107 matches
-
Ediția nr. 362 din 28 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Circuitul cărților în natura...oamenilor! (I) Mă bântuiau nenumărate subiecte, unul obsesiv însă nu-mi dădea pace. Ăsta își cerea dreptul mai abitir, pentru că prea mulți ani îl purtasem „pe năsălie” și își aștepta, acum, dreapta așezare în cumpenire, spre a-l lămuri și „îngropa” definitiv. Mai ales că el se „îmbuca” cu un altul, a cărui derulare a avut pe subsemnatul în rol...principal! Nu depindea numai de mine pecetluirea
DESPĂRE ÎMPRUMUTUL CĂRŢILOR... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351146_a_352475]
-
Cantorul, adică dascălul de la biserică, locuia mai sus de noi și nu refuza un pahar de țuică. Tata l-a rugat să - scrie pe caietul unuia dintre frați în ordine alfabetică acele cuvinte specifice bisericii: „Altar, cruce, evanghelie, icoană, mormânt, năsălie, prapure”. Toate au rămas în înjurătura tatei, termind cu „Vascrisu-mă-ti”!, dar eu nu am știut ce înseamnă. Și-a făcut o „listă” , de care-mi amintesc și azi, pe care am visat-o în toată copilăria mea: „Altar, Biserica, Crucea
IN MEMORIAM de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354954_a_356283]
-
vin' mătăluță încoace! Și, zglobie că o găinușă, că ce-avea-n gușă avea și-n ușă, o clanță de babă cloanță, a scos din casă o măsuță pentru zece-cincisprezece persoane, pe care o închiria la mort, cînd deceda vreun cadavru, drept năsălie, și s-a pus pe juruințe și pe blestemății minunate, i-a dat vin, l-a servit cu prăjiturele și cu comentariii pline de venin, le-a blestemat pe curviștine și l-a tras de mărăcine ... și ... mersul, versul și
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 70-73 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356727_a_358056]
-
da' nu se poate să-mi faci cacialma, Doamne???! Pupa-Ți-aș tălpile, ferește-ne pe noi, niște femei slabe, de toanele Tale! Amin! Io-te, surioară, ești și nu ești tu aci, în carte, întinsă ca o gazetă peste năsălie! Nu te-ngălbeni-n obraz, că nu-i Moartea ai' de te vrea de însoțitoare. Tu nu ești numa' din carne, oase și sânge, alte forțe, bune si nebune, se bat între ele să te câștige. Cum anume? Nu știe
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
-mi ostoiesc amar!” Vorba-i fuse însă-n van, Căci bărbatul nărăvit, Tot ce știe aia face Făr-a putea fi oprit... Dar cum toate-au un sfârșit, Precum din bătrâni se știe, În cele din urm-ajunse Cum a tras... pe năsălie. Să-l jejească se cuvine? Se-ntreba nedumerită, Tot gândind la câte cele... De-acum cu inima friptă Și cu sufletul tăciune, O lumină la mormânt Îi aprinde rareori, În sinea ei reflectând: „Gâl, gâl, gâl, pe gât o viață
NĂRAVUL (A LA SĂPÂNŢA?) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370303_a_371632]
-
se adune toți frații spre a-l petrece la mormânt pe cel răposat, a venit și bătrânul. Văzând trupul fratelui așezat în biserică, s-a întristat că nu l-a sărutat înainte de-a ieși din viață. Apropiindu-se de năsălie spune celui mort: - Scoala-te, frate și dă-mi sărutarea cea mai de pe urma! Iar el s-a sculat și l-a sărutat pe bătrân. Bătrânul i-a spus: - Dormi, deci, până ce te va scula Fiul lui Dumnezeu la venirea Să
LIMONARIU de ION UNTARU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358672_a_360001]
-
moșneguți de-ai locului, ce-și rețin cu greutate patima limbariței. Îndeobște ursuzi, cu flecăreala abia pe la apusul soarelui - când n-are mărul cocean și omu-i amărăștean - îi înteții dintr-odată mierea cuvintelor și se puse așa pe șagă, cu năsălie : - Vere Niță, prea proptii bre, până târziu în noapte, lustruind masa crâșmei lui Dragomir răsalaltăieri, nu ? - Vorbe, vere Gheorghe, muier'ta te-aținu cu povești întortocheate, pe care numai ea știe să le scornească, ca nimeni alta. - Nu iese fum
NIŢĂ ALU DÂRĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359542_a_360871]
-
arme pentru pierzarea lumii și prin asta a izgonit și dragostea de pe pământ. De luat aminte: În primul război mondial-1914-1918-s-au pierdut numai 13 milioane de oameni, ca o Românie din acea vreme, fără Transilvania. S-a socotit că tărgile, adică năsăliile morților din primul război mondial, dacă s-ar înșira una lângă alta ar face o linie de 6.459 de kilometri, care ar putea înconjura toată Europa. În războiul din urmă, știința a sporit, mintea s-a făcut mai iscusită
IOAN GURĂ DE AUR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340567_a_341896]
-
