107 matches
-
plai”, „câmpuri împușcate cu flori neîncepute”, iezii, alături de care cerul paște în ochii uzi, într-o figurație ușor stranie, cu o nuanță de fantastic. Alt ciclu, Veac și răzmeriță, exprimă solidaritatea cu suferința celor ce mor „cu rănile culcate pe năsălia humii”. Două caiete rămase în manuscris, Îmblânzitorul de cuvinte și Plecările și popasurile poetului, conțin versuri care par a se așeza într-o matcă. Poemul Prefață e o profesiune de credință și o încercare de autodefinire: „Am îmblânzit cuvinte sălbatice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289290_a_290619]
-
sfeșnicul pe care se afla „toiagul” purtat de un copil. Sfeșnicul avea atașate o batistă cu bănuț legat în colț și un șirag de 9 colăcei. Urma crucea, pe care erau inscripționate datele decedatului, apoi „prapurii” sau steagurile, urmate de năsălia cu colaci și colivă. Cele 7 împletituri din pâine, numite „capete”, aveau următoarele forme: „I” - Iisus, „X” - Hristos, „S” - soarele, câte două bucăți din fiecare și colacul mare rotund. Elena Huștiu era una dintre femeile care făcea capete pentru înmormântări
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
albastră, se înscrie, cu toată absența spiritului religios, în formula tradiționalismului interbelic. Versuri de factură clasică derulează priveliști autohtone, stilizate canonic, transfigurează peisaje rurale tipice: „Ne-a-ntâmpinat cu fruntea albă seara/ și codrii vechi în cântece de graur/ când petreceam pe năsălie vara, cu sfeșnicele plopilor de aur”. Principalul model e Ion Pillat, de departe vizibil în Douăsprezece poeme într-un vers, dar ușor de identificat și în alte compuneri, unele - ca Răsar pe ape - cu o vagă tentă simbolistă: „Răsar pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
viața sentimentală a celor doi poeți. În lirica meditativă, C. elogiază munca țăranului (Răspunsul unei scrisori), egalitatea originară a oamenilor (Cine are gust să-mi creadă) sau, cu accente de relevabilă vibrație a imaginilor, comentează caracterul efemer al vieții (Pe năsălie). Iluminist în fond, dar alăturând trăsăturilor clasice semne ale romantismului care se definea în poezia occidentală, C. rămâne prezența cea mai interesantă pentru începuturile poeziei moderne românești. Originalitatea lui Conachi constă în specializarea erotică, în cultul exclusiv al eului, iar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286353_a_287682]
-
dar și 19, II, pp. 141 ș.u., și 20, p. 284"/>). Voi reveni la aceste legende populare la capitolul despre evreul hagiocid. Aici mă interesează doar un episod anume, care poate fi rezumat astfel : Sfânta Maria era purtată pe năsălie, de apostolii lui Isus, spre mormânt. Mai mulți „jidovi păgâni” au oprit procesiunea, iar unul dintre ei a Încercat să dărâme sicriul cu corpul sfintei. Atunci Maica Domnului (sau „Îngerul Domnului” sau „Puterea cea nevăzută a lui Dumnezeu”) i-a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de sicriul Précistii să-l răstoarne, și-i tăe Arhanghelul mâinele ?”. Iar răspunsul este : „Ofona” <endnote id="(648)"/>. Semnificativ este faptul că Într-una din legendele populare cu același subiect, publicată de Simeon Florea Marian, jidovul care Încearcă să „năruiască năsălia” Sfintei Marii Își pierde numele neutru de Iefonias și capătă unul cu conotații extrem de negative : „un jidov cu numele de Iuda, un urmaș de a lui Iuda Iscarioteanul, care a vândut pe Isus Cristos” <endnote id="(142, p. 306)"/>. Din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
306)"/>. Din nou, evreul hagiocid calcă pe urmele evreului deicid. În orice caz, prezența evreilor În biserică la catafalcul unui mare sfânt sau al unui mare ierarh al creștinătății a devenit simptomatică. Mai ales atunci când „jidovii” nu vin să răstoarne năsălia, ci să i se Închine. Pentru a arăta, de exemplu, cât de iubit a fost mitropolitul Veniamin Costachi, cronicarul notează că, la moartea acestuia (În 1846), nu au plâns doar târgoveții creștini, ci chiar și evreii : „jidovii săraci au năvălit
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a arăta, de exemplu, cât de iubit a fost mitropolitul Veniamin Costachi, cronicarul notează că, la moartea acestuia (În 1846), nu au plâns doar târgoveții creștini, ci chiar și evreii : „jidovii săraci au năvălit și intrat În biserică, sărutându-i năsălia” <endnote id=" (143, p. 146)"/>. Este drept că, În 1803, la Iași, preotul Veniamin Costachi (viitorul mitropolit) Îi adăpostise În biserică pe evrei pentru a-i scăpa de furia pogromului declanșat În urma Învinuirii lor de practicare a omorului ritual. Similar
