302 matches
-
că fără ele nu se poate face nimic. Mi-aș fi dorit, desigur, o ucenicie de genul celei practicate în atelierele Renașterii, pe lîngă marele meșter, dar n-a fost să fie. Am rămas toată viața - o spun fără emfază nătîngă - un autodidact, dar unul înverșunat și sistematic. Studii libere de pictură, cum sună în dicționare. Ai ajuns la Iași și, împotriva voinței, ai dat la Litere. Dintre profesorii perioadei, te-a marcat cineva? În anii cînd făceai facultatea, '53-'57
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
Forță... Astfel, el pledă la Tribunalul culturii pentru spiritul științific, pentru gîndirea neîngrădită de nici o dogmă - cu mult înainte de a o fi făcut ceilalți, europenii, propriuzișii - împotriva întunericului milenar lăsat deasupra Continentului după vesela zbenguială a Celor din Olimp, cam nătîngi, însă atît de toleranți... Ei care,... vasăzică,... oricît de jucăuși ar fi fost, știau să aprecieze o teoremă și să facă nemuritor, ca și ei, vreun cărturar de pe pămînt, punîndu-i pe frunte coroana cu frunze de laur. Era și a
Ordinatorul suprem - 3000 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16544_a_17869]
-
pentru o altă soartă. Voi rătăci stingheră prin lumea nevăzută și-oi căuta măicuță, veșnic ocrotitoare. Când pe trecut se-așterne o veșnică uitare, punând a sa pecete pe lumea dispărută. Dar încă-mi mai duc viața cu soarta mea nătângă, să mai nutresc speranța de har desprins din minte și lacrima tristeții din ochi curgând fierbinte, le-aș pune în condei, ca prin vers, și el să plângă. Tristețea să-mi alunge prin curgerea de vreme. Din sufletul de mamă
DESTIN DE MAMĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382671_a_384000]
-
mai rămâi, deși aș vrea/ Să văd, cu ochii mei de peruzea,/ Cum zorii se revarsă peste noi/ Ca altădat’, cu soare sau cu ploi.// Ieri mă făceai să râd și chiar să plâng,/ Cu al tău zâmbet de copil nătâng,/ Când pașii tăi cu suflet cristalin/ Se depărtau sau iar păreau că vin.// Eu te-am zidit pe veci în al meu gând,/ Dar nu doresc să te păstrez plângând,/ Ci-n geana unui vis neterminat,/ Cu un final, probabil
NOU VOLUM DE VERSURI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381752_a_383081]
-
toți sunt înecați în negura de fum, Scânteia firavă crește dintr-o dată Moartea chiar dansează, sub triluri, în scrum! Sânge clocotește sub pielea sculptată... ........................................................................ Copleșită, strada începe să plângă, Broderii rămase, în piele, se chircesc, Doar norocul schimbă soarta lor nătângă? Mici lumânări oftează și se gârbovesc... Strigăte și zbucium plutesc lung în noapte. Durerea clocotește în straturi de lumini! Se îngenunchează, se spun rugi în șoapte, Unii-s morți, iar ceilalți vor mai fi senini?!? Referință Bibliografică: NOAPTE DE SODOMA
NOAPTE DE SODOMA de LIA RUSE în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382218_a_383547]
-
din cupa prea plină a unui prea trist călător. Beau lacrimi de doruri ucise, de văduve, șonți și orfani, de îngeri, de versuri nescrise, de prieteni vechi, noi și dușmani. Beau lacrimi aici, pe-o aripă de vultur bolnav și nătâng, cu stânci ce se scurg ev și clipă, beau lacrimi, beau lacrimi și plâng. Beau lacrimi de mame uitate, beau lacrimi de cer, stea cu stea, când plâns dintr-o mie de sate apune pe inima mea. Beau lacrimi de
DE LACRIMI ÎNSETAT de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382240_a_383569]
-
limba mică, îngustă, se ițește printre cele două șiruri de dinți lipsiți de strălucire. Rabbit e speriat. Când nu e perfect lucidă, Janice devine înfricoșătoare. Își mijește ochii în orbitele contractate, și gura micuță îi atârnă deschisă, ca o crăpătură nătângă. Și de când linia părului ei a început să se retragă de pe fruntea lucioasă, el are senzația că e friabilă, mergând drept înainte, cu ochelari de cal, spre riduri tot mai adânci și păr tot mai rar. Se căsătoriseră relativ recent
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
Judecător al desfrânării, or Al dulcii necredințe avocat Corupt: furat, dar hoțului complice, Sunt păgubașul vinovat, s-ar zice. XXXVIII De plictiseală muza-mi nu se plânge De când în haina grației mă-mbraci, și teme dulci îmi dai; dar prea nătânge Sunt foile ce-am oropsit, stângaci. Din milă de te-apleci asupră-mi, vina E doar a ta, căci orice menestrel Făpturii tale pipăind lumina, și-oricât de prost, te-ar povesti la fel... O, fii a zecea muză, și
