56 matches
-
iarna-ngrozitoare.Nu știam cum ma ursise o nătânga ursitoare!A-ncâlcit gesturi, cuvinte și atâtea vise mariLe-a dat gerului napraznic, fără grijă de urmări!Ți-am pus sufletul în palmă într-o iarna-ngrozitoareNu știam cum ma ursise o nătânga ursitoare!Mă rogMa rog din când în când să îmi apari în visSi liniște să dai din nou, somnului meu!Cu șoaptă gurii tale o poartă ai deschisSi-astept, în poarta-aceea, să îmi apari mereu.S-a întors iarnaS-a întors
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
Autor: Ion Mârzac Publicat în: Ediția nr. 255 din 12 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU ELEGIEI Ah, crud a -i vipia amurgului sub pleoape și, grav, zefirul mă adie pe aproape - n-am rost..., nici stare... , în clipa cea nătânga iar, din lăuntru-i, si umbră mă alunga - dar, cârpe diem, îmi repet în șoaptă și înoptez pe ram că rodia cea coapta - iar de aud, prin preajmă, fâlfâit de corb se răsucesc în mine un barbar și-un orb. Referință
ELOGIU ELEGIEI de ION MARZAC în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352532_a_353861]
-
Acasă > Poeme > Răsfrângere > POEZIE ÎNTR-O STROFA Autor: Ioana Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 678 din 08 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Ursitoarea Ți-am pus sufletul în palmă într-o iarna-ngrozitoare. Nu știam cum ma ursise o nătânga ursitoare! A-ncâlcit gesturi, cuvinte și atâtea vise mari Le-a dat gerului napraznic, fără grijă de urmări! Ți-am pus sufletul în palmă într-o iarna-ngrozitoare Nu știam cum ma ursise o nătânga ursitoare! Mă rog Mă rog
POEZIE INTR-O STROFA de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 678 din 08 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351289_a_352618]
-
știam cum ma ursise o nătânga ursitoare! A-ncâlcit gesturi, cuvinte și atâtea vise mari Le-a dat gerului napraznic, fără grijă de urmări! Ți-am pus sufletul în palmă într-o iarna-ngrozitoare Nu știam cum ma ursise o nătânga ursitoare! Mă rog Mă rog din când în când să îmi apari în vis Și liniște să dai din nou, somnului meu! Cu șoaptă gurii tale o poartă ai deschis Si-astept, în poarta-aceea, să îmi apari mereu. S-a
POEZIE INTR-O STROFA de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 678 din 08 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351289_a_352618]
-
planton! Suveran ai dat cu bâta, Suveran ai luat cu sila Că din toată pancea șila Un principiu ai, atât: Sporul veșnic de standard Te-ai întins cât ai cuprins Urlă fiara într-adins Pe drapel, stelele ard Toată lumea de nătângă Te-a lăsat să prinzi putere Și la putina cu miere Cine, să mai stea pe lângă?! Oh, jandarm ce n-ai decât Să-ntinzi mâna și să iei Ce dorești de la acei Ce-și trec hamul după gât! Vine timpul
UNCHIULE, de ION UNTARU în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350896_a_352225]
-
supărat pe viață asta - mi-e sila de viață acelora - de pasivitatea lor, cît va mai dă cu trăznete și grindină-n noi - de ce oare - de ce! Oare nu merit nici chiar un pic de sinceritate - de la soarta-mi egoistă și nătînga - e oare vis e oare zi sau e numai noapte - o noapte de coșmar cu panta-i strigata și urîtă de suflete mici și neputincioase. Și pentru ce? Pentru ce să-ți faci siesta soarta crudă cu sufletele noastre - e
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE IV de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370957_a_372286]
-
Publicat în: Ediția nr. 1898 din 12 martie 2016 Toate Articolele Autorului Pe vremuri, noi aveam un singur trup, o singură inimă ne pompa sângele. Tu n-ascultai de mine, eu nu voiam s-ascult și s-au despărțit trupurile, nătângele. Și ierbii îi era teamă de noi, îi era teamă umbrei să se aplece și luna văzându-ne așa, pe-amândoi, venea într-un lac să se înece. Ce dragoste multă am fi avut în inima veche, mai mare! Azi
VIS de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352671_a_354000]
-
primi bolnava fată, Ba a golit mai multe cupe-n zori Și mulți feciori veneau și o pețeau, Dar buruiana rea o tot ardea, Din suflet nu vrea să se stingă: Gândea la Ion, și iar să plângă Ca o nătângă, întruna l-a jelit... Parcă-a murit; nu se oprea, Și biata Floarea se usca... Ochii ei, lumini de stele-aprinse, Se-ntunecau, durerea o cuprinse, Fiindcă iubirea-i buruiană rea... O mistuia, la horă nu a mai ieșit, Și-a
IUBIRE, BURUIANĂ REA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 999 din 25 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360703_a_362032]
-