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a fost, a fost! Săgeata aceea buclucașă ce a avut nerușinarea să i se înfigă taman în prea nobila-i făptură regească i-a cam feștelit teribila-i îngâmfare, spune Tăutu cu ironie. Parcă-l văd pe măritul rege pe năsălie, întins pe burtă, hurducat pe cărări neumblate de munte, măcar să-și salveze prețioasa-i piele, se veselește Mihail. Parcă-l aud înjurând, sictirind de mama focului, pe ungurește, pe latinește precis. Atunci și-a amintit că știe și o boabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
povestesc cum a fost la mine... Căzusem într-o grea lingoare de credeam că dau ortu popii, îmi făcuseră și maslu. Am vrut ca somnul din urmă să nu-l dorm în pământ străin. Am poruncit să mă care pe năsălie, mai mult mort decât viu. "Fie ce-o fi! mi-am zis eu. De lingoare, au de săcure o moarte are omul." Minune mare! Cum am îngenuncheat și am sărutat pământul țării, cum am respirat aerul Moldovei îmbătat de aroma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
îi învățase cum să trăiască. Prapurii de la biserică erau sprijiniți pe cerdac având fiecare legat câte un ștergar împodobit cu cusături alese având câte un ban legat la unul din capete. A venit preotul, lumea se adunase, sicriul pus pe năsălie era purtat de cei patru bărbați ce săpaseră groapa și cortegiul a pornit spre cimitir, în dangătele clopotului bisericii. A urmat ritualul bine cunoscut, s-au citit ecteniile și evangheliile, s-au dat podurile de pomană iar când s-a
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Anului Nou, hramurile bisericii când "se ținea praznicul câte o săptămână încheiată", ospățul căpătând dimensiuni uriașe. Aspectul etnografic nu lipsește nici din povești. Bunăoară, dupa ce și au bătut de moarte soacra cele trei nurori începură a vorbi "despre toiag, năsălie, poduri, paraua din mâna mortului", adică despre ritualul țărănesc al înmormântării, poveștile nefiind niște basme ăîn sensul curent), ci "bucăți rupte din viața poporului moldovenesc ăIbrăileanu). În evocarea realistă se mai înscrie și caracterizarea precisă a unor personaje, fapt care
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
având rol utilitar. Studiul lui Petru Caraman asupra Porților monumentale ale României l-a condus pe Ion H. Ciubotaru la concluzia că originea sicrielor cu ferestre se află în înmormântarea suspendată, pe care o descoperim, de asemenea, în basme: „...o năsălie din mlădițe de brad și saschiu, în care amestecară și flori frumoase, și așezară moarta deasupra”, „.lăsară trupul neînsuflețit și nestricat să se legene în aer liber, la umbra frunzișului verde și în cântecul păsărilor pădurii”. Și în colecția Ion
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
arătându-ți calea ce duce sub pământ. și ferecând totodată satul în ecoul unei lăzi, pentru ca nimeni să nu mai poată scăpa de acolo. Ca pe toți ceilalți copii, mă duceau și pe mine la morți. Aceștia erau întinși pe năsălie acasă la ei, în odaia cea mai arătoasă. Lumea venea să-i vadă pentru ultima oară, înainte să fie duși la cimitir. Sicriele erau deschise, picioarele - cu tălpile pantofilor înălțate -, ațintite spre ușă. Când intrai în cameră, făceai o dată înconjurul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
să tăifăsuiască despre moartea mea, a devenit nepermis de limpede că nu vor fi în stare să dea piept cu propria lor moarte. Chiar în locul unde pe mătasea albă erau scrise poezioarele din mintea mea, le vedeam căpățânile așezate pe năsălie. Îmi plac oamenii cu pălărie, fiindcă atunci când și-o scot, și-arată creierul. și până în ziua de azi obișnuiesc să-mi plec privirile atunci când cineva ridică pălăria. Nu te uita, ca să nu vezi prea mult! Nu mi-aș cumpăra niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și i-a făcut mortului autopsia într-o zi toridă de vară, chiar lângă scara dudului, pe-o masă de tăiere, în mijlocul curții. De aceea a trebuit pus imediat capacul la sicriu când mortul tăiat bucăți a fost așezat pe năsălie în cea mai frumoasă odaie din casă. În închipuire am văzut însă dâra neagră-albăstruie din jurul gâtului său - de un albastru indigo ca dudele în copacul de-afară. Aidoma crestei oricărei găini, dâra de la gât devenise acum coroana lui. Mortul rupsese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pui pe mă-ta care, după slujbă, îți crește plozii, pe nevastă-ta și pe soră-ta să tragă în ham, pe altarul unui capitalism fără suflet, 45 de ani, ca să-ți mai rămână timp numai să te întinzi pe năsălie. Cine garantează că cei care vor „beneficia” de această vârstă de pensionare, care vor cotiza pe la fondurile private, vor avea pensie? Am o vagă convingere că banii depuși de cei tineri la fondurile private se vor „volatiliza” într-o bună
