71 matches
-
lui Guță. Coincidea până și numele. Cu atotștiința ei femeiască, Pușa a adăogat că întotdeauna mama lui Guță vine cu trenul din Pașcani. Nu încăpea îndoială: recentul meu prieten, Guță Diaconescu, era una și aceeași ființă cu băiatul trist și năsos cu care mi-am petrecut parte din începuturile mai fericite ale vieții. De atunci persoana lui se retrăsese într-o uitare absolută pentru ca, după un sfert de veac, să apară într-un fel ce făcea încă mai tulburător mitul copilăriei
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
pentru noul local al colegiului. Martinto era la fel de simpatic și de murdar ca Înainte, dar din pricina faptului că erau În clase diferite n-au mai fost atît de apropiați unul de altul; În anul următor s-a Împrietenit cu unul năsos și alerga toată ziua cu sabia În mînă Încercînd să-i taie nasul. Dar În anul acela, cînd Îi azvîrlise cu nisip În ochi, s-a petrecut ceva care l-a nedumerit destul de mult pe Julius. În perioada aceea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dacă vrea să facă și baie, și trebuie, că diseară e mare dineu nu mai știe nici el unde, ori la palatul patriarhal ori la palatul parlamentului, în orice caz uite că e patru și trebuie să stea și după năsosul ăsta, agent împuțit! Nu degeaba i se spune Omida - Plainjones auzise porecla de la un fost coleg al lui Harry Kerch de când studia dreptul internațional la Syracuse - căci nări-păroase avea nu numai fizionomia uneia ci și lăcomia ei care epuizează și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nu ești tu, șantalio, madam Nicolici? - Cine zice?... - Ești, fă? - Eu?! - ...Nu-i, fă, nimic, atunci, că nu ești... ia, zgîrcește-te așa! Și-o pârâi, lăsîndu-i-se cu toată greutatea palmei drepte pe ceafă și căutând s-o frângă de mijloc. Năsoasa, cu poftă să-l întărîte, se răsucea și se podea sub el, ca o cotoaică-n călduri. - Te-am simțit la defect! zise ăsta, care-o înclinase pîn-o făcuse să-și atingă, cu capul, buricul. Pagubă în ciuperci... Dar cum zici
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
precipitîndu-se către tocăria ușii prin care se ivise și unde, înconjurînd bulbul unei sonerii încastrate în acel toc, îi apăsă, drept răspuns, butonul de trei ori. O dată cu punerea din casă a diagnosticului de sifilitică pentru fătoacă, interesul lui Genel față de năsoasă se deterioră simțitor. - Ordonați, doamnă... percută slujnica. 112 DANIEL BĂNULESCU La suprafață, Diavolul se topea de încîntare, ca o bucată de unt, pe tăblăria încinsă a vestigiilor... Sorbea cu ochii după șarmiere și după frontoane, examinîndu-le prin echerul degetelor răschiate
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai pulsează ceva din inima pârâiașului care circumscria punctele descântate ale orașului. 98 DANIEL BĂNULESCU - Dar de ce, fă? De ce-mpietrește?... Ce le-arăți? Din încăperile podidite de întuneric și de răcoare ale imobilului se prelinse un clănțănit dulce de clopoțel. Năsoasa își ciuli antrenată bănuții translucizi ai urechilor și, descifrând semnalul, buzele îi citiră instictiv. - Cugete dulci, bucuriile inimii... Asta înseamnă că, deși i-a găsit cooperatorului care a intrat vaca... pe motiv că... hoții i-au ținut-o pitulată în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
perpetuă, cu uimirea că poetul i-a citit atât de bine în suflet, fără s-o fi cunoscut înainte. Cele două femei nu practică, prin urmare, același tip de lectură. Motivele invocate de Lovinescu sunt, în primul rând, rasiale: Mite ("năsoasa", cum o alinta Veronica) e un lector suspicios și își evaluează adoratorul cu o măsură nepotrivită, raportându-l mereu la imaginea standard a geniului romantic vehiculată în cultura occidentală. Cealaltă femeie (tipul lectorului naiv) e însă "din rasa moldovenească" ("argilă
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
încârligată a primului și am șters-o din fața lor, fără să mai mulțumesc. În fond, formalitatea se realizase, altfel nu se putea, vorba aceea, partidul e-n toate. Și uite așa mi-a mers în ziua aceea: am cunoscut un năsos, o fetiță blondă și dulce, cea cu unghia de la degetul cel mic, am devorat patru mici, și asta numai cu ajutorul portarului căruia i-am arătat ce rost am pe acolo, un nea Marin minunat de oltean ce era, un ștab