DINCĂ Este pe Terra o țară, Cu oameni buni și frumoși, Bogată, privind de-afară, Condusă de ticăloși. I-au ros cete de guzgani, Ce-avea pe și pe sub glie, De-au adunat munți de bani Iar țara-i pe năsălie. După ce-s aleși, cu toții, Se schimbă din popă-n zbir Și, ca să-și sature hoții, Ne mai ard câte un bir, De-am ajuns eu, electorul, Să trăiesc un fapt ciudat: Pot să trudesc ca tractorul, Nu câștig cât dau
DE ADMINISTRATIO… SAU DIALOGUL SURZILOR de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342907_a_344236]
-
E un brad falnic, frumos De moarte aducător, Pe care-l văd din dormitor. O cucuvea exersa ades Cu mult talent Înainte de eveniment. Prevestește trist și sumbru Acest lucru lugubru. Nu a fost dată să nu fie Un locatar pe năsălie. De câte ori ea a cântat Și permanent a repetat De pe-nserat în răsărit Și prevestirea i-a ieșit. Că suntem tineri sau bătrâni Cu toți avem același drum. De unde nimeni nu se întoarce Indiferent ce ar zice Și ce-ar face
LUGUBRĂ de IONEL GRECU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374476_a_375805]
-
se adune toți frații spre a-l petrece la mormânt pe cel răposat, a venit și bătrânul. Văzând trupul fratelui așezat în biserică, s-a întristat că nu l-a sărutat înainte de-a ieși din viață. Apropiindu-se de năsălie spune celui mort: - Scoala-te, frate și dă-mi sărutarea cea mai de pe urma! Iar el s-a sculat și l-a sărutat pe bătrân. Bătrânul i-a spus: - Dormi, deci, până ce te va scula Fiul lui Dumnezeu la venirea Să
LIVADA DUHOVNICEASCA (4) de ION UNTARU în ediţia nr. 984 din 10 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372870_a_374199]
-
se adune toți frații spre a-l petrece la mormânt pe cel răposat, a venit și bătrânul. Văzând trupul fratelui așezat în biserică, s-a întristat că nu l-a sărutat înainte de-a ieși din viață. Apropiindu-se de năsălie spune celui mort: - Scoala-te, frate și dă-mi sărutarea cea mai de pe urma! Iar el s-a sculat și l-a sărutat pe bătrân. Bătrânul i-a spus: - Dormi, deci, până ce te va scula Fiul lui Dumnezeu la venirea Să
LIVADA DUHOVNICEASCA (3) de ION UNTARU în ediţia nr. 983 din 09 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372884_a_374213]
-
au aruncat destul în dreptul ventilatoarelor olițele de noapte, ajungând toți niște dalmațieni de cacao, perfect decredibilizați. Sunt și colegi de-ai noștri care au făcut muci codul deontologic. Avem și la Galați destui din ăștia, care vor să pună pe năsălie frageda duduie Democrație Originală de România. De aici încolo, de la borna pe care, mărturism acum, ne-am ales-o drept reper încă de la lansare, vom găzdui doar pe cei cărora talentul le sălășluiește într-un colț magic al cugetului și
CARTUS de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 982 din 08 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372886_a_374215]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > RODITOARE NĂSĂLIE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Spune-mi, toamnă ruginie Cine ești? Ești rai ori iad Frunzelor ce-alene cad Pat al vremii ce-o să vie? Curge din Brumar, răpusă
RODITOARE NĂSĂLIE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372729_a_374058]
-
iad Frunzelor ce-alene cad Pat al vremii ce-o să vie? Curge din Brumar, răpusă, Spintecată în culori, Cern simezele comori, Din lumina-n toate pusă. Verde, galben, ruginie, Valsul lent spre vechiul lut Frunze cergă-și țes tăcut Roditoare năsălie. Peste toate nou lințoliu Se așterne argintiu, Vânt pe post de vizitiu Și troienele fotoliu Albului care învinge Timpul încleștat în geruri. Din încremenite ceruri Se pogoară iarna, ninge! 01.11.2016 *** Referință Bibliografică: Roditoare năsălie / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe
RODITOARE NĂSĂLIE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372729_a_374058]
-
-și țes tăcut Roditoare năsălie. Peste toate nou lințoliu Se așterne argintiu, Vânt pe post de vizitiu Și troienele fotoliu Albului care învinge Timpul încleștat în geruri. Din încremenite ceruri Se pogoară iarna, ninge! 01.11.2016 *** Referință Bibliografică: Roditoare năsălie / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2136, Anul VI, 05 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
RODITOARE NĂSĂLIE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372729_a_374058]
-
norii și muc de de lumânare zorii iar larmă fie ciripitul orlogiu însuși infinitul cărarea mea să fie vântul și numai foșnete cuvântul a Celui toate știutor și gazdă când mi-o fi să mor cu privegheri de paparude pe năsălii de vreascuri ude și un prohod de licurici frunze lințoliu și furnici bocet boncăluit de cerbi iar lacrimi roua de prin ierbi când mă vor scrie în lumină copaci pe scoartă cu rășină și-n veșnicia de senin șopțiți-mi ultimul
DOINA PRIMULUI AMIN de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379795_a_381124]
-