și acum din nou era acolo în a ei copilărie de care ar fi vrut să uite. Dar viața este ciudată. Aceleași trăiri le retrăim că într-o mașină de spălat și ciudat dar mereu ne murdărim. - Bine, ascultă-ți nătânga obișnuință și comporta-te că și până acum, nimic nu ai învățat, cu nimic nu te-ai înălțat peste cele ce ai fost ... plânge-ți de milă dar nu la urechea mea. Era revoltat, vădit iritat de a sa incapacitate
MÂNTUIREA I de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360175_a_361504]
-
unei crengi, se-ascute frigu-n ceață și,viața în clipite, mai tremură o frunză, în urme de poieni. Și-agață lin paltonul pe un suspin de bocet, se face că n-o vede, cum stă,blând,la cerșit, și tremură nătânga, cu scuturări din gene, când mâna și-o așează pe somnu-i înlemnit! Și cade firul vieții din frunza-ncercănată, puzderii de lumini se-aprind pe chip,livid, cu ochii plini de rouă își flutură suflarea, azi îngerii din ceruri i-adorm
TOAMNA ULTIMEI FRUNZE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342877_a_344206]
-
ah, ce lungă-i calea spre a ta ființă când ai plecat eu n-am știut ce pierd și gem, si plâng, alerg a neputința că timpul să-l reduc și drumul să-l dezmierd primind nimicul în firea lui nătânga și plumbuite lacrimi, lăsând, cu dor, să plângă 44 If the dull substance of my flesh were thought, Injurious distance should not stop my way; For then, despite of space, I would be brought From limits far remote where thou
SONET 44 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381396_a_382725]
-
Autorului S-a lovit tăcerea de cuvinte, Arde-n foc distanță dintre noi, Vremea ni s-a depanat fierbinte, Dar în flăcări am ars mereu doi... Jumătate eu pe partea stângă, Jumătate tu în dreapta mea, Oricât a fost viața de nătânga, Ne-am avut la purtător prin ea. Uneori nu mă lașai de mână Nici în somn, din vise, nu plecai, Când am însetat mi-ai fost fântână, De-am trecut prin iad tu mi-ai fost răi. Prinde glas muțenia
ÎNFLORESC ÎN NOI NARCISELE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373503_a_374832]
-
2017. S-a lovit tăcerea de cuvinte, Arde-n foc distanța dintre noi, Vremea ni s-a depănat fierbinte, Dar în flăcări am ars mereu doi... Jumătate eu pe partea stângă, Jumătate tu în dreapta mea, Oricât a fost viața de nătângă, Ne-am avut la purtător prin ea. Uneori nu mă lăsai de mână Nici în somn, din vise, nu plecai, Când am însetat mi-ai fost fântână, De-am trecut prin iad tu mi-ai fost rai. Prinde glas muțenia
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
mult S-a lovit tăcerea de cuvinte,Arde-n foc distanța dintre noi,Vremea ni s-a depănat fierbinte,Dar în flăcări am ars mereu doi...Jumătate eu pe partea stângă,Jumătate tu în dreapta mea,Oricât a fost viața de nătângă,Ne-am avut la purtător prin ea.Uneori nu mă lăsai de mânăNici în somn, din vise, nu plecai,Când am însetat mi-ai fost fântână,De-am trecut prin iad tu mi-ai fost rai.Prinde glas muțenia și
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
supărat pe viață asta - mi-e sila de viață acelora - de pasivitatea lor, cît va mai dă cu trăznete și grindină-n noi - de ce oare - de ce? Oare nu merit nici chiar un pic de sinceritate - de la soarta-mi egosită și nătînga - e oare vis e oare zi sau e numai noapte - o noapte de coșmar cu panta-i strigata și urîtă de sufletele mici și neputincioase - Și pentru ce? - Pentru ce să-ți faci siesta soarta crudă cu sufletele noastre - e
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE XIII de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370980_a_372309]
-
supărat pe viață asta - mi-e sila de viață acelora - de pasivitatea lor, cît va mai dă cu trăznete și grindină-n noi - de ce oare - de ce? Oare nu merit nici chiar un pic de sinceritate - de la soarta-mi egosită și nătînga - e oare vis e oare zi sau e numai noapte - o noapte de coșmar cu panta-i strigata și urîtă de sufletele mici și neputincioase - Și pentru ce? - Pentru ce să-ți faci siesta soarta crudă cu sufletele noastre - e
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 8. de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/370966_a_372295]
-
Când mamuca-i necăjita Îl lasă gol, fără straie. Amândoi priveam cu milă La Smaranda popii, care A fost pus-asa umila, Pe un Cal Bălan călare. L-am văzut pe Nica lângă Teiul cel bătrân din crâng, Furând pupăza nătânga S-o negocieze-n târg. Moș Chiorpec anume-l prinse Într-o bună dimineață, Ca să-l ungă, fără milă, Cu dohot pe mâini, pe față. Colo-n cimitir, pe iarbă, Cu Ceaslovul lângă noi, Prindeam între sfinte file Întreg neamul