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dăduse? M-am întors la București. Unde să mă duc eu de revelion m-am întrebat? La Ilie n-aveam nici un chef, pentru Gheorghe al lui Costică brutarul, după berea aceea, pierdusem orice interes... Aveam s-o văd iar pe năsoasa de nevastă-sa, care ne-ar fi împiedicat să stăm de vorbă și chiar că m-aș fi plictisit... Și atunci mi-a venit în minte Dobrinescu, șeful clasei, protejatul directorului, cel cu bursă de orfan de la minister. Era cu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
vid. Astfel, Leonică din Broaște... destule este un personaj absolut nedeterminat: "Părul lui nu era nici negru, nici galben, nici castaniu; fața nici oacheșe, nici bălană, nici smeadă; ochii nici negri, nici verzi, nici căprui. Nu era nici cârn, nici năsos și urechile le avea potrivite. Nu era nici mare nici mic, nici gras nici slab, nici-nalt, nici bondoc, nici subțire, nici gros. Afară de acestea nu era nici bun, nici rău, nici moale, nici iute, nici deștept, nici prost. Cu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
exfoliază, rând pe rând, succesivele imagini care asigură posibilitatea reprezentării mentale: "Părul lui nu era nici negru, nici galben, nici castaniu; fața nici oacheșe, nici bălană, nici smeadă; ochii nici negri, nici verzi, nici căprii. Nu era nici cârn, nici năsos, și urechile le-avea potrivite. Nu era nici mare, nici mic, nici gras, nici slab, nici nalt, nici bondoc, nici subțire, nici gros. Afară de astea, nu era nici bun, nici rău, nici moale, nici iute, nici deștept, nici prost. Cu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care actanții enigmelor Își reprezintă În chip necesar propria piesă de teatru. Dispunem, În ceea ce-l privește, de minime elemente de caracterizare, de altfel cu totul nesemnificative. Chipul și trupul său formează o simplă siluetă, căci - la fel cu celebrul năsos, omul „lipit de-un nas“ din decima lui Quevedo, pe care Îl iubeau atât Borges și Bioy, cât și mai tânărul lor urmaș Întru polițisme, Arturo Pérez Reverte - don Isidro Parodi e un om lipit de-o minte. Dovada că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
o melancolică și necurmată lamentare, Nicanor se simțea tot așa de caraghios, ca atunci când plecase, chiuind falnic, în căruțe, cu alți recruți de un contingent, spre centrul de tras sorții la militărie. Iar acolo, la oraș, o comisie de ochelariști, năsoși și rotofei, așezați la o masă lungă și împovărată de hârtii, îl dezbrăcaseră gol-pușcă, punându-l să stea drepți! înaintea lor, fără să aibă voie măcar să-și acopere penisul cu palma, așa, cum procedează flăcăii din Goldana, când ies pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
aceste rochițe și gulerașe bine apretate, serviete și ghiozdane moi de piele... Nici unul dintre părinți nu arăta ca mine atât de smerit și cu neliniștea în mine... clandestin... în neregulă cu propriul său copil... Costel, hai, mamă! (treacă-meargă, Costel, deja năsos ca maică-sa, nu promitea nimic înălțător), Lenuș (o! Lenuș, se vedea cât colo că nimic nu i se refuză). Da, Bobo și cu Irinel sânt prieteni cu Gigel... Vulturaș (ei da!) cum? din moment ce părinții lui erau niște vulturi și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
coperții, fiecare curbă a desenului: banda roșie, lată; literele înflorate, cu f-ul răsucit într-o buclă neagră, mimând umbra titlului; pata galbenă, zimțată, pe care era scris numărul, ca flacăra pistoalelor din benzi desenate; desenul lui Poirier, cu magicianul năsos care dădea lovitura de grație sau poate doar își păcălea cititorii, într-un nor de steluțe și pufi. Nu l-am deschis și din alte motive. Întâlnirea cu Marin Grosescu nu se desfășurase chiar ca-n plan. Inginerul vorbise mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
În fața faptului Împlinit. Oricum mama nu se avea prea bine cu surorile ei, iar locul acela de veci era singura lor proprietate comună. Așa le pomenisem pe mătușile sale spunându-și Între ele și tot așa le spunea și mama: Năsoasa, Tarantoaca, Motănica, doar mama bucurându-se uneori de privilegiul de a i se spune pe numele adevărat, Felicia, poate În virtutea unei rămășițe de respect ce i-o datorau ca fiind cea mai mare din toate patru. Îndeobște Însă, ele nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