viața sentimentală a celor doi poeți. În lirica meditativă, C. elogiază munca țăranului (Răspunsul unei scrisori), egalitatea originară a oamenilor (Cine are gust să-mi creadă) sau, cu accente de relevabilă vibrație a imaginilor, comentează caracterul efemer al vieții (Pe năsălie). Iluminist în fond, dar alăturând trăsăturilor clasice semne ale romantismului care se definea în poezia occidentală, C. rămâne prezența cea mai interesantă pentru începuturile poeziei moderne românești. Originalitatea lui Conachi constă în specializarea erotică, în cultul exclusiv al eului, iar
CONACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286353_a_287682]
-
tinerilor surprinde dureros, ca un sacrificiu inutil. Funeraliile tinerilor necăsătoriți imită obiceiurile de nuntă, făcând astfel ca recuzita destinată unui eveniment fericit să-și schimbe menirea: „Batista de vornicel / Legată-i la prăpurel, / Batistuța cea de mire / Legată-i la năsălie”. Exprimarea metaforică intensifică dramatismul „nunții-înmormântare”, deconspirând neconcordanța dintre aparență și realitate. Tonul este solemn, iar imaginile folosite sugerează perfect tragismul momentului. Specie complexă, care surprinde viața ori moartea în multiple ipostaze, b. include uneori secvențe ce apar și în alte
BOCET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285773_a_287102]
-
plângătoarea, Haina neagră [î ]i stă bine și o prinde de mirare... Și la nuntă și la moarte e totuna, orice-ați spune, Un amestec e de lacrimi, de vis și deșertăciune. (soldații aduc coșciugul și-l depun pe o năsălie) {EminescuOpVIII 219} Boieri, acum vă dau drumul, pe la [casa] voastră mergeți Și icoana mohorâtă voi din minte să o ștergeți... Să veniți doar la chemare-mi - Lăpușneanu așa este, Iar în zilele lui multe se întîmplă făr' de veste, Căci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
plai”, „câmpuri împușcate cu flori neîncepute”, iezii, alături de care cerul paște în ochii uzi, într-o figurație ușor stranie, cu o nuanță de fantastic. Alt ciclu, Veac și răzmeriță, exprimă solidaritatea cu suferința celor ce mor „cu rănile culcate pe năsălia humii”. Două caiete rămase în manuscris, Îmblânzitorul de cuvinte și Plecările și popasurile poetului, conțin versuri care par a se așeza într-o matcă. Poemul Prefață e o profesiune de credință și o încercare de autodefinire: „Am îmblânzit cuvinte sălbatice
ROBOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289290_a_290619]
-
tăcere a mâhnirii: „despre femei și fete, ele își despletesc părul fără să plângă, nici să bocească zgomotos și păstrează o ținută demnă și cumpătată. Când episcopul sau preotul se pregătește să citească evanghelia deasupra mortului care se află pe năsălie, femeile și fetele tinere vin să îngenunche sub evanghelie până la sfârșitul [cititului]. După ce cei de față sărută pe mort, vin și ele ca să-l sărute și plâng cu respect”32 -, profesioniste ale lamentației - angajate (de familiile avute; la oamenii de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
țină în casă timp de trei zile, mai ales dacă vremea este rece și este iarnă. în aceste trei zile ei nu fac altceva decât că le dau mâncare săracilor și călătorilor, cântând mereu din instrumentele pomenite mai sus în jurul năsăliei sau sicriului celui mort. După împlinirea celor trei zile, îl duc la cimitirul de lângă biserică, trăgând clopotele, cu preotul lângă ei, cu mulți bărbați și femei care merg despletite, bocind cu glas tare și smulgându-și părul. După ce l-au
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
albastră, se înscrie, cu toată absența spiritului religios, în formula tradiționalismului interbelic. Versuri de factură clasică derulează priveliști autohtone, stilizate canonic, transfigurează peisaje rurale tipice: „Ne-a-ntâmpinat cu fruntea albă seara/ și codrii vechi în cântece de graur/ când petreceam pe năsălie vara, cu sfeșnicele plopilor de aur”. Principalul model e Ion Pillat, de departe vizibil în Douăsprezece poeme într-un vers, dar ușor de identificat și în alte compuneri, unele - ca Răsar pe ape - cu o vagă tentă simbolistă: „Răsar pe
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
glasul. În teama de necunoscut, De puteri deposedat, Fără suliță și scut, Azi nădejdii sunt redat. Cu gând fără îndoială Și cu ai speranței psalmi Trece timpu-n vâjâială Peste timpii mei mai calmi. E foarte bine și așa Decât pe năsălie; Suport oricât sub cravașa Ce este, ce-o să fie. 19 iulie 2004 NU POT Nu pot să fac ce alții fac Făr’ frică, fără milă Nu din nevoi, ci crez opac, Din noapte pe pupilă; Nu pot să fac ce
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]