EU RAMAN MEREU CU NICA de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378716_a_380045]
-
fost decât dorința de a mă peți pe mine Ce te-a-mpins la nebunia de-a te vinde chiar pe tine? CHALKIDIAS Da, căci tu mi-ai smintit capul. Am crezut cu-așa tărie - Nu prea râde de-o nătângă dar pioasă erezie - Cum că ținta cea mai mare, cel mai scump odor al sorții E să te posed pe tine, fie chiar cu prețul morții. LAIS De-ți știam eu nebunia... CHALKIDIAS Alungai de lângă tine Pe-ndrăznețul care cearcă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dacă obține condamnarea lui Libo. O simplă victorie goală de sens. Se simte copleșit de un sentiment neplăcut de inutilitate. Dacă ea, care este atât de deșteaptă, face asemenea prostii, cum o fi să viețuiești alături de alte femei, toante și nătânge? Logica și sentimentele sexului frumos nimeni nu le poate înțelege, pentru că sunt iraționale. Bieții bărbați! Trăiesc pe lumea asta mai rău decât dincolo de malul Styxului. Un murmur îi moare pe buze: Scribonia...! Tresare alarmat. Își ferește iute privirea în lături
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
zid imens din cărămidă și-și încrucișă brațele pe volan. — E groaznic, zise ea. Pe vremea vechii Elite, erai un om hotărît și independent, în felul tău limitat de a fi. îmi inspirai o ușoară teamă. Te invidiam. Eram o nătîngă pe vremea aia, portavoce a cuiva care mă disprețuia. Și acum, de cînd mi-am pierdut frumusețea și am devenit mai rațională, tu te-ai transformat într-un ins slab, făcut din puf. Ți-a supt Rima toată vigoarea? — Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
demara în trombă din parcare, convinsă că părerea ei inițială despre Jack Allen, anume că era un fustangiu ambițios și care-și vedea doar propriul interes, era justificată. Încă în sală, Stevie își spuse ferm că nu era decât o nătângă bătrână și sentimentală, care înghițea pe nerăsuflate fiecare firimitură de apreciere la adresa dragului ei Ralph. Ironia era că, chiar dacă bătrânul Ralph, Ralph al ei, ar fi fost acolo, ar fi detestat să audă chestia asta. El spunea întotdeauna că orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
poate prinde nimeni, că doară nu-s privighetoare sau canar. Bietele de ele! Noroadele-astea cântărețe nu pricep nici sticla nici cercul, nu pot deosebi ființa de asemănare, și pac! Cad în laț! Sau se dau cu capul de geamuri, nătângele, după câte o grăunță. E adevărat că în principiu aș putea fi săgetată. Dar aș vrea s-o văd și pe-asta! Unde să se găsească săgeata de noapte care să mă străpungă, zburând mai iute prin văzduh decât știrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
sau se dovedește mândră, inumană și 932 Ibidem, pp. 151-152. (trad. n.) 933 Ibidem, p. 150. 934 Ibidem, p. 152. (trad. n.) 935 Ibidem, pp. 153-154. 252 crudă cu sentimentele acestuia. În această situație invectivele naratorilor la adresa ei sunt dure: „nătângo”, „șarpe otrăvit” 936 , „ființă mârșavă și rea” 937 , „zăluda de femeie” 938 . Deși decade moral prin afișarea unei legături extraconjugale, donna demonicata știe să pledeze pentru propria cauză (o soție trebuie să-și îndeplinească debitum conjugale, iar afacerile amoroase nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
text din Iamblichos În care acesta spune că nu oricine reprezintă un medium potențial. Cele mai nimerite sunt persoanele tinere și un pic nătânge 2. Părere ce pare să fie confirmată și de experiența modernă, cel puțin În privința persoanelor cam „nătânge”. Preferința manifestată pentru copiii-medium era de obicei explicată prin puritatea lor sexuală, dar - subliniază Dodds - adevăratul motiv Îl constituia mai buna lor capacitate de autosugestie 3. Deseori a fost susținută ideea superiorității dialogului De Pythiae Oraculis față de De Defectu... În privința
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
sau se dovedește mândră, inumană și 932 Ibidem, pp. 151-152. (trad. n.) 933 Ibidem, p. 150. 934 Ibidem, p. 152. (trad. n.) 935 Ibidem, pp. 153-154. 252 crudă cu sentimentele acestuia. În această situație invectivele naratorilor la adresa ei sunt dure: „nătângo”, „șarpe otrăvit” 936 , „ființă mârșavă și rea” 937 , „zăluda de femeie” 938 . Deși decade moral prin afișarea unei legături extraconjugale, donna demonicata știe să pledeze pentru propria cauză (o soție trebuie să-și îndeplinească debitum conjugale, iar afacerile amoroase nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]