Sonete de Shakespeare într-o nouă traducere by Radu ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/6894_a_8219]
-
multe fraze, acest cuvânt însemnând în același timp "puțin demodat" (dar numai puțin), puțin chicos (un cuvânt argotic francez adus și el de negustorul nostru), sugerând în două silabe o eleganță stângace, cam bătătoare la ochi, într-un cuvânt cam nătângă, privită însă cu un strop de simpatie, cu bunăvoință, cu amabilitate, o eleganță puțin kitsch, o dorință de a nu greși, de a se purta corect, de a respecta convențiile sociale, buna creștere, bunele maniere. Et caetera. Nu am mai
Jean-Claude Carrière - Povestiri filosofice by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6981_a_8306]
-
răsturnase, când am auzit o voce de femeie: Bă iatule, trăiești, trăiești, băiatule, în timp ce două palme umede îmi mângâiau obrajii. Iulian Kir Ileana Bunica ne punea să ne rugăm, iar noi făceam asta atenți și cuminți, rostind niște poezioare cam nătânge, cu capetele plecate sub privirile-i atente, îngenuncheați la marginea patului. Cum nimic rău nu ni se-ntâmpla în zilele următoare, bunica ne asigura întotdeauna că asta e opera îngerilor și voia lui Dumnezeu. Eu o tot iscodeam, cam neîncrezător
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
contul de Facebook. “N-am fost o fantezie,n-am fost un anotimp/ N-am fost doar lut/ N-am fost un chip/ Un vis nepetrecut/ N-am fost un nume și atât/ N-am fost o mască/ În culori nătângi/ Și n-am fost lacrimi/ Ce-au vrut să le plângi/ Și n-am fost buze amăgind surâs/ Și n-am fost soare egoist de-apus/ N-am fost pământul conturând un pas/ N-am fost amarul unui bun rămas
Adriana Bahmuțeanu, muză pentru fostul iubit by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/72211_a_73536]
-
ritual în gol: "Melc, melc/ Cotobelc,/ Plouă soare/ Prin fînețuri și răzoare,/ Lujerii te-așteaptă-n crîng,/ Dar n-ai corn/ Nici drept/ Nici stîng:/ Sînt în sîn la moșul Iene/ Din poiene;/ Cornul drept,/ Cornul stîng...// Iarna coarnele se frîng./ Melc nătîng,/ Melc nătîng!" O simplă dojană, care poartă, de fapt, toată povara ireversibilului. Gravitatea lucrurilor mărunte, consecințele faptelor mici sînt teme ale iernii. Nu bilanțurile ei scot la iveală, în spatele marilor pierderi, scăpări de duzină? Nu pornește avalanșa dintr-un bulgăr
După iarnă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8922_a_10247]
-
gol: "Melc, melc/ Cotobelc,/ Plouă soare/ Prin fînețuri și răzoare,/ Lujerii te-așteaptă-n crîng,/ Dar n-ai corn/ Nici drept/ Nici stîng:/ Sînt în sîn la moșul Iene/ Din poiene;/ Cornul drept,/ Cornul stîng...// Iarna coarnele se frîng./ Melc nătîng,/ Melc nătîng!" O simplă dojană, care poartă, de fapt, toată povara ireversibilului. Gravitatea lucrurilor mărunte, consecințele faptelor mici sînt teme ale iernii. Nu bilanțurile ei scot la iveală, în spatele marilor pierderi, scăpări de duzină? Nu pornește avalanșa dintr-un bulgăr de zăpadă
După iarnă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8922_a_10247]
-
jalnicul atelier de la Glina și care, aplecându-se mereu cu mari chinuri, are o vorbă preferată: "Futu-te-n cur, spate". Văru' Laur, care tot "se smiorcăie, se maimuțărește și se gudură cu nesfârșită voluptate", are un râs de "curviștină nătângă" și nu se dă în lături de la nimic. Atuurile lui cele mai importante sunt ascunse tot la spate. Vine un moment când tovarășii mai vârstnici și mai experimentați află cu stupoare că "scârba aia smolită" are și un profitabil debușeu
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
în urmă năpârlite dureri, șpanuri de vis, neînțelegeri, vinovății încrustate în arabesc de tandrețe, așa-zis moloz în care simțirea se-ncurcă. vechi limpezimi înghețate conservă sub stratul lor transparent urmele noastre tivite cu sânge curat, cu cristale de lacrimi nătânge e un loc atâta de cast, neatins de rugină, că-n el privim prin ochii de acum ca și cum, desprins de noi, sufletul ca polenul ni-l risipim, așteptând ca altcineva să ni-l strângă. Cuprins alb ucigaș 7 îndoiala 8
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
lăsăm contaminată umanitatea la modul ăsta. Ei (dacă-nțelegi ce vreau să zic) n-au decât să se-ndoape cu orice, cu tot ce mișună, oricât de odios și spurcat ar fi animalul, oricât de grotescă, de șmuțig 2 sau nătângă ar fi jivina cu pricina. N-au decât să mănânce țipari, broaște, porci, crabi și homari; n-au decât să mănânce carne de vulturi, de maimuță și de sconcs, dacă așa poftesc ei - o alimentație cu tot felul de jivine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