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
alocuri sculptat, însă nu prezintă valoare artistică. Pictura murală este în culoare roșie pe fond verde. Biserica are toate obiectele de cult. Clopotnița este din furci de stejar, construită în 1938, învelită cu tablă zincată, are două clopote, toacă și năsălii.. Biserica a fost reconstruită din donațiile locuitorilor și lucrată tot de oamenii din sat: Ion Platon, Aristotel Mihalache, Ion Puțeanu, Ion V. Găiceanu și Vasile Oprișan. Preotul Gheorghe Antohi ne dă și lista preoților care au slujit la biserica din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de noi ca atare: au intins-o pe-o masă și a venit satul întreg ... unii din ei plângeau; eu priveam la ei, dar nu știam ce să cuget. Mai văzusem adeseori oameni țepeni întinși pe câte-un pat numit năsălie, purtați pe sus între cântece și plâns, și băgasem de samă că, de câte ori trecea o nuntă așa de tristă pe lângă casa noastră, mamei îi curgeau din ochi lacrimi mari, dar nu știam de ce... Veni noaptea ...[...] mama sta tot întinsă, tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cai în spume și haleală fără e-uri nu e chiar paradisul, însă tot e ceva. A, și să nu uităm laitmotivul întregii scene moartea. Heidegger filozofa despre moarte, era mic copil, aici îți suflă în ceafă Îndoliata, miroase-a năsălie la fiecare pas... Se strâmbase, grimasa nu avusese cum să scape ochilor cu reflexe metalice ai pictorului, i se transformase fața într-o mască vopsită în culori sumbre, numai nuanțe de griuri care nu prevesteau nimic bun. Toată vorbăria - se
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
oamenii a[u] întins-o pe-o masă - și a venit satul întreg... unii din ei plângeau; eu priveam la ei, dar nu știam ce să cuget. Mai văzusem adeseori oameni țepeni întinși pe câte - un pat ce-i ziceau năsălie, purtați pe sus între cântece și plâns, și băgasem [de samă] că, de câte ori trecea o nuntă așa de tristă pe lângă casa noastră, mamei îi curgeau din ochi lacrimi mari, dar nu știam de ce... Veni noaptea... Oamenii ce stau în casă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
tăcere a mâhnirii: „despre femei și fete, ele își despletesc părul fără să plângă, nici să bocească zgomotos și păstrează o ținută demnă și cumpătată. Când episcopul sau preotul se pregătește să citească evanghelia deasupra mortului care se află pe năsălie, femeile și fetele tinere vin să îngenunche sub evanghelie până la sfârșitul [cititului]. După ce cei de față sărută pe mort, vin și ele ca să-l sărute și plâng cu respect”32 -, profesioniste ale lamentației - angajate (de familiile avute; la oamenii de
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
țină în casă timp de trei zile, mai ales dacă vremea este rece și este iarnă. în aceste trei zile ei nu fac altceva decât că le dau mâncare săracilor și călătorilor, cântând mereu din instrumentele pomenite mai sus în jurul năsăliei sau sicriului celui mort. După împlinirea celor trei zile, îl duc la cimitirul de lângă biserică, trăgând clopotele, cu preotul lângă ei, cu mulți bărbați și femei care merg despletite, bocind cu glas tare și smulgându-și părul. După ce l-au
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
importanță paragraful 54: Nimeni nu va fi arestat sau închis, dacă o femeie anunță moartea oricărei persoane, în afara soțului ei... Ducând la piept Magna Carta, rostise solemn: Așa-i, nu poți să pui bază pe ele decât dacă ești pe năsălie, că autoritatea, în cazul ăsta-i sigură că de un bețiv, care te bate toată ziulica, abia aștepți să scapi... așa că pe declarația asta poți să pui bază, orișicât. Excepție: Sofica lui, precizase. Excepție, care nu putea decât să-i
Magna Carta Apud Domine 1215 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10329_a_11654]
-
niște eroi". Ei omoară în demență, căzându-le victimă până și marele N. Iorga. Nu-mi amintesc o altă consemnare semnificativă a înmormântării umile, în deplin anonimat, a savantului patriot. în capela de la Cimitirul Bellu, el era "întins pe o năsălie, ca un muritor de rând." "Iorga înmormântat ca un căruțaș." "Asta întrece orice închipuire", izbucnește revoltat P. M. La Universitate, rectorul P. P. Panaitescu și decanul Alexandru Marcu au avut curajul să arboreze un steag îndoliat, dar foarte repede a fost
Un martor al anului 1940 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10601_a_11926]