isus Cristos. Încerc a mă adresa direct inimilor semenilor mei, a întinde un pod de flori, o
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 617 din 08 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343722_a_345051]
-
fraged april!/ Oare cu cine, oare cu cine/ Se jucase Dumnezeu/ Când era copil? Lili Bobu În arbori, în păsări, în iarbă, în izvoare, în pâine, în busuioc, în dimineață sunt mereu și ochii lui Dumnezeu. ,,Ostil tenebrelor, refractar dezolării năruirilor morale”, ați căutat zădărnicirea sordidului, întunericului... Deși, ,,nu este destul întuneric, în tot universul, ca să stingă lumina unei plăpânde candele”. Grigore Vieru Fericit este cine are limpede în minte numele unei lumini. Există o singură uriașă cultură: religia. Restul e
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342915_a_344244]
-
fraged april!/ Oare cu cine, oare cu cine/ Se jucase Dumnezeu/ Când era copil? Lili Bobu În arbori, în păsări, în iarbă, în izvoare, în pâine, în busuioc, în dimineață sunt mereu și ochii lui Dumnezeu. ,,Ostil tenebrelor, refractar dezolării năruirilor morale”, ați căutat zădărnicirea sordidului, întunericului... Deși, ,,nu este destul întuneric, în tot universul, ca să stingă lumina unei plăpânde candele”. Grigore Vieru Fericit este cine are limpede în minte numele unei lumini. Există o singură uriașă cultură: religia. Restul e
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342916_a_344245]
-
și n-am primit, Dar n-aș putea să cred că-a ta osândă Azi mi-ar plăti tot ce am pătimit, Așa c-o să renunț la hărțuire, Ești liber să te-afunzi în mări adânci! Îndreaptă-te direct spre năruire, Nu-s eu aceea care-ți va da brânci! (din volumul "Pasiune", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015) Referință Bibliografică: NU-MI DATOREZI NIMIC... / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1989, Anul VI, 11 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
NU-MI DATOREZI NIMIC... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381116_a_382445]
-
J. D. Michaelis în 1759 „Limbajul este un fel de arhivă unde descoperirile sînt la adăpost de cele mai supărătoare accidente; arhivă pe care flăcările n-ar putea s-o mistuie și care nu ar putea să piară decît o dată cu năruirea totală a națiunii." Astfel în lucrarea "Sărbători la români", publicată în perioada 1910-1914, Tudor Pamfile, menționează: „Iată ce scrie George Coșbuc sprijinindu-se pe credințele poporului nostru: Dumnezeu... a pus străjer la miazănoapte pe Sân-Nicoară și la miazăzi pe Sân-Toader
TRADIŢIA DIN MOŞI-STRĂMOŞI de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347872_a_349201]
-
și șovăitoare, dar chiar dă împresia unei contaminări - la nivelul multor prelați și oficianți - de morbul avantajelor materiale și de ispite trupești inadmisibile, ce corodează imoral noosul credincios”.Totul în “teza marii deviațiuni”. Despre armată, în “Armata, reazem pentru națiune. Năruirea zidirilor”, Mircea Chelaru vorbește cu autoritatea dată de omul care a fost zeci de ani în interiorul sistemului. Spune acesta: “Alături de biserica pământeană armata s-a constituit în nucleul mereu viu al revitalizării ființei naționale făcând posibilă fie salvgardarea existenței statelor
ROMÂNIA MOLUSCĂ DE MIRCEA CHELARU, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347888_a_349217]
-
și șovăitoare, dar chiar dă împresia unei contaminări - la nivelul multor prelați și oficianți - de morbul avantajelor materiale și de ispite trupești inadmisibile, ce corodează imoral noosul credincios”.Totul în “teza marii deviațiuni”. Despre armată, în “Armata, reazem pentru națiune. Năruirea zidirilor”, Mircea Chelaru vorbește cu autoritatea dată de omul care a fost zeci de ani în interiorul sistemului. Spune acesta: “Alături de biserica pământeană armata s-a constituit în nucleul mereu viu al revitalizării ființei naționale făcând posibilă fie salvgardarea existenței statelor
„ROMÂNIA MOLUSCĂ” DE MIRCEA CHELARU de RĂZVAN DUCAN în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347934_a_349263]
-
apoi reinventării politicului și a istoriei. „Eram între cei care credeau, cu disperare poate, dar erau convinși că regimul Ceaușescu nu avea cum să reziste ca un atol singuratic, că fisurarea sistemului trebuia să-l afecteze mortal, să ducă la năruirea sa”, mărturisește Vladimir Tismăneanu (p.192), convins fiind, totuși, că vor exista și multe „tentative de regrupare a nomenklaturii”. El însuși disident, autorul impune o necesară aură statutului disidenților români, atât de afectați de asprimea ceaușismului românesc, dar și de
DESPRE 1989. NAUFRAGIUL UTOPIEI DE VLADIMIR TISMANEANU SAU PUTEREA CELOR FARA PUTERE de ANGELA FURTUNĂ în ediţia nr. 74 din 15 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345027_a_346356]
-
conform căreia “viața spuirituală, cu nenumăratele ei fețe este aceea care ne domină existența. De la idolatria cea mai stupidă, până la credințele cele mai înalte, totul este spirit între oameni; această viață spirituală e aceea care plutește izolată, pe deasupra timpului, în ciuda năruirii atâtor civilizații”. Revista franceză La Liberte avea să aprecieze discursul acestei conferințe, publicând la 9 august 1932 un comentariu cu titlul “Cuvinte amare și juste”, în care afirma că tema abordată este “o palmă dată epocii noastre, care ne înviorează
PARTEA I de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 668 din 29 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345518_a_346847]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > SĂ NU TREZIM CIMITIRELE Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1513 din 21 februarie 2015 Toate Articolele Autorului E-o taină-n toate și-o năruire; nu vă-ndoiți de dăinuire când vă cântați bucuriile în același cerc istovitor în care dorm nepăsătoare cimitirele... * E o lumină-n toate și-o sfâșiere; nu vă întrebați de risipire când vă slăviți odoarele în același triunghi nepereche în
SĂ NU TREZIM CIMITIRELE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377843_a_379172]
-
declarații în artă. *** Cerul Cine ajunge la Tecla nu vede un oraș ci un enorm șantier. Grilaje, punți, sfori, instalații de ridicat găleți, bidinele și îngrădituri de scânduri. Călătorul întreabă: de ce durează atât de mult construcția orașului? - Ca să nu înceapă năruirea. Lucrătorii se tem că odată scoase schelele, orașul are să se dărâme și se va face bucăți. - Și nu numai orașul... Dacă tragi cu ochiul printr-o gaură de gard vezi că macarale ridică alte macarale, structuri proptesc alte structuri, bârne
EXPOZIŢIE JACQUES JANO LA MUZEUL DE ARTĂ RAMAT GAN de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376069_a_377398]