faptul că se băga în pat cu tânăra și frumoasa lui mireasă și și-o lua la labă până ejacula în paginile revistei Garter Belt, care îi sosea par avion tocmai dinForty-second Street. Maimuța dispune de un fel de grai nătâng, spurcat, de țărancă, la care îi face plăcere să recurgă din când în când și se folosea de el de fiecare dată când îmi descria excesele la care trebuia să asiste în calitatea ei de nevastă de magnat. Avea harul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Într-un sfârșit, privirile Îi poposiră asupra celor doi soldați de pază. Unul se uita undeva peste el, fără să-i dea nici o atenție, concentrat să aibă privirile fixe și arma În poziția corectă. Celălalt Îl privea cu ochi mari, nătângi și triști. Fața aceea se adăugă tristului cortegiu din mintea lui și timp de o clipă, Își dădu seama că beneficia de un auditoriu mai bun decât jurnaliștii, că exista un om sărman care să fie convertit de la o datorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să vezi cum fug animalele din calea mea! Tigrul se învoi. Și amândoi porniră la drum. Într-adevăr, văzu tigrul, ce mergea în spatele vulpii, animalele, mici și mari, fugind care-ncotro, să se adăpostească în vizuinele lor. Iar tigrul cel nătâng, crezând că de vulpe le era frică animalelor, n-a mai îndrăznit să-i facă nimic. S-a lăsat păgubaș și a plecat să caute hrană în altă parte. Yugong, bătrânul care a mutat munții În vremurile de demult, la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
să zbori precum cugeți“, Îi zise mucalitul, „acum ai fi În cerul de sub nori“. „E mai ușor să cugeți decât să zbori, recunosc“, zise Simon cu tristețe‑n glas. „Uite, chiar și tu știi să trăncănești, deși În viața ta nătângă nu te‑ai săltat măcar un metru de la pământ... Acum lasă‑mă să‑mi adun forțele, să‑mi strâng gândurile Într‑o singură pornire, să chibzuiesc cu toată tăria la grozăveniile trăirii pământene, la neajunsurile lumii, la miliardele de vieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
regie. E singura facultate pentru care l-aș putea pregăti acasă. Eu Însumi. În mirosul ăsta de ulei ars și untură râncedă, la un pas de containerul de gunoaie al blocului, cu rufele umede deasupra capului și cu luna asta nătângă care ne pândește prin geam ca un uriaș drob de sare sau, dacă vrei, ca o ghilotină. Voi lăsa prin testament să mi se dea capul la developat. Cu bobinele pe care le am Înăuntru vom lua Canesurile câțiva ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a răzvrătit: "Te spun la miliție că asculți Vocea Americii". Cristoase, ce i-a făcut Iordan! Brăduț. Mă gîndesc des la el. Cu emoție, a inimii și a gîndului, cum ar spune Noica. Pe ușa dormitorului atîrnă un clovn puțin nătîng. Aduce cu el, de asta-l și păstrez acolo. Ce talent la imitat avea! Îl imita pe Iordan, o imita pe Etta, mama mea, o imita pe Liselle, maică-sa (femeile din vremea de dinainte, cum îmi place s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
orice îi era la îndemână: oglindă, geam, o vitrină, un ochi de apă, o pereche de ochelari... orice era capabil să-i rețină chipul și să i-l restituie. Să fie asta un mod dual de-a fi, o expresie nătângă a singurătății, sau mai degrabă a singularității? Orice ar fi, îndată ce-și odihnea pentru câteva clipe ochii pe propriul său chip, un calm și o liniște interioară puneau stăpânire pe el, angoasa-i dispărea și se simțea dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
am recunoscut imediat, deși arăta destul de diferit de pozele de pe afișele împrăștiate prin tot orașul. L-am recunoscut pentru că în fața mea stătea un tânăr deosebit de frumos, cu trăsături delicate, dar mai ales interesante, dacă făceai abstracție de căutătura lui ușor nătângă, spre tâmpă chiar. I-am oferit de băut și l-am întrebat dacă pot să-i fiu parteneră de joc. Nu m-a refuzat. Nici nu mi-a vorbit. A acceptat tot ce i-am propus, dând pe rând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
treacăt fie spus, Mitică Ion uită la un moment dat de asigurarea pe care ne-o dă, că nu se lasă „tentat cu-o minijupă“ și, în alt poem, Sunt cam poet, declară cu totul altceva: „M au admirat femeile nătânge / Și doar de ele m am lăsat corupt.“ Nu ne rămâne decât să credem că aceste femei nu purtau minijupă...) Străduindu-se mereu să aibă o voce tunătoare, de tribun, autorul scrie uneori în stilul lui Adrian Păunescu (fără să
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]