prea dădeau În lături să ne stâlcească numele de familie. Pe nesimțite și ca din greșeală, Golea devenea madam Golan, și asta mai cu seamă când mama se amesteca În certurile lor cu intenția vădită de a le Împăca. Atunci Năsoasa era chiar urâta aia și boccia aia cu nasul cât paloșul, Motănica destrăbălata aia care toată viața ei s-a motănit și s-a călărit cu sute de soți și amanți, și deși Tarantoaca ar fi putut veni de la bărbatu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Laur pe vremea aia și-l pomenea laolaltă cu surorile ei pe unchiul Tilu, cu un soi de jale evlavioasă; cu toatele vorbeau ca despre un sfânt și-un martir, da, el a fost omorât mișelește cu cuțitu’ pe la spate. La Năsoasa am auzit prima dată vorbele astea, sunând ca un epitaf, poate nu Îndeajuns de pleonastic pentru a reda grozăvia prin care a fost inaugurat locul de veci al familiei noastre. Pe cruce au pus să se scrie doar Mort În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
fixeze atât cât să pot ști În ce măsură Îl continui. Lui avea să-i urmeze În locul de veci al familiei ultimul soț al Motănicăi, pe care l-au dus acolo cam În același timp cu unul din cei doi copii ai Năsoasei. Fratele lui văru’ Vasile, care-i acum În ultimul an la un liceu industrial, văru’ Gheorghiță, da, așa-l chema, a murit de leucemie la zece ani, iar la o lună și ceva a dat o mașină peste avocatul Motănicăi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Gheorghiță, da, așa-l chema, a murit de leucemie la zece ani, iar la o lună și ceva a dat o mașină peste avocatul Motănicăi. Atunci știu că s-au Încins ele din nou la scandal tare de tot, când Năsoasa și Tarantoaca s-au dat de ceasu’ morții Întrebându-se una pe alta unde vor ajunge dacă or să-i bage În locul lor de veci pe toți golanii cu care se mârlește Motănica, iar Motănica le-a Întors-o cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
arate că-i poartă numele, care nume complet e doamna avocat Eugenia Vițelaru, chiar așa, Motănica-i doar pentru lumea asta proastă, iar Tarantoaca a sărit ca arsă și a vrut să știe despre ce lume proastă vorbește ea, fiindcă și Năsoasa și Motănica și mama nu se sfiau Îndeobște să vorbească și-n prezența ei despre Tarantoaca aia și prostovanca aia, Însă de astă dată taberele erau altfel Împărțite. Năsoasa și Tarantoaca erau trup și suflet Împotriva Motănicăi ca s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
vrut să știe despre ce lume proastă vorbește ea, fiindcă și Năsoasa și Motănica și mama nu se sfiau Îndeobște să vorbească și-n prezența ei despre Tarantoaca aia și prostovanca aia, Însă de astă dată taberele erau altfel Împărțite. Năsoasa și Tarantoaca erau trup și suflet Împotriva Motănicăi ca s-o Împiedice să și-l bage pe bărbatu-său În locul de veci al familiei, În timp ce mama, sărmana madam Golan, iarăși Își asumase cu de la sine putere misiunea de a le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Golan, iarăși Își asumase cu de la sine putere misiunea de a le Împăca, fiindcă oricum rămâneau trei locuri libere, așa că n-ar fi o mare nenorocire dacă și bietu’ Voicu, și el tot de-al nostru a fost, la care Năsoasa i-a tăiat-o că ele-s patru până una-alta, chiar așa, trei paie la patru măgari, și măgaru’ ăla de avocat n-a pus un leu acolo unde vrea el să intre acuma fiindcă a procopsit cu numele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mai văzut pe Laur de ani de zile și eu semănam atât de mult cu bietu’ taică-meu și nu mai contenea jelind-o pe surioara ei Felicia care-a fost ca și-o mamă și pentru ea și pentru Năsoasa, și pentru prostovanca aia. Altfel, Motănica nu se simțea prea bine, nu mai ieșise din casă de-o lună și ceva de cât de rău o-njunghie oasele de la vremea asta mizerabilă, nu se mai termină odată frigul și ploile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ploile și zloata și martie abia a Început, da’ o să facă tot posibilu’ să vină la cimitir, iar În momentul când mă Întrebă unde anume, Își luă seama amintindu-și pentru ce venisem, da, bineînțeles că actu’ locului e la Năsoasa. Și cât a plâns, Dumnezeule mare, cât a plâns și s-a jelit! Era vai de capu’ ei și răgușită-n ultimu’ hal Motănica și-nfofolită până-n dinți În capotul ăla de molton vinețiu, Încinsă peste mijloc c-un fular și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]